comentarii

atingerea umbrei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


whoaaa, "Lumini si umbre", "S - de Daniel Racovitan la: 08/01/2004 11:52:57
(la: Un Ev intr-o ora)
whoaaa, "Lumini si umbre", "Steaua fara nume"... vremuri... :)))
nu cred insa ca asta tine sau - de mya la: 16/11/2004 02:32:29
(la: Oameni cu insusiri paranormale)
nu cred insa ca asta tine sau atinge in vre-un fel religia. cred mai degraba ca este o ramasita a omului in stare pura, cel ce exista inainte de a fi transformat de arficialism, masinarii si modernism. cred ca tine de instinctele animalice ce inca exista in noi. dar nepercepute. nu de oricine, in orice caz.

Ba tine de religie si inca intr-un mod hotarator. Un exemplu ar fi sfintii (poti sa citesti despre vietile lor daca te intereseaza). Sunt unii care nu mancau cu zilele, nu beau, nu aveau dorinte/instincte de nici un fel (instinctele animalice de care ziceai tu). Se lasau in voia Domnului si cu puterea mintii se sugestionau sa nu le fie foame, frig, sete, etc. Unii vedeau in viitor, vedeau prin om (in om), citeau gandurile...ma rog, multe.

Tu de ex. apari acasa intr-o seara obosita moarta, ai lucrat mult la birou in ziua respectiva (si zici mereu ca esti epuizata)...nu vrei decat sa te pravalesti pe canapea si sa zaci uitandu-te la televizor (absenta, asa...).
Suna telefonul si amicul tau te invita plin de energie la discoteca noua din oras (umbre si lumini, muzica meseriasa, bauturi exotice, ma rog...tot tacamul). Ia sa vezi ce-ti trece brusc oboseala aia crunta si pleci cu omul. Ba se poate sa dansati pana la ziua si sa te simti beton!!! De neuitat mai tata maaai. Am dat si eu un exemplu asa...puteam sa aleg altceva.

Eu vin acum si zic ca totul e numai in minte. Tu in mintea ta ai decis ca esti obosita (si chiar asa te-ai si simtit atunci!) si tot tu ai decis apoi ca nu mai esti obosita (ca sa te duci sa te zbantui pe acolo, sa te spargi in figuri...;-)...). Intelegi ce vreau sa zic? D-aia zic...e doar puterea mintii la mijloc!

La asta m-am referit cand am scris despre puterea mintii. Tu decizi, tu si numai tu (ai si ajutor divin...chiar daca crezi, chiar daca nu crezi, tot il ai!).
#28839 (raspuns la: #28249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum ma ating discrepantele? N - de mya la: 14/01/2005 04:41:48
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Cum ma ating discrepantele? Nu stiu, habar nu am. Sunt lumi diferite. Diferentele sunt destul de mari, de mentalitate, de temperament, de atmosfera, de multe (si bune si rele).

E ca si cum as calatori in timp, cam asa ceva. Mi-e greu sa explic. Un fel de lumi paralele...vorbesti limbaje diferite cu fiecare entitate/lume. Cel mai interesant e cand ajungi sa te simti in largul tau in orice lume, de oriunde si in dialoguri cu orice entitati ale oricarei lumi. Atunci e chiar distractiv. Pana la urma incepi sa nu mai vezi diferentele ci chestiile comune fiindca sunt si d-astea.

