ata pnt tot deauna

intrebare; ce-i ata care leaga viata?
raspuns: legatura dintre primul scancet si ultima suflare...

intrebare: ce-i roata?

tu spuneai ceva de ata?
de-o fustitza? de matreatza?
de matreatza din mustatza?
io sunt mic nu stiu nimic
iar tatiku-i sus in pod
bate la miriapod
ca oitza cea barsana
aia de e nazdravana
si-o dat blana aurita
aia de nu-i argasita
cand trecea argonautu'
iute ca astronautu'
ori poate ca era Mutu?
stai asa ca le incurc:
Mioritza bate-un turc?
Mutu e argonaut?
poate ca io-s habauc.
sa mai stau? ies in decor
tresarind pe un tractor
care ara, noptile
si darama portile

cu ata cind m-am jucat
un dinte mi-am sfarimat
si-acum stau pe jos
intr-o gradina,de prisos.

cu floarea alba ma alin
si parul negru mi-l suspin
si visez la calatorii
si lipsa de nimic,o stii?

poate ca ne vor spune
ce au facut si unde
cei ce pleaca-n vacanta
si vinerea petrec pe ata.

vascul: pretext cusut cu ata alba pentru un sarut.

intrebare: ce este un argument?
______________________________________
Curiosity killed the cat, but for a while I was a suspect.

nu m-am prins daca astia tot cu nailonu merg la peste sau totusi cu ciocu...

ei hai, uite ca sunt deja doua intrebari si cu a mea vor fi trei :)

De patru ani de cand sunt in Franta urmaresc stirile TV aproape zilnic. Ata eu cat si alti romani au remarcat o obstinenta in a prezenta Romania intr-o imagine negativa si socanta. Maniera tendentioasa in care realitatea e deformata sistematic i-a facut pe romanii care traiesc in Franta sa trimita scrisori de protest la mai toate televiziunile. Aproape toti romanii din diaspora cu care am discutat mi-au spus acelasi lucru: ca au toti impresia ca televiziunile franceze s-au coalizat si ca aparent exista un plan sistematic de denigrare si distrugere a imaginii Romaniei. Cateva exemple: repetarea obsesiva si la ore de maxima audienta a imaginilor cu cainii lui Brigitte Bardot; repetarea obsesiva a imaginilor cu tiganii de origine romana de le Chiosi-le-Roi; repetarea sistematica a relatarilor despre raufacatorii romani din Paris (de parca raufacatori bulgari, arabi sau nigerieni n-or exita, ci numai romani), generand o opinie publica nemeritata si eronata asupra intregii comunitati romanesti formata in majoritate din oameni onesti. Chiar si un banal documentar despre turismul in Romania se transforma intr-o suita de imagini cu niste gunoaie de la margine de oras. Este ca si cum un documentar turistic despre Paris ar contine numai imagini cu gunoaiele si darapanaturile imonde din cartierul Barbes-Rochechuart, sau cu cité-urile din Evry, cu dealeri cagulati...
La un moment dat, in preajma ultimelor prezidentiale aveam impresia ca in Franta infractiunile sunt comise numai si numai de catre romani.

Gasesc ca televiziunile cele mai tendentioase sunt FR3 si M6. La un moment dat am refuzat sa le mai urmaresc jurnalele, nedorind sa ma enervez inutil ascultand cum ne este ponegrita imaginea.

Singurul documentar cat de cat corect despre Romania l-am urmarit la emisiunea "Des racines et des ailes", de pe FR3. Singurul in 4 ani de zile.

Aceasta atitudine regretabila a masmedia franceza a generat o contra-reactie, facandu-i pe multi romani sa isi domoleasca pornirile filo-franceze, incepand sa-i caracterizeze pe francezi de "duplicitari, ipocriti si mincinosi".

As dori sa stiu cam care ar fi parerea lui despre aceasta problema.

este o spirala a violentei, care creste si se amplifica.
amandoua taberele sunt vinovate, cu unele exagerari..
ar trebui gasita o solutie, ar trebui poate o interventie internationala a quarterului, sa poata fi urmata "foaia de drum"

Solutia? este posibila ata timp cat Arrafat si Sharon trag sforile?
Doar o interventie internationala ar putea sa-i tina pe amandoi in frâu..
Este inacceptabil ca civili si copii (palestinieni si evrei) sa nu poata iesi pe strada, sa traiasca fara riscul de a fi omorâti..
Cred ca toate limitele suportarii au fost depasite..
Ce cred românii care traiesc in Israel? Ma refer la pacifisti, nu la extremisti.. :)

expertiza suportului pe care s-a scris sau desinat (in cazul de fata: hartia) nu spune nimic si nu autentifica documentul, chiar daca suportul corespunde epocii respective.

ar trebui expertizata cerneala sau vopseaua!

Exemple concrete:
1. am in biroul meu, un papirus, a fost expertizat, este autentic, provine dintr-un mormânt din Luxor, al unui nobil. L-am cumparat de la un arab in Egypt, era fara desen pe el.
Mormantul a fost descoperit si jefuit de catre triburi arabe- i-am facut expertiza papirusului cu unul dintre cei mai renumiti experti din Cairo, ca sa pot avea certificatul de garantie internationala.

Este inegrit, ca o dantela fina, abia tine, nu trebuie scuturat prea mult...ti-e frica sa nu cada in bucati...
Am cerut unui pictor egyptian sa-mi faca o pictura deasupra... pictura a fost facuta in 1991...

2. tot in colectia mea, am o broderie pe matase naturala, chinezeasca, cumparata in Hong-Kong, certificatul de garantie internationala spune " de + 500 ans vechime, material si ata broderie"
a fost expertizat suportul, dar a fost expertizata si matasea broderiei...
totul este fixat pe un alt suport de material, cu un cadru tot din material, aceste materiale in matase naturala sunt tot de epoca (fabricate doar) dar lucrul de fixare si incadrare nu a fost facut acum + 500 ani, ci recent (expertiza cusaturilor)

O expertiza a unui document sau obiect este complexa si compusa din mai multe expertize, nu numai a componentelor, dar si a executarii,
precum reiese din cele 2 exemple complecte pe care vi le-am dat mai sus..

