au fugit de zile negre

In timp ce Gigel cauta disperat numarul lui Fanel cineva suna la usa.
"Cine e?"
"Fanel"
"Fanele nici nu stii cata nevoie am de tine!Tocmai voiam sa te sun!Am dat de belea.Mi-au rapit-o pe Maria!Pe Maria me,intelegi?Scumopa mea Marie!Ce ma fac eu acum?Zi-mi si mie,ai niste bani pusi deoparte,asa...ca pt. zile negre ca asta?"
"Ei...oi avea eu ,cum sa nu,da' ia zi-mi,si cine zici ca a rapit-o?sigur nu a fugit cu vre-un amant si tu vrei sa te scoti?"
"Nu!!!!!Tocmai m-a sunat!Ea era!Si.."
Sirul discutiei e intrerupt de un zgomot.Se aude din curte.Gigel priveste pe geam si...vede o nava spatiala!(hihihihihi)si Maria inauntru.
"Gigele!!!!!!!!Salveaza-ma!"
"Vin Mario"
Fanel ramane mut.Nava ia pe Gigel si dispare.Fanel ramane fara ganduri.
Discutie in nava:
Alexandra

Vad ca iar te lauzi cu ce face altul si ce are altul de la firma ptr care lucrezi sau cumnata-tu dar nu tu. Eu ma laud cu ce am eu.
De fapt am observat daca-ti aduni cu grije ratele lunare pe care le ai vei observa ca esti in datorii. Platesti mai multe rate decit banii care-ti vin lunar. Deci ai un deficit. Personal eu cred ca tu-ti cheltui salariul numai pe rate ca sa "keep up with the Jonses".
Eu nu am datorii in afara de rata de la casa si pe asta o voi plati inainte de termenul de 20 ani. Din cind in cind mai pun si bani la banca pentru zile negre cind imi mai ramine ceva:)
Nu "lease-z" masini ca-i o investitie proasta ,daca timp de 23 de ani nu ti-a spus-o nimeni ,pacat. Am doua Toyote platite cu bani ghiata,uzate desi as puteau sa-mi iau un Mercedes sau Lexus miine. Sint la a treia casa pe celelate doua le-am cumparat ieftin ,le-am imbunatatit si dupa citiva ani le-am vindut fiecare cu un "equity" urias. Am facut un profit net de 100000 de mii de dolari intre ele doua, bani pe care i-am pus o parte ca "down payment" la a treia casa $ 15000, iar restul la banca in savings. Lucrez intr-o anumita specialitate 8 ore pe zi am doi copii si-o nevasta ,asigurare de sanatate platita de companie,nu am de ce sa ma pling si nu am dorinta sa fiu milionar si nici nu-mi place sa ma laud cum faci tu in special cu ce fac altii si nici nu fumez "funny cigarettes" ca sa ma simt bine.
Cam atit si ma iau de mina cu Renate din Germania.

Cu Stima
Andre Morariu

Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu

Ah, daca ai stii ce geloasa sint pe tine. De cind imi doresc si eu sa il visez pe Domnul Isus! Am citit experientele altor oameni, am auzit marturisirile altor persoane, cum L-au visat si ce minunata a fost experienta. Citeva saptamini in urma stateam de vorba cu sotul meu si cumnata mea, si le ziceam ca asa de mult imi doresc o experienta ca asta. Imi vine sa pling ca un copil...

Ma bucur insa pentru tine si pentru schimbarea din viata ta. Este adevarat ca viata de crestin este deosebita, si este exact asa cum tu ai descris, atunci cind iei decizia sa-ti schimbi viata ti se deschid ochii si esti constient de minunatiile si de binecuvintarile lui Dumnezeu. Iubesti mai mult, ai pace in inima si chiar si atunci cind esti confruntat de problemele vietii vezi si simti cum Dumnezeu le rezolva. Vor veni zile negre, de asta sa fii sigura, dar stai linga Dumnezeu si El te va sprijini si te va ocroti. Eu am o vorba care a ramas adevarata pina in prezent: toate lucrurile merg inspre binele celor care-l iubesc pe Domnul, si tot ce se intimpla fie bine fie rau este pentru zidirea si intarirea fiintei mele. Iubeste, iarta si nu uita sa dai partea Domnului din venitul tau, si vei vedea cum binecuvintarile Lui vor veni peste tine din belsug. Vorbesc din experienta mea proprie nu din povestile altora.

Sper sa revii.

