comentarii

ati fost admis


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru acest mesaj in care ii - de Daniel Racovitan la: 23/10/2003 12:21:35
(la: Romani in strainatate)
Pentru acest mesaj in care ii jignesti pe toti utilizatorii sitului am luat decizia de a-ti bloca loginul pentru cateva zile, timp in care vei putea sa te calmezi. Exista limite pe care nu e admisibil sa treci. Rog pe ceilalti utilizatori sa incheie discuta cu acest Norway, pentru a nu polua discutia la randul nostru.
"Din "Cotidianul" - de anita47 la: 26/11/2003 03:46:39
(la: EvZ: Revolutie in Georgia)
Opozitia de la Chisinau compara, in aceste zile, capitala Moldovei cu Tbilisi, capitala Georgiei, desi demonstratiile sunt departe de a avea amploarea celor din Georgia. Ieri, reprezentantii Comitetului pentru Apararea Independentei si Constitutiei Republicii Moldova (CAICRM) - creat pe 24 noiembrie -, deputatii Vlad Cubreacov (PPCD), Dumitru Braghis (AMN) si deputatul independent Mihai Petrache au avut o intrevedere cu presedintele Vladimir Voronin. Initial, presedintele nu a vrut sa se intalneasca cu liderii Opozitiei, dar, in urma pichetarii sediului Presedintiei de reprezentanti ai partidelor parlamentare si extraparlamentare din Opozitie, a admis o discutie cu o delegatie a acestora. Pichetarea sediului Presedintiei a avut un dublu scop, ieri dimineata fiind asteptat la Chisinau presedintele Rusiei, Vladimir Putin.
La ora 9.45, Iurie Rosca (PPCD), Oazu Nantoi (PSD), Mihai Ghimpu (PR), Dumitru Braghis (AMN) si alti lideri ai formatiunilor politice de opozitie au intrat in sediul Presedintiei. Peste putin timp, Rosca a iesit pentru a-i anunta pe protestatari ca presedintele nu ii primeste. „Totusi, noi vom insista asupra respingerii Memorandumului Kozak-Voronin pana la reuniunea OSCE de la Maastricht. In caz contrar, vom cere demisia presedintelui Voronin si anuntarea unor alegeri parlamentare anticipate“, a declarat Rosca. In paralel, alte grupuri ale Opozitiei continuau protestele antifederalizare si antimilitariste in fata Ambasadei Rusiei, manifestantii dand foc portretelor lui Putin si scandand „Putin – ocupant!“.
Cum, in acelasi timp, pe canale oficiale s-a anuntat ca vizita lui Putin s-a amanat „fara termen“, Voronin a acceptat sa discute cu o delegatie restransa a Opozitiei. Dupa intrevedere, deputatul PPCD Vlad Cubreacov a anuntat in fata manifestantilor ca, „cel putin in aceasta saptamana, pana la reuniunea de la Maastricht a OSCE, memorandumul propus de Dmitri Kozak nu va fi semnat. Acest lucru a devenit posibil datorita interventiilor mai multor organizatii internationale, NATO, OSCE, Consiliul Europei, mai multor cancelarii, in special a Administratiei SUA“. Initial, toate agentiile de presa dadusera drept sigura semnarea planului Kozak de federalizare a Moldovei pana in cursul serii de ieri. De altfel, Kozak fusese, luni seara, la Kiev, unde si-a asigurat sprijinul Ucrainei pentru planul sau. Adjunctul sefului Administratiei prezidentiale ruse, sosit, luni, la Chisinau, a acuzat autoritatile locale de iresponsabilitate, dupa refuzul presedintelui Vladimir Voronin de a semna planul rus de solutionare a conflictului transnistrean, mai ales ca acesta fusese deja parafat.
Kozak a confirmat ca, in timpul vizitei pe care presedintele rus, Vladimir Putin, urma sa o intreprinda, marti, la Chisinau, Voronin si liderul transnistrean, Igor Smirnov, ar fi trebuit sa semneze memorandumul rus.
„Cele intamplate reprezinta o mica victorie pe care am obtinut-o pentru moment, dar manifestatiile noastre vor continua in fiecare zi, culminand cu un miting de protest in Piata Marii Adunari Nationale, duminica, 30 noiembrie“, a mai declarat Cubreacov.
Ieri dupa-amiaza, liderii Opozitiei, intruniti intr-o sedinta de urgenta, au decis ca manifestarile de protest sa continue non-stop in centrul Chisinaului, dupa modelul Pietei Universitatii de la Bucuresti.
Referitor la situatia din Republica Moldova, solicitat recent de postul de Radio Romania Actualitati sa se pronunte asupra memorandumului de federalizare, Ion Iliescu a spus ca ii este greu sa aprecieze acest document, deoarece nu a luat cunostinta inca de textul lui, dispunand doar de informatii generale. Iliescu a spus ca planul propus de Moscova „nu este tocmai unul potrivit, deoarece nu a fost coordonat impreuna cu organismele europene si internationale“. Totusi, presedintele a declarat, luni noapte, la Antena 1, ca el crede „intr-o reunificare, in perspectiva, a Romaniei cu Republica Moldova“, dar a afirmat ca in acest moment „chestiunea nu este una principala“.

#5243 (raspuns la: #5180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Pt. MY de la Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 13/02/2004 21:42:07
(la: Romani in strainatate)
hello MY,

NU,nu sint celebrul mega rock star,sint un mare fan al lui inca din 1970, cind era cu faimosul grup Black Sabbath...daca ai auzit cumva de el?Ori daca ai trait in acei ani?In fine ,intrebarile tale mi-au atras atentia si pot spune ca
m-au si deranjat mult,NO offense though!Ai libertatea de a te exprima si a-ti scrie parerile si gindurile si la fel oricine,deci si eu.
Si s-o luam de la prima intrebare,your back is against the wall.

1.) OH YES,YES,YES!!!!Am plecat cu inima mai usoara ca fulgul acum 23 ani din Buc.Ro,cel mai fericit om din lume!Nici azi inca nu-mi vine sa cred ca sint in USA
si mi-am REALIZAT SINGUR toate visele mele ce NU le-as fi putut realiza nici in trecut dar nici in prezent in RO.!!!!Spune-mi UNDE poti cistiga din arta ta
$10.000-$12.000 pe luna? IN Romania?Asa ca zilnic ma scol si multumesc din suflet Lui Dzeu pt. soarta mea ca m-a adus aici si ca am scapat de mizeria comunista in care am trait.Inima imi este inca f. usoara!!!!!

2.) OH,YES YES AND YES!!!READ MY LIPS!Chiar daca am avut vreo 4-6 ani de greutati la inceput,am stiut ca ma voi realiza in USA!Si daca vrei sa cunosti raspunsul la intrebare citeste raspunsul la prima!
Am o familie superba si o sotie minunata italianca-americana.Desigur ca sintem fericiti de 14 ani de la casatorie si avem si o vila superba in mijlocul naturii in New Jersey si la citeve minute de mers pe jos la plaja Atlanticului.
As fi avut asa ceva in RO?NOOOO!!!Poate as fi stat la ocean visind dintr-un atlas de geografie.

3.)My dear MY,colacii i-am facut eu prin multa munca,ciini sint destui in Ro. pe toate strazile.Crezi oare ca m-a interesat CE voi gasi la colt de strada in USA?
Nu cred ca-ti imaginezi nici in vise cit de fericit eram si sint ca traiesc aici!
Oare nu crezi ca unii oameni AU un anume destin al lor ce-i cheama in alte tari?Unde se regasesc de fapt si unde ar fi trebuit sa fie de la inceput? Asa simt eu in mine.Ciini exista peste tot in lume ,colacii tii faci singur(a).

