atingerea tamaduitoare

nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit. oricum mi-ai creat oportunitatea de a explica putin despre Biblie. mai intai ce este si cand s-a format? Biblia/Sfanta Scriptura este colectia cartilor V si NT, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aprox. 1500 de ani, adica de la Moise(cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei(cca. 100 dupa Hr.). cuvantul grecesc "biblos" de la care si-a luat denumirea inseamna carte/carti. de ce si-a luat aceasta denumire? fiindca cea mai mare parte a cartilor cuprinse in Biblie au fost scrise in greaca iar predicarea lor s-a facut in buna masura la fel- stim ca greaca era f. la moda/raspandita in mediile imperiului roman. in timp a mai capatat denumirea de "carte a cartilor" fiind cea mai raspandita si mai controversata dintre toate cartile scrise vreodata.
cuvintele si invataturile ei nu se contrazic niciodata desi mai sunt destule guri care spun contrariul. ce nu pot sa inteleaga sau sa accepte admit automat ca sunt greseli cuprinse in text. in realitate acestea sunt doar aparente; in limbajul teologic se numesc antinomii si nu se contrazic unele pe altele. cum e posibil? e simplu: unele texte trebuiesc interpretate literal, altele literar, unele istoric iar altele teologic-dogmatic.
cuvintele Scripturii sunt "de Dumnezeu insuflate, spre folos si spre binecuvantare". dar ce intelegem noi prin insuflare??? protestantii(si cei ce le-au urmat pilda) au spus ca Dumnezeu le-a vorbit direct si le-a dictat scriitorilor verset cu verset toata biblia. dar daca ar fi fost asa atunci n-ar mai fi existat atat de multe si de diferite stiluri de exprimare, ar fi fost unul si acelasi la toti scriitorii de carti sfinte. faceti comparatie intre stilul Sf. Ev. Luca si cel al Sf. Ap. Petru, spre ex.; sau comparati stilul Ev. Ioan cu al Sf. Ap. Ioan(sunt doua persoane diferite). ce se poate deduce la o citire cat de cat atenta si obiectiva? ca miezul insuflarii a fost imbracat in forma literara dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin. prin urmare DUHUL SFANT a vegheat asupra lor si i-a ferit de greseli, nu le-a dictat nimic, nu le-a soptit la urechi. altfel ar fi putut sa le dea Dumnezeu direct gata scrise textele, nu credeti?
pot fi mesajele continute in biblie mincinoase? Hristos a facut de f. multe ori referire la proorociile VT despre Sine si in una din acestea a spus: "n-am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa plinesc". dupa alte traduceri ultimul cuvant ar suna "implinesc". nu sunt f. sigur pe etimologia celor doua cuvinte dar cred ca unul vine de la implinire iar celalalt de la plinatate. oricum in context sensul ar fi aprox. acelasi si anume ca Hristos nu se dezice pe Sine Insusi niciodata si, asa cum tot El marturisea in alta imprejurare, "nici o iota sau o cirta nu va trece fara sa se implineasca; cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece"!(imi cer scuze pt. citatele care nu sunt f. exacte) daca o sa ne uitam in urma la toata istoria omenirii si in special la cea a crestinatatii o sa vedem ca pana acum toate s-au implinit, cuvant cu cuvant. de ce au ales milioane de oameni sa sufere pt. credinta in Hristos decat sa se lepede de ea? fiindca aceasta credinta cuprinsa si in Scriptura le-a adus vestea cea buna a nemuririi; mai mult decat atat le-a dovedit prin faptele ei concrete ca este o credinta vie si adevarata, nu ca acelea in zei pagani. Sf. Ap. Pavel spune: "daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra. dar cum Hristos a inviat"...
