comentarii

ati adopta un copil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
daca as adopta un copil? - de Aeda la: 15/02/2006 19:47:22
(la: Ati adopta un copil?)
Da!! fara sa ma gandesc la "gene defecte" sau "cheltuieli in plus" sau "batai de cap" - astea sunt prostii!!!
cum poate spune cineva despre un copil ca ar putea avea "gene defecte de la parinti alcoolici", acesta fiind un motiv principal care ar impiedica adoptia!???? dupa ce ca au fost destul de batuti de soarta acesti copii, fiind refuzati de familiile lor din cine stie ce cauze, ar trebui sa-i mai ignoram total si noi pentru ca nu le cunoatem parintii??? nu sunt "prea buni" pentru noi? suntem noi cumva perfecti?? avem genele alese si "in regula"?? cine suntem sa judecam un copil orfan?????? poate ar trebui sa ne gandim daca suntem NOI destul de buni pentru a le fii parinti!! ei nu iti cer promisiunea unui viitor starlucit sau conturi in banca sau mai-stiu-eu-ce. vor doar pe cineva in viata lor - cineva care ii doreste si iubeste si pe care pot sa iubeasca inapoi. vor sa aiba poate certitudinea ca atunci cand vor implini 18 ani nu vor fi aruncati in strada pentru ca nu mai este loc pentru ei in orfelinat. (si asa se inmulteste numarul copiilor strazii in fiecare zi - este mai bine asa?)
practic acesti copii nu au gresit cu absolut nimic si totusi continuam sa ii pedepsim pentru faptul ca au o viata mult mai grea decat a noastra!!
da, am de gand sa adopt un copil(de fapt sper ca nu numai unul :) ) si il voi creste asa cum voi putea mai bine - normal ca va avea lipsuri, pentru ca nu sunt perfecta, dar va avea o casa, o familie si un viitor mai bun decat la orfelinat.
cat despre timp si bani... se gasesc daca vrei intr-adevar un copil(fie ca este al tau sau "nu" - chiar si adoptat in scurt timp va fi AL TAU).
se poate si invers...copilul sa adopte.... - de cactus la: 05/02/2006 17:05:55
(la: Ati adopta un copil?)
sa va spun o poveste...adevarata....cineva din familie dorea sa adopte un copil....a umblat peste tot, usi inchise....la cutremurul din 77 a reinceput sa caute un copil orfan....cand, undeva, un copil l-a tras de haina....era copilul de trupa al unei institutii, orfan....nene, ia-ma pe mine....a venit cu el in brate......el si-a adoptat parintii si pe noi toti....nici macar o data nu am facut deosebire intre acel copil si ceilalti ai familiei....ba poate a fost cel mai apropiat de noi....






...non bis in idem...
Orice copil este o fiinta pur - de Selima la: 17/02/2006 22:41:21
(la: Ati adopta un copil?)
Orice copil este o fiinta pura si nevinovata de faptul ca a fost abandonat. Eu as adopta un copil. Chiar daca nu stii care au fost trasaturile de caracter ale parintilor, daca il iei de mic, il inveti tu cum sa fie si ii transmiti caracterul tau fara ca prichindelul sa ramana cu prea multe de la acei oameni care nu l-au dorit sau care nu au avut posibilitatea materiala de a-l creste. Si in plus un copil adoptat este tot al tau, suna foarte egoist, dar tu il cresti si te ocupi de el si este al tau deoarece sufletul lui va fi legat de al tau. eu una sa aflu acuma ca as fi adoptata, nu mi-ar pasa de perintii mei biologici. Parerea mea este ca parinte se numeste acea persoana care te cresete,te iubeste, iti poarta de grija si e cu tine la bine si la rau. care iti suporta ideile nebunesti sau te sfatuieste la greu.
o alta perspectiva asupra adoptiei - de Andre29 la: 19/02/2006 11:39:23
(la: Ati adopta un copil?)
S-a vorbit pana acum de a adopta un copil stric in sensul clasic sa zicem, copil luat de la centrul de plasament sau dintr-o institutie similara. Ma gandesc ca tot o forma de adoptie, nu o pot defini acum, este si cea a copiilor rezultati dintr-o relatie anterioara a unuia dintre parteneri. Aici ma leg cumva de unul din comentarile in care se spunea ca nu iti este parinte cine te face ci acela care te creste. Parere cu care sunt si eu de acord.
Deci, in situatia expusa, accepti un partener cu tot cu copilul/ copii lui... sau nu? Ii 'adopti'?