4.)Hey,sa nu gindim acum din p.d.v. personal,adica al tau!
Eu sint de parere ca NU e bine sa te dai destept sau snob ORIUNDE TRAIESTI in lume,dar e o chestie ce eu o consider de experienta de viata si fiecare o are pe a lui sau ei,la fel cum eu o am pe a mea.
NU MA CONSIDER DELOC DESTEPT dar nici imbecil sau prost!
In Romania am terminat liceul Tonitza si incercat de 5 ori la Grigorescu,NU am avut....acele pile necesare si nimic altceva decit talentul meu inascut.
CUM se face oare ca vin in USA si dupa 1 an cea mai prestigioasa scoala de arte din New York,Art Students League fondata in 1894 si unde au studiat unii din cei mai mari artisti ai lumii,daca ai auzit de Andy Warhol,jasper Jones,
Jackson Pollock,Frank Stella,Alexander Calder etc. primesc bursa de studii pe 4 ani acordata ...DOAR pe arta mea si FARA examene de orice fel?O comisie de prof. ilustrii m-au admis IMEDIAT!!!
Poate ca-s mai destept ori talentat ca MULTI din cei ramasi in Ro.Tu ce crezi,ori oricine va citi mesajul meu?
Si apoi cum se face ca am devenit un artist faimos si cu NUME aici timp de 12 ani in arta de benzi desenate,pt. cea mai mare companie din lume,Marvel Comics?Stii cum am ajuns sa fiu ales?Am mers intr-o buna zi acolo cu 7 schite in creion si acuarela si Stan Lee ,presedintele companiei inca din 1945,s-a uitat la ele ,HABAR NU AVEA de mine,dar mi-a zis ca -s f. talentat si PE LOC a ales o schita si mi-a spus chiar atunci s-o pictez caci o va tipari ca ,coperta la una din reviste si era CONAN the barbarian!Au urmat altele si altele si alte reviste renumite si am fost mereu invitat ca GUEST ARTIST la zeci si zeci de conventii in tara si semnat autografe,caci am avut si inca am multi fani!
Oare ma consider ...destept?Crezi ca in Ro. as fi avut sansele astea?
Si apoi din nou...si de 7 ani am parasit B.D. si sint in prezent un artist de succes creind si ilustrind storyboards pt. reclame TV ce le vad cu ochii mei pe toate canalele posibile in USA.Fara ele nu se face aici o reclama TV.!
Oare sint mai destept?NU! Ceea ce sint este munca mea de unul singur si fara ajutor si pile si legaturi si nume!
Cind am dat portfoliul meu ca sa lucrez pt. TV,M-AU ALES pt. TALENTUL meu,
dupa multe luni apoi am aflat ca au fost peste 200 candidati pe UN SINGUR POST!!!Si asta l-am cistigat eu si FARA examinari,doar aratind arta mea!
Oare sint mai destept ?Poate sint in adevar si nu-mi dau seama dar un lucru e CERT: NU AS FI ceea ce sint azi daca as fi ramas in RO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Tu ai viata ta si e treaba ta ce faci cu ea dar cred ca este decent sa NU critici pe NIMENI din afara RO.pt. ca toti am trecut prin thick and thin oriunde traim azi si daca ne-am facut un rost si sintem fericiti este alegerea noastra,
poate unii n-au reusit ca mine sau altii dar totusi merita respect pt. ca au avut curajul de a incepe o noua viata de la inceput fara frica si fara a se plinge,noi
si sper ca nu aduc ofense nimanui acum,romannii din strainatate sintem ALT ALUAT,sintem ceea ce as numi the fittest of the fittest,o rasa anume de oameni,tari in caracter si suflet ce am stiut ca va fi greu dar totusi am facut un pas ce multi ca tine NU vor face,pt. ca cei ramasi in RO sint destinati sa traiasca acolo si asta e in final viata,cum iti e scris asa traiesti.

5.)YES,YES YES,tzatza Veta avea gura stirba aurita!Daca NU CREZI IN TINE desigur ca nimic nu va fi posibil si NU ai realiza nimic si ..realitatea ar fi mereu neagra de nori grei..."don't delay you're in today but tomorrow is another dream"ca sa -l exemplific pe Ozzy intr-unul din cintecele scrise de el.Miine devine ieri si va fi un alt vis in iluzia vietii de scurta durata si se va pierde in ..trecut.dar de ce nu mi-as cladi visul meu acolo unde vreau?
Deci traieste-ti visul tau in RO. si eu pe al meu in USA.Fair enough?
Si DA,TZATZA Ozzy iti spune ca ESTE suficient SA CRED in ceva si ...HOP realitatea ,nu doar ca se ajusteaza dupa ce cred eu dar DEVINE un fapt real in viata mea!

Cred ca te-am lamurit si daca uneori tonul meu il consideri dur,imi cer iertare,la fel tuturor celor ce vor citi ce am scris si s-ar simti ofensati.Am spus doar adevarul din perspectiva mea si experienta mea de viata,nimic mai mult.

LOVE&PEACE,
OZZY OSBOURNE
































































#9593 (raspuns la: #9591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Problema emigrarii - de (anonim) la: 18/02/2004 21:45:36
(la: De ce vreau sa emigrez)
Sint plecata din tara din Octombrie 1998. Aveam 26 de ani si... doua zile si... proaspata membra a Baroului Bucuresti. Aveam, totodata, un univers al meu, cu parametrii extrem de bine stabiliti si cu o mina de carti cistigatoare: familie, prieteni, profesie si un statut material foarte bun. Cu toate acestea am hotarit sa ma marit si, prin casatorie, m-am stabilit la NY. In 2000 am fost admisa la NY Law School pentru echivalarea studiilor iar in 2001 am luat examenul de barou pentru statul NY. A fost un efort crincen, atit intelectual (32 de materii) cit si fizic (12 ore de examinare). Am crezut ca, odata acest hop trecut si capatindu-mi un statut profesional extraordinar aici, mi-am rezolvat (mai) toate problemele. In fond sint maritata, nu? De fapt nu a fost asa de loc. Imi pare rau sa dezamagesc autorul acestui articol dar, din pacate, societea occidentala nu functioneaza deloc asa cum credem noi, atunci cind ne aflam inca in Europa de Est. Ne-am ivatat prost sa-i idealizam atit valorile cit si modul de functionare care nu este deloc impecabil, din contra. De la mizeria fizica in care oamenii traiesc, cel putin unii din ei, pina la oameni care mor cu zile in spitale din cauza negljentei doctorilor si pina la incultura crasa care este evidenta peste to. Vorbesc despre copii de 11 ani care nu stiu sa citeasca si de matematica de clasa a IX-a pe care noi o faceam in clasa a V-a. Vorbesc despre parinti care isi dau in judecata parintii pentru $300 si reciproc. Vorbesc despre modul de-a dreptul inuman in care se munceste aici, pentru aproape nimic si despre faptul ca esti SINGUR pentru ca nu ai timp de prieteni, sa ti-i faci si, daca ai totusi noroc sa ai doi sau trei, nu ai timp de ei, pentru ca pleci dimineata la 7 si vii seara la noua. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca nu exista, pe fond, un sistem de pensii decit pentru lucratorii de stat sau guvernamentali. Ceilalti sint condamnati sa-si incheie activitatea la peste 60 de ani si sa primeasca o pensie de $1000/luna. Ca sa va dau o idee despre ce inseamna $1000/luna in NY am sa va spun ca un apartament cu 2 camere se inchiriaza aici cu $1200. In fine, ar fi multe de explicat dar, din pacate, nu pot exprima toata durerea unui emigrant intr-o pagina. Dealtfel nici nu stiu citi din cei ce vor citi aceste rinduri ma vor crede sau intelege. Imi este greu, pentru ca traiesc intr-o societate uscata, fara nici un fel de valori, in afara de cele pecuniare, infectata de ipocrizie si de o forma de comunism cu o fata care este alta decit cea pe care o stiam noi. Aici nu exista Ceausescu, in schimb exista marile corporatii care isi spala angajatii pe creieri cu slogane de tipul "team work" si "the difference between a team and a group of people is that the team is after a common goal, which is to help the corporation grow". Intrebarea care se naste logic intr-un astfel de context este "Bun, si ce am eu la afacerea asta? Daca corporatiei ii merge mai bine salariul meu e tot acelasi" Am atins si subiectul asta pentru ca inceputurile mele aici nu au fost deloc glorioase, din contra: am lucrat 7 luni vinzatoare la Lancome, inconjurata de femei care imi puteau fi mama si care aveau coeficientul de inteligenta al unui foetus si care erau foarte diligent dirijate de cite o mucoasa de 22 de ani proaspat absolventa a unui colegiu.
In concluzie, vreau sa va spun ce am descoperit un pic cam tirziu, dar poate ca nu prea tirziu: ceea ce conteaza in viata sint familia si prietenii, fara a se intelege ca nu are importanta saracia. Dar, un nivel de viata decent (ca al autorului articolului pe care il comentez) alaturi de caldura familiei si a prietenilor si a tot ceea ce cunosti sint mai importante decit sute sau milioane de dolari. De aceea contemplez serios ideea revenirii definitive in Romania, chiar cu pretul de a-mi sacrifica casatoria. Refuz sa accept ca ve veni o zi cind voi fi incapabila sa mai functionez normal in societate. Spun asta pentru ca imi dau seama ca ma indrept cu pasi rapizi si siguri spre acest dezastru. Am sa inchei cu o zicala americana: "Grass is always greener on the other side", din pacate.
ro.altermedia.info - de anonim la: 21/02/2004 01:35:55
(la: Evreii si o manie curioasa..)
CHESTIONAR-SURPRIZA DESPRE ORIENTUL MIJLOCIU

de Charles Reese/ The Orlando Sentinel


*Care este singura tara din Orientul Mijlociu ce detine arme nucleare?

*Ce tara din Orientul Mijlociu refuza sa semneze tratatele de non-proliferare nucleara si interzice inspectiile internationale?