ne poate Scriptura calauzi ea singura pe calea credintei? protestantii spun: "numai Scriptura!" crestinii ortodocsi si catolici spun ca inainte de a se fi scris cartile bibliei si de a i se fi format canonul adoptat pana astazi a existat o TRADITIE VORBITA- aceasta s-a numit Sfanta Traditie. este si simplu de demonstrat aceasta fiindca, spre ex., Hristos n-a scris nimic din ce a predicat, marea majoritate a epistolelor NT au fost scrise de Sf. Ap. Pavel si acestea numai din anumite necesitati ale credinciosilor din diferite parti ale imperiului roman. a fost necesar sa scrie pt. ca inca nu se inventase avionul sa zboare de urgenta la fratii de credinta ca sa le explice cuvintele lui Hristos si nu putea fi deodata in mai multe locuri...! in plus chiar si in Scriptura sunt unele locuri(in NT) in care se face referire la anumite imprejurari din VT, intamplari care insa nu le gasim niciunde scrise intre cartile acestuia: cearta ingerului cu diavolul pt. trupul lui Moise...(mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc acum). cercetati Scriptura si vedeti ce se scrie in evanghelii despre predica de pe munte unde Hristos a vorbit multimilor o zi intreaga, pana au flamanzit de a trebuit sa le dea de mancare(si atunci a inmultit painile si pestii). pai daca s-ar fi scris tot ce a spus El, atunci am fi avut cel putin 20-30 de pagini numai cu predica Sa. chiar logica ne arata ca inainte de a scrie ceva trebuie sa ai intai ideile respective deja formate. dar sa mai facem o incursiune in timp. ganditi-va ca inainte de a ajunge toate scrierile sfinte sub forma cartii actuale au trecut cateva decenii cel putin- inca se mai scria pe pergamente. apoi textele au mai trebuit si traduse din original, asa cum s-a intamplat si cu Septuaginta. asadar Traditia a tinut de-a lungul timpurilor aprinsa atat flacara invataturilor sfinte prin explicarea/interpretarea lor, cat si flacara adevarului nealterat.
cuvantul "canon", imprumutat din ebraica si trecut prin filiera greceasca, inseamna "dreptar/regula/(mai tarziu)randuiala". va sa zica prin canon intelegem lista scrierilor cuprinse in Scriptura si care contin randuieli pt. viata crestinilor. aici vreau sa insist putin: daca o scriere nu e conforma cu intreg textul bibliei, adica se contrazice cu alte texte sau e confuza, atunci nu e admisa in canon. exista, dupa cele 39 de carti canonice ale VT(pana la proorocul Maleahi), un nr. de 14 carti necanonice dar care au fost pastrate de biserica intre cele doua Testamente pt. ca "sunt bune de citit". in ele gasim invataturi extrem de folositoare si practice care nu contravin celorlalte texte. au fost recomandate spre citire primilor crestini inainte de a fi botezati. protestantii nu le-au admis nici pana azi.
dar cine a hotarat care este canonul sfintelor scrieri? daca ar fi sa ne luam dupa conceptia protestanta care zice "sola Scriptura", ar trebui sa cautam undeva in biblie scris explicit despre canonul ei. insa putem cauta cat vrem, n-o sa gasim asa ceva fiindca Traditia bisericeasca a hotarat aceasta. cum? prin Sfintii Parinti, cei care au luat parte la Sinoadele Ecumenice si-au hotarat odata pt. totdeauna invatatura de credinta si canoanele ei. aceste sinoade au fost in nr. de 7(recunoscute de ortodoxie)- la care s-au mai adaugat unele sinoade locale si, desigur, la catolici Conciliile Vaticanului- in functie de cerintele timpurilor respective. interesant de vazut ca protestantismul nu recunoaste ca sfinti pe participantii la sinoade dar se foloseste de canoanele emise de ei si, mai nou, de scrierile lor.