________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
imi dorescun copil - de miita la: 02/10/2007 11:30:32
(la: Ati adopta un copil?)
imi doresc foarte mult sa adoptez un copil dar nu stiu cum si de unde ce sa maisint cam pe dinafara cu chestiile astea si as dori foarte mult sa fiu ajutat.sotia mea nu poate sa ramina insarcinata si ne dorim foarte mult un copil va multumesc
vrem sa adoptam - de danimosu la: 07/12/2007 16:13:45
(la: Ati adopta un copil?)
vrem sa adoptam un copil sau doi,de preferinta un baiat si o fata. De cca 8 luni incercam acest lucru, dar nici o veste buna in acest sens.
Ne puteti spune o modalitate de a face acest lucru,legal,temeinic,dar si mai repede!
danimosu
adoptia - de thequeen la: 06/01/2008 18:53:47
(la: Ati adopta un copil?)
in momentul in care ai adoptat un copil consider ca, iti asumi o responsabilitate fata de acel copil.trebuie sa stie ca este adoptat ,pt ca, daca nu i se va
spune adevarul,copilul va suferii enorm sau poate ca nu,se mai poate ca mama copilului sa il caute si sa il vrea inapoi,desi sunt putine mame care isi cauta copilul abandonat.pe langa dragostea care i se ofera, increderea si siguranta,mai este nevoi si de bani oricine ce ar zice,copilul creste la fel si pretentiile lui trebuiesa fim realisti ca doar nu se bazeaza numai pe dragoste si incredere,asa ca trebuie sa ai de toate ca sa adopti un copil.
#271515 (raspuns la: #271446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vreau sa dau in adoptie un bebebe - de maradin simona la: 08/05/2013 09:25:43
(la: vreau sa infiez un copil)
vreau dsa dau in adoptie un copil nenascut dar nu am unde sta mai am un un copil sar la asta nu as vrea sa renunt dak ma poate ajuta cineva nr meu de tel e 0749589393
Sodoma si Gomora o actualitate istorica - de Zamolxe la: 05/11/2003 04:09:44
(la: Preoti homosexuali?)
Toti sint copii lui Dumnezeu.
De Sodoma si Gomora ati uitat? El nu a pedepsit degeaba atunci si acolo.

Homosexualitatea a devenit o “normalitate” doar in ultima vreme.
Nu inteleg de ce se face in acest caz discriminarea pedofililor, zoofililor, necrofililor si altora de acelasi fel!
Ei de ce nu au voie sa isi “iubeasca” aproapele?
Ei nu sint copii lui Dumnezeu?
El si oaia sau ea si calul vor sa adopte un copil. De ce sa nu ii lasam daca si homosexualii pot sa o faca?

Penibil.

Numai cind ma gindesc ca as putea ca in loc sa sarut niste buze ca niste fragute, sa ajung la o mustata stufoasa, sau in loc de sini sa mîngîi niste pectorali, ma umplu de o greata viscerala.