*Ce tara din Orientul Mijlociu incalca suveranitatea altora prin forta si continua sa ocupe teritoriile altor natiuni, sfidand rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU?

*Ce tara din Orientul Mijlociu violeaza regulat granitele altor state suverane cu avioane de lupta, focuri de artilerie de camp si navala?

*Ce aliat al SUA din Orientul Mijlociu trimite, de ani, asasini in alte tari pentru a ucide inamicii politici?

*In ce tara din Orientul Mijlociu, ofiteri de rang inalt din armata au admis ca au executat prizonieri de razboi neinarmati?

*Ce tara din Orientul Mijlociu a creat 762.000 (cifre ONU, 1949) de refugiati si refuza sa le permita intoarcerea la casele, slujbele si fermele lor?

*Ce tara din Orientul Mijlociu refuza sa plateasca compensatii oamenilor carora le sunt confiscate bunurile?

*In ce tara din Orientul Mijlociu a fost asasinat un inalt diplomat ONU?

*In ce tara din Orientul Mijlociu, omul care a ordonat acest asasinat a devenit premier?

*Ce tara din Orientul Mijlociu a aruncat in aer o institutie rezervata dimplomatilor americani, in Egipt, si a atacat o nava militara americana, USS Liberty, in apele internationale provocand 35 de morti si 177 de raniti?

*Ce tara din Orientul Mijlociu a angajat un spion, Jonathan Pollard, sa fure documente secrete din SUA si apoi le-a impartit cu URSS?

*Care tara din lume are cel mai puternic lobby in SUA?

Cine sunt eu - de belazur la: 02/03/2004 11:53:53
(la: Ce sunt românofonii din Republica Moldova?)
Pot spune fara sa ezit cine sunt eu: romanca din RM (adica cetatean al RM). Rusii romanofoni din RM sunt probabil rusi. Cei care se identifica drept moldoveni sunt romani si ei, indiferent daca stiu (recunosc) sau nu acest lucru.

