comentarii

ating sanii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sanse de iertare - de Madalina la: 15/11/2003 19:50:28
(la: Theodorakis)
Pai poate tocmai aici sta problema...In crestinism tot mai exista sanse de iertare a lucrurilor neplacute, pe cind in iudaism...mai putin.
Si de aici puterea de a merge mai departe fara resentimente...
#4347 (raspuns la: #4341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Romania, 63% sanse de aderare - de SB_one la: 14/02/2004 15:11:30
(la: Aderarea la UE: asa... mai prin 2050)

BRAILA.ORGSTIRILE ZILEIStiri externe
13.02.2004 : Romania, 63% sanse de aderare
Romania si Bulgaria au sanse reale de a adera la Uniunea Europeana in 2007, iar Croatia ar trebui sa se alature UE doi ani mai tirziu, in vreme ce probabilitatea ca Serbia sa devina membru al Uniunii este in continuare scazuta, releva un sondaj de opinie realizat de Reuters.

Potrivit raspunsurilor date de cei 34 de analisti chestionati, Romania are 63% sanse de a adera la UE in 2007. Acest procentaj reflecta insa o scadere comparativ cu editia precedenta a sondajului, din noiembrie 2003, cind 70% dintre analisti au raspuns favorabil Romaniei. Situatia Bulgariei a ramas neschimbata, sansele sale de a deveni membru UE la data mentionata fiind de 75%, la fel ca la sfirsitul anului trecut. Croatia - care si-a exprimat intentia de a se alatura Uniunii in februarie 2003 - a primit voturi favorabile pentru anul 2009 ca data a aderarii, comparativ cu 2008, in ultimul sondaj. In ceea ce priveste Serbia si Muntenegru, o medie a opiniilor analistilor chestionati indica inceperea negocierilor in 2008 si integrarea in UE in 2012.
Reforme prea lente

“Bulgaria si Romania au realizat progrese semnificative, iar Croatia se afla pe drumul cel bun”, a apreciat Hans Hercksen, analist la Bayerische Landesbank din Munchen. El a adaugat in schimb ca viitorul politic al Serbiei nu arata “prea luminos” pentru moment. Reuters precizeaza ca, in vreme ce Bulgaria a fost laudata pentru progresele importante in directia aderarii in 2007, Romania s-a dovedit “mai inceata in privinta adoptarii reformelor vitale”.
“Procesul de reforma si imbunatatirile de ordin general sint mai avansate in Bulgaria... desi exista o ambitie evidenta din partea UE de a integra cele doua tari in acelasi timp”, a aratat Mats Olausson, reprezentant al SEB Merchant Banking.

Valul balcanic

Croatia, care a anuntat ca intentioneaza sa adere in acelasi timp cu Bulgaria si Romania, asteapta sa primeasca in aceasta primavara un raspuns in privinta candidaturii sale. In opinia lui Tim Ash, de la Bear Stearns din Londra, aderarea Croatiei ar putea fi insa legata de integrarea altor state membre ale fostei Iugoslavii. “Exista temeri potrivit carora Croatia va fi determinata sa adere alaturi de Serbia, in cadrul unui val de extindere balcanic ce ar putea include Croatia, Bosnia-Hertegovina, Muntenegru si Macedonia”, a declarat Ash.
Macedonia, la fel ca si Croatia, a semnat deja acorduri de asociere cu UE, insa Bosnia, Albania si Serbia si Muntenegru trebuie sa-si continue reformele. Presedintele Serbiei si Muntenegrului, Svetozar Marovici, s-a aratat hotarit sa “prinda din urma” celelalte state balcanice. Cu toate acestea, instabilitatea de ordin politic - Serbia a inregistrat patru serii de alegeri in ultimele 18 luni - va face ca integrarea sa in UE sa nu aiba loc in acest deceniu, au mai apreciat analistii. “Mai este un drum lung pina la democratie si pina la o economie de piata functionala”, a afirmat Trevor Williams, de la Lloyds TSB din Londra.









SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9626 (raspuns la: #8823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns anonimului 13408 - de desdemona la: 07/04/2004 07:16:10
(la: Respectul)
Prin "fiecare fiinta umana" inteleg chiar "si criminalii, hotii, mincinosii, lasii, etc". E clar ca si acestia sunt fiinte umane. Se poate ca oricare dintre noi, plasat in exact aceleasi conditii nu ar fi facut altfel. In plus, cine e acela care poate trage exact linia intre cei care sunt si cei care nu sunt criminali, hoti, etc? Un judecator. Mare parte din noi nu suntem judecatori. Si chiar si justitia se poate insela (vezi subiectul lui Daniel ("Unii l-ar fi omorat...")). Cu atat mai mult nu e corect ca un om care nu are misiunea de judecator sa isi asume aceasta autoritate. Vreau sa spun ca nu e corect a ne erija in judecatori cat timp noi insine nu suntem fara pata. Cine e cel care nu a fost niciodata in viata sa las, si care nu a mintit niciodata ?

Mesajul meu se refera la ideea de om in forma ei cea mai pura, si descrie modul de comportament in urma caruia nu ai ce sa iti reprosezi. Daca acuzi pe cineva pe nedrept vei regreta pe urma, si daca nu esti respectuos cu un om si pe urma afli ca e o mare personalitate, te simti rusinat. Insa daca esti invariabil respectuos si amabil, si te abtii de la a arata cu degetul si a acuza, nu pierzi nimic, si ai toate sansele sa fii fericit. Nu vreau sa intru prea mult in subiecte care aproape ca ating sfera religioasa (desi eu le vad ca valori de umanitate profunda), fiindca prea multi sunt cei ce resping (o data cu religia) valorile de umanitate ce le proclama.

Desigur ca nici unul dintre noi nu suntem la nivelul acestui ideal de umanitate, si nu ne sunt straine critica si lipirea grabita de etichete altora (mai ales in focul unei discutii), dar as vrea ca macar sa stim care e atitudinea pe care ar fi corect s-o adoptam. Se spune ca mai mult se obtine cu binele decat cu raul. Si eu personal n-am gasit inca un contraexemplu la aceasta regula.

***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
#13419 (raspuns la: #13408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt ozzy - de desdemona la: 13/05/2004 05:28:28
(la: Respectul)
Buna,

Ce noroc ai, sa fii prieten cu nativi indieni ! Intotdeauna m-au impresionat muzica, obiceiurile, si arta lor (de cate ori am vazut grupuri care dadeau concerte pe strada prin Anglia/Franta), si 'the more I know the more I like them'. Daca as avea ocazia sa intalnesc si eu cativa din mostenitorii traditiilor lor, sa ascult din povestile lor, si sa vad pamantul si natura asa cum le vad ei, as considera ca am primit cea mai mare favoare a sansei. Mie americanii nu imi plac deloc, fiind purtatorii stindardului arificialitatii, ignorantei, ipocriziei, materialismului si superficialitatii, prin multe din mesajele lor 'culturale' ce se imprastie in lume. Stiu ca e gresit a generaliza la o natie intreaga manifestarile unei parti a ei. Dar pe cat detest aceste aspecte, pe atat admir cultura si civilizatia autohtonilor exterminati de omul alb. Un continent asa de frumos, cu locuri atat de impresionante, parca pamantul insusi iti cere a-l venera. Indienii, cu atitudinea lor fata de natura ar trebui sa fie tocmai oamenii care sa ocupe acest mare continent, iubindu-l si repecatandu-l. Si cine sunt acum stapanii lui ? Cei ce nu cunosc decat expolatarea si nu respecta decat banul, liderii artificialului si superficialitatii, o societate ca un balon de sapun, fara radacini. Rog tuturor fanilor americii sa imi ierte vehementza, poate am sa inteleg mai multe cand am sa vizitez si eu acest continent. Nimic nu m-ar putea tenta sa vizitez SUA - afara doar de marile rezervatii naturale, si de posibilitatea de-a intalni si a sta de vorba cu indieni, ceea ce mi-as dori sincer.