Te-ai ambalat cam devreme - e drept nu ma asteptam. Ceea ce asteptam de la tine e sa savurezi in linistea serii un iz de adevar universal care nu e o teorie ci e o realitate - nu trebuie sa te inchidzi intr-o cutie de chibrituri sau sa-ti pui ochelarii negrii ca sa te faci ca nu vezi ce se intimpla in lume (asa a patit si tipul venit de la Paris pe ogorul ancestral cind a vazut grebla -se facea ca nu stie cum ii zice pina nu i-a sarit in nas )- nu la modul singular ci aproape la modul general. Foarte bine ca viata e frumoasa ptr tine dar asta nu inseamna ca nu vezi nu auzi si laptele e negru. Daca te mai uiti inca o data in frigider o sa-l vezi alb -asa ca nu e bine sa spui ceva inainte de a analiza, Asa cum si la birou ti s-ar cere sa faci o campanie de marketing si te arunci -aici fac o mica gluma - cu coarnele in zid- si te arunci in haul unei pietze pe care n-o cunosti sau o ignori - chiar daca toti colegii ti-au spus ca dai faliment daca investesti in ea. Ei bine -asa e si in viata -invata sa vezi ce-i in jurul tau -s-ar putea sa-ti foloseasca la un moment dat - si eu am invatat de la unii de la altii si nu mi-e rusine nici acum sa invat cite ceva -ceva ce ma poate feri de greseli. Idealismul e bun dar nu cu ochii inchisi. Stringe bani albi ptr zile negre mai spuneau batrinii. Daca e sa "umblam " un pic la simbolistica - s-ar traduce" nu lua tot ce zboara pe farfurie ca s-ar putea sa-ti ramina oase de .. peste in git" . Cred ca ai inteles - oricit te-ai incapatina sa-mi arati raiul - uitate un pic in jur si ai sa vezi ca nu e chiar asa. Hai sa ne rostogolim la poale si sa admiram peisajul asa cum e :)
Ce zici ?

Si apropo -nu e necesar sa fi trecut prin experiente -asa cum spui tu - am fost destul de intelept sa invat de la altii, Tot ce dau e gratuit (sfaturile din cele vazute) si cu zimbetul pe buze :)
Romanasul din Canada

Ce bine e sa nu fii singur !
Si eu indrug prostii cat e ziua de lunga si mare, dar problema e ca vreau sa fiu si ascultata. Si atunci imi caut audienta, si cand n-o gasesc strig mai tare !
Totusi cred ca ne putem aventura in piscina amandoua, ca a fost proiectata cu gandul la zile negre (de ciocolata) si sper ca inginerii piscino-proiectanti au auzit si de arhimede si de ciocoholism.
Vine ora 4 si la ora 4 am voie sa mananc o 'barre cerealiere' la care junduiesc asa ascunsa cum e in buzunarul de la ruxac. De fericire mi-a trecut si ameteala.
Intre timp te-ai trezit, bellisima ? Sau se apropie si la tine ceasul magic al cafelei nr 2 ?

Desdemona

Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Dinu Lazar scrie lucruri foarte interesante despre ce a patit el cu matusa sa in spitalul acela "mare" din Bucuresti.
Scrie Dinu Lazar:
"Mincarea la spital, jale mare. Du-te si cumpara mincare. Ca sa intri in spital, cerberii trebuie unsi; nu mult, zece mii de lei. Ca sa se faca o perfuzie, o injectie, ca sa se schimbe o plosca, cite 50 de mii de fiecare data la surori; sau ca sa mature sau sa ia gunoiul...Medicamente, spitalul nu avea; nu avea nici bariu pentru radiografii! Du-te si ia cele necesare."

Da, este o situatie confuza. Poate ca asta s-ar putea numi un aspect particular de coruptie. Si totusi, nu este coruptie pura. Nu poti sa acuzi pe o asistenta medicala de coruptie cand ea iti pretinde o anumita suma de bani pentru ca sa-ti goleasca plosca de urina. Nu este corupt un medic legist care iti cere sa cumperi de unde sti cele necesare unei autopsii.

Sa fim bine intelesi: in mod normal, ajutorul medical nu este un "drept" al indivizilor. Cetatenii unei tari libere trebuie sa aibe dreptul la viata, la libertate, la libertatea cuvantului si a opiniei, dreptul la vot si dreptul la a avea o religie sau nu. Dar nimeni nu poate pretinde ca statul este cumva obligat sa il tina in viata pana la 120 de ani.

Ingrijirea sanatatii trebuie sa fie obligatia individului si al familiei sale. Si nu trebuie sa se uite ca totul costa bani grei. Statul Roman nu mai are banii necesari ca sa plateasca salarii decente doctorilor si surorilor din spitalele din Romania si nu mai are nici bani pentru medicamente scumpe, o mancare decenta servita la pat, alcohol, vata si pansamente si alte mii de lucruri scumpe. Pentruca statul nu mai are bani, rezulta ca pacientul trebuie sa plateasca din buzunarul sau, daca vrea sa fie servit. Sau -- ca o alternativa -- pacietul trebuie sa plateasca lunar niste premii mari catre companiile de insurance (asigurari).