acum as vrea sa ma refer exclusiv la ce a scris autoarea mai sus. despre asa-zisa evanghelie a lui Toma ma indoiesc, asa dupa cum ma indoiesc de texte precum "visul lui Iisus" sau "epistola/epistolia". acuma iti pun eu o intrebare: ai avea incredere intr-un text al unui om, fie el si dintre apostoli, care s-a indoit de puterea lui Dumnezeu? si apoi de unde atata secretism, stanci din care ies pergamente si de-alde astea? daca ar fi fost adevarata n-ar fi fost normal sa se gaseasca la indemana tuturor crestinilor inca de la inceput, la fel ca surorile ei? mai este cazul vreunei scrieri sfinte care sa fi fost gasita prin vreo pestera, ascunsa de ochii lumii pana azi? pai care e rostul unei evanghelii? insasi denumirea de "evanghelie" inseamna "veste buna". daca ai citit acel text de care amintesti, ti s-a parut ca aduce o veste buna?
oamenii care s-au apucat de capul lor sa traduca sau sa explice textele Scripturii au cazut in cele mai grozave erezii. de la ei au plecat marile prigoane impotriva crestinilor, de la ei si-au luat fiinta sectele de ieri si de azi. aminteai de sfintenia oamenilor... Lactantiu ne spune ca adevaratii prooroci(deci si sfinti): predica toti un singur Dumnezeu; nu sufera de nebunie; nu sunt inselatori; nu umbla dupa averi sau castig; nu se ingrijesc de cele necesare vietii; fac cunoscute proorocii care se implinesc; si isi adeveresc trimiterea chiar prin suferirea chinurilor si a mortii. te intrebi cine poate sti daca un om e sfant? oricine, inclusiv tu! "dupa roadele lor ii veti cunoaste", zice Hristos. iar Sf. Ap. Pavel zice mai tarziu intr-una din epistole: "roada duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; IMPOTRIVA UNORA CA ACESTEA NU ESTE LEGE"! adica ce lege omeneasca ne poate opri de la a considera pe cineva sfant chiar din viata? primii crestini se numeau intre ei SFINTI iar apostolii fac dese referiri in sensul acesta in scrierile lor. dau un ex. cred eu concludent aici: dupa coborarea Duhului Sfant apostolii obisnuiau sa mearga prin locurile publice nu numai pt. a predica evanghelia ci si pt. a vindeca bolnavii; asa se face ca in mai toate zilele, atunci cand Ap. Petru trecea pe cale, multi se asezau inaintea sa ca sa-i atinga iar altii asteptau ca macar umbra lui sa treaca peste ei ca sa-i vindece. asta insemna ca oamenii aceia pacatuiau? dimpotriva, ei experimentau puterea tamaduitoare venita dintr-un organ al lui Dumnezeu. ce crezi, intre un personaj care vorbeste de-ti ia auzul si-ti fura inima cu cuvintele frumoase si unul care nu vorbeste dar te vindeca prin puterea rugaciunii, pe cine ai alege ca fiind mai aproape de divinitate?
nu inteleg ce vrei sa spui prin coruperea venita din partea dogmelor catolice. sunt ortodox dar am fost uneori si la biserici catolice... n-am auzit pe nimeni pana la tine sa afirme asa ceva. e ceva cu totul nou pt. mine, recunosc. adica atat de corupta a fost biserica, in general, de dogmele catolice, incat a renuntat la traditia ei si s-a pornit pe implementat ce spuneau papii la Roma...! ma faci sa rad, nu te supara. de aia peste inca 6 secole(de cand spui tu ca a fost acaparata) s-a despartit biserica in cea de Apus si cea de Rasarit? fiindca erau acaparate de puterea papei? daca ai sa mai citesti ce am scris si la alt subiect poate ai sa intelegi ce se petrece de fapt si cum stau lucrurile. dar important sa adaugi si lucrurile pe care ti le-am facut cunoscute aici. si stai ca inca n-am inteles bine: care biserica de la inceput a fost corupta si care au fost patriarhii, de care anume vorbesti?
am sa inchei si eu aici, cu indemnul lui Hristos: "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
"CAND ERAM COPIL FACEAM CELE ALE COPIILOR, DAR CAND AM IMBATRANIT LE-AM LEPADAT." orice parinte nu-si lasa vistieria la indemana copiilor, ci sub grija iconomilor si a epitropilor pana la varsta hotarata de tatal lor!!!