Am rude si cunoscuti care nu au admis pana nu demult ca sunt romani (ex.: o familie in care tata si cativa frati se considera romani, mama evita orice discutie pe chestiuni identitare, iar un frate si o sora ziceau ca sunt doar moldoveni - cu toate ca nu exista nici o diferenta culturala, etnica etc. intre ei). Si-au schimbat parerea peste noapte, analizand mai bine evenimentele prin care a trecut Basarabia. In alte familii situatii la fel de absurde continua sa existe...
Pt. Mona - 'Scoli in US' - de HappyCajun la: 05/03/2004 16:15:05
(la: Romani in strainatate)
Just Iulia. Traim in acelasi sistem…neprotocolar.
Dau cu placere un sfat, dar experienta mea se rezuma la capatul opus al scolii (fata de pre-school): college si graduate school.
Elevii de liceu cu care am interactionat proveneau majoritatea de la licee particulare, cu o programa mai buna decit cea de la liceele de stat. In plus, doreau sa invete mai mult decit colegii lor si sa isi asigure intrarea la o universitate buna. Liceele particulare sint mai bune si bineinteles mai scumpe. Exista insa un numar de burse oferite copiilor foarte buni. Exista licee publice care sint acceptabile, iar pentru copiii buni exista programul de ‘gifted students’.
Cind am venit in US, universitatea avea un program de host-family pt. studentii straini, un fel de familie ‘adoptiva’ (nu cu acte bineinteles, si fara nici o obligatie financiara) care te ajuta sa te integrezi mai usor, cu care te puteai sfatui, care avea grija sa nu fii singur de sarbatori, samd. Familia mea are o fata care a mers la scoala catolica. Eu am vazut ce matematica facea in cls. a VIIa si a VIIIa, si diferenta nu era mare fata de ce facusem eu. Iar la liceu la fel. Programa era incarcata, si muncea destul de mult in weekend, simbata si duminica. Era eleva buna si avea bursa care acoperea o parte din taxele scolare.
Referitor la cultura, eu am terminat liceul (teoretic) inainte de ‘90, deci in perioada ceausista. Nivelul de predare la matematica, fizica si chimie a fost mai mult decit bun si am primit o baza ce mi-a folosit. Nu pot sa spun acelasi lucru despre restul materiilor, o parte absolute inutile (vezi CSP, UTLM, etc). Cultura nu am capatat-o la scoala, nici eu si nici colegii mei. Cartile pe care le-am citit, majoritatea nu erau recomandate de programa si erau in general greu de gasit; abonamentele la filarmonica erau cumparate de parinti, la fel la teatru. Tara nu am vazut-o atita datorita excursiilor scolare, ci excursiilor facute cu parintii care au avut grija ca in fiecare an drumul spre si dinspre mare sa acopere alt traseu, alta parte de tara. Cultura am capatat-o datorita familiei, avind norocul de a trai intr-un oras mare, cu biblioteci, teatre, filarmonica, opera, samd. Si avind un tata care a absolvit un liceu (uman) foarte bun in…44, beneficiind de educatia care se facea inainte de razboi, si care mi-a spus la sfirsitul clasei a cincea ca in afara de matematica, fizica, chimie si limbi, altceva nu am ce invata de la scoala. Restul am invatat acasa, incepind cu istoria.
Aceeasi cultura se poate construi si aici, cu vizite la muzee, la teatru, la concerte, la biblioteci. Bineinteles ca incarcatura e mai mare: banuiesc ca doresti copilului tau o cunoastere a culturii europene alaturi de cultura americana. Nu depinde atita de scoala, cit depinde de familie si de copil. E ceva ce se construieste in ani, practic toata viata, nu se opreste la clasa a XIIa. Aici ai ‘handicapul’ tv-ului si al calculatorului. In Romania de dinainte de ’90 cultura era o forma de rezistenta.
In alegerea scolii, alaturi de informatiile de pe web, de open-house day, incearca schimbul de informatii cu parintii care au copii la scoala/liceul care te intereseaza. La liceele bune admiterea se face dupa mai multe criterii, nu numai dupa note: etnicitate, minority groups, religie, daca familia mai are un alt copil in scoala respectiva, samd. La liceele catolice, copiii de religie catolica sint preferati, dar asta nu inseamna ca cei de alte religii nu pot fi admisi.
Nu stiu cit am raspuns intrebarilor tale, sper sa nu te fi incurcat mai mult.
Weekend placut,
Iulia
#11454 (raspuns la: #11345) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu cred ca au fost trecute to - de dan_mc la: 08/03/2004 06:12:10
(la: Integrarea tiganilor)
Nu cred ca au fost trecute toate variantele posibile de raspuns. Eu personal, am votat prima varianta.
Cu totii am intalnit, la un moment dat si familii de tigani decente, nu neaparat intelectuali, familii normale cu parinti care lucreaza pentru a-si castiga existenta , copii frumosi si curati. La vederea unor asemenea familii iti spui ca se poate, rromii se pot integra foarte bine in societatea noastra.
Totodata, de-a lungul istoriei, romii au format intotdeauna comunitati separate, traind in satre... cred ca acest lucru face parte din felul lor de a fi, reprezinta cultura lor si aici trebuie sa dam si noi dovada de deschidere, prin a accepta acest lucru. Poate suna putin ciudat, cred ca rromii pot sa se integreze in societatea noastra, traind in comunitatea rroma. Cred ca nu se pot aplica formule cunoscute, ci trebuiesc gasite solutii pentru a integra in societate nu rromul ca persoana unitara, ci comunitatea rroma. Trebuiesc gasite solutii pentru a vindeca fobia pe care societatea noastra o are fata de rromi, in primul rand prin evitarea discriminarilor care se fac in scoli prin crearea claselor speciale pentru rromi. Copiii nostri sunt invatati de mici sa se teama de tigani, li se induce sentimentul ca sunt superiori acestora. In aceste conditii nu se va mira nimeni, ca adultii de maine vor gandi la fel ca cei de azi si situatia va ramane neschimbata.
Totodata, trebuiesc facute eforturi si din partea comunitatii rrome. Cred ca o campanie "apa si sapunul nu omoara" ar fi binevenita, dar ca o astfel de campanie nu trebuie facuta de catre autoritati, ci chiar de catre conducatorii comunitatilor rrome, care au o influenta foarte mare in randul acestora. Multe alte astfel de campanii ar trebui initiate, dar nu am sa le mentionez eu pentru a nu fi considerat rasist.
Variantele 3) si 4) de raspuns cred ca nici nu pot fi luate in calcul. Doar persoane extremiste au putut opta pentru aceste raspunsuri. Hai sa fim realisti... o expulzare a rromilor nu va avea loc niciodata, acestia sunt cetateni romani cu drepturi depline (cei care le mai au), ca oricare dintre noi.
Pentru cei care au ales ca si varianta de raspuns expulzarea, ar face bine sa reflecteze asupra impactului pe care l-ar avea asupra UE o astfel de decizie. Nu am mai fi admisi in UE, ci am fi pusi la colt fara drept de recurs.
Pentru Andre Morariu: TR & TFR - de (anonim) la: 11/03/2004 03:38:49
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Da, exista "termen redus" (9 luni) inainte de facultate (pentru cei admisi), dar exista si "termen foarte redus" (6 luni, pentru absolventii de facultate sau "scutitii" din anii anteriori).
Diferenta dintre TR si TFR era insa enorma: cei de la TR, pusti de 18 ani, erau tratati ca si colegii lor de la "trupa", doar ca pentru mai putin timp, in timp ce TFR-istii, asa cum ai spus, erau tratati ca adulti (unii chiar erau), cu oarecare consideratie chiar.
Am avut "norocul" sa incep armata (TR), in calitate de proaspat admis la facultate, sa fac hepatita dupa 2 luni de agricultura & instructie, sa fiu amanat medical, iar dupa facultate sa fac cele 6 luni de "termen foarte redus", la Sf.Gheorghe, la vanatori de munte. Acolo am avut colegi de 24 pana la 44 de ani (varsta limita era 45), dintre care unii "grei"...
Ai dreptate, a fost o pierdere de vreme; singurele "distractii" au fost alarma din 16-21 decembrie 1989, Lovilutia, teroristii, poc-poc noaptea, traditionala prietenie romano-maghiara, paza la "obiective", ajutoarele din Olanda si Ungaria, mutarea la Bucuresti, la infanterie, participarea (ca soldat, in "dispozitiv") la bagarea lui Coposu (Dumnezeu sa-l ierte!) in TAB, ca sa n-ajunga martir al primei Mineriade, participarea (tot ca soldat, tot in "dispozitiv") la manifestatia din Piata Victoriei (18 februarie, parca) si, in final, dupa scandalul de la Tg. Mures, trecerea in rezerva cu gradul de soldat prost si neinstruit.
In care calitate va salut cu onor,
Andrei Rizoiu
#11773 (raspuns la: #11751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
principalul curent foto la noi: ce bine-mi pare c-ai luat tzapa - de mole la: 25/03/2004 03:50:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu am reusit sa inteleg de ce atata inversunare la unii de a fi admisi de punctum.ro. In fond nu nu a zis nimeni ca sunt niste fotografi slabi, nepriceputi, incepatori, necopti s.a.m.d. Deci faptul ca nu au fost admisi acolo nu are ABSOLUT nici o relevanta din p.d.v. al "performantelor" individuale la capitolul arta fotografica, la cei refuzati. (oricum "vrajeala" cu "ati fost admis sau respins" mi se pare de cel mai indoielnic gust) Refuzul celor de la punctum nu se face la modul: "taica, mai ai de invatat, esti un fraiec coclit, nu sti fotografie" ci la la modul (zic io civilizat) ca nu i-ai convins. Nu i-ai convins ca ce? ca nu esti un bun fotograf? Nu cred.
Mai degraba poate nu corespunzi modului lor de a gandi fotografie. Asta nu inseamna ca au minimalizat intr-un fel sau altul fotografia (stilul) pe care o practici. Pur si simplu nu inteleg, nu practica sau nu ii atrage stilul unora. De aici refuzul. Mai mult, cred ca s-a dat deja prea multa importanta subiectului. Si nu cred ca merita atata osteneala. Alergam dupa o fotografie buna sau dupa patalamale de genul: sunt membru in 479 de site-uri foto, am 47 de diplome si 24 de perechi de ciorapi cu sigla APTR, FIAP, AAFR, CFR etc? Mai ales ca dupa cate am vazut, si pe punctum sunt afisate o gramada de foto slabe slabe. Si acolo (ca si pe alte site-uri foto) sunt membrii care nu prea au multe in comun cu fotografia. Deci care ar fi problema? Are cineva impresia ca daca este vazut in compania (virtuala) lui Bumbut, Lazar, Falub etc. le creste "cota"? Tot slabi raman. Poti sa expui pe orice site. Daca ai ceva de spus prin fotografia ta vei fi remarcat. Prin numarul de view-uri, prin note sau comentarii. Daca pui poze cu mici la gratar, cele 19 sticle de bere pe care tocmai le-ai baut cu pretenu' sau cu prietena care tocmai a cazut din masina, iar parul facut valvoi da bine in vizor si ai tras un portret "sabatic", nu cred ca faci mare lucru.
Adevarul o fi pe undeva pe la mijloc. Cei de la punctum nu s-au exprimat tocmai elegant si au creat unele confuzii vis-a-vis de acceptarea ca membru. Cred ca e si un pic de aroganta la mijloc (la romani am senzatia ca un succes, sau un oarecare succes ii face sa si-o ia in cap).
Altii au luat-o razna pe campie, ca daca nu i-au acceptat aia pe punctum sunt niste dobitoci care nu stiu ce e aia fotografie etc. etc.
Asa e domnu' Lazar, in fotografia romaneasca sunt de toate, numai o minima solidaritate si curente artistice nu.
Cu stima
Crestinii protestanti au exista inca din vremea papilor... - de (anonim) la: 11/05/2004 17:58:47
(la: Neocrestinii)
1. Religia nu indeamna pe nimeni la fanatism fata de oameni, asa cum se pare ca tu crezi; e adevarat ca potrivit SF.APOSTOL PAVEL , oamenii crestini sunt chemati sa isi serveasca stapanii pamantesti ca pe DUMNEZEU, iar nu ca si cum ar trebui sa placa oamenilor. Dar ce vezi tu aiurea in asta? Ar trebui sa fim lenesi? Asa ,niste rataciti ca si Cioran?
2. Ce vrei sa spui, adica papa nu ar manca la fel, sau crezi cumva ca el zamisleste ca si SF. DUH? DIFERENTA ESTE CA ACESTI CRESTINI ,POCAITI CUM LE SPUI TU SI MAJORITATEA IGNORANTILOR, FARA SA CUNOASA SEMNIFICATIA CUVANTULUI RESPECTIV, acesti oameni fac toate acestea spre lauda LUI DUMNEZEU. Iar daca ai vazut si oameni cazuti, sa fii sigur ca DUMNEZEU ii va ridica...
3. Nu e de mirare ca nu ai avut nici o revelatie privitoare la conceptiile filozofice ale crestinilor, pentru ca filozofii au fost cei care L-au respins pe ISUS, asa ca de ce i-am urma noi pe ei? A existat macar un singur filozof care sa nu se fi intors in tarana? La ce i-a folosit filozofia sa? A fost ca si in cazul lui DARWIN ,care a lasat ratacitilor o piedica in plus in calea cunoasterii...
4. Crestin ascet exista doar in imaginatia bolnava a unui pagan, sa stii ca ISUS a cerut discipolilor nu sa se duca in munti, sa isi lase barbi si sa isi puna haine negre, ci sa se duca in mijlocul multimilor, asa cum oaia intra in gura lupului, pentru ca doar asa poate fi EL propavaduit ... Ai auzit tu ca ISUS ar fi fost ascet? S-ar fi suit pe "muntele lui ATHOS" si ar fi stat acolo pana l-au gasit fariseii? Pai daca facea asa , nu mai deranja el pe farisei, nici crestinii pe tine, dar vezi tu, fariseii au admis sa cada sangele LUI asupra lor. Poti duce tu povara asta?
5. DIN PACATE PENTRU MAJORITATEA OAMENILOR, DUMNEZEU A TRIMIS DEJA "PIATRA DE POTICNIRE", EA ESTE ISUS CRISTOS, numai ca vezi tu, in timp ce unii s-au poticnit in acea piatra, altii au pastrat-o ca pe un bun de pret si si-au pus-o la temelia casei (a se citi " credintei" ) lor: ei au fost numiti in ANTIOHIA pentru prima data "crestini".
6. Sa stii ca drama ta cea mai mare este ca desi se pare ca ai fost in BISERICA, nu te-ai intalnit cu DUMNEZEU, ci cu niste oameni, dar nici pe aceia nu ai fost in stare sa ii intelegi, sa stii ca fondurile alea sunt inregistrate si impozabile, ba mai mult, Biserica protestanta isi plateste propriul pastor, nu intinde mana asa , ortodox, la mila publica...Vezi CATEDRALA MANTUIRII nu stiu cui...
7.Sa stii ca ISUS a spus ca nu conteaza unde te rogi, ci CUM te rogi, deci parabola aia cu muntele lui ATHOS e teatru ieftin, cu multe fonduri, intr-adevar neimpozitate...
8.Nu poti sa incadrezi intr-un sistem logic , pentru ca logica ta e prea stramta pentru a explica faptele de credinta. Apropo, sa stii ca daca crezi ca 2 si cu 2 fac 4 in aritmetica, nu inseamna ca ai credinta ,ci cunostiinte matematice... A, daca ai crede ca plantezi o samanta si prin durerea ei provocata de insamantare vei culege un rod puternic, atunci, da, ai crezut in ceva . Ma tem insa ca aceasta pilda e prea tare pentru tine...
9. Pacatul lumii acesteia nu e "ca fumeaza si bea alcool",ci ca se inchina oricui altcuiva , numai lui DUMNEZEU nu...
10.Crestinii pun in centrul existentei lor pe DUMNEZEU, nu pe alti oameni, indiferent cum se numesc ei, si tocmai acest lucru ii deosebeste de necredinciosi. Din pacate pentru tine, nu poti vorbi despre universul lor , pentru ca nu e acelasi cu cel uman, al tau...
In rest, asa cum spunea si SF. APOSTOL PAVEL ,BISERICA nu este iubitoare de galceava, chiar daca cruciadele si Inchizitia au fost indreptate tocmai impotriva celor ce cunosteau si respectau Cuvantul lui DUMNEZEU. Iti doresc ca odata sa ajungi sa IL cunosti pe DUMNEZEU si sa intelegi ca ISUS a murit si pentru pacatele tale si poti sa fii sigur ca DUMNEZEU iti va cere socoteala pentru fiecare suspin al LUI ISUS...
DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE...