Regele, o inima mare intr-o tara mica, care in nobletea lui stie sa ierte. Trebuia sa fie recompensata evolutia pozitiva a FSN-Iliescu-PSD, avandu-se in vedere de unde au pornit (mineri, expulzarea regelui, nu ne vindem tara...) si unde au ajuns in prezent (NATO, UE, oarece retrocedari, atitudinea fata de Rege...). Nu este suficient, dar a fost o evolutie pozitiva. Nu-i iubesc, nu i-am votat niciodata, dar ii prefer deziluziei, naruirii de sperante reprezentate de Constantinescu- PNT-CD ( dupa disparitia seniorului Coposu).

atunci cand esti aici iti doresti din tot sufletul sa pleci ,dar cand ajugi acolo iti dai seama cat e de importanta e tara in care te-ai nascut. la inceput totul ti se pare greu mai ales ca esti printre straini si nimeni nu-ti intinde o mana de ajutor, dar bucuros te face gandul ca la sfarsitul lunii castigi un ban pe merit ,care in tara ta nu il castigi ata de bine. e greu cand stai sa te gandesti ca esti roman si slugaresti in alta tara ca sa-ti fie bine in loc sa muncesti in tara ta si sa stai in preajma familiei si sa vezi ca tara ta e una dintre cele mai frumoase din toate punctele de vedere .sunt mandra ca sunt roman dar dar mai mandra as fi daca nu ar murii atatia oameni de foame.

.......disperarea...si lenea/comoditatea si multe alte "calitati" din roman/romanca........
Pai nu i-ati ales tot voi ? ca de e democratie si pa aia si pa ailalti ?Nu va convine iesiti in strada oameni buni......si asa cum a fugit si Ceasca asa o sa fuga si astia....nu cu elicopteru, atunci cu bececleta....

Daaaa... o inmuia si posmagii Doamna Lia, daca o fi sa fie si sa fie ?si Uniunea Europeana la fel...

Nimeni nu va da pe gratis nimic. Nici un capat de ata. Totul se trece la catastif si se recupereaza ulterior.......

Ca sa fiu sincer ,mie toata tarashenia asta cu Lia, imi aduce aminte de fanariotzi.Nu stiu de ce.

Gelu

Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28

"prin anii '83 am avut o colega "moldoveanca" ( in RO) care n-a vrut sa accepte sub nici-o forma ca e romanca desi vorbeam aceeasi limba. Se pare deci ca limba nu e totul ptr. apartenentza. Mai e si vointza/ credintza"

Nu oricine avea dreptul sa calatoreasca peste hotare in URSS. Dosarele erau "puricate" de KGB (eu, desi eram copil, nu am putut pleca in turneu in Franta impreuna cu formatia din care faceam parte, de exemplu, pentru ca proveneam dintr-o familie "antisovietica" si dosarul meu a fost respins la "Planetariu" - sediul KGB-ului se afla langa Planetariul din Chisinau). Asa incat, nu trebuie sa te mire ca "colega" era ata de anti-romanca (sau doar foarte speriata)...

Nico [15:21] :
mi-a placut comentariul :
Bravo domnule Banica
de-aia te iubesc eu k esti baiat destept
Ratza ta
MariaCristina [15:21] :
asta nu-i al meu
Nico [15:22] :
banuiesc, caci nu seamana, dar e savuros
MariaCristina [15:24] :
miroase a mitica si a caragiale
MariaCristina [15:25] :
de fapt cred ca nici nu s-a straduit sa evite similitudinea
Nico [15:27] :
imi place "ratza ta"... e super simpatic ca un tip sa o numeasca pe amica lui "ratza mea" : e caraghios, plin de tandrete, de caldura, e senzual, e foarte simpatic
Nico [15:27] :
gasesc ca e superb
MariaCristina [15:28] :
un fost al meu incepuse sa ma strige "Tzushca" si nu pricepeam de unde pana unde, plus ca imi suna usor sub-urban
MariaCristina [15:29] :
pana cand am aflat cine era Tzushca: cu ceva timp in urma adusese el acasa un pui de gaina luat din piata, il facuse pet-ul lui, pana cand puiul a crescut, s-a facut gaina si o scotea ma-sa la pascut in spatele blocului cu o ata legata de picior
O chema Tzushca
Nico [15:29] :
e suburban si nu are aceeasi savoare
Nico [15:29] :
chicken
MariaCristina [15:29] :
nu, dar mi-a apelat zona respectiva de memorie
Nico [15:30] :
nu-i acelasi lucru
Nico [15:30] :
corect
Nico [15:30] :
dar "ratza mea" e mai degraba intelectual
Nico [15:30] :
vad greu un idiot numindu-si amica asa si ea sa aprecieze si sa se identifice
MariaCristina [15:30] :
ratzushca, fie ea chiar si cea urata, are ceva de alint pufos si duios
Nico [15:31] :
sau, ea a scris la misto - si asta e o posibilitate
MariaCristina [15:31] :
pe cand gaina... iaca'sa!
Nico [15:31] :
nu... ce e bine e ca nu e un diminutiv
Nico [15:31] :
ratza e bine, ratzusca e kitsch
Nico [15:31] :
am fost foarte tare la estetica in facultate
Nico [15:32] :
cred ca ar trebui sa postam comentariile noastre despre "ratza ta"
MariaCristina [15:32] :
ratzusca imi sugereaza o eterna Tantza in gara la Lehliu, asteptand eternul Costel
Nico [15:32] :
cred ca asa ar trebui sa facem
Nico [15:32] :
corect.. exact = e kitsch
Nico [15:32] :
in timp ce ratza e bine
MariaCristina [15:32] :
fa copy/paste si da-l
Nico [15:32] :
ok

1) România a sacrificat Basarabia în 1916 în favoarea Transilvaniei, intrând în război alături de Antantă care îi promitea Ardealul, refuzând Tripla Alianţă care îi promitea Basarabia. Până la urmă, norocul a făcut ca atât Imperiul German, cât şi cel Austr Ungar şi cel Ţarist să se prăbuşească, iar România să se aleagă cu ambele provincii, după ce în 1917 evitase de justesse anihilarea ca stat.

2) Unirea din 1918 n-a fost aşa cum o prezintă unii istorici români un act de entuziasm general, ci unul de convenienţă. În disperare de cauză Republica Democratică Moldovenească a făcut apel la trupele române care au ocupat Basarabia în ianuarie 1918, contracarând bandele bolşevice care care terorizau provincia. Să nu uităm că votul din Sfatul Ţării de la 27 martie/9 aprilie 1918 s-a făcut în condiţiile în care armata română înconjurase clădirea.