Ce se intampla insa? Medicina in Romania este inca de tip socialist, adica nu este privatizata complect. Doctorii si surorile ar muri de foame cu salariile de mizerie pe care le primesc acum dela stat. Cat are un doctor pe luna? Probabil ca nu mai mult de $300.00. O sora are probabil $100.00. In primul rand este foarte greu sa traiesti cu banii astia. In al doilea rand, cum mai poti sa pretinzi tu, ca pacient, sa ti se ia plosca dela pat fara sa platesti acest serviciu?
Asta nu e coruptie.

Deci, Dinu Lazr scrie ca:
>>> Practic, orice bolnav ar avea nevoie de cel putin doi oameni afara; unul sa se ocupe de mincare, ziare, diverse, relatii, si altul de medicamente, pe care nu le gasesti cu una cu doua; as aprecia ca la fiecare zi de spitalizare bolnavu` trebuie sa scoata din buzunar intre citeva zeci de mii si citeva milioane de lei. <<<

>>> Se merge la morga spitalului. Cele necesare pentru pregatirea de drumul fara de intoarcere, doua milioane jumate; adica obtinerea certificatului de constatare a decesului si imbalsamarea...La cimitir era un loc de veci platit, asta inseamna intre treizeci de milioane si o suta de milioane de lei; dar pregatirea locului, inseamna doua milioane oficial la administratie, si alte trei in mina la gropari, care te lasa cu mortul intr-o rina sau cu crucea furata a doua zi. Preotul care vine si citeste slujba la capela si la groapa, inca un milion jumate. <<<

Da, te inteleg; totul costa enorm. Sti cat costa aici in Statele Unite o inmormatare decenta? Peste $10,000! Cand vor avea si cetatenii din Romania salarii de cel putin $1000 pe luina, devine mult mai usor sa platesti chestiile astea. Din cate stiu eu, un salariu mediu in Romania este astazi de circa $200.00. Este incredibil de putin.

Dinu Lazar incheie asa: " Concluzia: trebuie strinsa cureaua cu citiva zeci de ani inainte ca sa ai cele necesare cind vine sorocu`.."

Ai perfecta dreptate! Omul intelept astzi trebuie sa isi puna de-oparte bani albi pentru zile negre.

Anon Imus

aşa a fost. Nişte bani pentru zile negre şi atenţionarea că s-ar putea să se vadă cu fostul şef mult mai repede decât ar vrea. Sunt curios doar cât a fost suma. Din ce se bârfeşte nici înainte n-o ducea tocmai rău.
Un factor până acum nemenţionat. Investitorul ăla nou, viitorul patron al lui CTP. Cine-i şi ce hram poartă?

Model clasic din 1972. Conditia perfecta, kilometraj minim, interior cald si confortabil, perfecta pentru nopti albe sau zile negre, optiunile de lux toate incluse, parcata intotdeauna in locuri protejate, ingrijita cu tandrete si multa afectiune. Nu este de vinzare. :))

Am citit, am citit... si am zis sa risc o parere, cu toate ca am sa-mi atrag probabil, cel putin semi-ura lui anuk31, a lui maan, si a altor doamne si domnisoare de pe aici.
Vedeti voi, Paianjenul si donquijote au incercat sa spuna ceva, dar s-au retras grabnic, de teama "sfasaierii".

Hai sa incepem cu maan : draga mea, ti-am citit povestea de cateva ori, inainte sa imi fac o parere. Sa stii ca nu m-am grabit.
Nu iese fum fara foc. Cum erai imbracata la acea sedinta ? Purtai cumva o fustita ? Erai la prima sedinta in care il vedeai pe sef... Eu cand am fost in faza asta, am stat ferit, dupa cineva, sa nu atrag atentia, nu am provocat prin nimic ca atentia sa se indrepte asupra mea. Ai facut la fel ?
Bun, presupunem ca erai imbracata in palton, acoperita de sus si pana jos, erai cuminte, in banca ta, iar el totusi se uita la tine. Si ? Privitul e liber, nu ? Oricum, eu ma indoiesc de faptul ca cineva s-ar uita insistent la o fata, in orice imprejurare, in absenta PROVOCARII.