Draga Ozzy, daca ai primit asa un nume fain, de ce nu il folosesti pe acesta ca nickame in loc de 'Ozzy Osbourne' (care imi pare ca nu te caracterizeaza). Daca ai avut o viziune care ti-a dat acest nume, cred ca e o reflectie a ceea ce esti undeva in adancul tau. Am mai auzit inainte despre acest ritual (in benzi desenate sau in ceva filme) in urma caruia iti obtineai o identitate in cadrul grupului indienilor. Nu stiam ca se mai practica inca - ai avut noroc sa fi trecut prin el.

Apropo de vulturasul ce l-ai urmarit pentru a te intoarce la prietenii tai, si mie mi s-a intamplat odata ceva asemanator. M-am dus la Brasov sa stau o zi intr-o cabana la marginea orasului (unde un mare grup de prieteni stateau de vreo saptamana). Habar nu aveam unde e cabana, stiam ca merg cu tramvaiul pana la capat, si dup-aia e la vreo 20 de minute in padure. Si m-am pornit si eu ca ardeleanul, cu gandul ca 'oi nimeri eu', si m-am pierdut. Stau la o raspantie si ma intreb: incolo ? Incoace ? Incotro ? Si cum stam eu asa si ma minunam, simt ca cineva ma atinge usor pe picior, ma uit, era un pui de catzel, tare dragut, care se gudura pe langa mine. N-aveam nici un biscuite sa-i dau, dar l-am mangait, si i-am vorbit, intreband daca nu stie el incotro s-o apuc. Cum nu era nimeni pe acolo ca sa rada de mine ca vorbesc cu un catzel, m-am amuzat de situatie si mi-am propus sa il urmaresc. Si catzelul a mers pe-un drum, pe urma printr-un crang, si urmandu-l, dupa putin timp, am vazut o cabana in jurul careia prietenii mei se jucau cu bulgari de zapada. Politicoasa cum imi shade, bine am multumit catelului pentru ghidaj si am dat fuga fericita sa-mi intalnesc amicii. Oare daca i-as fi povestit intamplarea unui bunic indian mi-ar fi dat numele 'little black dog' sau 'talks with dogs'?
May the Great Spirit be with you !!!
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#15327 (raspuns la: #15309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.Jay de la Ozzy - de (anonim) la: 03/06/2004 06:51:59
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Dear sister,

Ai scris chiar direct cum gandesti si e bine,apreciez si respect asta tuturor care fac,ca tine,nu sunt lasi sau ascunsi in suflet.
Chiar crede-ma ca uitasem termenul"fofoloanca"...deh de 23 ani in USA...
imi place termenul de "pussy",cred ca cel"cunt"e impropriu si parca o insulta.
Si la fel imi place mult clitorisul,il iubesc!Daca nu-l lingi in prostie si pui degetul pe el degeaba ai sex.
Poate unii barbati sunt prea horny si nu dau importanta femeii,sunt egoisti si doar la placerea lor se gandesc,nu-i bine.
O tin cum zici tu,5 minute(poate si mai putin!)si se cred mari barbati...

Da,Paianjenul zice ceva legat de sot si sotie sa aiba sex intr-o maniera ...decenta.
Ce-i oare considerat..."decent"?
Mie personal imi place sa am cat mai mult timp nu doar sexual dar si inainte,sa stau de vorba la un pahar de vin,sa fiu romantic si sa las femeia sa ia initiativa,n-o fortez si n-o ...atac infometat,a avea sex cere timp si pasiune.
In trecut am gandit altfel,dar de multe ori am facut ce iti scriu acum.Poate drogurile erau de vina sau consumul excesiv de alcohol....in alte situatii.

Omul se schimba dar capeti experienta nu doar in caz de sex,ci in orice aspect al vietii.
Hey,NU am ditamai p...a gen John Holmes(faimosul actor porno din anii 60-70
mort de aids,el da a avut cam 10.000 femei si barbati)dar e medie si satisface femeile,de fapt multe mi-au spus ca nu vor ditamai salamul de 30 cm.
5 min? Nu inseamna love intre doi oameni,ci doar procreatie in multe sensuri.
Si cand vine vorba de sotie-sot,nu stiu precis ce vrea Paianjenul sa spuna prin
"o maniera decenta"?

Eu mereu am scris in Cerc adevarul despre mine pt. ca nu-mi e rusine deloc si a fi onest e o calitate de Brave Warrior.
Ne spunem parerile dar sa fim sinceri cu noi insine si cei din jur.

Nu sunt impotriva Paianjenului,fiecare cu viata lui,dar sa incercam sa intelegem si pe a altora si sa ne transpunem in pielea lor,suntem toti acelasi suflet,nu?

Legat de maniera decenta,eu cred ca a face dragoste(a avea sex)implica si ceva pornografie sa zic asa,mi se pare f. natural si nu e ceva hippy!Vremile alea le-am trait deja personal.Sunt okay pt. mine.
Crezi ca am sex cu sotia mea in 5 minute?Oh NO!Nu fac nici chiar un maraton,dar e de ajuns o ora jumate.Suntem epuizati dar satisfacuti amandoi.
Si avem sex ca in filmele porno,ne e rusine?NU.
Chiar actul sexual e o dovada de dragoste intre sot si sotie si de ce sa nu
explorezi orice posibil?
De ce sa ai fantezii ascunse?Cand le poti transforma in realitate?
E oare ceva RAU?Nu-mi pasa de Biblie si alte carti religioase,ele nu-mi spun nimic,nu apartinem vreunei religii sau credinte si nu e nici necesar deloc!
Suntem toti acelasi suflet si doar dragostea intre noi conteaza,poate invatam sa iubim mai mult si sa uitam sa ne uram intre noi si lumea va fi mai adevarat libera si buna.

Ce e RAU in asta?
Maniera decenta?Cand am sex cu sotia mea,folosesc si vibratoare cu ea si masturbari si sarutari si orice orificii avem,crezi ca imi e rusine sa spun ca uneori imi pune degetul in cur?NU!
Ca-mi da un blow job si eu head inainte de toate si crede-ma ca avem un GREAT SEX!Facem si gimnastica in diverse pozitii care mai de care,de suntem plini de sudoare,dar suntem fericiti apoi .Si nu-i nevoie de o tigara.

Clitorisul este f. important,este organul feminin cel mai sensibil si caruia orice barbat ar trebui sa-i dea mare atentie cand are sex.Este f. rau ca unele tari musulmane si africane fac acest lucru femeilor,e vina barbatilor egoisti!NU stiu a face sex si a iubi o femeie.
Cum le-ar place lor sa fie castrati?AUD?
Acum sunt pus pe War Path,fiti siguri masochistilor de barbati ca va iau scalpul.
Ce e cu voi?Be cool and loose,THINK and FEEL inainte de a spune ceva.Think TWICE!

Ce fel de sex e ala prin cearceaf?Parca nu vrei sa atingi sa ai contact cu femeia?Este ceva fals.Dai din cur de zece ori si ...ti-ai facut...."datoria"?
Si ce face ea?Sta si dupa ce pleci sa te speli se masturbeaza?
Nu stiu de cate ori nu m-am masturbat pana acum,chiar si a doua zi dupa sex.
E ceva normal si nu -mi pasa ca-mi risipesc sperma.Uneori nu am chef de sex,si nici sotia mea Marilyn si atunci ne masturbam unul pe altul,am mai facut-o si cu alte femei inaintea ei,e f. placut.
Ne jucam intre noi,cream diverse scene teatrale cu costumatii,cred ca este ceva ce aduce un apetit in viata noastra sexuala si o mentine f. fericita,chiar daca acum avem sex de 2 ori pe sapt. uneori chiar odata.
E si mai interesant!
Lui Dolly Parton i-a placut asta...mama mia ce sani!!!Si inca a trebuit ...sa-i micsoreze(o durea spatele chiar cu sutiene speciale din sarma groasa).

Ce vreau in final sa spun e ca trebuie sa fim mai deschisi si mai intelegatori si sa nu judecam pe nimeni,fiecare avem ceva de invatat de la unul si alta,suntem frati si surori.Iubesc femeile la nebunie,dar nu mi-as insela sotia niciodata!Si la fel nici ea pe mine.Ne-am facut de cap amandoi destul pana la casatorie.
Asta nu inseamna ca nu aduc complimente femeilor pe strada,dar nu mai am acele ganduri...ascunse de a incerca sa le agat!Le iubesc ca surori si pe tine la fel.
Asa ca nu-ti face iluzii de un sex marathon cu mine.Ha!Dar te iubesc cu sufletul si esti sora mea.La fel iubesc si pe barbati,nu-s gay,am prieteni gay si lesbiene,ii iubesc deopotriva.
Am sex de 14 ani doar cu Marilyn si crede-ma ca suntem f. fericiti si satisfacuti sexual.
Avem tot felul de sex toys si cred ca oricine ar trebui sa le aiba,in loc....de o gaura in cearceaf.Nu este sex ...indecent,este just great sex si de ce nu?