Cum ma ating discrepantele? Nu stiu, habar nu am. Sunt lumi diferite. Diferentele sunt destul de mari, de mentalitate, de temperament, de atmosfera, de multe (si bune si rele).

E ca si cum as calatori in timp, cam asa ceva. Mi-e greu sa explic. Un fel de lumi paralele...vorbesti limbaje diferite cu fiecare entitate/lume. Cel mai interesant e cand ajungi sa te simti in largul tau in orice lume, de oriunde si in dialoguri cu orice entitati ale oricarei lumi. Atunci e chiar distractiv. Pana la urma incepi sa nu mai vezi diferentele ci chestiile comune fiindca sunt si d-astea.

Cat despre patritismul desantat si cei care se bat cu pumnii in pieptul lor de arama...ce sa mai zic? E ca un fel de fudulie care-i face si mai provinciali si rizibili. Daca o sa credem mereu ca nici la altii nu e mai bine si ca defectele noastre sunt minore in raport cu ale altora, si o sa avem o oarecare suficienta in a inventaria mereu doar pacatele altora si a le camufla pe ale noastre...nu mi se pare deloc un semn al iubirii de tara. Ci un fel de orgoliu prostesc si slava desarta. Pana si Eminescu declara (intr-un text din publicistica lui) ca ii este rusine sa fie roman de parada, roman care vrea sa-si insuseasca monopolul patriotismului de parada si privilegiul nationalitatii.

Cred ca o sa fie un comentariu mai lung...
In principiu cam am raspuns la intrebarile tale pe alte postari; incerc sa-ti raspund la obiect cat de mult ma pricep si eu.
De obicei practicile magice nu prea se discuta pentru ca intra totusi in categoria miracolului. religia spune "crede si nu cerceta" eu as spune "nu cerceta aceste legi".

"1-ce este o vraja?" -vraja este o practica magica care foloseste capacitatile extrasenzoriale ale vrajitoarei pentru a arunca asupra "tintei" o actiune rea sau buna. Se bazeaza pe concentrare si pe fortze benefice sau malefice care sunt invocate in descantece. In principiu actioneaza asupra tonusului organismului. Cum sa explic: mintea ta percepe ca esti bolnav, creierul tau simte ca esti bolnav dar tu nu ai nimic. E ca o hipnoza, ca un efect. Actioneaza clar asupra creierului, diferitilor centri nervosi care controleaza anumite functii. De pilda cand vrajitoarea "pune cutzitul" si inteapa momaia, tu simti intzepatura. De ce? Pentru ca influenteaza creierul si induce senzatzia de durere. Nu esti ranit dar poti sangera de moarte pentru ca sistemul tau circulator este dat peste cap.

"2-tehnicile care regleaza bioenergia (ex: acupunctura, cristoterapii, etc) pot repara aceassta perturbare (vraja)? Daca DA...de ce? Daca NU, de ce?" - NU pentru ca acestea trateaza boli reale; aceasta este o boala inchipuita, indusa, nu exista. Ce energii vrei sa reglezi?
Sunt anumite descantece, mai ales cele tamaduitoare, care ar putea avea acelasi efect ca acupunctura, bioenergia sau ce tratamente neconventzionale mai vrei tu.
Dar practicile malefice, folosite pentru influentzarea fizica si psihica a persoanei vizate nu se pot trata astfel. De ce? Nu stiu o explicatie stiintifica. Maleficul, paranormalul insusi nu are o explicatie stiintifica.
E ca practica yoghinilor care isi pot modifica bataile inimii sau temperatura corpului. Ea vine din interior si e ajutata de concentrare si de invocarea spiritelor, ca si la yoghini care ating starea de concentrare tot in urma unor invocari (sa nu-mi sariti in cap, nu ma pricep la yoga. Poate cineva se pricepe si ar putea lamurii acest aspect). Cel putin mintea mea nu gaseste un raspuns. Uite, saptamana viitoare trebuie sa-mi mai soseasca niste carti. Mai citesc si-ti spun sau iti dau referintze despre titlu si autor si citesti singur.

...daca exista prezicatori/astrologi, etc care pot sa prezica si o eventuala VRAJA asupra unei persoane? - nu stiu cat de buni sunt prezicatorii astia...dar in mod sigur o clarvazatoare adevarata poate vedea intentia de vrajitorie sau daca o persoana a fost influentzata prin magie. Chiar si cel influentzat, daca vrea sa creada ca este sub influentze magice (de obicei nu cred asa ceva) si il framanta acest gand poate prevedea faptul ca a fost vrajit.