respectul fate de oameni - de (anonim) la: 14/05/2004 07:54:02
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Nimenu nu spune ca nu este nevoie de credinta.Poate acum avem nevoie mai mult decat oricand de Dumnezeu,dar nu cred ca este nevoie de o cladire pentru a te inchina si de a te ruga la Dumnezeu.Eu cred ca sufletul insusi este Biserica lui Dumnezeu.Nu sunt contra nici construirii acelei Catedrala a Neamului, dar nu si-au gasit alt loc ? In alta parte nu se poate? De ce neaparat in acel loc?Pana la urma si acel Mausoleu este tot al neamului.Comunisti am fost toti : soimii patriei , pioneri ,utecisti si oamenii muncii.Toti am avut carnetelul rosu. Imi cer scuze pentru ignoranta mea,pentru ca nu stiu cu exactitate denumirea acelui mausoleu ,dar poate fi dedicat si celor care l-au construit.Si ei erau comunisti si ei erau romani si ei erau eroi.Sunt sigura ca s-au produs accidente,macar in cinstea acelor suflete pierdute sa nu se darame mausoleul. Nu sunt deacord cu darmarea lui.
Sa privim si altfel lucrurile,poate par fara legatura,dar Canalul Dunarea Marea Neagra tit in vremea comunistilor a fost construit,Casa Poporului,baraje de acumulare si multe alte edificii care pot fi enumerate si construite " in cinstea neamului si a oamenilor muncii".Va veni si vremea lor cand vor fi stricate pentru cine stie ce? Sunt cruda dar. consider o jicnire a Bisericii ortodoxe pentru fala si grandoarea care o afiseaza fata de credinciosii sai.Am avut impresia de un gest de disperare din partea ei.Creeaza impresia de razbunare, ca nu a fost admisa in politica.De fapt ce vrea sa obtina?Ea propavadueste pentru adevar si supunere si smerenie in fata lui Dumnezeu,dar de ce nu este la randul Ei sincera fata de credinciosi?Chiar in momentul de fata numai de minciunile si ingratitudinile preotilor,care se numesc duhovnicii nostri, nu avem nevoie.
Nu vreau sa par o atee,cred ,cred in ceva . IN ceva, care il numesc eu Dumnezeu,dar atiduninea oamenilor si daca mai sunt si preoti ma desgusta.Vanitatea si dorinta de acaparare si egoismul nu trebuie sa o intalnim la acesti oameni (preotii)
Ei vad aceasta Catedrala o constructie aflata intr-un loc inconjurat de liniste si soare.Undeva sus la inaltime in afara orasului.Intr-un loc inde sa simti cum sufletul tau de pacatos se intrepatrunde cu cel al lui Dumnezeu.
BANU L.
Cetatenii UE, egali cu romanii - de SB_one la: 16/05/2004 03:05:11
(la: Uniunea Europeana, vecina noastra)


Sub umbrela UE, cetatenii se vor simti in Romania ca acasa




A.D.
Duminica, 16 Mai 2004


Cetatenii statelor UE vor avea dreptul sa se deplaseze si sa-si stabileasca resedinta oriunde pe teritoriul Romaniei, beneficiind de aceleasi drepturi de protectie sociala ca si cetatenii romani, a decis guvernul printr-un proiect de lege. Actul normativ reglementeaza intrarea si sederea pe teritoriul Romaniei a cetatenilor unui stat membru al Uniunii Europene, precum si a membrilor de familie ai acestora, care isi stabilesc resedinta temporara sau permanenta pe teritoriul Romaniei.
Astfel, cetatenii UE beneficiaza de protectia generala a persoanelor si a proprietatii, garantate prin Constitutie, si de toate drepturile si beneficiile acordate persoanelor angajate. La intrarea in Romania, cetatenii UE vor primi din partea Autoritatii pentru straini un document de identitate care va dovedi dreptul de sedere, intitulat “Permis de sedere pentru un cetatean al unui stat membru al UE sau apartinind Spatiului Economic European (SEE)”, valabil cinci ani, cu posibilitate de prelungire pentru inca cinci. Intrarea in tara a cetatenilor din statele membre Uniunii se va face in baza cartii de identitate sau a pasaportului.
In cazul in care sederea pe teritoriul Romaniei depaseste trei luni, dar este mai mica de un an, permisul de sedere se elibereaza pe perioada angajarii in munca. Pentru o perioada de angajare mai mica de trei luni pasaportul e suficient pentru sederea in tara. Prevederi similare se aplica si cetatenilor UE sau SEE care desfasoara activitati independente sau furnizeaza servicii.
Sanse egale pe piata muncii

Autoritatea pentru straini emite permis de sedere pentru cetatenii statelor membre UE care urmeaza un curs de formare profesionala la o institutie de invatamint acreditata si recunoscuta, precum si sotului/sotiei si copiilor aflati in intretinerea acestuia daca dovedesc ca dispun de suficiente mijloace de intretinere si ca au o asigurare medicala pentru toate riscurile in Romania. In acest caz, dreptul de sedere se limiteaza la durata studiilor. In situatia in care cetatenii unui stat membru solicita dreptul de sedere pentru alte scopuri decit cele prezentate in lege, Autoritatea pentru straini le va acorda acest drept daca toate persoanele in cauza, inclusiv membrii de familie, poseda suficiente mijloace de intretinere, precum si o asigurare medicala pentru toate riscurile in Romania.
Actul normativ mai prevede ca ocuparea locurilor de munca vacante de catre cetatenii UE se va realiza in aceleasi conditii prevazute si pentru cetatenii romani, fara sa li se aplice insa acele prevederi care restring numarul sau procentajul angajatilor.
Copiii cetatenilor UE vor fi admisi in sistemul de educatie si formare profesionala in aceleasi conditii ca si cetatenii romani. In ceea ce priveste obligatiile care revin cetatenilor statelor membre si membrilor lor de familie, acestea se refera, in principal, la respectarea legislatiei romanesti si la conditia de a se supune controlului organelor de politie si al celorlalte autoritati publice competente, conform legii. Proiectul de lege, care va fi transmis parlamentului spre dezbatere si adoptare, va intra in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.







SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#15459 (raspuns la: #15179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arhonte carol - de (anonim) la: 21/05/2004 13:30:11
(la: Existenta Diavolului)
Daca acceptm ideia ca Dumnezeu a creat cu puterile sale nemasurate Totul, si a "suflat" duh in narile creaturilor, investindu-se pe sine insusi in fiecare, trebuie sa acceptam si ideia logica, ca Diavolul este creatia lui Dumnezeu, ce contine in el acea scanteie Divina. Ne place ideia ,nu ne place, o acceptam daca vrem sa intelegem ceeva din adevar. Si consider ca a afirma ca Diavolul este Adversarul lui Dumnezeu, este gresit, intrucat ii negam puterea infinita a lui Dumnezeu , caci stim din textele vechi, ca se lupta cam de 10.000 ani cu aceasta creatura a sa, si se pare ca nu o invinge!
Rezulta de aici ca ideia ca Diavolul este adversar lui Dumnezeu este falsa, rezultata din intelegera eronata a legilor ce au creat si mentin Lumea si cerurile, neintelegere ce s-a produs demult,in vremuri anterioare crestinismului. Vorbesc de crestinism, intrucat doar in aceasta religie apare Diavolul ca Adversar al lui Dumnezeu.
Mai degraba este de admis, ca Diavolul, este creatia lui D.zeu, necesara pentru scopuri ce sunt ignorate voit sau nu, de cei care au fost intemeietori de religii,ori lideri ai acestora, la un moment dat.
Ideia ca nu exista bine fara rau, este veche si clara, ideie de echilibru pentru "prea mult", Budha o numeste "calea de mijloc.
In orice situatie in care aceasta balanta este neechilibrata, aici pe pamant, in universul mare, intervine agentul de judecata, ce aduce justitia. Diavolul! Este clar si stim toti ca Dumnezeu este bun si nu este functia sa aceea de a pedepsi! Dumnezeu este Unu. Si UNU nu actioneaza. Cine actioneaza sunt Doi, Trei, si Patru. Unu intervine doar spre a modula creatia acestor trei elemente, spre un nivel superior.
Si totusi, dumnezeu este in Creaturile sale. Rezulta ca cine pedepseste?
Cu razboaie, molimi, foamete, dezastre naturale? Diavolul? Dumnezeu?
Religia crestina descrie putin inexact, rolul fiecarei persoane din trinitate.
Religia Buhista descrie ceva mai bine, si spune despre cele trei persoane ce alcatuiesc pe UNU : Creatorul, Mentinatorul, Distrugatorul!
In ordine, Brahma, Vsihnu, Shiva.
Rezulta ca acest Shiva este Distrugatorul, Diavolul din religia crestina, care se pare ca are suficient de mare putere ,intrucat este TREI-ul, spre a distruge. Orice! Insa in tratatele hinduse, scrie clar ca acest negativ Shiva, distruge Universul ( Mahapralaya) la sfarsitul timpurilor, si tot el face posibila resorbtia Universului intreg , in totalitate, in UNU. Rezulta ca Shiva este singura persoana din trinitate ce face posibila integrarea constiintelor in Divin la sfarsitul timpurilor,indiferent de gradul de evolutie, iubire, credinta a acestor constiinte.
Ar rezulta asadar ca acesta este Adversarul lui Brahma Doi-ul, cel ce creeaza Universul si nu adversarul lui Unu. Si mi se pare clara teama si ura oamenilor din vremurile vechi,impotriva aceluia care distruge creatia. Insa stim ca daca Unu nu vrea, nimic nu se misca.
De asemena, acest Shiva mai distruge actionand la nivel mental, psihologic in om, ignoranta, prostia, indolenta,rautatea, mania, agresivitatea,etc. Shiva are deci funtie de curatire a pasihicului uman, prin metode radicale, fara mila, care poate aduce asa-zise suferinte. De aici imaginea sa terifianta. Insa doar intr-un psiho/mental clarificat, curatit,se poate oglindi imaginea Divinului. Totului. Caci nu exista din cate stim o alta metoda de a-l Sti pe Dumnezeu, decat ca Ideie Prima, si ca sentiment , iubire.
Sa nu uitam ca religia crestina este veche de doar 2000 ani, si ca in multe din textele sale sacre, sunt preluate rituri, idei, personaje, ce apartin religiilor anterioare crestinismului cu cel putin 5-6000 ani!
Daca la un moment dat religiile vechi au inteles gresit anumite idei fundamentale, este clar ca si crestinismul le-a preluat corespunzator.
Totodata, stim bine, in toate textele marilor personaje care au existat inainte de anul 0.e.n, ca Enoch, Moise, Hermes,textele sacre hinduse, Mahabharata, Upanishadele, Ramayana, textele egiptene, nu fac nici o referire la Diavol ca adversar al lui Dumnezeu, desi descriu cu amanunte evenimente, contacte cu trimisi ,reprezentanti ai cerurilor.
De ce odata cu venirea in existenta lui Issus a intrat in scena si acest personaj, este greu de spus. Stim si acceptam ca Issus, a fost unul dintre cei mai mari invatatori care au existat. Parerea mea este ca anumite texte au fost introduse in Biblie, ulterior, dupa plecarea sa, de cei care au scris despre existenta sa. Este greu de cercetat evenimentele dintre anii 30-300 e.n. Oricum se stie ca mai marii intruniti in Consiliul de la Niceea, au scos anumite texte din Biblie si au adaugat altele.
Referitor la Faust al lui Mann si Goethe, la pactul facut cu Diavolul,la asa-numita vanzare a sufletului sau in schimbul dobandirii de cunoastere si bunuri,( observati tiparul- tentatia sarpelui, Diavolului, reeditata., nimic nou sub soare!)
parerea mea este ca aceasta vanzare a sufletului se refera de fapt la
anularea in psiho/mental a ideii ca Diavolul este adversarul lui Dumnezeu,
si deci la renuntarea nu la iubirea de Divin ,ci renuntarea la ignoranta, si deci la teama fata de asa numitul Diavol, teama, indusa in constiinta sa (si nu numaii a sa) mod exagerat, eronat pentru scopuri greu (sau poate ca usor ) de vazut, de catre marii capi ai bisericii si religiei crestine de la dupa anul 30 e.n, repectiv la Consiliul de la NIceea.
Pactul sau cu Diavolul, inseamna decat intelegere ,clarificare a unor adevaruri fundamentale, de unde accesul lui Faust la cunoastere.
Faust a lucrat pe niste texte lasate de Solomon ( aprox.700 i.e.n) care a lucrat practic la randul sau, obtinand puterea de a controla si manipula orice fel de energie, rea sau buna, Diavoli, demoni sau Ingeri, fara a avea cine stie ce probleme. De ce a putut sa controleze, sa comunice, sa comande acestora ? Intrucat, este stiut ,iar daca nu, este bine sa se cerceteze spre incredintare, ca OMUL este superior multora din asa numitele grupe de ingeri, demoni, din alte sfere de existenta, prin faptul ca poseda
"CHIPUL" lui Dumnezeu, constiinta, fiind apt de creatie, si de impunere a vointei sale in virtutea dreptului sau divin. Reamintiti-va ca niciunde, in nici un text, nu este scris ca vreodata, vreun inger, ori demon a creat ceva.
Solomon a avut o mie de sotii, fiecare din alte tari decat tara sa, toate aducand cu sine ca zestre, zeii religiilor acelor popoare.
Iar Solomon a construit pentru fiecare sotie cate un templu la care aceasta sa depuna ofrande zeilor ei. Si a fost atat de intelept incat sa invete de la fiecare sotie , cate ceva despre zei vechi, obieciuri, rituri, etc. Si pe toate le-a iubit, si a fost mult hulit ,urat de capii religiei sale, intrucat "se inchina zeilor pagani".
"Cheile lui Solomon" este denumirea textului lasat urmasilor.
Faust a cercetat si lucrat pe textul "Demonii din Goetia", un fel de subcapitol la "Cheile".
Interesant este faptul ca una din sotiile sale era din Goetia. La vremea respectiva nu exista o alta zona denumita astfel, decat regiunea daco-getilor!!!! Caci este vorba de Geti si nu Goti, intrucat acest potpor din urma, s-a format tarziu in istorie, se stie. Rezulta ca religia daco-getilor se baza pe astfel de elemente.
La Adamclisi, s-a descoperit un ciob de ceramica vechi de cateva mii de ani (inaintea erei noastre) pe care era inscriptionata o rugaciune a une femei geto-dace catre o mare zeita , aprox.redau "mare zeita, sunt 666, sunt luminoasa, te rog sa iti amintesti de mine la reincarnarea mea".
666? Ei, dar nu acesta este cifra Diavolului?
Si atunci de ce zicea femeia ca este 666? Era diabolica?
Ei bine, 666 nu reprezinta cifra bietului Diavol, nu a reprezentat niciodata asa ceva. Aceasta este cifra totalitatii. A complexitatii si totlaitatii creatiei, cifra ce contine cheia,baza ,intelegerii creatiei si a legilor creatiei. Este interesant de discutat in acest sens cu specialisti in fizica si chimie, ei cunosc foarte bine structura electronului, ce are ca baza exact acest nr., 18, de cercetat si tabolul lui Mendeleelv unde se vede clar ca elementele caramizi ale universului au la baza acest nr. 18.
Deci acest nr. este baza creatiei, si nu numarul Diavolului!
De unde acesta ideie, pe ce s-au bazat, ce argumente au pentru aceasta capii din vechime ai religiei crestine, nu se stie.
Intrucat ideia de nr. al Diavolului 666, deci 18, nu apare in nici o alta religie, veche ori noua, iar ca o precizare, nr.ul 108 apare Hinduisti si Budhisti, reprezentand cifra totala a lumilor create. Nici ele nu dau mai multe explicatii.
Fac o ultima observatie- personajul cu numele cunoscut de Diavol, este cunoscut in toate textele ezoterice majore ale lumii, drept stapanul taramului mortii,gardianul portii, ( nu Iadului- acesata este o alta copilareasca denumire data de crestinism pentru scopuri care scapa intelegerii),locul in care ajung oameni, in calatoria acestora intru integrarea cu Esenta divina. Probabil aflarea acestui fapt a a facut ca Diavolul sa fie urat si temut de oameni, si aratat ca o sperietoare credinciosilor care cu greutate au putut verifica de e asa ori ba.
Se spune ca nu exista contribuite mai mare a unui om la creatie decat nasterea sa intrucat mentine si expansioneaza Universul real cel care conteaza , cel al Cunoasterii prin traire si experimentare, functie rela a Constiintei,
si nu exista o contribuite mai mare la creatie decat moartea sa, intrucat in acest ultim caz, omul contribuie cu insusi ESENTA sa la marea Opera, adugandu-se pe sine creatiei, moduland-o pe un nivel calitativ, ci fiecare trecere, cu fiecare moarte.