3) România n-a acceptat particularismele basarabene şi în special în domeniul cultural a acţionat cu lipsă de senistivitate ca şi în Transilvania şi Bucovina în "naţionalizarea" învăţământului.

4) În lupta pentru crearea unei elite româneşti în provincie, România a aplicat politici uneori discriminatorii împotriva minorităţilor naţionale, care au culminat cu retragerea cetăţeniei de către guvernul Goga Cuza a evreilor veniţi în provincie după 1919.

5) România nu a înţeles întotdeauna că 106 ani de rusificare nu se pot şterge peste noapte şi de aici atitudinea de iritare la adresa românilor basarabeni care prezentau un ataşament faţă de tot ce este rusesc (lucru pe care mulţi nu îl înţeleg nici azi).

6) Reprimarea acelora care sărbătoreau Crăciunul (pe ascuns) pe calendarul vechi. Şi azi Mitropolia Basarabiei NU a trecut la calendarul nou.

7) Politici greşite care au antagonizat minorităţile. Desfiinţarea şcolilor ucrainiene (mai numeroase în Bucovina)la sfârşitul anilor 20 a alienat cea mai mare minoritate, potenţial aliată împotriva ruşilor. Aşa s-a creat un teren mai favorabil iredentismului alimentat de agenţii bolşevici. Bajocura la adresa găgăuzilor, numiţi "găgăuţi" nu a stins nici azi românofobia acestei populaţii puternic rusificate.

8) Trimiterea în Basarabia adeseori a unor funcţionari corupţi şi brutali, folosită de adversari în alimentarea poveştii cu "jandarmul român care bătea" (se pare că imaginea NKVDistului care deporta în miez de noapte e mai puţin pregnantă sau a bou-vagoanelor spre Siberia).

9) Eşecul dezvoltării economice şi sociale, Basarabia rămânând ce mai înapoiată provincie.

10) Retragerea fără rezistenţă în 1940 (discutabil).

11) Persecuţiile împotriva populaţiei evreeşti declanşate de regimul Antonescu şi pe care mulţi români refuză să le recunoască. Repet, regimul Antonescu a persecutat evreii, NU poporul român.

12) Anexarea "pe 1000 de ani" a Transnistriei de către Antonescu, 1000 de ani care au durat 2.

13) Predarea către URSS de către România a militarilor basarabeni care luptaseră în armata română.

14) Băgarea sub preş a istoriei Basarabiei şi scoaterea ei de la naftalină în scop propagandistic de către regimul Ceauşescu în ultima sa perioadă.

15) Obsesia identitar în relaţiile bilaterale, care face ca românilor din România să li se pune pata pe ochi. Dacă s-ar face un recensământ probabil între 80 sau 90 la sută dintre românofoni s-ar declara "moldoveni". O isterizare a românilor din România este complet contraproductivă.

16) Lipsa unei politici coerente a informaţiei a României (stat, societate civilă). România ca să dau un singur exemplu nu a fost capabilă să subvenţioneze (ca Rusia) ediţii locale ale presei (două încercări timide PRO-TV şi Jurnalul de Chişinău nu par să aibe sprijin fnanciar)

17) Politică economică ineptă, incapabilă să facă concurenţă ruşilor.

18) Trimiterea de diplomaţi naţional-comunişti care nu înţeleg modul de a opera al ruşilor, lezând senisibilităţi la Chişinău.

Am privit fotografiile si nu inteleg de ce s-au iscat atatea proteste si nemultumiri. Ar fi bine ca toti cei care posteaza comentarii sa priveasca mai intai fotografiile. Nu e vorba de mizerie, ci de imagini de la tara in care apar si niste copii de tigani frumosi si veseli. Sa intelegem ca doctoranzii nu cunosc aceste realitati? Sa credem ca nu au fost maca o data la tara? Pentru romani nu e nimic neobisnuit sa vada o casa din chirpici(asa se zice la materialul in care lutul joaca un rol important). Sunt atatea materiale de constructii pe lume care nu-i impiedica pe oameni sa traiasca bine si fericiti in astfel de case.
Si chiar daca nu fac dus in fiecare zi nu inseamna ca toti sunt prosti si ca trebuie sa-i ferim de ochii lumii. Ce se vede in fotografii e aproape jumatate din poporul roman. (Desigur, daca vrem sa diferentiem, sumt multi tigani, se vede dupa port).

Felul in care este scoasa in evidenta participarea acelei Alina la organizarea expozitiei mi se pare tendentios. Ni se baga in ochi acest nume ca sa vedem ce face o romanca...tz tz tz, iata unde-mi era tradatoarea!

Dace insa aveti rabdare sa cititi ce scrie Alina in prefata veti vedea ca nu e nimic iesit din comun. Da, agricultura ocupa inca un loc important in economia Romaniei, si UE critica asta. Sunt de acord ca putem masura nivelul de dezvoltare al unei tari dupa procentul pe care- l ocupa serviciile (in USA cam 70%), dar ce putem face daca asta e situatia Romaniei, cel putin in prezent? Nu tot noi ne mandrim cu "granarul Europei"?

Nu cred ca cel care priveste expozitia va crede ca asa e toata Romania. Nici noi nu ne inchipuim asa ceva cand vedem magini din India, SUA, Franta, China,Africa, etc. Eu zic ca e vorba de o simpla expozitie care nu si-a propus sa faca reclama Romaniei sub nici o forma. Ce vor sa obtina studentii si doctoranzii din Franta prin protestul lor? Vor poate sa tina contra prin a propune o expozitie alternativa in care se prezinta pe ei insisi? De unde firca asata pe care o intalnesc la atatia romani de a nu fi confundati cu tiganii? Chiar nu puten fi ata de siguri pe noi incat sa nu mai avem nevoie sa aratam doar fata lucioasa a tarii? Credeti ca daca tarile europene dezoltate n-ar sti ca Romania poate fi membru deplin,( "pe picioarele proprii") al UE, ar mai fi inceput negocierile? Credeti ca o fac doar pentru a-si face de lucru cu un neam de tigani pe care din mila si din lipsa de ocupatie vor sa-l scoata din mocirla?