Cat despre patritismul desantat si cei care se bat cu pumnii in pieptul lor de arama...ce sa mai zic? E ca un fel de fudulie care-i face si mai provinciali si rizibili. Daca o sa credem mereu ca nici la altii nu e mai bine si ca defectele noastre sunt minore in raport cu ale altora, si o sa avem o oarecare suficienta in a inventaria mereu doar pacatele altora si a le camufla pe ale noastre...nu mi se pare deloc un semn al iubirii de tara. Ci un fel de orgoliu prostesc si slava desarta. Pana si Eminescu declara (intr-un text din publicistica lui) ca ii este rusine sa fie roman de parada, roman care vrea sa-si insuseasca monopolul patriotismului de parada si privilegiul nationalitatii.
#33349 (raspuns la: #33045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
HALLO GIOCONDEL ! - de samadhi la: 15/02/2005 22:20:52
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Tu spui: „eu cred ca nimeni nu cunoaste adevarul in totalitatea lui.in afara de Dumnezeu si de
moise, noe,budha, krishna, mohhamad, isus.....profetii trimisi de El sa lumineze oamenii treptat treptat.restul...sunt sclipiri de cunoastere, flasuri, banuieli, speculatii, umbre de adevar. cine cunoaste adevarul in totalitate, traieste in adevar, este adevar.“
Imi pare rau ca trebuie sa precizez dar si tu speculezi..... cand spui :“cine cunoaste adevarul in totalitate, traieste in adevar, este adevar“ aici spui REAL CEEA CE ESTE ADEVARAT ! Relitatea omului trezit la viata! Deci stii practic calea adevarului, insa orbecaiesti pe ea, prin faptul ca spui :
IN AFARA DE DUMNEZEU .... si altii ca Moise,Noe, Buddha, Krishna,Mohhamad,Isus.... NIMENI nu ar cunoaste adevarul ! Aici te infunzi total !!!! Si iti spun de ce..... cand afli ADEVARUL nu mai poti preciza acest lucru, aici imi dau seama ca nu l-ai gasit, dar il cauti... sau l-ai cautat intr-o alta viata, pentru ca stii deja inconstient cum este traind in ADEVAR.
Cunoscand ADEVARUL , DUMNEZEU ca cuvant sau persoana sau ca ce vrei tu, cade direct din vocabularul tau.....nu-l mai poti personifica, ca cuvant nu-l mai folosesti, pentru ca nu se mai poate.... ai cunoscut ADEVARUL , iar proclamand pe DUMNEZEU ca persoana e o minciuna!!! Deci nu se poate sa faci asta, pentru ca o data ce ai cunoscut ADEVARUL ai cunoscut si ceea ce omenirea numeste DUMNEZEU.
Prin ADEVAR te contopesti cu aceasta ENERGIE ce te umple de IUBIRE si LIBERTATE, extazul acesta e insasi culmea intregii fericiri..... o alta mai mare sau mai inalta ca insasi ea nu exista.
Iar toti enumerati de tine, au cunoscut ADEVARUL, tu ii cunosti pentru ca au intrat in istorie, dar sunt si altii ca ei, dar necunoscuti inca tie..... lista ar fi totusi ceva mai lunga.....
Nu uita: EXISTA UN SINGUR ADEVAR, dar mai multe drumuri ce duc spre el.Egal unde te-ai afla, gaseste centru tau, centreaza-te!Trezeste-te!Traieste constient!Alt tel, in afara de acesta nu exista ca sa-l atingi.Tot ce trebuie sa se petreaca este in tine, si sta in mana ta.Tu nu esti o marioneta, iar sforiile nu le trage nimeni altcineva decat tu.Tu esti absolut liber/a. Daca te hotarasti in iluziile tale sa traiesti, poti face asta multe vieti la rand... Daca te hotarasti din interior sa fi (sa devii) liber/a; este indeajuns un singur moment. Viata nu este o deviatie, o distragere, viata este o sansa, pentru a cunoaste, a experimenta si a trai in meditatie.
Nu uita in buddhism nu exista Dumnezeu, doar iluminatii sunt cei care au atins dumnezeirea, de aceea exista atatia dumnezei cati iluminati sunt.Iar Buddha Siddharta Gautama nu a proclamat niciodata ca exista Dumnezeu ! Tocmai fiindca cunostea ADEVARUL in totalitate, si el insusi era Dumnezeu.
Cand tu dormi, Dumnezeu e treaz in tine.Cand tu esti treaz/a, Dumenzeu doarme in tine.Sensul acestor cuvinte este: Adormit = inconstient.Energia ce exista in tine e mereu in miscare, tu trebuie sa poti sa o atipesti putin ca sa te trezesti, altfel tu esti cel/cea adormit/a.
Sper ca ai inteles, si totodata si altii..... Lumina sa-ti (sa va) calauzeasca pasii spre ADEVAR !






#36416 (raspuns la: #36246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cristi - de gigi2005 la: 01/06/2005 13:51:31
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Eu nu am cosmaruri dar vise in care parca traiesc o existenta paralela am. Sunt vise in care apar orase, strazi pe unde n-am fost niciodata in viata reala iar acestea se repeta si in alte vise. Sunt adrese la care merg sau locuiesc, de fiecare data aceleasi. Chiar am senzatia unei alte existente, alt univers paralel. Nu cred ca sunt imagini din alta viata pentru ca scenele sunt contemporane.
Ma trezesc uneori pe strada cu senzatia de "deja vu" si cred ca sunt scene din vise.