Ultimile cuvinte descriu intocmai convingerea mea referitor la locul omului in creatie, iar faptul ca religia crestina a infricosat de-a lungul mileniilor oamenii cu pedepasa vesnica in Iad ( un fals , mare fals, Iisus nu a afirmat asa ceva Niciodata!!!), si a mai incarcat si acest personaj Diavolul cu functii si atributii care n-au nici o legatura cu Planul Divin, este trist. Este foarte trist.
intrebari retorice, supozitii peste supozitii... - de enigmescu la: 21/06/2004 14:55:19
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit. oricum mi-ai creat oportunitatea de a explica putin despre Biblie. mai intai ce este si cand s-a format? Biblia/Sfanta Scriptura este colectia cartilor V si NT, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aprox. 1500 de ani, adica de la Moise(cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei(cca. 100 dupa Hr.). cuvantul grecesc "biblos" de la care si-a luat denumirea inseamna carte/carti. de ce si-a luat aceasta denumire? fiindca cea mai mare parte a cartilor cuprinse in Biblie au fost scrise in greaca iar predicarea lor s-a facut in buna masura la fel- stim ca greaca era f. la moda/raspandita in mediile imperiului roman. in timp a mai capatat denumirea de "carte a cartilor" fiind cea mai raspandita si mai controversata dintre toate cartile scrise vreodata.
cuvintele si invataturile ei nu se contrazic niciodata desi mai sunt destule guri care spun contrariul. ce nu pot sa inteleaga sau sa accepte admit automat ca sunt greseli cuprinse in text. in realitate acestea sunt doar aparente; in limbajul teologic se numesc antinomii si nu se contrazic unele pe altele. cum e posibil? e simplu: unele texte trebuiesc interpretate literal, altele literar, unele istoric iar altele teologic-dogmatic.
cuvintele Scripturii sunt "de Dumnezeu insuflate, spre folos si spre binecuvantare". dar ce intelegem noi prin insuflare??? protestantii(si cei ce le-au urmat pilda) au spus ca Dumnezeu le-a vorbit direct si le-a dictat scriitorilor verset cu verset toata biblia. dar daca ar fi fost asa atunci n-ar mai fi existat atat de multe si de diferite stiluri de exprimare, ar fi fost unul si acelasi la toti scriitorii de carti sfinte. faceti comparatie intre stilul Sf. Ev. Luca si cel al Sf. Ap. Petru, spre ex.; sau comparati stilul Ev. Ioan cu al Sf. Ap. Ioan(sunt doua persoane diferite). ce se poate deduce la o citire cat de cat atenta si obiectiva? ca miezul insuflarii a fost imbracat in forma literara dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin. prin urmare DUHUL SFANT a vegheat asupra lor si i-a ferit de greseli, nu le-a dictat nimic, nu le-a soptit la urechi. altfel ar fi putut sa le dea Dumnezeu direct gata scrise textele, nu credeti?
pot fi mesajele continute in biblie mincinoase? Hristos a facut de f. multe ori referire la proorociile VT despre Sine si in una din acestea a spus: "n-am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa plinesc". dupa alte traduceri ultimul cuvant ar suna "implinesc". nu sunt f. sigur pe etimologia celor doua cuvinte dar cred ca unul vine de la implinire iar celalalt de la plinatate. oricum in context sensul ar fi aprox. acelasi si anume ca Hristos nu se dezice pe Sine Insusi niciodata si, asa cum tot El marturisea in alta imprejurare, "nici o iota sau o cirta nu va trece fara sa se implineasca; cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece"!(imi cer scuze pt. citatele care nu sunt f. exacte) daca o sa ne uitam in urma la toata istoria omenirii si in special la cea a crestinatatii o sa vedem ca pana acum toate s-au implinit, cuvant cu cuvant. de ce au ales milioane de oameni sa sufere pt. credinta in Hristos decat sa se lepede de ea? fiindca aceasta credinta cuprinsa si in Scriptura le-a adus vestea cea buna a nemuririi; mai mult decat atat le-a dovedit prin faptele ei concrete ca este o credinta vie si adevarata, nu ca acelea in zei pagani. Sf. Ap. Pavel spune: "daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra. dar cum Hristos a inviat"...
ne poate Scriptura calauzi ea singura pe calea credintei? protestantii spun: "numai Scriptura!" crestinii ortodocsi si catolici spun ca inainte de a se fi scris cartile bibliei si de a i se fi format canonul adoptat pana astazi a existat o TRADITIE VORBITA- aceasta s-a numit Sfanta Traditie. este si simplu de demonstrat aceasta fiindca, spre ex., Hristos n-a scris nimic din ce a predicat, marea majoritate a epistolelor NT au fost scrise de Sf. Ap. Pavel si acestea numai din anumite necesitati ale credinciosilor din diferite parti ale imperiului roman. a fost necesar sa scrie pt. ca inca nu se inventase avionul sa zboare de urgenta la fratii de credinta ca sa le explice cuvintele lui Hristos si nu putea fi deodata in mai multe locuri...! in plus chiar si in Scriptura sunt unele locuri(in NT) in care se face referire la anumite imprejurari din VT, intamplari care insa nu le gasim niciunde scrise intre cartile acestuia: cearta ingerului cu diavolul pt. trupul lui Moise...(mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc acum). cercetati Scriptura si vedeti ce se scrie in evanghelii despre predica de pe munte unde Hristos a vorbit multimilor o zi intreaga, pana au flamanzit de a trebuit sa le dea de mancare(si atunci a inmultit painile si pestii). pai daca s-ar fi scris tot ce a spus El, atunci am fi avut cel putin 20-30 de pagini numai cu predica Sa. chiar logica ne arata ca inainte de a scrie ceva trebuie sa ai intai ideile respective deja formate. dar sa mai facem o incursiune in timp. ganditi-va ca inainte de a ajunge toate scrierile sfinte sub forma cartii actuale au trecut cateva decenii cel putin- inca se mai scria pe pergamente. apoi textele au mai trebuit si traduse din original, asa cum s-a intamplat si cu Septuaginta. asadar Traditia a tinut de-a lungul timpurilor aprinsa atat flacara invataturilor sfinte prin explicarea/interpretarea lor, cat si flacara adevarului nealterat.
cuvantul "canon", imprumutat din ebraica si trecut prin filiera greceasca, inseamna "dreptar/regula/(mai tarziu)randuiala". va sa zica prin canon intelegem lista scrierilor cuprinse in Scriptura si care contin randuieli pt. viata crestinilor. aici vreau sa insist putin: daca o scriere nu e conforma cu intreg textul bibliei, adica se contrazice cu alte texte sau e confuza, atunci nu e admisa in canon. exista, dupa cele 39 de carti canonice ale VT(pana la proorocul Maleahi), un nr. de 14 carti necanonice dar care au fost pastrate de biserica intre cele doua Testamente pt. ca "sunt bune de citit". in ele gasim invataturi extrem de folositoare si practice care nu contravin celorlalte texte. au fost recomandate spre citire primilor crestini inainte de a fi botezati. protestantii nu le-au admis nici pana azi.
dar cine a hotarat care este canonul sfintelor scrieri? daca ar fi sa ne luam dupa conceptia protestanta care zice "sola Scriptura", ar trebui sa cautam undeva in biblie scris explicit despre canonul ei. insa putem cauta cat vrem, n-o sa gasim asa ceva fiindca Traditia bisericeasca a hotarat aceasta. cum? prin Sfintii Parinti, cei care au luat parte la Sinoadele Ecumenice si-au hotarat odata pt. totdeauna invatatura de credinta si canoanele ei. aceste sinoade au fost in nr. de 7(recunoscute de ortodoxie)- la care s-au mai adaugat unele sinoade locale si, desigur, la catolici Conciliile Vaticanului- in functie de cerintele timpurilor respective. interesant de vazut ca protestantismul nu recunoaste ca sfinti pe participantii la sinoade dar se foloseste de canoanele emise de ei si, mai nou, de scrierile lor.
acum as vrea sa ma refer exclusiv la ce a scris autoarea mai sus. despre asa-zisa evanghelie a lui Toma ma indoiesc, asa dupa cum ma indoiesc de texte precum "visul lui Iisus" sau "epistola/epistolia". acuma iti pun eu o intrebare: ai avea incredere intr-un text al unui om, fie el si dintre apostoli, care s-a indoit de puterea lui Dumnezeu? si apoi de unde atata secretism, stanci din care ies pergamente si de-alde astea? daca ar fi fost adevarata n-ar fi fost normal sa se gaseasca la indemana tuturor crestinilor inca de la inceput, la fel ca surorile ei? mai este cazul vreunei scrieri sfinte care sa fi fost gasita prin vreo pestera, ascunsa de ochii lumii pana azi? pai care e rostul unei evanghelii? insasi denumirea de "evanghelie" inseamna "veste buna". daca ai citit acel text de care amintesti, ti s-a parut ca aduce o veste buna?
oamenii care s-au apucat de capul lor sa traduca sau sa explice textele Scripturii au cazut in cele mai grozave erezii. de la ei au plecat marile prigoane impotriva crestinilor, de la ei si-au luat fiinta sectele de ieri si de azi. aminteai de sfintenia oamenilor... Lactantiu ne spune ca adevaratii prooroci(deci si sfinti): predica toti un singur Dumnezeu; nu sufera de nebunie; nu sunt inselatori; nu umbla dupa averi sau castig; nu se ingrijesc de cele necesare vietii; fac cunoscute proorocii care se implinesc; si isi adeveresc trimiterea chiar prin suferirea chinurilor si a mortii. te intrebi cine poate sti daca un om e sfant? oricine, inclusiv tu! "dupa roadele lor ii veti cunoaste", zice Hristos. iar Sf. Ap. Pavel zice mai tarziu intr-una din epistole: "roada duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; IMPOTRIVA UNORA CA ACESTEA NU ESTE LEGE"! adica ce lege omeneasca ne poate opri de la a considera pe cineva sfant chiar din viata? primii crestini se numeau intre ei SFINTI iar apostolii fac dese referiri in sensul acesta in scrierile lor. dau un ex. cred eu concludent aici: dupa coborarea Duhului Sfant apostolii obisnuiau sa mearga prin locurile publice nu numai pt. a predica evanghelia ci si pt. a vindeca bolnavii; asa se face ca in mai toate zilele, atunci cand Ap. Petru trecea pe cale, multi se asezau inaintea sa ca sa-i atinga iar altii asteptau ca macar umbra lui sa treaca peste ei ca sa-i vindece. asta insemna ca oamenii aceia pacatuiau? dimpotriva, ei experimentau puterea tamaduitoare venita dintr-un organ al lui Dumnezeu. ce crezi, intre un personaj care vorbeste de-ti ia auzul si-ti fura inima cu cuvintele frumoase si unul care nu vorbeste dar te vindeca prin puterea rugaciunii, pe cine ai alege ca fiind mai aproape de divinitate?
nu inteleg ce vrei sa spui prin coruperea venita din partea dogmelor catolice. sunt ortodox dar am fost uneori si la biserici catolice... n-am auzit pe nimeni pana la tine sa afirme asa ceva. e ceva cu totul nou pt. mine, recunosc. adica atat de corupta a fost biserica, in general, de dogmele catolice, incat a renuntat la traditia ei si s-a pornit pe implementat ce spuneau papii la Roma...! ma faci sa rad, nu te supara. de aia peste inca 6 secole(de cand spui tu ca a fost acaparata) s-a despartit biserica in cea de Apus si cea de Rasarit? fiindca erau acaparate de puterea papei? daca ai sa mai citesti ce am scris si la alt subiect poate ai sa intelegi ce se petrece de fapt si cum stau lucrurile. dar important sa adaugi si lucrurile pe care ti le-am facut cunoscute aici. si stai ca inca n-am inteles bine: care biserica de la inceput a fost corupta si care au fost patriarhii, de care anume vorbesti?
am sa inchei si eu aici, cu indemnul lui Hristos: "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
"CAND ERAM COPIL FACEAM CELE ALE COPIILOR, DAR CAND AM IMBATRANIT LE-AM LEPADAT." orice parinte nu-si lasa vistieria la indemana copiilor, ci sub grija iconomilor si a epitropilor pana la varsta hotarata de tatal lor!!!
neolitic002 - de Little Eagle la: 26/06/2004 21:59:22
(la: In ce masura va avantajeaza diplomele?)
Diploma nu m-a ajutat niciodata,poate in Ro. se pune mare pret pe ea si de fapt NU dovedeste ca ai putea fi f. bun in ceea ce faci ca meserie!Sa nu uitam ca acolo multi au intrat la facultati pe pile,si deci nu toti real au fost buni in ceea ce si-au ales sa faca din vietile lor.
Cand am venit in USA cu 23 ani in urma(am 48 ani),Nu am avut nevoie sa folosesc nici o diploma oarecare!!!!!
Am primit bursa de studii in pictura de sevalet(la Art Students League of NY)clasele prof. Jack Faragasso si Robert de Niro Sr.
Am primit bursa pe baza aratarii unor lucrari ce am facut in ulei ,desen,tus si schite.