Mai bine sarut o leproasa decit un homosexual!



raspuns - de anisia la: 17/10/2004 14:06:29
(la: Mame singure!)
1) eu cred ca persoana care adopta un copil este demna de respect pentru ca ii ofera acelui copil o sansa in viata.
2) eu cred ca responsabilitatea este foarte mare. dar daca acest parinte singur este o persoana la virsta de 40 de ani, atunci este o persoana matura care stie la ce drum a pornit. si eu cred ca merita toata admiratia.
3) eu cred ca ei au dreptul sa stie de unde vin si eu cred ca e bine sa stie asta cit mai repede posibil. eu ma gandesc sa nu fie aminata discutia si copilul sa afle de la alti copii la scoala si sa fie trist si suparat.
4)eu cred ca ar fi un avantaj.


*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
Nu o inteleg - de Francesca Scellini la: 01/01/2005 14:55:33
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
Nu o inteleg. Ar fi trebuit sa se impace cu gandul ca nu poate avea copii. A incercat aproape toata viata sa aiba un copil si a reusit acum, cand deja este prea tarziu. Era mai bine daca atunci cand era tanara ar fi adoptat un copil si l-ar fi iubit ca si cum ar fi fost al ei. Cu siguranta ar fi fost fericita...
reactii - de ondine la: 18/02/2005 11:01:37
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Multumesc tuturor pentru contributii. Imi pare rau ca reactionez asa tarziu : am urmarit cateva zile sa vad daca apare mesajul pe site, dupa care am crezut ca…s-a pierdut in spatiu. Din intamplare am descoperit ca fusese totusi postat. Sunt foarte multe replici interesante la care as vrea sa raspund.

Maan :

Foarte limpede si frumos. Ce bine ar fi daca s-ar putea aplica la fel de usor si la altii.
"Atunci cand iubesti, celalalt are dreptul s-o stie, asa cum esti dator sa-i spui cand s-a sfarsit."
Asta ma tem ca e mai degraba dovada de curaj decat de iubire. Mai bine zis, de lipsa de lasitate. De care nu toti sunt capabili, din nefericire.

"Ce om normal ar accepta sa traiasca alaturi de un partener care tocmai i-a declarat ca nu-l mai poate iubi? ce om indragostit ar tine langa el, cu sila, un suflet care nu-i impartaseste sentimentele?"
Din pacate, in afara de sentimentul pur si simplu aici-si-acum, mai exista tot soiul de iluzii si sperante, de genul : "poate ca totusi o sa ma iubeasca intr-o zi", precum si un intreg arsenal de alte mijloace de persuasiune decat sentimentul, si anume, de exemplu, culpabilizarea (si aici societatea, familia, religia si morala, pot juca in unele cazuri un rol determinant). Pentru unii, e mai important sa pastreze proprietatea decat sentimentul si poate am sa revin mai tarziu la aceasta idee.

"Toti cei care insala, s-au inselat pe sine, in prealabil, de mult prea multe ori..."
Corect. Dar ma intreb daca poate spune cineva cu inima impacata ca nu s-a inselat pe sine niciodata.

"In sfarsit, nu cred ca exista un singur raspuns corect pentru intrebarile tale."
Cu siguranta, si nici nu urmaream asa ceva. Raspunsul depinde, cred, in mare parte, si de tipurile de temperament in cauza, printre altele. In situatii identice nu alegem cu totii acelasi lucru. Tocmai de aceea mi s-a parut interesant.

Anonim :

Intr-adevar, existenta unui copil schimba destul de mult datele problemei. De asemenea, forta de autosugestie a fiecaruia. Iata un raspuns bun la intrebarile retorice ale lui maan : chiar daca sentimentul se sterge, mai exista si vointa. Iata un caz in care cineva a avut motive sa continue sa traiasca alaturi de un partener, desi iubirea nu mai era impartasita : cu timpul, lucrurile s-au rezolvat in favoarea sa, si nu a amantei.