Mai departe. Te-a chemat si la urma ti-a zis ca esti "tare buna de-o tura". Bun, si ? Asta e un compliment. Ti-a remarcat infatisarea frumoasa a trupului. Nu ne spui daca te-a atins in vreun fel, daca te-a fortat cu ceva. A zis, doar nu a dat cu parul. Te-a injurat ? Ti-a vorbit vulgar ? Nu, doar ti-a facut complimentul ca esti sexi, iar asta sigur venea din felul cum erai imbracata. Oare o fi facut la fel si altor fete in ziua aceea ? Asta nu ne spui. Probabil ca nu, dar cu tine a avut ce a avut din cauza atitudinii tale, banuiesc.
Unele femei se poarta sexi, provoaca, tocmai din iluzia ca subjuga barbatul, ca il inrobesc, ca il subordoneaza. Asta le face mai puternice decat ei, cred ele. Asta ai crezut si tu despre seful tau, nu-i asa ? Ce daca e sef, il pot domina. Si nu numai pe el.
Mai departe. Dupa ce ti-a zis chestia cu "tura", ai simtit nevoia sa il infrunti. De ce trebuia sa ii spui chestia cu viagra ? Credeai ca ai sa-l pui la punct ? Iluzii... Pai, mai, el era seful, nu tu. In veci, un sef nu ar recunoaste in fata unui subordonat, fie el femeie sau barbat, ca greseste. Crede-ma, am experienta asta (din ambele posturi). Deci, din acest punct de vedere, faptul ca l-ai infruntat a fost o gafa, si i-ai alimentat pofta de a-ti face viata grea. E normal. Puteai mai bine, daca iti vedeai de treaba sa spui : Domnule profesor (sau director, sau ce functie avea el acolo), va rog sa ma lasati in pace, eu sunt casatorita. Sotul meu lucreaza in aceeasi institutie, eu sunt o persoana serioasa si nu gust genul asta de glume....bla bla bla. Sunt sigur ca era mai bine asa, te-ar fi lasat, nu ti-ar mai fi facut zile negre.

Oricum, repet : nu exista fum fara foc. maan, sunt barbat si stiu ce vorbesc, cunosc psihologia barbatului : nici un caine nu se duce la o catea daca asta nu ridica coada. (asta, a propos de similitudinea facuta de donquijote). Iti spun eu, orice barbat, in oricate calduri s-ar afla (ma indoiesc ca un astfel "flamand", de iresponsabil, cum ni se sugereaza, ar putea fi in pozitia unui sef la o facultate), deci orice barbat in situatia asta nu sare la atac daca il tii la distanta. Cauta o alta prada, mai dispusa la compromis, ori daca nu si nu... Galatiul e mare (eu il cunosc foarte bine), ce nu gasea el pe faleza o rezolvare, la valoarea lui ?

Privind pe autoarea conferintei, anuk31, ea vad ca e mult mai inversunata. Chiar din textul conferintei, e categorica : "Daca esti barbat -cu siguranta crezi ca femeia e de vina!". Acest cu siguranta ma agaseaza... Apoi : "De ce crezi ca e numai vina ei??!!"
Prea mare risipa de semne de exclamare si de intrebare. Draga mea, ce tensiune aveai cand ai deschis conferinta ?
Ai scris ca vrei sa intorci problema pe toate fetele, hai sa o facem, dar fara sa ajungem la "epuizarea sistemului nervos". Cum am putea dezbate, daca tu spui ca "Simt o ura imensa si devin foarte agresiva" ? Se vede..., dar asa nu ai sa rezolvi nimic.

Eu cred ca subiectul acestei conferinte este extrem de interesant si poate face apel la subsidiarul masculin, la fineturile psihologiei umane, la autocontrol, la arta de a alege cea mai buna situatie pentru noi, la un moment dat.
Ce-ar fi ca tu, anuk31, sa ne spui povestea ta, ca pe a lui maan am auzit-o deja. Si ia-o incet, nu pleca la drum cu vinovatii stabilite, fii inteleapta, analizeaza.

Fetelor, sa nu mi-o luati in nume de rau, eu nu apar "agresorii", cum le spuneti voi, dar mi se pare evident ca vina vine si de la voi, altfel asemenea animale care ataca, despre care vorbiti (daca exista), trebuie reclamate la Politie, ori sotului acasa, in cel mai rau caz.
Eu chiar as vrea sa discutam despre acest subiect delicat, insa fara etichetari si concluzii stabilite din start. Poate mai vin si alti baieti pe aici, sa vedem ce cred si ei...
Nu de alta, dar conferinta e deschisa.
Sunt pregatit. Sper sa nu-mi para rau ca am spus ce am gandit, dar asa sunt eu, nu pot umbla cu ameteli...