Cum ti-am raspuns mai devreme, toate invocarile si descatecele se bazeaza pe sugestii de genul : ca ceapa, ca morcovul, ca sarpele, etc.
Mai ales blestemele functioneaza astfel. Uite citeam in cartea cu istoria blestemului ca cele mai tari blesteme sunt in ordine: blestemul parintilor (mama) fatza de copii (da, nu crezi dar exista) si asta nu are leac de dezlegare, este ireversibil; blestemul din dragoste mai ales al fetei dar si al baiatului si blestemul preotzesc.

Sa-ti explic cum actioneaza acest blestem n-as sti sa spun. Dar exista. La fel blestemul din dragoste. Avea Maria Tanase un cantec, "Cine iubeste si lasa" care era dupa un blestem : cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa/ taraisul sarpelui/ si pasul gandacului/ pulberea pamantului/.

Mai multe n-as mai putea sa-ti spun. Mai citesc si mai vorbim.

...om....atingerea ta ....o simt prieteneste...:P......R'...nu intelesei treaba cu " aiurea "....si daca speri sa te las tocmai acum...cand esti infierbantat....dream on....;)

..."..atinge-ma, dar de la distanta !.."..... am reusit !....cred ca-mi scade pretul ...;P

.....prin dragoste poti atinge orice culme,dar si sa cazi in adincul infernului.....

Atingerea spatiului de Fredric Brown
Seria Dune de Frank Herbert(Pt fanii de SF: Daca nu ati citit-o, cititi-o!)

--------------------------------
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât si cum gândesc.

...Bunica avea chipul unui înger...! Mereu am crezut că este raza soarelui de dimineaţă..., mereu am crezut că este lumina lunii noaptea..., dar era privirea şi mângâierea ei..., căldura şi grija..., iar acum când nu este sper să fie câte un pic din orice care mă atinge în treacăt...!


Mulţumesc pentru "mamaia" cu care ai ştiut atât, atât de frumos să ne atingi sufletele şi să ne săruţi cu amintirea!

nu cred...subiectu asta e dus prea departe...da acea se zice ca ratiunea e moartea iubirii....cu cat gandesti mai mult atat iubesti mai putin!..iubirea n ar trebui luata drept perfectiune..asa ceva nu se poate atinge din simplu fapt ca suntem oameni adica limitati in gandire.cred ca multi sufera din cauza asta deoarece in subconstientul lor se afla dorinta de a fi totul perfect..asa ca visati la perfeciune nu o cautati...iubirea e cel mai inalt domeniu de implinire de bunastare..dar pan a la perfectiune mai e mult!

De fapt, viata este facuta din mici placeri – un schimb de priviri binevoitoare cu o persoana din familie, un moment lipsit de griji impreuna cu un prieten. Pentru a atinge fericirea, omul nu are nevoie nici de bogatie si nici de onoruri, fiindca strictul necesar este suficient pentru bucuria corpului, pentru acumularea culturii spre bucuria sufletului si pentru indeplinirea bucuriei constiintei. Aceste trei virtuti sunt din ce in ce mai rare si de aceea multe perosane sunt nefericite.
Cu imaginatia putem poposi pe malurile unor lumi nesfarsite, unde este posibil sa regasim puritatea de cand eram copii.

Romano BATTAGLIA – O inima curata

atingerea..e arta!
respingerea..e non :(

las' ca legenda urzicii o stiu eu :)
Cica este din Delta/ucranieni venita.
Pe scurt ca nu am timp.

