autarhie

Astept doua legitime rinduri de la autrul "Omului recent" de aproape noua luni! Asigurari de la distinsa doamna Camelia Gobe - redactorul excelentei emisiuni "Idei in libertate" - am, cum ca textul de mai sus ar fi parvenit d-lui Patapievici. A nu raspunde unui comentariu educat si, banuiesc, deloc banal, mi se pare cel putin o "cadere de stil", expresia - poate, cine stie - a unei vanitati ranite. Indraznesc urmatoarea observatie: daca o persoana de calibrul "suscitatului" nu gaseste de cuvinta sa raspunda cu patru cuvinte textului, extrem de civilizat si afectuos ce i-am adresat, ei bine atunci nu avem voie sa ne plingem de imaginea cam ponosita ce-o dam noi romanii din tara, celor din afara. Sintem si am ramas, din pacate, niste figuri triste, autarhice - sintem noi cei ce ne excludem - cu o elita provinciala, complexata, penibila. Sintem perceputi "afara" exact precum fratii nostri basarabeni cind ne viziteaza acasa, trecind Prutul. TVR-i-ul, in schimb, dupa o perioada florida de mare curteneala, nu-mi mai primeste scrisorile. Repet si suliniez: educate, motivate, critice dar mai ales pline de sfaturi, opinii si consideratii ce nu pot face decit bine tuturor... "Va bene, comunque!", horia ivan, Roma, 07.12.2004

In anii '90 sub obladuirea atotputernicei si atotcunoscatoarei securitati, romanii isi expuneu cu patos sentiemnte xenofobe, rasiste si sovine. Va mai amintiti Vatra Romaneasca, AUR (Alianta pentru Unitatea Romanilor), PUNR, PRM mai apoi, fara a neglija PDSR si PSM. "Cadrilaterul rosu" lupta pentru statutul unei Romanii autarhice. Un fel de continuare a national-comunismului legionar a lui Ceausescu. H.R.Ptatapievici era considerat un "tradator de tzara", Milosevici era adus la rang de erou, luptator pentru "libertate", conspiratia evreiasca lucra in Romania prin Soros. Soros ajunsese sa fie demonizat mai abitir decat Hitler.
Incetul cu incetul Europa unita s-a intremat, a prins muschi. Copilul Europa din 1990 devenise in 1999 flacau voinic. Milosevici fusese alungat. Bill si NATO au ajutat europenii sa-l alunge pe ultimul comunist nationalist degenerat, de fapt pur si simplu un criminal mafiot cu putere de stat, care delira slogane nationaliste. Clasa politica si de informatii romaneasca a ramas fara "dumnezei" si "idealuri". Si-au dat seama ca banul gros curge de la Bruxelles si dupa 2000 au inceput sa schimbe foaia. Fostii adulatori ai nationalismului, rasismului si sovinismului au devenit promotori ai integrarii europene. Nepotul lui Vaida Voievod, Mircea Vaida Voievod care in anii '90 in timpul razboiului din Yugoslavia transmitea prin VV Press "stiri" infierand cu "manie proletara" actiunile NATO, devine dupa 2000 un apologet al europenismului si un totum factum al NATO. Banul curge din vest.
Asa ca nationalistii de mucava, sovinii de trei lulele si rasistii de opereta nu se pot manifesta decat daca au "suport" extern si/sau nu li se poate intampla mare lucru. Sub presiune economica sau militara isi schimba repede "parul". Dar "lupu-si schimba parul dar naravul ba!" Este psihologia de gloata, pe care nu numai romanii o au. Va amintiti huiduielile "casnicelor si pensionarilor" de la mineriade? Ceuasescu si securitatea lor si-au facut intr-o oarecare masura bine treaba. Au spalat eficient creierul gloatei, pe care au putut s-o manipuleze. Cand esti cu plebea poti fi nationalist, sovin si rasist! Prosti da' multi!...

Mario

Nu de o reforma in sensul protestantismului, dar macar de un...refresh. A nu se face confuzie intre Biserica si Dumnezeu.

In primul rand, o mai mare implicare in chesiunile sociale. Biserica ortodoxa nu numai ca practica la greu pasivitatea (reflex de autoconservare mostenit probabil de pe vremea comunismului), dar o mai si incurajeaza. Sa ne retragem cu totii in turnuri de fildes si sa ne rugam, lumea ve deveni automat mai buna. Imi amintesc de pilda lui Steinhardt: mai multi calugari se rugau in aceeasi incapere, la un moment dat se stinge lumina; incep toti sa se roage sa se aprinda lumina la loc; numai unul se ridica si schimba becul. Asta era!

Nu cred ca esenta religiei se pastreaza prin mentinerea in vocabular a unor cuvinte care nu se mai folosesc de sute de ani, a unor cantari de la anul 1100 toamna (de parca de atunci ar data izvoarele crestinismului), sau prin repetarea acelorasi rugaciuni, de parca alte motive de rugaciune nu ar mai exista.