Daca imi amintesc bine am vazut zeci de imagini si emisiuni de la tara din toate tarile care vor intra in mai in UE si nicaieri nu sunt castele la tara. Ce zicati de scandalul iscat pe seama reducerii ajutorului social in Slovacia? Asta inseamna ca acolo vor muri la propriu multi de foame si majoritatea vor fi tigani. Mai bine asa?

Ceea ce aduce intr-adevar un prejudiciu tarii si imaginii Romaniei sunt, de exemplu, posterele pe care le are afisat Oficiul de Turism al Romaniei din München/ Dachauerstr. Sunt niste poze marite de pe vederi cum le stiti si dumneavoastra din anii '70 cand erau la moda hotelurile cu 12 etaje de pe Litoral si de la Felix. Credeti- ma, asta-i ingrozeste pe straini. Am vrut de mult sa ma duc sa le spun sa rupa porcariile din geam, dar n-am prins pana acum deschis, deh, domnii inchid la 5. Insa un dram de inpiratie tot mai au: sting noaptea luminile si astfel nu sare nimanui in ochi ca acolo ar fi ceva...surprinzator :))

Salutari
Mi (semnez asa pantru ca am pierdut parola si copia solicitata se lasa asteptata)

Am fost la un singur concert TUdor Gheorghe, dar imi doream de ani sa ajung acolo. Si am avut acelasi sentiment de euforie pe care l-am avut cand am mers pentru prima oara pe Cheile Bicazului: romanesc si ata de frumos!

Dragi frati si surori,

Cei din generatia mea pot cunoaste ceea ce scriu acum.Cei mai tinerei nu stiu.
Cand m-am nascut la conducerea tarii era Gheorghe Gheorghiu Dej,a murit cand eram in clasa a 2 a primara.Am facut scoala in Mandravela nici nu stiu daca mai exista.Tataie(tatal tatalui meu)ma ducea zilnic la scoala si ma lua inapoi.Toti baietii purtam un fel de uniforma ca o fustita pepita cu patratele mici alb-negru,guler alb si funda mare rosie la guler.Cam ciudat obicei,nu?

Prin clasa a2 a dupa ce Dej a murit,a fost plans de popor atunci,a venit la
conducere Chivu Stoica,un tip cu capul chel(se radea)care emula pe bossul lui rus,Hrusciov.Un var apropiat al tatalui meu a fost atunci adjunctul lui Stoica.
Cand erau petreceri in famile,nunti,sarbatori etc,venea adus cu masina si sofer personal care statea pana pleca el acasa.
Era una neagra cu...perdele la geamuri,marca Zil(mai tarziu a avut o Volga),era un lux pe atunci.Cand a cazut Stoica,a cazut si el.

Dar a apucat sa aiba o casa vila mare pe Aleea Trandafirilor data de partidul comunist pe gratis.Acest var al tatalui meu era un mocofan mare.Cand venea la mese,se indopa la refuz si apoi se ducea la WC si isi baga degetul pe gat,voma sa poata manca si mai mult!
Avea un baiat de-o varsta cu mine,sotia lui mereu se dadea mare cucoana,dar tot taranca era.
Cu varul meu,de cate ori ne vedeam ne luam la bataie,il cafteam bine.Alteori,pana la batai eram prieteni si la petreceri ne bagam sub masa sa ne uitam sub fustele rudelor,chiar si a mamelor noastre.De mic am luat-o aiurea in viata!
Cand noi ne duceam la ei,isi acopereau cu ziare picioarele mesei,nu cumva sa le zgariem ...din greseala.Aveau si mobilierul ,sifonier,etc,...imbracat in ziare.
Odata am furat un pistol cu capse jucarie de la varul meu si mama mia ce scandal a iesit!L-am dat inapoi dar ai mei m-au batut in prostie.

Imi placea sa stau la bunici(din partea tatalui)si in vacante,mai ales cea de vara,ai mei ma expediau la ei,eram fericit si aveam si prieteni de joca,unul pe nume George altul Gabi,dar noi ne numeam intre noi"Domne".
Tataie a fost locotenent de cavalerie in primul razboi si decorat pt. rani si bravuri.Avea pe un perete pe hol poze in sepia cu el ca soldat.
Un om admirabil,f. bun si mereu interesat in politica,citea ziarele zilnic si multe.
Se culca la 7 seara si se scula la 4 dim.Cu gainile.Aveau in curte un prun si un cais,o magazie si un loc unde crestea in fiecare an un porc pt. Craciun.Avea o capra,gaini,rate si o gasca pe nume Maritza,care era ca un caine,doar familia o stia,in rest ataca pe orice strain,postasului ii era frica sa vina la gard.Maritza a murit de batranete,asa o indrageam toti de mult.

Mamaie n-a muncit in tinerete deloc,s-a maritat cand avea 18 ani cu Tataie care era cu 15 ani mai in varsta,era un fel de traditie.
Au avut 2 copii,o fata,a murit la 17 ani de TBC si pe tatal meu.
Pe aceiasi strada locuiau multe din rudele lor,2 surori ale lui mamaie si veri ai tatalui.Bunicii pe atunci nu aveau inca televizor si cu mamaie mergeam in fiecare seara la una din sorele ei sa vedem filme.
Multi de pe strada nu aveau TV-uri,cand era un film f. bun si american sau francez ori italian(rareori,in rest erau rusesti in prostie numai despre razboi si comunism),ne adunam cate 15-20 persoane fie la un vecin fie la sora lui mamaie,sa-l vedem.

Mai tarziu,ai mei au cumparat si lor un TV,ca al nostru,rusesc si desigur cu lampi,daca se ardea una erai in pom pt. ca se gaseau f. greu de schimb,trebuia sa ai...relatii.Nu-mi aduc aminte marca TV ului,stiu ca era desigur in alb-negru si ecranul oval, cutia din lemn si in fata jos avea 2 butoane mari in stanga si dreapta,pt. sonor si altceva,avea 6 clape mici la mijloc pe care apasai sa-i dai drumul,sa-l inchizi,etc.