Astea am avut de spus sora mea draga Jay.Nu uita ca te iubesc mult.
Imi cer scuze ca sunt atat de sincer dar asa am invatat,sa fiu ca o carte deschisa oricui.

Love&peace,

Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries).

"Mitakuye oyasin"(We are all related)
Great Chief and Medicine Man Lame Deer(Takche Huste)Oglala Sioux
























































































































#16082 (raspuns la: #15340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scuze sincere pt. neatentie! - de enigmescu la: 24/06/2004 07:11:46
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nu stiu de ce dar am impresia ca te-am suparat cumva prin faptul ca mi-am sustinut punctul de vedere cu argumente pe care se pare ca nu le pretuiesti. asta ar insemna ca tu nu vrei sa afli adevarul altora ci vrei numai sa-l impui pe al tau ca fiind bun. eu doar ti-am infatisat o alta perspectiva asupra subiectului si nu cred ca prin asta am tinut mortis sa-ti schimb parerea. dar pana la urma orice argument pro sau contra se aduce tocmai in vederea schimbarii anumitor stari de lucruri sau a unor idei preconcepute, nu-i asa?
as putea relua discutia ta plecand de la o intrebare ramasa celebra din Scriptira: "ce este adevarul?" este intrebarea pusa de Pilat lui Hristos in pretoriu inainte de a-L judeca, intrebare la care atunci n-a aflat raspuns pt. ca Iisus tacuse. de aceea Pilat I-a si zis ca: "putere am sa te eliberez si putere am sa te rastignesc." unii Sfinti Parinti talcuiesc aceasta intamplare cam asa: Pilat n-a aflat raspuns intrebarii sale fiindca a pus intrebarea gresit. daca ar fi intrebat 'CINE este adevarul?' probabil ca i s-ar fi raspuns: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri va fi viu in veci". tu vrei adevarul doar pt. comunicare, eu il vreau pt. viata si eternitatea ei.
intr-un fel te contrazici spunand ca aceasta comunicare nu o vrei speculativa cand de fapt chiar din inceputul subiectului tau pui sub semnul indoielii canonicitatea unor carti din Biblie sau calitatea/calificarea celor numiti sfinti de biserica. da, e dreptul si optiunea ta sa te exprimi cum vrei si sa spui ce-ti trece prin minte. dar cand faci aceasta ca si cum ai zice 'invatati de la mine ca stiu eu ce zic' e semn ca vrei sa ne schimbi sistemul de valori si adevarurile in care crezusem pana acum.
sunt curios si-as vrea sa aflu raspuns la intrebarea mea daca ai vreun fel de pregatire teologica fiindca mi se pare f. important. tu vrei sa iei in discutie istoria bisericii fara a uza si de instrumentele puse de ea la dispozitie. vreau sa spun ca ti se pare normal sa studiezi istoria ei dar numai din afara ei. si iar insinuezi ca ti/ni se ascunde adevarul istoric despre biblie... de cine? de ce? cum? vorbesti de analiza... nu ma mira. e deja un obicei in lumea occidentala sa dezgroape mortii pt. a le studia oasele si ramasitele. cica e stiinta. in curand n-o sa mai avem pace nici in morminte, asta tot de dragul sarmanei stiinte sufocate de-a lungul vremii de religie. ce nu se spune e faptul ca stiinta nu L-a contrazis intotdeauna pe Dumnezeu, s-a intamplat uneori chiar sa-L adore si sa-L slujeasca. insa vezi tu, e mai usor sa nu accepti ceva pt. ca nu intelegi decat sa incerci sa intelegi. asta presupune un oarecare efort. ori crestinismul de la asta pleaca, de la efortul personal.
am sa-ti spun pe scurt o istorioara. se zice ca un sfant(am un lapsus acum, poate ma ajuta cineva sa-mi reamintesc) se plimba la malul marii si incerca sa-si faca o schita de idei in gand pt. o carte despre Sfanta Treime pe care voia sa o scrie. numai ca nu putea intelege nicidecum taina Treimii, adica a unui Dumnezeu in trei fete. mergand el asa dadu peste un copil care facuse o groapa in nisip si cu un ciob de sticla carase putina apa din mare acolo iar acum statea pe margine si plangea. sfantul il intreba: de ce plangi copile? acesta ii raspunse. am facut gropita asta aici si vreau sa aduc in ea toata apa marii dar nu pot. incerca el sfantul sa-l imbuneze pe copil si mergand mai departe incepu sa-si rada de naivitatea copilului. numai ca la un moment dat se opri brusc, parca trasnit de undeva, si cazu intr-un fel de contemplatie adanca. ah, isi zise, eu sunt copilul acela. gropita este mintea mea iar marea esti Tu Doamne. cum voi putea eu sa Te cuprind in toata maretia Ta doar cu aceste mici unelte ale mele?
vrei sa cuprinzi adevarul fara a te sluji in realitate de el. poate nici macar eu nu ma slujesc de el si atunci am o pozitie ingrata in acest spatiu. dar macar incerc sa nu ma abat de la o cale pe care au mers atatea mii de sfinti. stii ce-a proorocit Hristos despre vremurile de pe urma? "vor veni prooroci mincinosi si hristosi mincinosi". "nu vor mai suferi invatatura cea buna si folositoare; isi vor inghesui invatatori dupa capul lor"! auzi ce spune! aseara chiar am vazut un asa zis film care se vrea o proiectie in viitor a imaginii regnului animal dupa trecerea a inca nu stiu cate milioane de ani. pe cuvantul meu ca m-am infricosat desi, daca stai si te uiti la asa ceva, poti f. bine sa si razi pe seama unor supozitii fara nici un fel de suport stiintific si mai ales pedagogic. m-am infricosat la gandul ca cineva chiar ia in serios acele prostii menite sa bage lumea in bezna necredintei. o sa fiu intrebat daca stiu in cazul asta cum va arata viitorul, adica daca stiu mai bine decat oamenii de stiinta. sigur ca nu stiu si sincer sa fiu viitorul ma intereseaza doar in perspectiva dobandirii vietii vesnice. altfel n-are nici o relevanta si nu ma poate ajuta cu nimic. descinderea in viitor e a celor credinciosi iar calatoria in spatiu si timp e o chestiune proprie dintotdeauna fapturilor ceresti. a, ca sunt oameni care vor sa dobandeasca asta numai prin mintea lor e altceva.
vrei sa-mi spui ceva ce nu stiu sau de ce-mi pui intrebarea asta? sau e din nou vorba de una retorica... din ce am studiat eu vreme de aproape 14 ani stiu ca Hristos a fost rastignit in ajunul Pastelui evreiesc din porunca guvernatorului roman Pontiu Pilat. de frica pierderii controlului asupra regiunii, dealtfel deseori pusa la incercare de conspiratorii si asasinii evrei, Pilat a fost nevoit sa-L rastigneasca pe Iisus. dealtfel a si incercat sa-L faca scapat fiindca stia ca din invidie si ura Il voiau mort CARTURARII SI FARISEII (ca despre ei este vorba). dar ei, cei care mai inainte Ii strigasera osanale si se umplusera de binefacerile Sale, au strigat: "ia-L, ia-L! Rastigneste-l, rastigneste-L!" adica ce dovada mai buna decat asta vrem? si in tot VT au facut la fel. Sf. Arhidiacon Stefan, primul martir crestin, ii intreaba in soborul lor: "pe care din prooroci nu i-a ucis parintii vostri?" ei, care impodobeau mormintele proorocilor si ziceau ca daca ar fi fost ei in acele zile n-ar fi facut asa ceva, ei insisi s-au facut pe sine urmasii unor ucigasi insetati de sange si gata la miselii de tot felul. sa ne gandim la istoria lui Moise care este considerat parintele lor... care om ar mai fi fost in stare sa indure nedreptatile si necredinta suferita din partea unui popor nesatul si vesnic nemultumit? dar sa amintim si de santajul la care l-au suspus pe Pilat ca sa le indeplineasca pofta de sange. ca i-au zis acestuia ca daca nu-L rastigneste inseamna ca nu este prieten al Cezarului- si se jurau pe ei insisi ca sunt frati de cruce cu el(Cezarul), nu alta. uneltitorii si uzurpatorii puterii romane se faceau frate si cu dracul roman numai pt. a-si atinge scopurile infame. asta iti spune ceva despre adevarul istoric?
da, am curajul s-o reafirm, apocrifa nu ma intereseaza mai mult decat originalul mesaj al Scripturii actuale. pt. mine are mai mult o valoare simbolica sau istorica. asta daca vine in contradictie cu invatatura cea adevarata si ma indeamna sa ma indoiesc de ea.
pt. mine valori ale umanitatii sunt operele nepieritoare prin binele si frumosul ce l-au adus cu ele in lume. celelalte apartin umanitatii dar nu sunt opere ale umanitatii. care va sa zica una e opera lui Brancusi si alta e opera lui Lenin, spre exemplu. unul a lasat posteritatii sculpturi uimitoare, celalalt a lasat o opera distructiva. muzica lui George Enescu va dainui ca un bun peste veacuri, pe cand zgomotele bombelor si ale tancurilor naziste(apoi ale armatei rosii si mai nou ale occidentalilor) nu lasa in urma decat disperare, moarte, confuzie, foamete, boli si multe alte suferinte. sunt exemple pe care nu trebuie sa stai sa le cauti mult ca sa faci diferenta.
ce mi se pare f. ciudat in cazul tau e ca afirmi: "Nu mi-am propus a-mi impune o doctrina, sau sa racolez..." in subconstientul tau deja lucreaza ideea, de unde crezi ca ti-a venit? crede-ma pe cuvant de onoare ca un om n-ar putea sa deschida gura sa afirme ceva fara a fi dinainte patruns de un oarecare adevar al spuselor sale. asa ca nu te mai arata bine intentionat. FII cum spui si arata cum esti! nu am fost deplasat in nimic. oricine isi expune parerile ca obiect de studiu pe un forum va avea din doua motive de suferit: sau va fi contrazis, sau i se vor lua de bune spusele. in primul caz trebuie sa stii sa-ti recunosti greselile si apoi sa ti le indrepti. in al doilea caz e un pic mai complicat si cred ca asta n-ai inteles tu: pilda nebunului ce arunca o piatra in balta...! am mai zis-o undeva, candva: piatra ce-o arunca nebunul e CUVANTUL gresit/prost aruncat aiurea in balta omenirii. stim noi ce valuri face o piatra cand cade in apa. si apoi cati intelepti se caznesc sa repare greseala acelui nebun si totusi niciodata nu se va mai putea repara intru totul. asa ca ia seama la ce spui, cui spui si unde spui.
misiunea mea, ca si a tuturor celor de aici, este de a-mi pazi sufletul curat si fara prihana. sper sa intelegi ca n-am nimic cu tine personal- ca dovada ca inca de la inceput nu m-a interesat persoana ta ci discutia in sine! nu sunt nici misionar, nici papistas, nici cruciat, nici inchizitor si nici altceva. dar poate ca sunt un fel de...inchizAtor de drumuri/directii gresite. si trebuie din nou sa-ti mai amintesc de unde a plecat marea dezbinare din sanul bisericii apusene??? tocmai de acolo unde nu cu mult timp in urma au hirotonit femei, homosexuali, lesbiene, caini si pisici!!! mai urmeaza sa mai traduca, din cine stie ce manuscris vechi descoperit in niscaiva strafunduri ale pamantului, biblia pt. fiecare categorie in parte. si ma intreb: cum sa nu mi se mai faca scarba, greata la propriu?!
adevarul e un soare vazut de toti... insa la ore diferite si din zone diferite. asa ca niciodata nu-l vom vedea deplin, ci doar o fata a lui. e o lege a firii care ar putea fi schimbata in viata de apoi!