Ce nu spune nimeni, sau n-am citit, despre culori. Visele va sunt colorate? Chiar si acele cosmaruri au culoare sau sunt plate griuri, lumini si umbre...

Toate visele mele sunt colorate. Niciodata nu am avut greutati la picioare cand alergam, din contra, faceam niste pasi uriasi, saltati... Senzatia de cadere o am si eu dar nu ating niciodatata pamantul. Unele vise sunt cu masinarii fantastice, cu temple vechi pe care nu le cunosc, nu le-am vazut niciodata dar le explorez in amanunt, cu intrari secrete si pereti mobili...

Visez campuri cu flori, stele colorate cazand din cer, niste baloane multicolore care zboara purtate de vant... Visez ca ma dau in leagan parca legata de bolta cerului...

Poate sunt nebuna... Oare!

Mai visez oameni ce au trecut in nefiinta. Rude cunoscute, uneori oameni necunoscuti care imi transmit mesaje pe care nu le inteleg. Pe tatal meu l-am visat de multe ori si chiar am crezut ca-mi transmite mesaj de "dincolo".

Singurele cosmaruri sunt cele in care simt o mana straina pe mine, ca o apasare... Ma trezesc si o dau la o parte dar este mana mea, amortita...
...om....atingerea ta ....o - de ooanna la: 06/12/2005 00:50:13
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
...om....atingerea ta ....o simt prieteneste...:P......R'...nu intelesei treaba cu " aiurea "....si daca speri sa te las tocmai acum...cand esti infierbantat....dream on....;)
#93238 (raspuns la: #93237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Totul atat de simplu - de Shtevia la: 09/12/2005 19:54:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
O, dac-aş fi o lumânare numai,
Să mă consum treptat
De la un capăt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor...
Capul întâi - ce fericire! -
Mi-ar dispărea,
Lumea ar spune:
"Ce fără cap este fata aceasta!",
Eu aş fi uitat totul
Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Şi n-aş mai iubi,
Şi n-aş mai urî,
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge,
Şi lumea ar spune:
"Ce fără inimă este fata aceasta!"
Şi aşa mai departe.
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă,
Şi nici o patimă,
Şi sângele meu purtător de corăbii
S-ar spulbera,
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi,
Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi,
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva.
În ultima linişte,
Balta de ceară
S-ar răci, pedepsită anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus în lume...

Ana Blandiana

..."..atinge-ma, dar de la di - de ooanna la: 15/12/2005 22:42:32
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
..."..atinge-ma, dar de la distanta !.."..... am reusit !....cred ca-mi scade pretul ...;P
#95336 (raspuns la: #95334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
.....prin dragoste poti ating - de mister_x la: 24/03/2006 19:45:35
(la: Adidas Torsion sau 'Daca vrei cu adevarat, poti'!)
.....prin dragoste poti atinge orice culme,dar si sa cazi in adincul infernului.....
Atingerea spatiului de Fredri - de MadMax la: 02/09/2006 21:34:56
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Atingerea spatiului de Fredric Brown
Seria Dune de Frank Herbert(Pt fanii de SF: Daca nu ati citit-o, cititi-o!)

--------------------------------
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât si cum gândesc.
text - de zaraza la: 24/09/2006 19:33:22
(la: Concurs)
tocmai am terminat de citit o carte care m-a impresionat extraordinar. nu prea pot zice multe despre ea (altele decat s-au zis in recenzii), insa nevoia de impartasi e asa de mare, ca pun aici un text. sunt curioasa cine-l recunoaste :)

"In cele din urma a iesit din masina si a venit spre noi, imbracata in obisnuitul ei taior gri, tinand servieta strans la piept cu ambele maini. La un semnal am sarit toate deodata in directia ei, ca si cum am fi fost intr-un vis. Abia cand s-a oprit brusc, ca o stana de piatra, am inceput sa murmuram "Scuzati-ma, Miss" si ne-am indepartat.