Multi din voi poate nu ati auzit de anume emisiuni din vremea mea,poate altii stiu,ma uitam duminicile dim. la un serial pt. copii numit"Aschiuta si Daniela".
Aschiuta era o papusa din lemn cu o palarie ascutita pe cap.El o numea pe Daniela,Danielutza si vorbeu despre copii si scoala si raspundeau la scrisori trimise de copii.
Danielutza era tare frumoasa cu gropite in obraji si cred ca aveam 6 ani atunci si eram indragostit de ea la nebunie.Ea avea vreo 25 ani...apoi m-am indragostit nebuneste de alta actrita din alt serial ce-l urmaream cu sufletul la gura"Capitanul Val-Vartej",pe nume Irina Bora,bruneta si frumoasa la culme.
Danielutza era blonda.Uneori a jucat si ea in episoade cu Irina,era o placere pt. mine sa le vad pe amandoua deodata.
Mai tarziu Irina Bora s-a maritat cu un tenor de opera,Dan Iordachescu.
Ca veni vorba de muzica,pe atunci se asculta Gica Petrescu,Mia Braia,Dorina Draghici,Angela Moldovan,Ioana Radu,mai tarziu a aparut Margareta Paslaru,
Marina Voica,Aurelian Andreescu(pe asta am ajuns sa-l cunosc cand eram la liceu),Cornel Fugaru si in special italieni,ca Gianni Morandi(erau si filme pe ecrane cu el,muzicale),Adriano Celentano,Domenico Cutugnio Rita Pavonne,francezi ca Eddy Mitchell,Joe Dasin,Johnny Halliday,Yves Montand,Gilbert Becauld ,Sylvie Vartan(era casatorita cu Halliday),Juliette Grecco si multi altii.

Mergeam cu mamaie la filme serile,ori alteori stateam pe o bancuta in fata gardului casei si alte femei se adunau la taclale,ma fascinau barfele lor.Aveam un costumas vara din catifea albastra cu pantaloni scurti,de vizite.Si un fes pe cap cu alb si albastru.Am apucat s-o vad si pe strabunica,mama ei, avea 105 ani si eu aveam 5.Mereu eram pus pe prostii(inca de atunci!),ii placeau dulciurile si ii dadeam o bomboana de ciocolata(Se numeau Lebada),dar ii spuneam:"Inchide ochii si deschide gura".Apoi dupa sa zic 30 min.ii spuneam acelasi lucru si ea facea.De data asta ii puneam in gura un gainatz de gaina....
Si radeam da cadeam pe jos de cum se stramba,si incerca sa ma loveasca cu o nuia,dar nu putea,atunci venea mamaie si ma alerga prin curte si eu ma cataram pe magazie si radeam mereu.

Cu prietenii mei ne dezbracam goi sa ne uitam la putzele noastre,Goergica avea o sora ,tot de 5-6 ani Mihaela(o numeam Ela) si se dezbraca si ea si-si arate pasarica.Cred ca de pe atunci mi s-au tras treptat pornirile mele sexuale de mai tarziu....

Mamaie si Tataie,aveau ce se numea atunci,closet in fundul curtii,sau cacastor,sau altii il numeau vatra.Eu aveam sub pat insa olitza si imi faceam nevoile in ea,mamaie ducea apoi olita la closet.Nu aveau baie(cada sau dus),ci se spalau intr-un lighean mare,la fel mamaie ma spala in lighean.
Nu aveau nici apa in casa,pe strada era o cismea(asa se numea)comuna si toti de pe strada se duceau cu galeti sa ia apa pt. gatit si spalat.

Bunicii nu aveau aragaz,ci o soba mare din fier in care puneau lemne si ca ochiuri erau cercuri de diferite dimensiuni din fier si daca doreai foc mic scoteai cercul mic,sa intre foc mic.
Avea un burlan ce iesea la acoperisul bucatariei.Vara gatea in magazie.Aveau soba si foloseau lemne sau carbuni sa fie cald.Tataie avea un lighenas mic in care facea spuma din sapun sa se barbiereasca,si vara,mereu afara in curte.

Noptile,la culcare dormeam cu mamaie,tataie era in sufragerie.Mamaie ma punea sa ne rugam la Dumnezeu,spuneam impreuna"Tatal Nostru"si apoi imi citea cate un basm din Fratii Grimm,pana adormeam.
Tataie a avut 2 frati,el s-a nascut in Bacau.Mamaie s-a nascut in satul Greci nu departe de orasul Gaesti.Ea a avut 3 surori si 3 frati.Acum toti au plecat din lumea asta,ultima a fost mamaie,la 95 ani.A plecat cu 2 ani in urma.
Sorele ei de pe strada,au murit cu 2-3 ani inaintea ei,mamaie se senilizase saraca....mergea la casele lor si statea cu orele pe bancutze asteptandu-le sa iasa din curte...Tataie a murit cu mult inaintea ei,in 1985.

Eram deja in USA,i-am iubit si iubesc inca.
Tataie dupa razboi a muncit ca postar,cu bicicleta,au tras de bani cu dintii sa-si puna copii la scoli(erau cu plata),sora tatlui meu a fost o f. buna in matematica,tatal meu a facut liceul la Gh. Sincai si apoi a vrut sa devina chirurg insa si-a dat seama ca e prea sensibil si a urmat in schimb facultatea de biologie.A fost cel mai bun!La 25 ani un savant roman(Traian Savulescu)
l-a ales sa-i fie asistent.Mai tarziu a devenit directorul Institutului de biologie din Bucuresti.Avea masina la scara.
A fost demis si mutat la Baneasa,la Institutul de protecia plantelor pt. ca eu devenisem dizident politic....Are 74 ani azi.

Familia mamei mele a fost mai instarita si au avut pamanturi...inainte de comunism.Ea a avut 6 frati si surori dar toti au murit de mici copii de TBC,inca din timpul razboiului(al 2lea mondial),ea a fost cea mai mica,doar unul din fratele ei a trait pana la 33 ani dar a murit tot de TBC.Ea avea 7 ani pe atunci.
Mama ei a fost casatorita de 3 ori,n-a avut noroc de soti buni....toti 3 betivi
o bateau mereu,al treilea cel mai rau si era in Garda de Fier,mare scula de nazist imputit atat sub Zelea Codreanu cat si Horia Sima.Era mandru cand isi punea uniforma cu diagonala si pistol la centura si avea un bici,venea acasa
beat si o batea pe bunica cu biciul din senin!!!A murit in munti impuscat de comunisti.