just me
#16646 (raspuns la: #16559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1.Intr-un procent destul de mic. uimitor ca sunt mult mai interesati cei care au posibilitati materiale. Cei care au situatii financiare proaste sunt si maiu blazati si mai putin interesati de sansele care se ivesc.
2.cei mai multi sunt pesimisti, apatici si blazati. Au fost invatati sa astepte sa li se dea, gasesc vinovati in orice: tara, ceilalti, societatea, guvernul. Din pacate nu e vina lor. Nimeni nu face nimic pentru a le arata ca se poate si altfel! ca depinde de ei. Ca trebuie sa devina responsabili de viata lor si, in aceeasi masura, de cea a celor din jur!
3. Civilizatia. Modul in care merg lucrurile. Cum functioneaza societatea. Ce dotate sunt institutiile de invatamant.
4. Alienarea relatiilor umane. Singuratatea. Indiferenta.
5. Aici e mai greu. Fiind asa cum sunt si avand viziunea asupra vietii pe care o am, evident ca relatiile umane sunt mult mai importante decat functionarea fara sincope a unui sistem. De aceea, n-as putea trai niciodata acolo. dar imi dau seama ca pentru cei construiti altfel, pentru care realizarea individuala este pe primul loc, si, implicit, doresc o societate care sa le-o faciliteze, superficialitatea relatiilor umane este o facilitate si nu o piedica in atingerea acestui scop. Nu stiu cum s-ar putea construi o societate care sa le aiba pe amandoua.
Iti multumesc pentru gandurile bune!
#18983 (raspuns la: #18788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





Sanse - de Adrian Marchidann la: 28/09/2004 19:54:45
(la: arhitect si medic)
Flavia,

sansele voastre in SUA depind de eforturile pe care le faceti. In mod evident, Dan are o larga experienta clinica, poate prea larga. Indiferent de experienta sa din Romania si alte tari, Dan nu poate sa practice decat daca face o specializare in SUA eventual Canada.

Pentru a ajunge in SUA, trebuie sa treaca cu scoruri mari USMLE, sa mearga la interviu si sa fie acceptat intr-un program de rezidentiat. Cred ca in Canada se ajunge mai greu pentru ca sistemul nu este prea prietenos pentru straini.

Pentru mai multe detalii, vezi http://www.geocities.com/a_marchidann/rezidentiatsua.html
Re:Sanse - de (anonim) la: 30/09/2004 13:20:59
(la: arhitect si medic)
In canada daca ajungeti...prietenul tau trebuie sa-si echivaleze diploma si apoi sa faca o specializare....s-ar putea ca in viitorul apropiat si pentru o scurta perioada (probabil) sa conteze ce specialitate a avut in tara in idea ca ar putea sa faca acelasi lucru!Asta-i pentru diploma de medicina....Despre stoma ...trebuie ceva examene si apoi facuta scoala aici! Am inteles ca este concurenta mare!
De arhitectura stiu prea putin dar pot sa-ti spun ca am auzit de arhitecti romini....Deci se poate!
Sanse sint dar nu-s ciini cu colaci in coada si chiar daca vezi citiva ...trebuie sa alergi bine dupa ei ca sa-i prinzi!:)))
Eu cred ca as avea ceva sanse - de mya la: 03/10/2004 09:29:32
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
Eu cred ca as avea ceva sanse daca m-as apuca de o chestie pe cont propriu. Am eu asa...o "intuitie intuitiva"...;-).

De mult timp ma gandesc la asta, ba chiar am si testat terenul oarecum si cred ca as face ceva bani din ideile mele. Am vandut cu ani in urma martisoare, cutii de cadouri (de sampanie, etc.), felicitari pictate, pulovere facute la comanda, camasi gen fondul plastic, chestii de genul asta. Se vindeau ca painea calda, nu apucam eu sa fac cate as fi vandut. Asta se intampla in Romania.