A fost o data ca niciodata, intr-un sat de pescari o familie saraca care avea 2 copii, un baiat si o fata. Intr-o zi de targ, cand parintii plecasera sa-si vanda pestle, baiatul cam neastamparat a furat barca tatalui si s-a dus pe apa.
Fata is tot ruga pe fratele ei sa revina la mal, dar el si mai vartos tragea la rame. Fata striga dupa parintii ei, dar acestia erau departe-departe, Cum ea plangea si-si zmulgea parul din cap de disperare, se pare ca zefirul, care trecea pe acolo, a decis sa o ajute pe fata. Astfel zefirul i-a purtat parul fetei in calea parintilor ei si la vrajit ca acolo unde parul atingea pamantul aparea o urzica ca sa-i urzice pe parintii fetei si acestia sa se intoarca din drum. In acelasi timp uzica nu vroia sa le faca rau parintilor si de atunci urzica are si rol tamaduitor !
Si de atunci urzica striga, nu ma atinge si intoarcete din drum, dar nu vrea sa faca rau si-si tranforma intepatura in tamaduire!

las' ca legenda urzicii o stiu eu :)
Cica este din Delta/ucranieni venita.
Pe scurt ca nu am timp.

A fost o data ca niciodata, intr-un sat de pescari o familie saraca care avea 2 copii, un baiat si o fata. Intr-o zi de targ, cand parintii plecasera sa-si vanda pestle, baiatul cam neastamparat a furat barca tatalui si s-a dus pe apa.
Fata is tot ruga pe fratele ei sa revina la mal, dar el si mai vartos tragea la rame. Fata striga dupa parintii ei, dar acestia erau departe-departe, Cum ea plangea si-si zmulgea parul din cap de disperare, se pare ca zefirul, care trecea pe acolo, a decis sa o ajute pe fata. Astfel zefirul i-a purtat parul fetei in calea parintilor ei si la vrajit ca acolo unde parul atingea pamantul aparea o urzica ca sa-i urzice pe parintii fetei si acestia sa se intoarca din drum. In acelasi timp uzica nu vroia sa le faca rau parintilor si de atunci urzica are si rol tamaduitor !
Si de atunci urzica striga, nu ma atinge si intoarcete din drum, dar nu vrea sa faca rau si-si tranforma intepatura in tamaduire!

cercurile sacre, le ating doar pe alea profane...da' trebuie sa ma documentez oleac'.

Pentru a intelege mai bine termenul ar trebui sa-i aflam intai etimologia.Oricum opusul mizantropului este bonomul care poate fi si el deasemeni bonom din egoism,mai bine zis se poate afisa o grija si un interes fata de semneni ca tehnica in atingerea unor scopuri personale.Mizantrop va fi mai intai acel om care considera ca are niste dezavantaje fata de semenii sai.Acestea ar putea fi saracia,boala,pozitia sociala inferioara,lipsa talentului,ghinionul. Aceste neajunsuri il vor face sa ii urasca pe cei din jur ,si in lipsa puterii de a trece peste aceste handicapuri le va dori celorlalti sa ajunga la nivelul lui.Subliniez ca va deveni mizantrop acea persoana care CONSIDERA ca are aceste neajunsuri.Pentru ca un om bolnav poate fi fericit pentru ca inca mai traiesete,saracul se poate bucura enorm daca mananca o friptura,muncitorul se poate bucura vazand ca ministrii nu pot dormi de griji iar violonistul ratat se poate consola castigand un meci de biliard.Secretul este in arta de a te multumi cu ce ai ,fara a te limita la atat.

De aceea nu cred ca putem asocia termenul "mizantropie" cu "egoism" ci mai degraba cu "frustrare".De fapt termenul "egoism"poate fi indelung comentat,el fiind asociabil aproape oricarui cuvant ce defineste un sentiment uman si in primul rand termenului "iubire"

am invatat pe pielea mea ca e mai bine sa ignori intrebarea - banii sunt importanti etc. Ii ai - bine, nu-i ai, deh aici e mai nasol. Incerci sa ii faci. Daca nu poti inseamna ca ori ai ghinion (eu cred in soarta) ori ai ghinion. Nu exista nu pot sau nu intrunesc x calitati ca sa fac bani. Fiecare se pricepe la ceva. Cu demnitatea e cam relativa treaba. Daca faci sacrificii ca sa iti atingi scopul [presupus moral - aici iar revenim la relativitate (ma,nu aia) depinde de definitia fiecaruia a "moralitatii" nu?] e bine, ca dormi noaptea linistit si multumit de tine. Daca faci alte sacrificii in scopuri mai putin morale (tiii, iar avem nevoie de definitie) atunci ai incaltat-o.