Bunica pe care eu o numeam"Cuscra"pt. ca asa o numea mamaie,a murit la 82 ani de cancer la stomac,in 1972.Mamaie a ingrijit-o mult.
Cand lua pensia, mereu imi dadea pe furis 20 lei.I-am facut si ei destule poante proaste de copil mic...o scuipam si imi spunea:"pe lumea ailalta ai sa ma lingi",puneam in mancarea ei sare cu nemiluita,ii faceam sicane de ex. legam 1 leu cu ata si il puneam pe holul casei si ma ascundeam dupa perete,ea il vedea si eu il trageam incet,ea dupa el,odata a cazut pe jos.
Altadata aveam un prieten pe care ea nu-l agrea,si venea acasa sa ne jucam de-a indienii si cowboyy,eu eram mereu ....indian si ma vopseam cu culori pe fata si eram la pielea goala.
Odata a vrut sa-l dea afara din casa si m-am suparat,am imbrancit-o de a cazut si lovit la cap de frigider....am crezut ca murise si am plans si l-am luat la bataie pe prieten.
Din fericire n-a avut nimic...!

Mamaie si tataie nu aveau frigider ci racitor,el la 2 zile mergea si cumpara blocuri de gheata,le punea in el pe o usa deasupra.

Bunica"cuscra"a avut 3 surori,una din ele o numeam in familie"Cucoana"pt. ca era bogata si sotul ei mare businessman in flori si mai ales lalele,le importa direct din Olanda.
De cate ori venea in vizita la Cuscra la barfe si cafea,ma supara pt. ca mereu de cum ma vedea imi zicea:"Ce mai faci bai putza?".
Alta sora a fost castorita cu marele inginer si pilot de raliuri din anii interbelici,Jean Calcianu.
Alta a fost casatorita cu un colonel din garda personala a regelui Carol.

Mama mea la fel a urmat liceul Sincai(cu tatal meu s-au castorit la 25 ani,amandoi nascuti in 1930)si apoi facultatea de economie si a fost contabil sef la Fabrica de Ciocolata si Produse Zaharoase Bucuresti,pe Sos. Viilor.
Urma sa devina directoare cand a fost si ea data jos din pozitii ca si tata cand eram pe lista..neagra a securitatii.

Am fost singurul lor copil,dar inaintea mea urmau sa aiba altul,insa a murit prematur...ma gandesc si azi la soarta....ce ar fi fost s fi fost eu ...primul?
Azi nu mai scriam aceste randuri!

Mi-am stricat dintii de copil....prea multe dulciuri ce aducea mama acasa.
Ei traiesc azi in Buc.in apt. de bloc,comunistii au luat casa dupa ce am intrat eu impotriva lui Ceausescu si a lor.
N-au vrut sa vina aici in USA,dar ii ajut lunar cu dolari,pensia lor e mica.E randul meu sa-i ajut.

Eu?Eu trebuia sa fi fost mort de 5 ori pana acum.
Cand aveam 2 luni,tataie avea un cantar si asa ma cantareau,unul vechi cu balanta si o greutate de bronz in forma de para,grea.Odata m-a pus pe cantar si din greseala a facut para sa cada pe capul meu....mi-am pierdut cunostinta si au trebuit sa ma duca la reanimare imediat.Ai mei au fost tare suparati pe el o vreme,caci puteam sa mor.

A 2 a oara,aveam 9 luni si am facut pneumonie cronica.La reanimare din nou si apoi zilnic niste injectii.I cheated death again!

A 3 a oara aveam 4 ani si eram la poarta,ma uitam la baieti mai mari jucand fotbal pe strada.Un altul care nu juca m-a ochit cu prastia si m-a lovit in cap de mi-am pierdut pe loc cunostinta si sangeram de nu se oprea deloc.La spital din nou...si azi am o scobitura mica in craniu,dar pacalisem iar moartea.

A 4 a oara era sa mor in batai la securisti,Dumnezeu exista!Am pacalit iar moartea.

A 5a oara,in USA de O.D.(overdose)prea multe droguri si bautura combinate deodata.La spital dus de gagici.
Am pacalit iar pe Mr. Death.

Nasa mea mare care mereu mergea la sora ei in Franta,fie la Nice ori Paris,aducea reviste multe si chiar si sora ei ii trimitea apoi postal in R. reviste.Unele se numeau CineVerite,si la mijloc aveau poza dubla(gen Playboy) cu diverse starlete in pielea goala.Aveam 10 ani si mergeam la ea in pod unde la tinea pe cele vechi si furam acele pagini.Acasa ,in camera mea,le puneam pe perete la pat,si tin minte ca atunci eram indragostit lulea de Raquel Welch,aveam si poze cu ea pe perete.Desigur ca incepusem sa ma masturbez deja cu gandul la ea mereu.
Odata a venit un preot cu dascal de paste sa sfinteasca casa si in camera mea...popa dadea cu busuiocul si apa sfintita aiurea peste tot,caci ochii lui esra pironiti pe pozele mele!Ha!Tin mint ca repata mereu:"...Minunat,minunat..."

Mai la 7 ani aveam o papusa,in chip de fata si nu stiu de ce(nici azi)o numisem ...Magdalena?Dar dormeam cu ea in fiecare noapte,ai mei faceau misto de mine.
Prima mea iubire a fost la 6 ani(nicidecum sex!) si toti baietii o iubeau,se numea Renata,o alergam peste tot si odata am prins-o si sarutat-o pe gura(nicidecum french kiss),m-a strans in brate si m-a sarutat inapoi....am fost
cel mai fericit pt. ca ceilalti baieti nu au avut sansa asta,m-au urat chiar.O vreme am fost prieteni si mereu ne ascundeam si ne sarutam copilareste pe gura.

Apoi ne-am mutat si am schimbat scoala,nu ne-am mai vazut.Dar au venit alte fetite in viata mea,cu gramada,mai tarziu cand am dat de gustul pasaricii....
nu ma mai opream,desigur ca primul sex ce am avut a fost lamentabil,dar la 14 ani ce stii?Nici fata nu stia deloc,fiind de-o seama cu mine si amindoi la virginitate,desigur ca nu a avut orgasm.
Dar cu timpul ne-am educat si expertizat,apoi am trecut ca un fluturas de la una la alta.
Am mai scris astea.