De altfel, statistic vorbind, cred ca asa se intampla in majoritatea cazurilor. Faptul ca in discutia noastra opiniile au fost mai degraba de partea cealalta nu dovedeste, poate, decat o tipica eroare statistica, si anume ca aceia care aleg o solutie de genul "renuntarea la iubire" se simt poate mai putin mandri de fapta lor si, implicit, mai putini dispusi sa vorbeasca despre asta. Mai poate sa dovedeasca, de asemenea, o anume medie de varsta / experienta a interlocutorilor. In cazul de fata imi pare ca e vorba de cineva care a lasat in urma o astfel de poveste de mult timp. Merci pentru sinceritate.

"Nimeni", Criss

Ipoteza nu presupunea neaparat ca respectiva casatorie sa se fi realizat din dragoste. Se subintelege ca, daca mariajul in cauza nu avea nici o hiba, nu ar fi fost posibila o atare pasiune extra-conjugala.

De asemenea, unele persoane nu sunt neaparat constiente de ceea ce inseamna "animus" ori "anima" pentru ele. Unii nu descopera nici dupa o viata, timp in care au trait alaturi de altcineva…Insa in momentul cand acest lucru se produce, poate fi intr-adevar o revelatie, si n-are cu nimic de-a face nici cu nesinceritatea prealabila a persoanei, nici cu inconsecventa, nici cu descoperirea unor calitati anume. Poate fi cu adevarat un coup de foudre, chiar si stiintific vorbind. Este vorba pur si simplu de o determinare psihologica careia ii suntem supusi cu totii, care teoretic se poate intampla oricui. Nu putem decat, cel mult, sa diminuam posibilul impact al unei eventuale "revelatii", incercand sa constientizam cat mai bine aceasta latura obscura a inconstientului nostru. Atunci procesul poate deveni controlabil. Dar nu inevitabil.

In ce priveste inertia, cred ca ea trebuie privita ca o problema individuala si apoi relationala. Si mai cred ca are si mult de a face cu imaginatia, mai bine zis cu lipsa ei. Evident, it takes 2 to tango, dar…nu e neaparat nevoie de tot atatia pentru a induce o schimbare.

Wild wind (frumos nickname) :

Dupa cum ziceam si dupa cum a si precizat cineva foarte bine la un moment dat, oamenii se pot casatorii si din motive mult mai jalnice decat simplele iluzii.
Iar dilema nu este neaparat a mea (asta ca o paranteza, doar in caz ca nu era foarte limpede). Eu am lansat intrebarea pentru ca m-a interesat cine ce ar face in atare situatii si de ce. Sau cine ce experiente similare a avut. Nu a fost o intrebare din categoria "ce sa fac?"

"Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?"
Da, daca suntem destul de norocosi…Orice e posibil, de ce nu? Cine spune ca numarul maxim e unu? Uneori murim, in sufletul nostru, de mai multe ori in decursul unei vieti. De ce n-am avea si sansa sa renastem cu adevarat, printr-o noua iubire?

Paianjenul

Foarte exact. O lista de motive foarte…realista. Punctul pe i. Asa e, si pentru atare indivizi, poate ca mai importanta decat toate e consecventa. Adica daca tot te resemnezi, sa iti asumi decizia, nu sa ravnesti toata viata la ce ai renuntat. Asta ar insemna, cum zic francezii, sa vrei "le beurre et l'argent du beurre". Si, cu siguranta, totul are un pret.

Imi permit sa adaug un singur motiv : principiul practic potrivit caruia "sa nu dai vrabia de mâna pe cioara de pe gard". Functioneaza incredibil de bine.

Samadhi, Little Eagle :

Merci ca ati impartasit cu noi niste experiente atat de frumoase. Ma face sa ma gandesc ca a meritat intr-adevar sa lansez intrebarea. E frumos sa vezi ca la unii in suflet e asa verde si luminos...

Ice Queen

M-a impresionat profund povestea. Dar m-a si revoltat putin, incercand sa ma pun in situatia respectiva. Merita sa va acordati mai multe sanse, amandoi! Si care e problema, sa adopti un copil? E un lucru minunat. Oricine poate sa faca copii si s-au vazut atatea cazuri de mame ingrate, dar sa adopti un copil orfan e cu adevarat un act nobil. Si nu era singura solutie; sa nu mai spun ca, in ziua de azi, stiinta ofera atatea posibilitati...