Nu voi uita niciodata ciudata schimbare petrecuta cu noi incepand din clipa imediat urmatoare. Pana atunci, toata povestea cu Madame fusese, daca nu chiar o gluma, un lucru destul de personal, pe care vrusesem sa-l reglam intre noi. (...) Si nici n-as putea spune ca Madame a facut altceva decat ce am prevazut ca va face: pur si simplu a inghetat si a asteptat sa trecem. N-a tipat si nici macar nu i s-a taiat respiratia. Dar eram toate atat de innebunite sa ii vedem reactia, incat probabil acesta e motivul pentru care ea a avut un efect asa de urias asupra noastra. In clipa in care s-a oprit brusc m-am uitat repede la chipul ei si nu ma indoiesc ca si celelalte au facut la fel. Inca ii mai vad si azi expresia, tremurul pe care facea eforturi sa si-l reprime, groaza extrem de profunda ca nu cumva vreuna dintre noi s-o atinga din intamplare. Si, cu toate ca fiecare a pornit mai departe, am simtit-o toate. A fost ca si cum ne-am fi trezit brusc trecand din soare in frigul unei umbre. Ruth avusese dreptate: Madame se temea de noi. Dar se temea de noi asa cum unora le e frica de paianjeni. Iar noi nu eram pregatite pentru asa ceva. Nu ne-a trecut niciodata prin cap sa ne intrebam cum ne-am simti noi daca am fi vazute asa, daca am fi un fel de paianjeni."

zaraza
latu - de alex andra la: 02/11/2006 21:48:01
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Vis albastru

Sena susura in vis
Chiar in mijloc de Paris.
Catedrala cu-a ei umbre,
Cu ogivele ei sumbre,
Scoate sunete de orga.
Statuile cu-a lor morga
Strajuiesc peretii goi.
Prin vitralii trec lumini.
Trecem si noi mai senini
Printre siruri de coloane,
Fara umbre, fara toane,
Doar cu sufletul uimit
De atata har primit
Prin atingerea maiastra
Ca o aripa albastra.

Lost without music in a world of noises
#154996 (raspuns la: #154879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sper ca nu e una din umbrele - de eidos la: 01/12/2006 06:50:08
(la: Ingrijorări)
Sper ca nu e una din umbrele gen "ubi bene ibi patria"; oricum, lovesti bine cu bumerangul.
Ce faci cand avatarul umbrei - de Intruder la: 25/01/2007 02:08:53
(la: joc nou)
Ce faci cand avatarul umbrei proprii alearga mai repede decat venirea albastrului ?

legi avatarul de-un plop, sa pasca.
impaturesti umbra si-o pui sa se odihneasca sub nuci.
dai cu putin galben pe albastru, sa nu mai vina si s-aiba avatarul ce paste.

ce faci daca pierzi Canalul Manecii?
______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



#171063 (raspuns la: #171008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...aşa se mai poate atinge sufletul... - de Lady Allia la: 15/03/2007 12:49:19
(la: Oameni frumosi din viata mea (mamaia))
...Bunica avea chipul unui înger...! Mereu am crezut că este raza soarelui de dimineaţă..., mereu am crezut că este lumina lunii noaptea..., dar era privirea şi mângâierea ei..., căldura şi grija..., iar acum când nu este sper să fie câte un pic din orice care mă atinge în treacăt...!


Mulţumesc pentru "mamaia" cu care ai ştiut atât, atât de frumos să ne atingi sufletele şi să ne săruţi cu amintirea!


una calda, una rece...:( - de Sancho Panza la: 22/05/2007 15:17:02 Modificat la: 22/05/2007 15:18:08
(la: pustiu in cer)
cu asta, faci iar un pas inapoi. :(
O sa-ti explic si de ce spun asta - cu mentiunea ca s-ar putea sa ma insel, fireste.Deci:

pustiu in cer. norii ma plang cu amintiri goale.
primul vers - frumos, sugestiv. culmea, ar putea constitui el in sine un mic poem! insa iar cazi in patima ingrosarii tonurilor:
o picatura de ploaie pare sa cada,dar nu pot sa o ating.
partea cu bold, mai ales, mi se pare complet daunatoare.
mai departe...
mi s-a prelins incet, incet pe sufletul facut umbrela - de tine.
aceeasi poveste, explici, ii limitezi cititorului orizontul autoregasirii in text si al interpretarilor.
cred ca o formulare de genul " mi s-a prelins incet peste sufletul arcuit a umbrela " ( sa zicem...) era suficienta.
apoi:
nimic nu mi te aminteste - pasul tau tiptil ma ocoleste demult.
as fi pastrat doar ultima parte din vers.
poate uneori insa - uneori zic - te simt plangandu-ma pe gene
asemeni unei umbre care tace - nici nu stiu de ai fost aievea.