Cand aveam 14 ani eram deja cu o gasca de copii de-o varsta si mai mari cu 5 ani ca noi.
Ne duceam pe terasa unui bloc al unora si ne masturbam toti ,care se scapa primul trebuia sa dea 25 lei ....era Tudor Vladimirescu pe hartie.
Furam din magazine zilnic bautura si conserve,alteori spargeam masini noaptea sa furam,de multe ori ne bateam cu alte gasti din alte cartiere,era unul numit Ferentari(plin de tzigani),altul Pajura,altul Chibrit,altul Damaroaia de ex.Batai cu bate si cutite,am fost taiat de cateva ori,as putea zice ca as fi putut muri a 7a oara.
Aveam un lant cu mine mereu,cu asta loveam la sange.Ionel,un tip din gasca avea de ex o bara de fier,asta a fost mereu prin puscarie,ca si Virgil,Faraonul,Gica cutit lung,Broscoiul.Pe mine ma numeau Montzi.
Broscoiul era un tzigan mic dar f. rapid cu pumnul,nici nu-l miroseai!Odata m-am batut cu el si mi-a spart nasul,n-am vazut pumnul deloc!
Erau niste frati pe nume Carligel(3)si erau spaima cartierelor,mai era si Gelu Pandelica,asta doar se arata si fugeu toti,mai era Virgil Vlajganul,si asta batea de speria lumea.

Odata eram si jucam barbut afara in dosul blocului si o femeie a cazut(s-a sinucis)chiar langa noi,blocul avea 9 etaje.Tin minte si acum,ne uitam la ea cum ii curgea sange din nas si urechi si gura.Am plecat si chemat militia.
Altadata omoram niste broaste si popandai cu latzul de sarma si vedem o gramada de oameni,femei,copii ,barbati alergand dupa un tip la 23 ani urland :Puneti mana pe el ca si-a omorat tatal cu toporul."
Atata am asteptat,eram cred ca doar eu Ion si Valerica,ca ne-am si luat dupa el,l-am prins si luat la cafteala de l-am umplut de sange.O patrula de militari trecea pe acolo si l-au luat ei in primire pana a venit militia.

Mergeam la scoala si acolo iar batai cu alte gasti.Fumam deja si beam ,jucam poker pe bani si haine(aveam cativa legaturi la Shop-uri pe valuta),uneori aveam noroc de o pereche de jeans,de multe ori insa pierdeam.Trebuia sa fur bani de la parinti ori din casele altora.Intram pe geamul de la baie,stiam cand nu e nimeni acasa.
Uneori cu Valerica ne uitam la femei cum fac baie,odata era una f. frumoasa si cada era chiar sub geam.Geamul deschis,si ea in cada.Ne bagam efectiv capetele pe geam ,ea se spala si noi eram la 1 metru de ea!!!!N-am fost prinsi niciodata.

Cand aveam 10 ani alergam cu Georgica dupa fetite si le prindeam si apoi le bulaneam si frecam la pasarica.Odata am vazut o fata de 14 ani masturbandu-se cu un creion in WC,tot pe geamul de la baie.
Ca sa te uiti la bloc pe geam se facea in curtea interioara si era un culoar de trecere de la o scara la alta pt. a duce gunoiul la tobogan.Ei bine trebuie ca eram inconstienti!!!!Geamurile la 2 apt. erau la perete pe acest hol care avea
o balustrada de fier....Ne urcam pe balustrada si ne sprijineam de perete si apoi ne uitam pe geam.
Ganditi-va ca uneori eram la etajul 3,6,8,9 si o miscare gresita...moarte,te faceai praf in curtea interioara.
Oare de cate ori am sfidat moartea???

Dar acum inchei aici cu alta amintire de cand aveam 5 ani.Parintii de Craciun cumparau jucarii cu 1 sapt. inainte si le ascundeau in sifonier.Eu stiam unde-i cheia si ziua deschideam sifonierul ,le luam si ma jucam cu ele,apoi le puneam la loc in aceleasi pozitii,cand venea ziua Craciunului ma prefaceam ca sunt uimit de ele....

Pt. mine aceste randuri ma ajuta la scrierea memoriilor,la copiez pe printer si apoi le traduc si rescriu in detalii in engleza,dar sper ca si pe voi din Cerc va intereseaza sa cititi.Poate multi din voi nu ati avut astfel de copilarie ca a mea.Sper sa fie candva publicat acest text.

Desigur si repet sunt alta persoana azi si de 14 ani total opusa,dar de ce sa fug de trecut?E parte din viata mea,o experienta prin care am trecut odata.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries).

Dear Bro,

Am sa-ti spun o mica istorioara,oare nu-s plin de ele??????
Marilyn,a studiat la Queens College,in Flushing,cine stie despre NY stie ce vorbesc.A intrat acolo la universitate pe merite proprii si a fost in aceiasi clasa si avut ca colegi pe Jerry Seinfeld si Jodie Foster,in fapt ea si Jodie au luat Masters Degree in franceza,4 ani de studii in franceza....

Dupa acea Jodie a plecat la Hollywood.....NU a ajuns sa aiba nevoie de ...franceza...a jucat intr-un film scris si regizat de un italian catolic ce sufera de astma....Marty Scorsese....."TAXY DRIVER"....!!!!!!!O iubesc mult pe Jodie,si viata ei evident a devenit alta.O mare actrita si CE DACA E LESBIANA????????

De fapt Jodie de la 7 ani e actrita,reclame si .....as putea scrie MULTE dar nu pot...fara acordul ei sau al oricui am cunoscut si avut contacte de prietenie sau...sexuale....

Ce am tot scris pana acum,la cafe e doar....the tip of the iceberg,boys&girls....
Astea pot fi publicate,altele....care-s mai intime,NU pot sa le scriu,fara aprobare de la pers.in cauza,NU POT face asta,cand imi voi scrie memoriile trebuie sa cer permisiunea lor,sa public,poate unii nu vor dori...!!!Nu vreau nici sa fiu dat in judecata....!

La fel respect viata lor privata.
Revenind la Marilyn,deci a avut diploma in franceza,o stie la perfectie si cu accent real francez!Apoi a studiat si luat alta diploma,in istoria artelor.

Hai sa va zic acum un alt lucru,nu-i doar deci scris pt. tine Florin...and that's it,
Marilyn a terminat colegiul(Queens University in alte cuvinte)in ....1976!!!!
pe atunci...eu abia terminasem....liceul Tonitza.......in 1975.Ea...termina ....
universitatea si avem...aceiasi varsta!!!!!!!!!!!!
Cum a fost posibil pt. ea si altii ca ea,SMART kids????
Prea destepti pt. scoli ....normale,copii ca Marilyn cu mare IQ(are 194..eu abia am 132...Bush.....81....HA!),sunt considerati in USA genii si atunci,pusi in clase
speciale,pt.smart students,adicatermini scoala generala de 8 ani in 6 ani,orice liceu de 4 ani in 2 ani si Orice Universitate de 6 ani in...2 ani...Marilyn a fost astfel de copil precoce.