Povestea are o doza de tragism care o face sa para desprinsa din romane. Ca esteta, nu as putea spune decat "superb", insa m-a miscat destul cat sa nu ma opresc la atat.

Nu vreau totusi sa incep a da sfaturi, fiindca realizez ca experienta a fost devastatoare. As spune numai ca, uneori, ne-ar fi mai bine sa nu fim atat de aspri cu noi si sa ne sacrificam mai putin. Poate sa sune meschin, dar fiind vorba de riscul de a interioriza o suferinta, dincolo de anumite limite subiective acest lucru poate avea efecte nedorite inclusiv la nivel somatic. Si asta nu aduce nimic bun.

Eu cred ca exista intotdeauna o compensatie si, cu cat pretul de platit e mai mare, cu atat ceea ce ar putea fi obtinut in schimb e mai important. Si nu e vorba de fatalism, ci de la o ecuatie simpla, potrivit careia suma energiilor care, din diverse motive, nu se pot cheltui intr-o directie, ar putea fi canalizate in alta directie, daca nu substituibila, dupa cum spuneam, macar compensatorie. Dar e o simpla probabilitate, si tocmai de aceea e important sa-i dam totusi o sansa sa se manifeste.

Destin
Maxima de la sfarsit e absolut geniala...
In ce priveste felul dilemei, nu am vrut sa dau prea multe detalii fiindca mi s-a parut limitativ pentru discutie. De aceea am spus „sa ne imaginam”. Intr-adevar, felul casatoriei poate fi un factor care sa accentueze dilema, la fel si autenticitatea „marii iubiri”. Cu toate acestea, mai exista si alte posibilitati. De pilda, pentru naturile duale, profund scindate, sa iubeasca doua persoane in acelasi timp. Este posibil sau e doar o dovada de superficialitate? Astept pareri si pe tema asta.
comentariul meu nu are leg - de casyana la: 09/11/2005 19:24:21
(la: Mame singure!)
comentariul meu nu are legatura cu mamicile care adopta copii chinezi dar are legatura cu mamele care isi cresc copii singuri.
eu am crescut cu numai cu mama.si pot sa spun ca nu ma diferentiez cu nimic de celelalte persoane.
p.s:ca sa nu te superi pe mine am sa-ti raspund la cateva intrebari.
1.adoptia copiilor de catre un singur parinte mi se pare o idee excelenta atata timp cat o casa si o familie inseamna mai mult decat un orfelinat.si atata timp cat parintii adoptivi ofera copilului caldura pe care nu o are din partea parintilor biologici.
2.responsabilitatea este f mare,dar pune-te in locul femeilor care nu pot face copii si atunci cred ca poti intelege de ce isi asuma aceste responsabilitati.
3.eu fac parte din categoria persoanelor(desi inca nu sunt mamica) care cred ca este cel mai indicat sa spui adevarul copiilor incepand cu varsta la care ei incep sa inteleaga lucrurile.(7-8 ani)

si pt a termina:COPII SUNT 9 LUNI DE BOALA SI O VIATA INTREAGA DE CONVALESCENTA

---------------------------------------------------------------------
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"


Ooofffff Doamne ! "copiii tai - de papaver la: 23/12/2005 19:46:29
(la: "Copiii tai unde sunt?")
Ooofffff Doamne ! "copiii tai unde sunt?"...ce intrebare dureroasa !