Nici macar NU le-am facut de fata cu nimeni,ci acasa!O comisie din 3 prof. m-au admis pe loc.
Mai tarziu,am inceput sa lucrez ca artist profesionist in arta de benzi desenate,la Marvel Comics,si la fel fara sa arat o diploma ci arta mea si de ce sunt in stare.
Am lucrat acasa 7 schite de coperta de revista cu Conan the barbarian(la vreme aceea f. populara caci Arnold Scwarzenegger s-a lansat in filme fiind la inceput Conan),am telefonat Marvel,vorbit cu editorul acestei reviste,mi-a dat un appointment la firma si am mers cu schitele, aratat,si pe loc a ales una si mi-a spus s-o pictez.Era 1986 si aceea a fost prima mea coperta la o mare revista de mare tiraj si drumul spre Marvel mi-a fost deschis!Au venit apoi DC Comics si multe alte firme mari de b.d.Am pictat cam 100 coperti cu Conan.

Am lucrat 11 ani in acest business si numai de acasa.
Luam 3000$pe coperta si cand desenam in interior eram platit cu 250 $ pt. pagina desenata in creion si apoi trasa in tus.Mereu erau 24 pagini de lucrat in 2 sapt.,materiale si hartie pe gratis de la firma.
Nu stiu daca stii si iti dai seama ca la Marvel orice tanar are mari vise de a lucra in b.d. in USA,e cea mai mare din USA.Cu sutele incearca lunar atatia si toti sunt respinsi!!!!

Apoi am gasit un serviciu si mai bun si banos,in advertising pt. reclame comerciale TV.Am lucrat la o mare firma timp de 4 ani si la fel NU a trebuit sa produc vreo diploma in arte,etc
Arta mea mereu a vorbit pt. mine.

Nici macar nu am mers la interview,Marilyn sotia mea,a dus ceva lucrari de-ale mele si lasat la secretatra.Dupa 3 zile am fost chemat de patron si cei 2 agenti ai lui artistici si propus sa lucrez pt. ei!
Bani f. buni si mult overtime,asa e in adv.In total la anul cand am plecat de la ei
aveam salariul de 75.000$pe an,si cu overtime ajungeam la 100.000$

De 3 ani lucrez de acasa,via computer,tot in Adv,fac la fel bani multi cam 80-100.000$ pe an,dar nu ma omor mult lucrand,poate cel mult60 ore pe luna.Life is short,nu vreau sa ma distrug repede.

Deci de 23 ani de cand am venit in USA,NU AM aratat diplomele mele nimanui,de fapt habar n-am pe unde or fi? prin pod aiurea.
Aici important e sa ai un talent si orice usa iti e deschisa!

Mai tarziu am aflat ca la acel studio unde am lucrat 4 ani in adv.
firma a cautat sa angajeze doar un singur artist,fiind doar un post deschis.Stii cati au incercat?Cam 400....si eu am fost acel ales!!!
Crezi ca as fi avut astfel de sanse in Romania?NU cred!!!

Admin,sper ca nu am scris prostii acum,deci nu cred ca e nevoie sa ma cenzurezi.

Ozzy























































pleaca si universitarii - de (anonim) la: 30/06/2004 02:04:20
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
"Asta fiindca, in general, nu pleaca universitarii." Exista si emigranti legali, universitari. Cunostintele solide acumulate inainte de 1990 iti permit sa te adaptezi oricarei societati dezvoltate.

Ca absolvent al unei facultati private romanesti sau ca unul ce a fost admis numai pentru ca erau locuri libere, munca de jos e poate cea mai buna solutie.
#17024 (raspuns la: #16520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca ne luam dupa Boileau - de RSI la: 04/07/2004 21:07:10
(la: Mama prostilor)
care e autorul citatului respectiv, atunci raspunsul ar fi pozitiv:)).
De admis admitem, dar nu-i musai sa avem si dreptate...
#17296 (raspuns la: #17248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...