Eu?...Mai are rost sa mai scriu despre mine?????Cititi viata lui Ozzy ori Jim Morrison......asa am fost si inca sunt.....din pacate,dar Marilyn...e o dulce,NU-mi dau seama cum poate sa ma iubeasca si sa fie cu mine de 14 ani...??????

In fine,deci Florin,vreau sa zic ca Marilyn a avut job-uri f. bune,si in final NU a trebuit sa arate diplomele ei....e ca si cum nici NU a studiat,a fost cativa ani,secretara particulara a lui Phillippe De Montebello,directorul Muzeului Metropolitan din NY,un mare aristocrat si desigur cu titluri,Daniel,ori cine traieste in Paris,nu departede Seine si Pont Noeuf...nu-s chiar sigur acum...
exista un bulevard numit De Montebello,scris peste tot,este al familiei fostului boss al sotiei mele.A indragit-o pt. ca puteau vorbi in franceza zilnic.

Inca ceva:el este inrudit....f. apropiat cu...Le Marquis De Sade!!!!!!!
Chiar are unele documente si scrisori ale lui din puscarie in original......am vazut unele vizitand muzeul sa-mi vad sotia,si deci asa am cunoscut pe Montebello.

Apoi,Marilyn a ajuns sa lucreze la NYPublic LIbrary,pe 5th. Ave intre 42-44 Sts.
Acolo la fel a cunoscut multe celebritati si directorul(francez la origini si homosexual,who cares?)a indragit-o pe loc si angajat-o fara ca ea sa artae diplome,doar a vorbit cu el putin in franceza....atata tot!I-a zis ca e de ajuns pt. el!!!
A fost sefa biroului de voluntari (cam 200 pers.)si toti niste batranei de 60-80 ani care muncesc acolo fara salarii,vor sa aiba ceva de facut,2-4 zile pe sapt.
Sunt majoritatea,cam 90% femei si toate...milionare,femei extrem de superbogate.

Acolo a cunoscut pe Johnny Depp(prin ea si eu),si desigur un actor ,un om fantastic dar aiurit si ciudat....Chris Walken....el a fost vecin de gard cu parintii lui Marilyn!!!!!!!!!Fratele lui si el si taica-sau cand erau la 20 ani aveau o brutarie in Flushing,inca o au,desigur Chris...got HUGE actor since....a GREAT movie....'Deer hunter"cu altcineva care-mi spunea...Ovi,crazy romanian,crazy bastard si imi dadea castane la cap......Robert de Niro.....
Chris mereu venea la gard si vroia s-o agate pe Marilyn,cacanar,Ha!Ei nu i-a placut de el,a crezut ca nu-i atragator,atunci el a ajuns la sora ei mica janet,
au avut sex....Janet are azi 47 ani.

Si uite asa....in final NU e nevoie sa arati diplome...poate unele locuri le cer????Nu stiu,eu nu am avut nevoie sa demonstrez prin hartii ceea ca lumea a vazut cu ochii si s-au convins de la prima vedere.
E ca si cum ai cere lui ....Keith Richards sa-ti demonstreze cu....stupid papers
ca stie sa scrie cantece si la guitar?????NICI macar NU are asa ceva,adica Jimmi Hendrix,Eric Clapton,Pete Townshend,Randy Rhoads,Zack Wilde,Ozzy
Jim Morrison ,Angus Young...etc trebuie sa aiba....diplome,cand arta lor spune totul si vorbeste pt. ei????Nu-i nevoie.

Deci asta e povestea,si crede-ma ca tare mult as vrea sa scriu atatea....mici secrete,putina lume le cunoaste,despre lumea in care am trait si cunoscut dar NU pot....i-as trada,nu am dreptul decat daca ei imi dau voie,candva.

Hartiile?NU-s bune in munca mea,un artist Nu are nevoie de ...nici o diploma.

Voi reveni,
Love&peace,
Ozzy

Dragilor, se pare ca s-a perceput "mesajul" meu în diverse moduri.Este normal, fiecare cu parerea lui , este interesant dupa constatarea mea , ca fiecare cred ca a scris cîte ceva în functie de starea de spirit pe care a avut-o în acel moment :)Pai bine , dar pana la urma nu se pune problema în mod subiectiv , ci pur si simplu trebuie vazut totul prin prisma celui plecat de acasa, desigur ca fiecare dintre noi am încercat sa ne integram în noua tara , dar asta nu are legatura cu ce simtim în fond , sau ne împiedica sa ne punem întrebari , nu înseamna ca am reusit sau nu "afara", nu asta este important ci faptul de a ne vedea cu ochii mintii în cele doua "vieti", paralele , ca vrem sau nu. Nu vorbim de nostalgie , ne ducem des acasa (depinde), dar parca ne trage tot timpul ata, asta denota ca nu s-a rupt nici un cordon ombilical .Faptul ca plecam repede de "acasa" este dovada de viata noastra bine conturata în noua tara unde ne regasim , dar oare nu este vorba în esenta de "reperul nostru" în acest caz? Nici vorba de radacini , pe unde suntem , ca nu se poate asta, nu poti sa rupi o parte din tine asta este clar; dar parca cu cat se vorbeste mai mult de rau în jurul tau despre Romania , ai un sentiment de revolta , pt ca asa cum bine stim , valorile noastre morale , spirituale etc,necunoscute de majoritatea strainilor ,( din pacate ) te fac sa te gandesti si sa aperi instinctiv aceste lucruri, tocmai pt ca nu ne identificam în "negativitatea" asta .Sunt multe de vorbit pe tema asta, nu cred ca are sfarsit tema , dar sa vedem cat mai multe pareri si fara sa vreti veti descoperi diverse "caractere" în aceste comentarii care "vorbesc" mult despre OM , despre cum percepe fiecare plecarea în lume , se va devia (inerent) de la tema , exact din motivul scris mai sus :)Apar toate aspectele de personalitate , de la lauda de a reusi "afara", nereusita, renuntari de tot felul , etc, etc....(multe lucruri care nu au legatura cu subiectul) :)
Sa auzim numai de bine , si sa ramanem romani-BUNIsau RAI:)