M-am interesat in Germania, Elvetia si Canada ce trebuie sa fac ca sa deschid o firma mica, de familie sa-i zicem ca sa vand diverse chestii (unele aduse din Romania). In Germania si Elvetia era complicat, dura mult, costa, aveam nevoie de spatiu separat, secretara, bani mai multi si apoi nu puteam sa vand produsele decat prezentandu-le la targuri (se tin de doua ori pe an si inscrierile pe listele de participare se fac cu un an inainte de targ...:-(...). Am incercat sa prezint diverse produse unor firme, magazine din Basel, Freiburg, etc. da´toti ma trimiteau la targuri, ei nu aveau voie sa cumpere ce le prezentam eu...chiar daca le placeau ofertele.

In Canada era o formalitate, dura vreo doua saptamani, costa ceva de genul 200 de CAN $ si trebuia sa investesc numai intr-o casa de marcat pe care insa puteam si sa o inchiriez lunar la o adica. Acolo puteam sa vand produsele la inceput la o masuta amarata intr-un mall. Sau sa trimit prospecte la firme si aia sa-mi vanda produsele mele in magazinele lor (Sears sau altele mai amarate, nu conteaza in fond) oprind un procent din castig pentru ei, normal. Puteam sa le vand si pe Internet cu timpul..., sau sa ma duc la targuri cu ele, aveam mai multe optiuni acolo.

O sa fac asta in Sua. Ma gandesc ca la inceput sa vand chiar pe plaja, la o masa sau ceva de genul asta, modest de tot...esarfe facute de mine, curele brodate, fuste de vacanta (lungi din materiale diafane...;-) ...), posete din sfoara cu bilute din lemn, prostii d´astea. Cred ca s-ar vinde. De regula tipele cu care intru in contact ma intreaba de unde imi cumpara hainele fiindca le plac asa ca...O sa vad. In functie de preferintele oamenilor o sa ma orientez rapid.

Factori care m-ar impiedica in deschiderea afacerii nu prea vad. Am ceva bani la ciorap (tocmai pentru asta), am si om in Romania care sa-mi faca legatura cu niste fabrici (de unde ca cumpar anumite produse) si am si elan. Contabilitatea pot sa mi-o tin singura fiindca sunt studenta la contabilitate (am inceput facultatea in Canada si o sa o continui in Sua). Daca tine bine...daca nu, nu.

Eu incerc. Poate cine stie...cu timpul o sa pot sa si traiesc din asta. Ce ca lumea ar fi, mi-ar placea mult de tot! Pentru inceput insa m-as multumi macar cu doua-trei sute de $ in plus pe luna. As putea sa-mi platesc mancarea cu ei si tot ar fi o chestie.

imi iau libertatea - de souris la: 02/11/2004 13:32:20
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
de a face niste observatii la cele ce ati scris aici desi intrebarile nu imi sunt adresate

"Ar fi pacat sa pierzi timpul pretios, cautand confirmarea sau infirmarea unor fapte putin importante, atunci cand cele cu adevarat importante isi asteapta rezolvarea."

-asa cum am scris intr-un mesaj anterior ,care insa nu a fost ,din cate observ,publicat,religia sau preocuparile religioase nu impieteaza cu nimic ,cred eu,cercetarea stiintifica,progresul omenirii pe aceasta cale.unii continua sa pedaleze pe ideea unui fals conflict intre religie si stiinta,sa sustina cu tarie ca cele doua se exclud"Stiinta merge inainte, iar religia ne indeamna sa mergem inapoi, la izvoarele intelepciunii pastorale de acum 2000 de ani."

-foarte adevarat ca religia ne indeamna sa mergem la "izvoarele intelepciunii pastorale de acum 2mii de ani" dar nu ne indeamna sau nu ne impune sa nu fierbem mielul in laptele mameisale ori sa incercam a scapa de leucemie inspirand fum de vitzel ars ori sa scriem in continuare la lumina candelei cu seu de oaie.religia este conservatoare numai in privintza aspectelor care tin de etica, si pe buna dreptate.

-daca a existat o vreme cand Biserica a refuzat sa accepte unele adevaruri stiintifice ,astazi puntile s-au refacut(iata de pilda cazul lui Galileo Galilei in care ea si-a recunoscut greseala).

-avantajele pe care le aduce progresul stiintei ,nimeni nu le contesta.ca uneori religia RECOMANDA renuntzarea la unele dintre acestea e un lucru cu totul deosebit.si sa vedem de ce recomanda aceasta "abstinenta".de ce oare? pentru a fi liberi.pentru a nu deveni sclavii comfortului intr-o lume in care totul se face din telecomanda.sa te abtii de la a beneficia de unele avantaje ale modernitatii nu este o obligatie ci o alegere a fiecarui individ in parte. si ceea ce este mai important: nu este o conditie pentru a castiga nemurirea sufletului.

-intr-un mesaj care imi era adresat de catre utilizatorul care semneaza "ueit",la care nu am avut vreme sa raspund atunci,acesta scria ceva de genul religia presupune unele obligatii aproape imposibil de dus la indeplinire ,iar ,in alt loc:religia cere ca barbatul sa nu atinga femeia. or fara doar si poate ca potrivitinvataturii crestine barbatul casatorit sau femeia casatorita isi pot asigura nemurirea sufletului.la fel si cel care conduce un imperiu financiar ;are aceleasi sanse cu cel care nu are decat haina de pe el.asadar se poate foarte bine sa te bucuri de toate atuurile progresului si sa fii un om religios.

-pentru ca cele 2 nu se exclud .

ps. multumesc lui "ueit " ca a raspuns acelui comentariu al meu ,cu intentiile cele mai bune, sunt sigura si initiatorului temei de discutie care mi-a incurajat modesta participare.





#27309 (raspuns la: #27074) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PASAGERULUI-HARTA CREATORULUI - de LUCIUS la: 04/11/2004 11:26:17
(la: Harta Creatorului)
Am avut niste schimburi de opinii cu in legatura cu religia cu CARAPISCUM si cu HYPATIA. In general cei care cred ca singurul creator ar fi Dumnezeu nu accepta si alte variante. I-am intrebat care ar fi fundamentele pe care s-ar putea sprijini atunci cand declara cu siguranta ca numai o entitate spirituala ar fi putut fabrica viata pe Terra si in afara de citate din biblie nu am obtinut nimic. Uneori ma intreb daca credinta asta obsesiva si fara argumente ajunge sa-si influenteze adeptii intr-un anumit fel care sa-i indentifice intr-o societate din ce in ce mai inaintata tehnologic.
Deasemenea am sustinut ideea ca generatiile care vor urma nu vor mai fi nevoite sa duca mai departe povara genetica a parintilor. Este vorba de clonare, prin care se intervine pe harta genomului uman. Se indentifica asfel un anumit "cod" al bolii care are cele mai multe sanse sa fie mostenite, si se elimina inca din conceptie. Din pacate, un asemenea punct de vedere nu a fost acceptat pentru ca, in conceptia acestor sustinatori ai "minunilor divine" toti oamenii trebuie sa-si duca crucea, pentru ca asa e ordin de la Dumnezeu. Nu inteleg de ce exista atata obtuzitate cand progresul tehnologic este atat de evident si nu implica in nici un fel biserica ?
Dar de ce nu am prefera o varianta ? Poate, intr-o buna, zi s-ar putea pune bazele unei noi religii, mult mai moderne, care sa depaseasca conceptiile invechite ale celei vechi si care ar putea sa explice fenomene si istorii ale civilizatiilor, renuntand la sustinerea existentei unor minuni care se pot realiza chiar cu tehnologia de azi. Cred ca tipii m-ar fugari pe strazi din cauza emiterii unor asemenea teorii dar omul modern nu mai aplica de mult linia impusa de o oarecare carte sfanta. Apoi sa nu uitam ca vom ajunge pe alte planete, le vom "terraforma" adica le vom amenaja, daca va fi necesar, pentru a pune bazele dezvoltarii unei civilizatii de tip uman. Sa nu uitam ca in univers ar exista milioane de alte civilizatii care habar n-au de existenta unui Cristos sau Dumnezeu avind alte conceptii care ar putea sa nu atinga latura spirituala. Este o ipoteza pe care ar trebui sa o avem in vedere, pentru ca, chiar pe suprafata planetei noastre exista civilizatii pe care nu le intereseaza Cristos sau Dumnezeu. Sa nu uitam teoria prin care o civilizatie trebuie sa ajunga la deplina maturitate numai daca e pasnica, pentru ca si-a putut directiona, in acest sens, dezvoltarea tehnologica. Mai tarziu ar putea aparea conflicte intre aceste civilizatii datorita extinderii si nevoii unui spatiu vital. Atunci, in istoria unei planete, aceste conflicte vor ramane, in memoria scrisa sau verbala, sub forma unui lupte intre BINE si RAU. Dar civilizatiile se vor succeda, pe aceea planeta, timp de sute de mii sau de milioane de ani. Acea lupta dintre bine si rau va fi preluata de supravietuitori si dusa mai departe dar cu multe alterari, pentru ca totul va trebui luat de la capat dupa o serie de autodistrugeri sau alte cataclisme care au decimat populatia. Dupa mai multe succesiuni o alta civilizatie se apropie de acel echilibru necesar intrarii in randul entitatilor galactice, un pionier la inceput de drum. Ea are acum posibilitatea sa interpreteze descoperiri sau semne ale trecerii sau de succesiune ale altor existente anterioare, pentru ca tehnologia ii permite. Undeva sub muntii de la suprafata, in adancul oceanelor, poate mai exista semne ale trecerii LOR. Unele semne sunt tablite, obiecte( ca cel gasit linga Mures, din aluminiu si vechi de 13 000 de ani si care e expus la Muzeul Tehnic din Sibiu) Din pacate, dominati inca de ridicol si religie se evita sa se dea un raspuns clar de genul: ACEST OBIECT NU APARTINE RASEI UMANE PENTRU CA NU ARE LA BAZA PROCENTUL DE ELEMENTE CUNOSCUT. ACEST OBIECT AR FI PUTUT FACE PARTE DINTR-O STRUCTURA MECANICA DIN CAUZA PRELUCRARII SI ALEZAJELOR ,DOVEDINDU-SE, IN ACEST FEL, PRODUCEREA SI PRELUCRAREA SA CONSTIENT SI INTELIGENT. Fiind pusi in fata unor astfel de situatii majoritatea cercetatorilor vor spune ca oamenii dintr-un trecut atat de indepartat nu ar fi fost in stare, cu tehnologia lor empirica sa-l produca, deci are origine naturala, sau e o minune dumnezeiasca.
DAR TIMPUL SE SCURGE. Se pare ca deja se cunoaste ADEVARUL dar recunoasterea lui publica ar putea sa revolutioneze conceptele care au insotit istoria omenirii si poate ca civilizatia noastra nu e pregatita sa-l primeasca. DEOCAMDATA...
LUCIUS
Cum ma ating discrepantele? N - de mya la: 14/01/2005 04:41:48
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Cum ma ating discrepantele? Nu stiu, habar nu am. Sunt lumi diferite. Diferentele sunt destul de mari, de mentalitate, de temperament, de atmosfera, de multe (si bune si rele).