Tudor

Draga Camelia, nu stiu ce as face daca fiul meu mi-ar spune intr-o zi ca e homosexual. Nu sunt in situatia asta, dar marog, pot sa-mi imaginez ca ar fi una din zilele negre din viata mea. Nu am un plan bine stabilit. Desigur ca nu mi-as ascunde dezamagirea (nu sunt genul), iar intrebarea "unde am fost eu sau sotul meu de vina" m-ar urmari o buna perioada de vreme, chiar daca n-as vrea. In mod sigur as avea o lunga discutie cu el. Then I'll take it from there.
In ce priveste dezmostenirea, pot sa-ti dau exemplul vecinului meu, un homosexual cumsecade dealtfel, scotian de origine, la vreo 45 de ani, desi arata cam de 30. Am avut ocazia sa discut cu parintii lui, care-l iubesc s-il viziteaza deseori, l-au ajutat de exemplu anul trecut sa-si vopseasca casa. Ei, si-n timp ce-i admiram noua nuanta de bej a casei, batranul (tatal adica), out of the blue, se uita la mine si-mi zice aproape cu lacrimi in ochi "nu pot sa-nteleg, dupa atatia ani nu pot pur si simplu, e unicul meu fiu... Voi lasa toata mostenirea fiicei mele, care are trei copii". M-a lasat ca la dentist,n-am raspuns nimic, mai ales ca vecinul nu e "out" in neighborhood ( desi toti stim ce e cu prietenul lui care-l viziteaza in fiecare weekend si sta peste noapte ), asa ca ma facusem ca nu stiu nimic... Dar chiar asa Camelia, tu ce-ai face daca ai avea doi baieti sa spunem, unul homosexual, fara copii, altul cu trei copii. Ai imparti averea in doua? Eu zic ca fiecare are dreptul sa-si lase averea cui crede de cuviinta, ca in cazul de fata, cui are nevoie mai multa.

In legatura cu paranoia, sigur nu cred ca incidenta de paranoia e mai mare la homosexuali, dar vreau sa-ti atrag atentia asupra unui lucru. Am mentionat in postarea mea de ieri ca majoritatea heterosexualilor simt repulsie fata de actul sexual dintre doi barbati. Am omis insa sa spun ca si viceversa e valabila deasemenea. Homosexualii ( nu vorbesc de bisexuali ) au repulsie fata de actul sexual dintre femeie si barbat. Draga mea, faptul ca homosexualii nu pot avea sex cu o femeie merge dincolo de simpla indiferenta, sa ne fie clar. Este REPULSIA fata de organele genitale feminine care-i face incapabili de a avea raporturi sexuale cu femeile. Peste indiferenta poti trece, cu o anumita doza de ambitie, peste repulsie nu poti, oricat ai incerca. Asta-i face pe majoritatea homosexualilor, in special pe cei batrani, misogini, si tot asta e motivul pentru care in scolile canadiene, odata cu desfiintarea discriminarii impotriva homosexualilor, se urmareste si desfiintarea discriminarii impotriva heterosexualilor, in special femeilor.

Sint convinsa ca atita timp cit un cuplu stie sa-si traiasca viata frumos nu conteaza deloc diferenta de virsta, indiferent care este motivul care a dus la acea relatie( dragoste sau interes)Totul tine de fapt de comunicare :exista sau nu intre parteneri.Atunci cind nu mai merge (se intimpla citeodata) este foarte simplu.Renunti fara a-ti mai face zile negre tie sau partenerului.

a scăpat neburduşită în WWI şi WWII, că şi-au adus aminte vecinii beligeranţi ce competent s-a bătut acum nu ştiu câte sute de ani?

tot ce se poate să aibă o armată bine pusă la punct, dar cred că dispune de metode defensive mult mai solide

ia să vedem - dacă cineva s-ar găsi să atace Elveţia - câţi ar sări s-o apere? cred că tot globul: ţări creştine, islamice şi budiste, democraţii solide, dictaturi militare şi republici bananiere - peste tot poţi da de "factori de decizie" cu bani puşi deoparte pentru zile negre

As vrea si chiar mi-ar face placere dar, nu mi-o luati in nume de rau, despre mine nu pot da detalii. De ce? Am observat ca apar foarte usor atacurile la persoana iar dezbaterea pe o tema devine sterila.

“...bullshitul cu "experienta canadiana" nu face decat sa mascheze o lipsa de oferte de munca “ (Daniel Racovitan).
Punct ochit, punct lovit!