repetitia - inutila. scrii poezie sau te temi ca el te va intelege gresit si incerci sa eviti asta?
partea bolduita - inutila, aproape pleonastica.
pustiu in cer. ingerii isi smulg aripile si uita sa zboare,
dar eu mi-am desenat rasaritul cu varful sufletului

frumos!!!
frumos...dar sufocata fraza poetica de tot stufarisul de cuvinte mai sus enumerat:(

si as fi terminat aici.
ultimul vers fura cititorului placerea anticiparii. un final deschis mi se pare mai potrivit.

cam asta este...fie ca te superi, fie ca nu.


pai sa fie....... - de cosmacpan la: 26/05/2007 14:42:02
(la: Loc pentru giugiuleli. Ediţia a 2-a)
"Niciodata tu nu atingi
Aceasta gingasa carne
Sub care sangele se zbate fierbinte.
Nu ti-e lehamite
Sa indici mereu Calea?"

"Dragostea nu e vulpe,
Nici tu un ciorchine de struguri.
Dar, nestiuta, inima mea s-a furisat
Si-n taina te-a cules, cand nu era numeni in jur."

"La casa amintirii cu-obloane si pridvor,
Paianjeni zabrelira si poarta, si zavor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De cand luptara-n codru si poteri, si haiduc.

In drumul lor spre zare imbatranira plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerabdator bunicul pandise de la scara
Berlina leganata prin lanuri de secara.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina
Sari, subtire,-o fata in larga crinolina.

Privind cu ea sub luna campia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar cand deasupra casei ca umbre berze cad
Ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad.

Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea....
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea........"

"Erai draga noastra suie
Si ravnita orisicui;
Cine-ar fi-ndraznit sa-ti spuie
Focul inimioarei lui?"

"Singuri in noapte, s-au privit
Duios, fara sfiala, in culcus.
Privirea deveni tot mai avida,
Cu cat dorinta lor mai apriga crestea."

"Fata isi inveleste si isi dezveleste
Urma de unghii a celui ce-i e drag,
Ramasa intre sanii tari si plini,
De parca-ar fi un biet sarman
Ce a gasit o piatra pretioasa."



dragul meu prieten... - de Lady Allia la: 06/10/2007 23:12:52
(la: Povestea unei Mame...)
Iti multumesc!
Iti multumesc inainte de toate pentru ca existi si pentru ca am avut fericirea "sa-mi ating" sufletul de sufletul tau in drumul meu prin viata.
Categoric aceasta intamplare sau nu, a schimbat multe in sufletul si viziunea mea despre oameni, viata si prieteni, iar asta nu poate decat sa ma bucure.

"Esti frumoasa, Lady."
Depinde de sufletul si ochii celui care ma vede.
Se spune ca vedem oamenii dupa cum suntem noi.
Si tu esti frumos draga prietene!

"Ramai asa, pentru cei doi ai tai. Ei sa-ti fie singurii si tu lor singura."

Asa am sa raman pentru ca nu ma vreau si nu stiu sa fiu altfel. Ii iubesc din suflet si tot ce este mai curat, mai frumos, mai bun din mine...pentru ei este, iar ei ... stiu!

"Poate bate-vor si la usa voastra umbrele, dar atata timp cat voi nu va veti deveni umbre, nu aveti a va teme, caci ele vor fi cele invinse dintru inceput."

Locul umbrei este mereu in spate, in urma, iar intr-un final aceasta dispare.
Umbre vor fi mereu si au fost, dar intotdeauna am stiut sa nu ma tem de ele si sa le infrunt. Umbrele nu fac altceva decat sa ne arate ca exista soare!
Fara soare sau lumina ele nu ar putea exista!
Fac parte din viata si important este sa stim ca viata ne apartine si doar noi insine putem cu adevarat sa tinem directia dorita.

Am primit cu drag gandurile si grija ta prieteneasca si sincera.
Primeste-le si tu pe ale mele. Sunt din suflet!
#240830 (raspuns la: #240766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
se poate atinge perfectiunea? - de junioru19 la: 04/11/2007 22:47:14
(la: ai vrea?)
nu cred...subiectu asta e dus prea departe...da acea se zice ca ratiunea e moartea iubirii....cu cat gandesti mai mult atat iubesti mai putin!..iubirea n ar trebui luata drept perfectiune..asa ceva nu se poate atinge din simplu fapt ca suntem oameni adica limitati in gandire.cred ca multi sufera din cauza asta deoarece in subconstientul lor se afla dorinta de a fi totul perfect..asa ca visati la perfeciune nu o cautati...iubirea e cel mai inalt domeniu de implinire de bunastare..dar pan a la perfectiune mai e mult!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...