E ca si cum as calatori in timp, cam asa ceva. Mi-e greu sa explic. Un fel de lumi paralele...vorbesti limbaje diferite cu fiecare entitate/lume. Cel mai interesant e cand ajungi sa te simti in largul tau in orice lume, de oriunde si in dialoguri cu orice entitati ale oricarei lumi. Atunci e chiar distractiv. Pana la urma incepi sa nu mai vezi diferentele ci chestiile comune fiindca sunt si d-astea.

Cat despre patritismul desantat si cei care se bat cu pumnii in pieptul lor de arama...ce sa mai zic? E ca un fel de fudulie care-i face si mai provinciali si rizibili. Daca o sa credem mereu ca nici la altii nu e mai bine si ca defectele noastre sunt minore in raport cu ale altora, si o sa avem o oarecare suficienta in a inventaria mereu doar pacatele altora si a le camufla pe ale noastre...nu mi se pare deloc un semn al iubirii de tara. Ci un fel de orgoliu prostesc si slava desarta. Pana si Eminescu declara (intr-un text din publicistica lui) ca ii este rusine sa fie roman de parada, roman care vrea sa-si insuseasca monopolul patriotismului de parada si privilegiul nationalitatii.
#33349 (raspuns la: #33045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
model plan afaceri - de demelza la: 25/01/2005 07:07:48
(la: Cum se intocmeste un plan de afaceri?)
Tutorial pentru intocmirea unui plan de afaceri

Planul de afaceri - cuprins
Ce contine un plan de afaceri? Iata o intrebare necesara, dar pe care intreprinzatorii mici si mijlocii o pun foarte rar. Cuprinsul unui plan de afaceri este compus din patru sectiuni distincte: 1) descrierea afacerii, 2) planul de marketing, 3) planul managerial, 4) planul de management financiar. Anexele planului de afaceri trebuie sa contina un rezumat al afacerii, documentele anexe si predictiile financiare.
Descrierea afacerii
In aceasta sectiune trebuie sa faci o descriere detaliata a afacerii tale. O intrebare care merita pusa este: ce afacere am eu? Cand raspunzi la aceasta intrebare, nu uita sa incluzi produsul, piata si serviciile, dar si o descriere clara a ceea ce face afacerea ta unica (unique selling point). E bine de stiut totusi ca, pe masura ce vei dezvolta planul de afaceri, probabil va trebui sa modifici sau sa transformi intrebarile initiale.
Sectiunea dedicata descrierii afacerii este impartita in trei subdiviziuni. Prima dintre ele este descrierea propriu-zisa a afacerii, cea de-a doua descrie produsul sau servicul pe care ai de gand sa-l oferi, iar cea de-a treia descrie localizarea afacerii tale si de ce aceasta este necesara.
A. Descrierea afacerii
· Forma legala a afacerii: proprietate, parteneriat, corporatie. Licentele si permisele de care ai nevoie;
· Tipul afacerii: comert, productie, serviciu;
· Ce este produsul sau serviciul tau;
· Precizeaza daca este o afacere noua, independenta, o achizitie, o extindere, o franciza;
· De ce va fi profitabila afacerea ta? Care sunt oportunitatile de dezvoltare? Va influenta franciza ritmul de crestere?
· Cand va fi lansata propriu-zis afacerea (ziua, ora);
· Ce ai aflat despre tipul de afacere in care te lansezi din surse externe (distribuitori, bancheri, publicatii de specialitate, etc.)
Coperta include numele, adresa, numerele de telefon si numele tuturor actionarilor. Nu uita sa evidentiezi aspectul de unicitate (unique selling point) al afacerii tale, de ce si in ce fel va atrage consumatorii. Pune in valoare orice idee sau caracteristica noua care ar putea sa iti mareasca sansele de succes.
Descrierea afacerii trebuie sa evidentieze clar scopurile si obiectivele afacerii si sa arate de ce esti sau vrei sa fii in aceasta afacere.
Produsul/serviciul
Incearca sa prezinti beneficiile produsului sau serviciului oferit de tine din perspectiva consumatorului. Un antreprenor de succes stie ce vrea consumatorul sau cel putin are o idee despre asteptarile sale. Acest tip de anticipare ajuta foarte mult la atingerea satisfactiei clientului si la formarea loialitatii acestuia, si in mod sigur este o strategie buna de a depasi concurenta sau chiar de a o inlatura.
Descrie:
· Ceea ce vinzi;
· Ce beneficii aduce consumatorului;
· Ce produse sunt cerute si daca ele vor garanta vanzari constante;
· Ce aduce diferit produsul sau serviciul oferit de tine.
Locatia
Succesul sau esecul afacerii tale depinde foarte mult de locatia ei. Trebuie sa fii aproape de consumatori: acestia sa aiba simtul accesibilitatii si al sigurantei. Ia in considerare urmatoarele intrebari atunci cand scrii aceasta sectiune:
· Care sunt nevoile locatiei?
· De cat spatiu ai nevoie?
· De ce sunt de dorit zona si cladirea respectiva?
· Este usor accesibila? Se afla într-o zona cu transport in comun? Iluminarea stradala este adecvata?
· Exista segmente de piata sau demografice de interes?
Planul de marketing
Marketingul joaca un rol vital in investitiile de succes. Cat de bine faci marketingul pentru produsul tau va determina succesul afacerii. Elementul cheie al unui plan de marketing de succes este buna cunoastere a nevoilor, dorintelor si asteptarilor clientilor. Identificind acesti factori, poti realiza o strategie de marketing care iti va permite sa trezesti si sa satisfaci nevoile clientilor tai. Identifica-ti clientii in functie de varsta, sex, venit, nivel educational, rezidenta. La inceput, concentreaza-te asupra acelor clienti care aproape sigur se vor indrepta spre produsul tau. O data cu extinderea numarului de clienti, va trebui sa modifici si planul de marketing, pentru a-i include si pe ceilalati.