Admir biserica catolica (cel putin cea din Vest) pentru: simplitatea slujbelor (bazate nu pe repetitie ci pe puterea mesajului), simplitatea cantarilor (toata lumea canta in biserica), contemporaneitatea rugaciunilor (azi ne rugam pentru victimele cutremurului din Pakistan, fiindca a fost cutremur acolo), implicarea sociala (azi facem cheta pentru victimele din Pakistan, nu ca sa ne aflam in treaba) si implicarea in educatie (catehismul, grija pentru educarea copiilor, de mici, apropierea de familii etc). Si nu in ultimul rand, pentru accesibilitatea ei (ti-e usor sa te apropii, nu stai la cozi interminabile claie peste gramada etc.).

Biserica ortodoxa merge pe principiul putini dar buni. Eu nu cred ca Isus a venit pe Pamant numai pentru cei 12 apostoli. Si nici ca esenta crezului se mentine doar prin rituri sau practici. In toata istoria religiilor se vede ca riturile au evoluat de la o epoca la alta; ca si limbajul, ele sunt doar o forma de exprimare. Si de adaptare la timpul prezent. Nu mai sunt comunisti, de ce sa nu condamnam pe fata atatea si atatea abuzuri care se petrec in societatea romaneasca? De ce sa nu ne implicam organizat in ajutorarea celor din jur? Nu cu trei monezi aruncate cersetorului de la colt, nu asta rezolva problema. Ne-am dus sa tinem slujbe la sinistratii de pe Dunare, dar ca sa le refaca cineva locuintele il asteptam probabil tot pe Gigi Becali...

Sunt multe pe care le putem invata de la altii. Convingerea ca un rit sau o religie anume sunt superioare reprezinta piatra de temelie a puterii pe care o poate exercita orice biserica. Dar sunt si calcaiul lui Ahile. In completa autarhie nu poti progresa ca institutie, ignorand practic cui i te adresezi. Izolarea e pentru calugari si asceti, dar nu pentru Biserica in ansamblul ei. De aceea nu Ioan Botezatorul, care striga in pustie fara sa se uite in urma, a fost fondatorul bisericii, ci Petru, care calatorea, vorbea cu oamenii si le scria epistole despre cum sa se comporte in viata de zi cu zi. Cred ca apostolii au fost oameni foarte moderni in vremea lor. La ei ar trebui sa ne raportam in primul rand, si nu la traditiile bizantine de imediat de dupa marea schisma.

Faptul că latura analitică a culturii române este slabă nu este ceva organic ci un rezultat al dinamicii socilae. La fel nici spiritul mioritic nu este ceva organic ci ceva ce poate fi schimbat. Spiritul nalitico-raţional-critic este o cucerire a speciei umane şi nu este nicidecum nefiresc şi nici străin în mod organic neamului românesc-este o chestiune de dinamică socială şi de educaţie. Autarhia culturală şi spirtuală nu duce la nimic bun. Şi cultura română este reformabilă. Nu este vorba de nicio esenţă profundă a “sufletului românesc”-aceasta nefiind altceva decât o metaforă.
Ne-ar trebui şi nouă filosofi anlitici precum Karl Popper, John Stuart Mill etc. Nu filosofi blocaţi în etnicism.
Şi să lăsăm lauda etnică de sine-nu miroase a bine deloc.

Faptul că latura analitică a culturii române este slabă nu este ceva organic ci un rezultat al dinamicii socilae. La fel nici spiritul mioritic nu este ceva organic ci ceva ce poate fi schimbat. Spiritul nalitico-raţional-critic este o cucerire a speciei umane şi nu este nicidecum nefiresc şi nici străin în mod organic neamului românesc-este o chestiune de dinamică socială şi de educaţie. Autarhia culturală şi spirtuală nu duce la nimic bun. Şi cultura română este reformabilă. Nu este vorba de nicio esenţă profundă a “sufletului românesc”-aceasta nefiind altceva decât o metaforă.
Ne-ar trebui şi nouă filosofi anlitici precum Karl Popper, John Stuart Mill etc. Nu filosofi blocaţi în etnicism. Să lăsăm lauda etnică de sine că nu miroase a bine deloc.

"...la liber de diverse abordări din diverse unghiuri (politologic, filosofic, sociologic)" - "unghiul" politologic e subversiv. Implică imixtiunea politicului în viaţa familiei - o portiţă către orice totalitarism.

"...are propria lui religie (strict individuală)" - aceea e credinţă autarhică, nu mai este "religie" (vezi şcoala cinicilor despre autarhie)...