Deh, nasol cu viata si cu nebuniile ei, dar, trebuie sa privim inainte cu incredere ca vin ele si vremuri mai bune. Anyway, nu te strofoca prea tare ca banii sunt o povara. Mai bine mai putini, acolo cat sa poti trai decent (iar avem nevoie de o definitie), decat o caldare... in care te scufunzi...

PS am cam deviat de la subiect, right?

Cerul este innorat. Transpiratia-ti curge pe fata si peste tot trupul. Ratacit si fara busola cu numai hainele de pe tine ,fara hrana si fara apa te uiti la cer si vezi norii astia de toate formele umflati si gata sa plesneasca si te rogi la D-zeu sa ploua.
Iti spui ca vei mai avea o sansa fara hrana dar numai apa sa ai...incepe sa ploua. Iti iei palaria de pe cap si o transformi in galeata culegatoare de stropi...Te uiti la cer si ploaia iti atinge buzele insingerate si umflate de sete iar intre timp cu minile pe palarie incerci sa nu-ti perzi echilibru si aduni fiecare strop pretios in ea.
Numai apa de ploaie de-as avea......

IMI PARE RAU CA UNEORI TREBUIE SA DEPASIM ANUMITE GRANITE CARE TIN DE CONDUITA NOASTRA DE OAMENI.SINT DE ACORD SA DEPUNEM EFORTURI MARI O PARTE DINTRE NOI ROMANII PENTRU A ATINGE NIVELUL UNEI MENTALITATI SANATOASE IN PAS CU NIVELUL SECOLULUI 21,DAR SA NU FOLOSIM ISTORIOARE VECHI-SUBIECTIVE,DISCRIMININD O PARTE DIN SEMENII NOSTRI. m.pamfilie

..-avem cu to(n)tii.

Oarecum atins de grija-ti parinteasca pentru mine ( apropos...ai copii?), ma-ntorc - chiar si cu spatele - ca sa reiterez ce-am zis, si ca din nou sa zic ceeea ce-am zis mai deunazi, si-apoi de voi gasi fasole, multa, in ea s-o las, de tot si pt totdeauna:

-am un baiat
-de poponari mi-e mila, si-i tolerez ( e treaba lor), atata timp cat nu devin activi in a trezi-n baiatul meu un OBICEI pe care-l dezaprob.
-nu-mi pasa cum, de ce si cand au capatat ei acest obicei. Nu sunt Atlas, nu pot purta pe umeri problemele intregii omeniri. Cu greu, cu ale mele ma confrunt.
- nu stiu daca al meu baiat, adolescent in care alchimia sexuala-i doar o plastelina moale, va sti sa spuna astazi "da" sau "nu"...depinde de-unde vine, cred..
-nu stiu daca eu asi fi incercat vre-un drog (alcool, tutun, etc) la varsta lui de azi, dar cred ca da, dac-un prieten bun mi l-ar fi oferit. Probabil c-asi fi incercat orice, daca venea de la cineva in care-aveam incredere, atunci. Iar astazi presupun ca i-asi fi injurat pe cei ce m-au lasat sa-ncerc, atunci.
Cine are argumente impotriva afirmatiei ca:
nu te nasti homosexual, ci esti influentat in a deveni asa ceva, sa-si etaleze, totusi, argumentele, raspunzandu-mi, de ex. la comentariile de mult postate...ori daca nu, pai batem apa-n piua.