Construieste planul de afaceri raspunzind la urmatoarele intrebari:
· Cine sunt clientii tai? Defineste-ti piata vizata.
· Piata pe care vei intra este in crestere? Constanta? In declin?
· Poate fi extinsa piata?
· Cum iti vei atrage, mentine si creste cota de piata?
· Care este politica de preturi?
Concurenta
Competitia este un mod de viata. Suntem intr-o continua competitie pentru joburi, promovari, burse, in sport si, practic, in fiecare aspect al vietii. Natiunile sunt in competitie pentru a castiga consumatorul de pe piata mondiala; la fel si proprietarii de intreprinderi mici si mijlocii. Mediul de afaceri este un mediu volatil si inalt competitiv, de aceea pentru a avea succes, trebuie sa iti cunosti foarte bine concurenta.
· Care sunt primii tai cinci concurenti?
· Cine sunt concurentii tai indirecti?
· Cum sunt afacerile lor: constante, in crestere, in declin?
· Ce ai aflat din activitatile lor? Din publicitatea pe care si-o fac?
· Care sunt punctele lor tari si cele slabe?
· Prin ce difera produsul tau de al lor?
Monitorizeaza-ti competitorii. Pastreaza dosare separate pentru fiecare in parte: reclame, materiale promotionale, politica de preturi. Studiaza sloganele lor. Sunt scurte, descriptive, atragatoare? Facand toate acestea te va ajuta sa iti cunosti mai bine concurentii.
Politica de pret si vanzari
Politica de pret este o alta tehnica de marketing care te ajuta sa fi competitiv pe piata. Studiaza politica de pret a concurentilor tai si vei stii daca preturile tale se incadreaza in aceasi linie cu a concurentilor din zona ta de piata si daca ei sunt la curent cu uzantele industriei.
Cateva din strategiile de pret sunt:
· costurile si preturile la vanzarea en-detail;
· pozitia competitiva;
· preturi sub cele ale concurentei;
· preturi peste cele ale concurentei;
· preturi aliniate;
· preturi multiple;
· costurile si preturile serviciilor (doar pentru afacerile cu servicii);
· componenta serviciului
· costurile materiale;
· costurile de productie;
· costurile de regie.
Cheia succesului este sa ai o strategie bine planificata, sa-ti stabilesti politica si sa monitorizezi constant costurile preturilor si operatiilor pentru a-ti asigura profitul.
Publicitatea si relatiile publice
Felul in care iti promovezi bunurile si serviciile poate duce la ridicarea sau la distrugerea afacerii tale. Avand produse sau servicii bune fara a le promova este ca si cand nu ai avea nici un fel de afacere. Multi antreprenori lucreaza sub influenta ideii gresite ca afacerea se promoveaza de la sine si directioneaza banii care ar trebui folositi pentru publicitate si promovare in alte arii de activitate.
Publicitatea si promovarea constituie linia vietii pentru o afacere si trebuie tratate ca atare.
Sa creezi unui plan care sa utilizeze publicitatea si networkingul (retele electronice de lucru, liste de discutii prin e-mail) inseamna sa-ti promovezi afacerea. Dezvolta un text scurt si descriptiv care sa identifice clar marfurile si serviciile tale, localizarea si preturile.
Planul managerial
Conducera unei afaceri cere mai mult decat dorinta de a fi propriul tau sef. Necesita dedicatie, perseverenta, abilitatea de a lua decizii si abilitatea de a te descurca atat cu angajatii cat si cu finantele. Planul managerial (alaturi de planul de management financiar si planul de marketing) pune bazele succesului pentru afacerea ta.
La fel ca si mijloacele fixe si echipamentele, oamenii sunt resurse - ei sunt cel mai important bun al unei afaceri. Vei descoperi ca angajatii si echipa ta joaca un rol important in toate operatiile afacerii tale. In mod consecvent, este obligatoriu sa stii care sunt calitatile pe care le ai si cele pe care nu le ai, de vreme ce va trebui sa angajezi personal pentru a suplini lipsurile tale. De asemenea, este obligatoriu ca tu sa stii cum sa-ti conduci si sa-ti tratezi angajatii. Integreaza-i in echipa. Tine-i la curent cu schimbarile si cere-le mereu parerea despre acestea.
Angajatii au adesea idei excelente care pot duce la acoperirea unor noi segmente de piata, la perfectionari ale produselor si serviciilor deja existente sau la noi linii de produse si servicii care pot sa imbunatateasca laturile mai putin competitive.
Planul tau managerial trebuie sa raspunda la anumite intrebari, cum ar fi:
· Cum te ajuta experienta ta antreprenoriala in noua afacere?
· Care iti sunt slabiciunile si cum poti sa le compensezi?
· Cine va face parte din echipa manageriala?
· Care sunt punctele tari si cele slabe ale echipei manageriale?
· Care sunt indatoririle acesteia?
· Sunt bine definite aceste indatoriri?
· Va functiona aceasta asistenta?
· Care este necesarul curent de personal?
· Care sunt planurile tale pentru angajarea si instruirea personalului?
· Ce salarii, beneficii, concedii vei oferi?
· Ce beneficii, in cazul in care exista, iti poti permite in acest moment?

Planul de management financiar
Managementul financiar solid este una dintre cele mai bune cai pentru ca afacerea ta sa ramana profitabila si solvabila. Fiecare pas facut cu succes in lumea afacerilor depinde de cat de bine vei putea conduce afacerea din punct de vedere financiar. In fiecare an mii de afaceri cu un potential ridicat de succes dau faliment din cauza managementului financiar prost.
Ca proprietar al unei afaceri, va trebui sa identifici si sa implementezi politici care sa conduca si sa asigure indeplinirea obligatiilor financiare ce-ti revin. Pentru a-ti conduce finantele cat mai bine, planifica-ti un buget realist prin determinarea sumei de bani care iti este necesara pentru deschiderea afacerii (costurile de start) si a sumei necesare pentru a o pastra (costuri de operare). Primul pas pentru crearea unui plan financiar il constituie dezvoltarea bugetului de start. Bugetul de start include acele costuri care sunt necesare o singura data, cum ar fi echipamentele, depozitele utilitatilor, etc.
Bugetul de start trebuie sa acopere urmatoarele cheltuieli:
· Personal (costuri de angajare),
· Taxe legale si profesionale,
· Licente si permise,
· Echipament,
· Asigurari,
· Aprovizionare,
· Publicitate si promovare,
· Salarii si prime,
· Contabilitate,
· Venituri,
· Utilitati,
· Cheltuieli neprevazute.
Un buget operational este pregatit in momentul in care esti cu adevarat gata sa-ti incepi afacerea. Bugetul operational va reflecta prioritatile de cheltuire a banilor, costurile la care te astepti si cum esti pregatit sa faci fata acestor cheltuieli. Bugetul operational trebuie sa includa de asemenea si banii care vor acoperi primele trei sau sase luni de operare. El trebuie sa permita urmatoarele cheltuieli:
· Personal,
· Asigurari,
· Chirie,
· Depreciere,
· Plata imprumuturilor,
· Publicitate si promovare,
· Contabilitate,
· Cheltuieli neprevazute,
· Salarii si prime,
· Utilitati,
· Datorii / subscriptii / onorarii,
· Taxe,
· Reparatii.