“Sunt convinsa ca sunt multe gauri si exagerari” (Belle).
Iata un exemplu de care m-am ferit pina acum; o domnisoara care prin emigrare lasase o slujba trasnet la Romtelecon-Bucuresti, acum, aici, sef de sistem (computere), mi-a spus ca dupa o perioada de somaj ajunsese sa cocheteze cu ideea SINUCIDERII!!! Noroc ca a fost angajata! Patronul i-a spus ca a chemat-o la interviu numai de curiozitate, pentru ca in viata lui nu intinlise “o femeie” candidata pentru un asemenea job.

Dl. Daniel Racovitan,
1. M-am referit numai la exemple de emigranti legali, unii avind chiar cetatenie canadiana. Nu am acordul acestora, asa ca nu pot da nume.
2. Generatia care a emigrat inainte de ’89 este in general OK. De ce? pentru ca diferenta dintre Romania de atunci si Vest era incomparabila. Comunismul a vrut sa scoleasca toata populatia (un lucru pozitiv) si apoi sa ii trimita inapoi in agricultura, ceea ce nu a mers! Dupa ani de frig, infometare si constringere intelectuala greutatile din Vest erau floare la ureche. Atunci totul se raporta la cafea, tigari Kent, blugi. Orice masina din Vest era ceva de vis. Nu mai socotim ca situatia economica aici era total diferita decit este azi in Canada.
Generatia care emigreaza acum are cu totul alta structura, alte idei. Un prieten Sud-African imi spunea pe la sfirsitul anilor ’90: “nici nu iti dai seama ce diferita este Romania fata de anul ’91, cind in aeroportul international trebuia sa am grija sa nu imi cada in cap un gainat da la rindunelele care zburau prin sala de asteptare”. Sau, un coleg de serviciu grec mi-a spus pe la sfirsitul anilor ’90: “in Bucuresti sunt mai multe Mercedes-uri si BMW-uri noi decit in toata Grecia. Exagera, dar vroia sa scoata in evidenta schimbarea.
Pastrind proportia, acum ne-am intors la vremurile in care un Vlaicu sau un Coanda plecau la Paris sa-si realizeze inventiile.
O parte din cei care se confrunta cu situatiile descrise nici nu au cunoscut bine comunismul. Ce putea sa realizeze atunci un adolescent care acum are 30 de ani? Intre ei sunt specialisti, chiar atestati de firme cu renume, ca Microsoft. Altii care au emigrat au avut o situatie buna in Romania: apartament, 1-2 masini, slujbe excelente sau cel putin decente, o viata de familie linistita. Au fost atrasi de asa-zisa viata a clasei de mijloc din Canada. Acestia se considera “fentati” sau chiar “furati” de sistemul Canadian de emigrare. Una e sa pleci sa culegi capsuni in Spania, sau sa dai un tur al Europei si daca nu iti convine hai inapoi acasa, alta sa-ti vinzi totul, sa pleci la “capatul pamintului” si sa dai de un sistem despre care nu transpira nici un cuvint in cartzuliile oficiale. Cine mentine imaginea idilizata a Vestului? Oficialii canadieni si cei care au plecat inainte de ’89 si nu banuiesc ce transformari au fost in ultimii 15 ani in mintea si viata tineretului din RO.
Excelenta remarca d-lui Valeriu Cercel. Citi stiu ca profesiunile in Canada sunt organizate in bresle? Ori aceasta informatie este VITALA pentru cel ce se gindeste la emigrare. Breasla inseamna ca exista numai o procedura unica si de monopol pentru a patrunde inauntru, si trebuie sa platesti bine intrarea.

D-le kradu , “acestia pot sa-si folosesca experienta si eventualele cunostinte lucrind pentru ei, pentru compania lor privata” dar
nu toti sunt nascuti pentru a fi manageri sau intreprinzatori. Unii vor doar sa-si faca meseria in care se simt bine infipti si sa duca o viata linistita in ambianta unei societati civilizate. Referitor la propriul business situatia devine mult mai delicata. Exceptind unele servicii precum buticul de mincare, curatatul zapezii, constructia gardurilor sau spatiilor verzi, restul intra la alte “bresle” (Stiti cum se numesc gunoierii aici? Ingineri ecologici! Si nu te poti apropia de o asemenea afacere-slujba). As dori ca cineva sa-mi dea un exemplu concret cu cineva care a reusit sa cumpere teren si apoi sa construiasca case in regie proprie sau firma, in Toronto sau pe o raza de 20 km. In acest domeniu se desfasoara un business adevarat dar in care nu vei avea niciodata acces avind doar dreptatea in frunte. Daca nu ma credeti cititi despre “procesul d-lui Galiano” (ce nume cu rezonanta!), fost ministru pina de curind, cu responsabilitati in domeniul lucrarilor publice.