Bottom-line:
1. consider ca nu-i bine sa fii homosexual. De-aceea, copiii mei nu mi-ar placea sa fie homosexuali. ok?
2. consider ca dac-ai devenit asa ceva, nu esti decat o victima. Imi pare rau, be happy...whatever!...just stay away!
3. te tolerez, daca ma tolerezi. Nu intru-n viata ta, dar stai departe de a mea si de-a lor mei.
4. daca nu stai departe, consider c-am dreptate sa-mi apar ideile. Incearca sa-mi atingi baiatul in "acel sens" si-am sa-ti iau gatul. Punct. Atinge-i pe-altii ce-s ca tine...e ok! Pe unde vreti, dar eu sa nu va vad, eu si copiii mei. Nu-n locuri publice. Sunt publice, deci publicu' decide, nu? Democratie? Un Referendum!
5. superbe metafore, moralizatoare si stangace copii dupa nis'caiva sugative uitate de EU pe la Bucale', valabile azi, pagane si stupide ieri si poate maine, "treziri" recente (si in fasha moarte) la VIATA!
Chiar si pt. ei, da' bune la export cu sila.
Sa fim seriosi si sa-ncercam distinctia sa o facem intre Intolerante.
Avem si noi din ele ( Oh, si cate!), dar sunt deosebite intre ele, ca urmari pe termen lung! Caci una-i sa incurci culorile, si-alta gaurile. Si iarasi una-i sa-ncurci interesul de moment si alta-i ce-i poti spune mamei despre viata ta, pe patul ei de moarte...Nu?
6. stiu sa tolerez, desi n-ai zice, poate! Toleranta...o'ntreaga philosophie, bre...ma rog...passons, dar totusi, Toleranta: imens de necesar subiect. Aparte, cred.

Ci una peste alta, nu e prea greu cu un Dogmatic, ci-mi facu' placere! Chiar si cu unul ce, desi nu se explica, la ale altora-ntrebari evita/uita sa raspunda, pe cand acuza papadii ca n-au raspuns. La ce-ntrebari, legate de Subiect?

Sa dai in Papadie, e usor, da' tre' sa stii intai sa fii dibaci cu Vantu'!
Cu scuze pentru-asa de zero-unu rupere de nori, din partea-mi.

Intelesu-ti grija pentru fat, tu cel purtat de vanturi... De inteles nu-i greu, ast' sens al vietii ce-l descrii. Curate ganduri-ti-nplinesc visarea, un ideal propice pentru al tau urmas eu vad. Este normal... si nu, tot ceea ce ai spus; caci doar ca nemurire noi stam la sfada aci. Aista lume oarba ne umple-atat de ura. Nu neglijenta-i cuiul ci soarta noastra-i buba, nevrednice amic. Este ciudat cum tu, intelectual vad bine, afirmi atat de crancen, prelung motiv sa-mi dai. Pe tot parcursul barfei ce ne-ntinseram-n blog, vad doar inversunare si e' pacat crezare-mi da', nu mint!. Ce nu-ntelegi, vezi bine, nu-i vina ta deloc...la 1,5 si 6 eu tin sa te aprob. La 2 iti dau dreptate, devreme nu fii vesel...caci nu-n totalitate. De boala unui creier degeaba fugi ca' lepra nu-i, stii bine. Tot oameni sunt si ei ...la fel si cei de care nu stii dar zilnic ii atingi si le vorbesti fara probleme. Mirat vei fi, dac-ai putea sa simti ce ei gandesc cu-adevarat! Deci despre-ndepartare nu-i cazul sa vorbesti ca' sun'a-ipocrizie. Chiar daca declarati ei iti vor sta in fata, nu pune etichete de "bulangiu" ...pe viata. Imagineaza-ti simplu, un frate sau o sora ce nu-ti impartaseste aceasta ..."scriitura" . Vei renunta la dansul ...asa ...doar din principiu, bagand in fata iarasi a ta progenitura? Cat de cinstit e' oare in ochi sa il privesti spunandu-i franc pe nume "draga, bulangiu acum tu esti". A ma explica ... consider ca nu-i cazul in pentru a ta persoana! Aceasta sezatoare nu-mi cere motivare...ori inca eu nu stiu! Oricum insinuarea-ti nu afla macar urma de tinta in personalitatea mea. Precum am scris deja, sotia mea cunoaste gay ce dau "de sus" clasa multora. Curiozitatea-ti este satisfacut-acum? Asemeni tie si nu numai , greu a fost a intelege ce mintea unui gay ...alege. Dar Papa draga, afla ca nu te tabara! Scuzate-mi fie aceste randuri fara noima ... dar pline de atata inteles!