Niciodata nu am avut atat de mult curaj sa pot intreba pe cineva "copiii tai unde sunt?" (am inteles ca vine de la un copil de 3 ani).
Nu te supara Andre29. "ce inseamna sa ai un copil pe langa o mare responsabilitate si bucurie?........" este ok, dar titlul "copiii tai unde sunt?"...este "criminal".
Nu vreau sa supar pe nimeni, eu spun din punctul meu de vedere.
Pentru mine este un subiect...sensibil,dureros si intim. Toti oamenii isi doresc, la un moment dat, copii. Cei care spun "nu vreau copii", cred ca nu sunt sinceri cu ei, vor sa-si ascunda durerea sau vor sa inchida subiectul...depinde de fiecare.
Dorinta exista in toti, dar nu toti au noroc. Este atat de complicata viata...
Unii au avut copii si au plecat in lumea ingerilor, altii vor dar nu se poate din punct de vedere medical, altii...
Sigur, poti adopta un copil, dar regretul ca nu l-ai facut tu...ramane vesnic ca o rana deschisa. Regreti ca nu l-ai facut tu, ca nu poti sa-l faci cu cel pe care-l iubesti, ca cel pe care-l iubesti nu vrea copii cu tine, eheheeeeee multe...
Cand cineva ma intreaba "de ce nu ai copii?"...mor cate putin. Pentru mine este cea mai dureroasa intrebare. Ce raspund? Raspund " nu-mi doresc !" si discutia s-a terminat.
Un copil inseamna o mare bucurie. Exista si lacrimi, dar asa vezi mai bine bucuria de a avea un copil.
Responsabilitati ai si pentru o pisica sau un cactus. Pentru un copil, responsabilitatile sunt mai mari, dar si satisfactiile sunt pe masura( eu asa cred).
Nu stiu cati oameni se gandesc, atunci cand decid sa faca un copil, la "ce-i oferim sufleteste". Toti suntem "bogati" sufleteste (asa spunem, nu?). Cine spune "eu nu fac un bebe pentru ca sunt sarac sufleteste" ? Nimeni.
Banii sunt o probleme, dar o problema de timp si nu una ce tine de dorinta de a avea un copil.
"Copiii ti-i da Dumnezeu"- mult timp am spus ca nu este adevarat pentru ca nu intelegeam exact sensul cuvintelor. Acum stiu asa : sa intalnesti persoana cu care sa-ti doresti un copil...este o mana intinsa spre darul de la Dumnezeu.
zaraza, mao - de clody la: 04/02/2006 20:04:36
(la: Un maidanez ucide un om)
Oi fi n-oi fi un om nobil...nu pretind asta, decat sa cresc un caine, mai bine adopt un copil. Asta sigur o voi face. N-o sa ma convinga nimic sa adopt un caine.
Totusi, eutanasierea o fi o solutie, daca si-ar putea cineva sa o asume. Ca deja Brigitte Bardot ne-a sarit in cap ca o asemenea masura ar avea urmari neplacute asupra Romaniei in pragul intrarii in UE.
De acord, iubitorii de caini sa-i ia acasa (eu nu sunt unul dintre ei). Traim in oras, nu in padure unde animalele sunt libere. Asadar, pe strazi n-au ce cauta cainii. Iar eu sigur nu voi lacrima vazand cum ii iau hingherii.

De l'amour le mieux
#104008 (raspuns la: #103946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da. - de Gabi M la: 04/02/2006 22:37:51
(la: Ati adopta un copil?)
M-am gindit de multe ori sa adopt un copil. Eram in sala de nasteri, cind la 15 minute dupa ce am adus pe lume pe fiul meu, in nisa vecina s-a nascut un baietel. Mama lui nu a vrut sa-l ia in brate, a renuntat la el. Primul meu gind a fost sa-l cer sa mi-l dea mie. Nu am facut-o, fiindca al doilea gind m-a avertizat, ca doi deodata e prea mult...
Mi-am dorit patru copii, am trei, am pierdut o sarcina...
Daca ar fi sa ni se puna un copil la poarta, precis l-am primi in familie!...