Pentru dl. Lascar Barca am 3 exemple de aranjare de job-uri inca din Romania. Primul se refera la un prieten care inainte de plecare lucra (software service) pentru reprezentanta Ericson din RO. Prin sefii lui a aranjat cu firma Ericson din Montreal pentru un job. Fiind un inginer de exceptie a obtinut toate asigurarile ca va fi OK. Bineinteles, cind a ajuns aici, prima intrebare a fost despre experienta canadiana, cu toate ca avea dovezi ca lucrase pe aceleasi tipuri de echipamente si aparate produse aici. Dupa luni de zile, timp in care ajunsese la disperare a fost angajat dar nu mi-a spus daca tot in domeniul care lucrase. Si acesta este un exemplu fericit. Al doilea se refera la cineva care obtinuse un interviu pentru Nortel (cea mai mare firma de echipament HI-TEC din Canada si a doua de pe continentul Nord-American. Ajuns aici afla ca Nortel s-a prabusit si ca trebuie sa concedieze mai multe zeci de mii de angajati (pina acum a concediat 60.000 din cei 90.000 existenti in anul 2000). La fel in cazul unui cetatean care obtinuse un interviu la Bell Canada (echivalentul Romtelecom-ului din RO). Dupa ce a ajuns aici a aflat ca tocmai se incheiase un acord intre conducere si sindicat pentru un plan de cinci ani. Nici o angajare, salariile se ingheata si sunt concediati 10.000 de oameni.
Sa zicem ca sunt exemple cu ghinion, dar un interviu nu garanteaza nici pe departe obtinerea unui job. Poti sa ai zece interviuri si sa nu obtii nimic. Experienta canadiana lucreaza si daca vrei sa aranjezi un job inainte de plecare.

“Mai toti care imigreaza vor ca la venirea aici sa fie primiti cu covor rosu” (Horia D).
Pai, ce parere aveti de Bela Karoly care nu a putut (o perioda destul de mare) decit sa faca pe hamalul in port? Adica, vine antrenorul celei mai tari echipe din lume, in plina glorie si tu ii pui o talpa “Stop, nu ai experienta americana!”. A afirmat-o chiar el la Tv in Romania dupa “89. Cam la fel s-a intimplat si cu Nadia Comaneci in primii ani dupa emigrare. A fost nevoita sa faca reclame deocheate pentru a trai (acum tot “mama RO” o cinsteste cum se cuvine!).
Sunt meserii in care nu conteaza cit intrerupi (lucratorii din constructii, zidari, faiantari, etc.). Cimentul ramine acelasi iar WC-ul ca principiu este neschimbat din vremurile de demult (exceptie WC-ul portabil). In schimb exista profesiuni unde daca ai intrerupt un an esti terminat (schimbarile tehnologice se petrec uneori la intervale de luni).

“And yes, vacatele si concediile sunt de scurta durata si nu foarte dese” (Madblanch ).
Cunosc cazuri concrete fara concediu pe ultimii cinci ani. De fapt, iata o prima cifra aproape de adevar, 8-12 ani, pentru realizarea unei cariere. Lupta pentru o cariera s-a transformat intr-un scop in sine pe continentul American. Multi spun ca daca ai o cariera te consideri “realizat”. Ei, uite ca analistii financiari nu sunt de acord! Emigrezi la 25-30 de ani cind aici se recomanda sa incepi sa investesti pentru pensie. Dupa perioda in care lupti pentru realizarea unei cariere, la 35-42 de ani incepi practic sa-ti faci un plan concret de viitor. Esti deja trecut de maximul tandemului “putere fizica-putere intelectuala” care este pina la 35 de ani. Ce alegi mai intai? casa, familia, trai pe vatrai, acumularea unui fond pentru zile negre? Toate sunt necesare, dar pina la pensie va trebui sa renunti la multe altele. De exemplu, SEX-ul este un subiect disparut din viata multor cupluri. Acest lucru l-a afirmat, cind am sosit aici, o doctorita care de 8 ani dadea examene dupa examene pentru echivalare. Ce facea intre timp? Lucra voluntar la peste o suta de Km (Buffalo) si venea acasa doar saptaminal. Alta doctorita radiolog in Romania se ocupa acum de servicii financiare (asigurari pe viata-accidente, etc). Viata dura a creat primul sindrom recunoscut ca boala psihologica “Sindromul femeii grabite”. Deci, dupa 8-12 ani in care consideri ca te-ai realizat tragi linie. 8-12 ani de tinerete s-au dus, de prieteni si distractie nu prea am avut timp, casa (familie, copii) nu inca, dar am o cariera. Aceasta a inceput sa devina subiectul fierbinte al zilei in dezbaterile Tv. Ce este mai important? Casa-familia sau cariera? Este moda mamicilor la Hollywood!