Sectiunea financiara a planului tau de afaceri trebuie sa cuprinda toate cererile de imprumut pe care le-ai facut, lista cu echipamente si provizii, balanta contabila, analiza financiara, proiectia veniturilor reale (profitul si pierderile prevazute) si cash-flow-ul. Declaratia de venit si previzionare de numerar trebuie sa includa o previziune pe trei ani, detaliata pe luni pentru primul an si pe trimestre pentru urmatorii doi ani.
Sistemul de contabilitate si sistemul de control al inventarului pe care le vei folosi sunt incluse de obicei tot in aceasta sectiune a planului de afaceri. Chiar daca iti dezvolti singur sistemele de inventar si de contabilitate, consulta un specialist in finante, pentru a intelege fiecare segment si operarea acestora. Un specialist in finante te poate asista la dezvoltarea acestei parti a planului de afaceri.
Intrebarile pe care trebuie sa le iei in considerare sunt:
· Ce tip de sistem de contabilitate vei folosi?
· Ce scopuri de vanzari si profituri iti doresti in urmatorul an?
· Ce proiectii financiare va trebui sa incluzi in planul tau de afaceri?
· Ce sistem de inventar vei folosi?
Planul tau trebuie sa includa explicatia fiecarui proiect in parte. Cu exceptia cazului in care esti familiarizat cu termenii financiari, cauta ajutor pentru realizarea cash flow-lui, a declaratiei de venit si a balantei. Scopul tau nu este sa devii un expert in finante, ci sa intelegi instrumentele financiare destul de bine pentru a le face folositoare. Contabilul sau specialistul tau in finante te poate ajuta sa-ti atingi scopul.

Anexe
Concepe si redacteaza un rezumat scurt si concis al afacerii tale, anezeaza documentele oficiale, datele de identificare, predictiile financiare si planul tau de afaceri e bun de prezentat finantatorilor.
Teodora - de anisia la: 13/04/2005 11:34:03
(la: FEMEIA intre cariera si cratita; BARBATUL...unde mai are loc...)
Donquijote are dreptate! Si in plus, planteaza o pusculita langa chiuveta si lipeste un afis prin care-i instiintezi pe domnii colegii tai cum ca pentru fiecare ceasca de cafea lasata murdara in chiuveta, trebuie sa introduca o moneda sau o bacnota. Cred ca daca-i atingi la capitolul finante, ai mai multe sanse sa sesizeze ca nu e obligatia ta sa speli cestile de cafea.
#43282 (raspuns la: #43262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
definitie - de anuk31 la: 06/05/2005 20:22:22
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
Noua definitie a hartuirii sexuale
29 Nov 2004

Legea nr. 501/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 84/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati

Legea de aprobare aduce cateva modificari, dintre care retinem o noua definitie a hartuirii sexuale: orice comportament nedorit - verbal, nonverbal sau fizic - de natura sexuala, care are ca scop sau ca efect atingerea demnitatii persoanei si/sau crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator.

sursa: Monitorul Oficial (I) nr. 1092 din 24 noiembrie 2004



Cateodata nu stim ce vrem. - de Ovidiu Scarlat la: 06/05/2005 22:28:22
(la: Ce vrei tu?)
O sa-ti spun o simtire care am avut-o, si cred ca multi barbati o au. Este destul de ciudata, inexplicabila pentru mine. Uite cand eram mai mic, poate imi placea de vreo fata, dar stiam ca nu am sanse (asa stiam...) ei, poate in felul barbatilor de a fi, este de a face un compliment, de a zice o vorba buna... zicand, poate intr-un colt al inimii ai o speranta, este o speranta nu rationala, e ceva involuntar. Eu chiar in cazul in care nu incercam o prietenie (adica nu vorbeam deschis), poate chiar simteam ca n-as vrea, totusi cand vedeam ca are un prieten sufeream. Simteam ca mi s-a luat ceva care era al meu. Si prima reactie este sa incerci sa iti aperi "avutul". Si te gasesti intr-o situatie hilara: nu vreau sa fiu cu ea, dar nu vreau sa fie altul cu ea, vreau sa fie a mea... dar... dar.. nu a mea.. e ciudat.
Sfatul meu (se zice ca nu e bine sa dai sfaturi, ci sa dai solutii) este sa nu faci vreo alegere de viitor doar din cauza milei. Un barbat nu se simte bine sa fie primit din mila. Toate se vor intoarce asupra ta, in viitor, intr-o forma mai putin placuta. Sper sa nu se intample asa!
Daca ceea ce ai scris este doar o literatura, sa stii ca ai reusit bine sa atingi un subiect sensibil, de care ar trebui sa fim constienti, uite ca putem afecta mult pe celalalt prin felul in care actionam. Eu nu vreau sa fiu indiferent in aceasta privinta!
--------------------------
Vreau sa-ti fiu primul--Vreau sa-mi fi prima.
buna dimineatza...cafelutza si poze noi la aristocrate... - de Jimmy_Cecilia la: 18/05/2005 06:38:54
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
vad c-ati fost cumintzi si v-ati dus aseara cu totzii
la culcare...fara sa va imbatatzi..:))
chiar si cei de peste balta...

ma gandeam ca am ce citi acum, dar nimic, nimic...
belle si anisia n-au mai venit, horica n-a mai revenit... :((

tzzzz tzzzz, n-am nici o lectura in timp ce-mi sirotez cafeaua... :((

uite va ofer si voua o cafelutza... :)

http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/cecilia_yemen/detail?.dir=/4ba0&.dnm=df3f.jpg&.src=ph

si ca sa va insoresc ziua...
v-am pus plin de poze noi, facute ieri, inainte de ploie, dar pacat
ca era innourat tare...
plin de trandafiri, de toate soiurile, flori si floricele...

pozele sunt in primele pagini, o data ce le incarc, fac "replacer",
si le pun la inceputul albumului, asa ca e mai usor de vazut ce-i nou...
am deschis un alt net passport, am deja 3 in aristocrate, ca 3 Mo
memorie se umple repede...

zilele astea trebuie sa fotografiez si macii la mine in câmp,
o frumusetze, numai rosu...

mergetzi sa punetzi poze copii!
ivyshor te astept.. e deschis la tot publicul, dar daca ai
dificultatzi, imi spui si-ti trimit invitatzie...
mai intai trebuie sa-ti deschizi un NET PASSPORT

si cum va fac lectura zilei..:))
sa va dau si meteo.. de la mine...

ca de cand mi-am luat un aparat "cyber shot" faci doar clic! si trimiti
direct pe net, fara sa mai inregistrezi pe computer...
in total cateva secunde..
asa ca va regalez cu poze...

asta este azi:
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/cecilia_yemen/detail?.dir=/8dd7&.dnm=c21c.jpg&.src=ph

si asta a fost ieri:
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/cecilia_yemen/detail?.dir=8dd7&.dnm=daa1.jpg&.src=ph

uite ce gasii pe net... he,he,he..hi hi hi, ho ho ho...

FEMEIA TAUROICA.. citez

""Desi de la un Taur se asteapta altceva, femeia din aceasta zodie este rabdatoare, timida pana la capat. Romantismul o caracterizeaza de la o varsta frageda si viseaza la barbatul ideal poate mai mult decat alte femei. Realitatea nu se ridica la nivelul cerut de fanteziile sale si de multe ori e dezamagita de partenerul sau. Uraste cochetaria si flirtul, doreste o relatie plina de dragoste, in care ea sa iubeasca mai mult si sa dea mai mult. Frumusetea acestei femei va invrajbii multe suflete, insa timiditatea acesteia ii poate descuraja pe multi. Daca cineva o doreste intr-adevar, va trebui sa aiba multa rabdare caci incapatanarea acesteia poate atinge limite de nedescris. E mereu complexata, doreste sa iasa in evidenta insa complexele o trag inapoi. Ea poate devenii femeia mereu nemultumita de ea insasi, mereu dezamagita de cei din jur. Doar iubirea adevarata, curata, pura o poate scoate din starea in care se gaseste.

E o mama excelenta, o gospodina de exceptie, ii plac lucrurile frumoase si se inconjoara de acestea permanent. E putin capricioasa, insa nu exagereaza. Femeia Taur devine periculoasa in momentul in care e geloasa. Aceasta nu suporta sa fie inselata, orice mica infidelitate o va schimba total. Doreste o familie fericita, copii si loialitate.

Femeia Taur poate fi impresionata de cadouri, de daruri scumpe si costisitoare. Ii place sa fie foarte atragatoare si asteapta ca cei din jur sa o multumeasca. Astfel puteti trece de primul zid care o fereste de dezamagiri. Ii place sa fie iubita si daca nu sunteti in stare sa-i oferiti acest sentiment nu veti avea sanse la femeia Taur.""
#49640 (raspuns la: #49619) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...