Un proces de adoptie nu este floare la ureche; am cunostinte care mai bine de un an au asteptat pina au primit dreptul sa adopte un copil. Nu vreau sa intru in amanunte. Insa cred ca e mai greu sa treci prin formalitatile de adoptie, decit sa cresti apoi copilul.

A tine cont de suprapopularea planetei vis-a-vis de nasterea unui copil propriu insa, mi se pare bizar...Prefer sa contribui pe alte cai la imbunatatirea mostenirii pe care o lasam generatiilor ce vin!
Sincer... mi se pare putin eg - de a_lex_is la: 05/02/2006 17:05:55
(la: Ati adopta un copil?)
Sincer... mi se pare putin egoism sa faci un copil cand sunt atatia pe lume care te asteapta cu bratele deschise si un zambet amar si inghetat pe buze... parasiti de parinti, pedepsiti de soarta inca de dinainte de a avea pacate... Sa faci un copil din egoism... doar ca sa semene cu tine, sa-l vezi facand aceeasi pasi ca tine, zambind la fel, mancand la fel...ca tine, cand sunt atatia...
Este intr-adevar o mare responsabilitate pe care ti-o asumi atunci cand adopti un copil... dar cel mai rau este acum ca in Romanai, adoptia nu este foarte mult incurajata si multi renunta la jumatatea drumului datorita proicedurii...
Insa pentru cei care au adoptat un copil... de acolo, de sus, drumul nu mai pare atat de sinuos.
mao - de clody la: 05/02/2006 22:06:07
(la: Un maidanez ucide un om)
Nu ma cunosti intr-atat incat sa-ti dai cu pararea despre trasaturile mele de "bun samaritean". Adoptia unui copil nu as face-o pt a fi laudata de cineva, ci dintr-o convingere mai puternica. Dar e subiectul altei conferinte. Ce sa mai zic despre cei care iau un animal acasa doar ca sa se simta ei insisi ca au facut o fapta buna, cea mai simplu de facut. De familia lor poate nu se ingrijesc, dar iubesc cainii.

Cat despre animalele tale dragi... nu le pun deasupra oamenilor. Oamenii pot omori, oamenii pot rani, oamenii sunt in toate felurile...dar prefer oamenii totusi.

Si repet, locul animalelor nu este pe strazi. Eu nu am vorbit de nici o distrugere a habitatelor, nu imi plac blanurile si sunt impotriva uciderii animalelor. Sper ca am fost destul de clara.

Nu cunosc animalele pt ca am crescut la oras, cu putine vizite la tara. Poate se va intampla sa le indragesc candva. Eu nu simt ura pt nici un animal, asta vreau sa intelegi, dar nu pot fi de acord cu existenta haitelor de caini de pe strazi.

De l'amour le mieux
#104212 (raspuns la: #104119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea e un pic egoista pr - de Guinevere la: 06/02/2006 23:18:50
(la: Ati adopta un copil?)
Dragostea e un pic egoista prin definitie, copilul e o materializare a egoismului asta, dar e si multa generozitate in faptul ca te dedici unei vieti noi dupa aceea, nu?

De adoptat as adopta un copil intr-o clipa, daca as avea suficienta baza financiara. Si nu numai unul, cati as putea! Mi se pare extraordinar sa dai o sansa la viata unor suflete plapande si nefericite. Si catel cand o sa-mi iau vreau sa-l adoptez!
#104372 (raspuns la: #104159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ati adopta un copil? - de Honey in the Sunshine la: 07/02/2006 00:49:18
(la: Ati adopta un copil?)
Da... fara doar si poate, da. De fapt, sunt sigura ca asa o sa si fac, cand va veni momentul potrivit.
Pentru mine nu e loc de polemica sau indoieli. E in datoria noastra, a celor care ne simtim cetateni responsabili, sa ne ocupam intr-un fel sau altul de acesti copii, care, odata abandonati, devin ai tuturor. Mi se pare mai corect spus decat "ai nimanui"...
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...