Draga Domnule Happy,

Va scriu pentru a treia oara (cred) de aici, de la Bucuresti, unde ploua in fiecare zi. Cum e vremea prin Singapore? Ca dupa cele scrise de dvs., Singapore pare a fi un paradis pt gay caucazieni din gene (din gene caucazieni, nu gay!), asa ca ma cam bate gandul sa renunt la gandurile mele de emigrare prin vest si sa ma reorientez spre est....
Dar imi este foarte teama. De ce?

"Eu nu m-am legat de intreaga comunitate gay ci de HateFree. "
Este clar ca acolo, in Singapore, exista o persoana care o sa-mi faca zile negre, mai ales ca, se pare, deja acea persoana ma cunoaste, desi eu nu o cunosc (cine-o fi, sunt eu oare?):
"Am toate motivele sa cred ca a mai postat sub alt nume si atitudinea lui a fost diferita."
Desi sunt asigurat printre randuri ca viata mea nu se afla in nici un pericol:
"Nu-ti fa probleme, el nu este onest si nici nu are sa moara :-)))",
totusi, zambetul de la final ma face sa cred ca aceasta asigurare este o capcana si ca viata-mi ar putea fi in pericol in Singapore...
Asa ca pe termen scurt voi ramane in Bucuresti...


Acum, in partea a doua a scrisorii mele, as vrea sa va felicit Domnule Happy pentru perspicacea si profunda analiza psiho-stilistica a persoanei mele. Imi exprim uimirea pentru cat de repede ati realizat ca numele meau este doar o parabola (a cui/ce, Dzeu stie, k eu nu m-am prins inca!!!) si pentru cat de succint mi-ati (re)definit stilul:
"Pentru ca a fost prea agresiv nu a avut sprijin... de data aceasta sub numele de HateFree si cu atitudinea "soft - romantica" a reusit sa atraga simpatie " .
Ma bucur nespus de mult ca sunteti o persoana foarte rationala, care nu se lasa calauzit de patimi prin viata
"Tratez aceasta chestie cit se poate de impersonal si nu ma intereseaza daca tu sau altul imi trimite crosee (oricum nu am sa le primesc, nu-i asa?... hahahaha...)",
un adevarat spirit calauzitor care da dovada de un excelent simt al umorului, usor britanic prin subtilitatea-i.


La finalul acestei scrisori as vrea sa-mi exprim inca o data recunostinta pentru dialogul "iluminator" pe care l-am avut cu dumneavoastra si sa-mi permiteti sa va fac cadou un DEX (http://dexonline.ro/), cu umila recomandare sa-l consultati cat mai des, nu pt ortografia limbii dvs materne, ci pentru polisemia unor cuvinte care va joaca feste, ca sa ma exprim delicat, sau, mai pe drept spus, pt a afla ce inseamna de fapt cuvintele alea despre care dvs. credeti ca inseamna altceva si pe care, iertata-mi fie impertinenta, le folositi total bramburistic.

Sa auzim numai de bine,
O parabola

PS: Dar de ce doar una, d-le, ca sunt doua cuvinte!!!!!

Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!

"Baba" nu are copii, dar vrea neaparat sa faca unul prin inseminare, si l-a ales pe pustiulica" pt ca arata bine"Ce daca e diriga lui orice se poate
dar trebuie sa dispara cumva fetita asa ca-i faace zile negre poate se muta la alt liceu.
si ce daca nu e premiera important e sa imiti bine

Oamenii se mai schimba, mai invata, folosesc logica si ratiunea pentru a intelege lumea asta in care traim!
Doja draga, tu ramai un nostalgic al zilelor negre fara soare, foc si
hrana! Viata asta in melancolie si nefericire, are ea partea ei in tine,
si de ce nu, societea are nevoie si de nostalgici si de nefericiti, dar are mai ales nevoie de antreprenori, de oameni care nu accepta eticheta de victima si se lupta pentru libertate, dreptate, justitie, pentru idei progresiste, pentru viitor!
Vei fii tu instare sa o rupi odata definitiv cu trecutul si cu nostalgia sifilisului comunist?

zambeam amintirilor.. m-am balacit in clipe de fericire precum o vrabiuta in 2 stropi de ploaie...improscand in jur bucurie...si o parte din mine alerga in toate partile cu un lighenas de memorie...sa prinda stropii si sa-i pastreze....stropi de fericire albi, pentru zile negre....asta nu inseamna gri, ci...zile dalmatian....
________________
...non bis in idem...