"posibilitatea fiecărui elev de a alege forma de abordare" - dacă eşti profesor, ai făcut psihopedagogie în facultate sau nu? Ceva despre psihologia generală nu v-au învăţat? Pentru a alege liber, un copil trebuie să aibă o anumită vârstă biologică şi o anumită vârstă mentală (raportul dintre ele dă acel supra-uzat şi perimat IQ). Ori copiii mici, clasele IV - V, nu au cum să aleagă în mod liber, atâta timp cât personalitatea lor nu este bine conturată. De aceea rolul familiei este atât de important. Familia copilului, împreună cu el, sunt singurii care trebuie să facă alegerea. Profesorii nu au nici un drept să-i influenţeze, aşa cum nici partidele politice n-ar trebui să o facă.
Problemele astea duc inevitabil la abordarea bioetică a sănătăţii mintale, ceea ce nu mai ţine doar de educaţie. Iar bioetica nu e apanajul şcolii româneşti, în nici un caz! Nici drepturile copilului, dealtfel...

...că eşti fermier? Bravo!, iată un autarhic! Ai şi adepţi?

aberatii:

Ce este educaţia literară?
Ştefan Doru Dăncuş: O farsă – nu există “educaţie literară”. Scriitorul este prin definiţie un autarhic, oricâte facultăţi ar face.

autarhic inseamna deconectat de la realitate, nu neinstruit.

Ce este arta?
Ştefan Doru Dăncuş: O ciudăţenie. Oamenii care o practică au un simţ în plus faţă de marea masă. Ceea ce îi face să pară aproape extratereştri, în ochii semenilor.

mai iesi in lume si observa ca arta si societatea merg mana in mana.

Nu există un scriitor mai mare decât altul.

no comment, e genul de afirmatie care te face sa-ti dai seama ca-ti racesti gura de pomana.

dancus, tot respectul pentru ca te agiti si promovezi "literatura". problema este de nivel, din pacate. de unde nu e, nici dumnezeu nu cere.

Menuţ Maximinian: Ce este educaţia literară?
Ştefan Doru Dăncuş: O farsă – nu există ”. Scriitorul este prin definiţie un autarhic, oricâte facultăţi ar face. Ca să fiu apropiat totuşi de esenţa întrebării – bibliotecile formează sau, în termen larg, “educă”.

1. nu stii ce e aia 'autarhic'.
2. ai fost intrebat una, ai raspuns ce-ai vrut tu.
3. daca "nu exista“educaţie literară", draga dancus, ce fel de educatie furnizeaza bibliotecile, draga dancus?

Menuţ Maximinian: Cum este privită litera azi?
Ştefan Doru Dăncuş: Prima dată trebuie să cunoşti alfabetul. Apoi, depinde cine şi în ce scop foloseşte litera.

esti intrebat cum este receptata azi literatura, cum se raporteaza lumea la actul literar.
deci iar vorbisi in dodii.

Scriu şi pe tren, şi pe maşină, şi în munţi, şi în închisoare.

uica Ionel de la carnansebes, zice "pe tren".
ca el a invatat singur sa citeste si sa scrieste.
noi, aialaltii, care am muri daca nu am consuma acest element vital care ie literatura, scriem "in tren" si "in masina".

Menuţ Maximinian: Cum ar fi viaţa fără cultură?
Ştefan Doru Dăncuş: Credeţi că ar mai exista viaţă inteligentă pe Terra?

:)) pi, maidraga!
viata-nteligenta pe pamant ar fi si-n lipsa la specia umana.
sa ma erte mnezo c-o zic deschis, cred chiar ca pamantul ar duce-o mai bine fara ...veata asta culturala.

erai intrebat cum ar fi daca omul n-ar avea acces la cultura, brei!
sigur, intrebare cretina, raspuns pe masura.

sper ca nu ai inventat tu chestionarul.
cred pe orice om normal (sa ne-ntelegem, vorbesc de viziunea mea despre normalitate) l-ar ustura, de la atata lins, simultan, si limba si curul.

Nu există un scriitor mai mare decât altul.

asa.
si-acuma te poti bate, linistit, pe burta, cu marquez.

esti fain, ficior.
trag nadejnde ca ionescu sau caragiale is deja reincarnati in pielea unui romanas.
nu-i nevoie decat sa descrie lumea, cum ii ea acum.

am lua ravnitul si nenorocitul ala de premiu Nobel, in sfarsit!

pentru literatura, desigur!

ps. cel mai fain din tot textul asta ramane, fara indoiala, autocitarea.
de-aia-i atat de fain ales titlul - rezuma tot 'nterviul.
pacat ca descoperi astea abia dupa ce termini de citit.

...tăt dai cu "facultativu'". Da' tu ce bdeata ta eşti? Nu tăt un "facultativ"?
Ori îi fi foarece "autarhic" (am aflat amu că eu nu ştiu ce însamnă). Aşă că, înapoi la bibliotecă, Dăncuş!, incultule! Pă trabă-i asta? Am lipsit numa o lună de p-aici. Da mai plec o lună, să-mi complectez "cunoştinţele".