comentarii

avid


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ptr. kodiak - de SB_one la: 01/01/2004 13:15:30
(la: 14 ani de la Revolutie)
In final, ai dreptate.

Oamenii discuta si intreaba; si in general nu stiu ce sa faca cu informatziile. Sint de acord ( si asta o spun la modul f. serios) ca nu toate informatziile au ce cauta pe mina prostimii( adica noi); de fapt nici nu am avea ce face cu ele si ne-ar ingreuna fara rost viatza.
Cine sa dea "informatziile"? In politica se traieste si actzioneaza altfel decit "in viatza normala". Si in final se cer sacrificii si actiuni neintzelese si, si, si...Chiar si la democratzii nostrii.
Asa e lumea, avida de "de ce si cine" . Eu zic un lucru: bine ca s-a terminat.

Lumea vrea un proces. Al cui? Totzi au vrut sa "se schimbe"; si s-a schimbat. Acum vrem sa-i procesam ? Pe cei ce au schimbat?

In '88 nu se gasea nimic in tzara. acum " e de toate" si chiar mai mult. Sint scumpe? E normal. Peste tot e scump. Ca au disparut structurile( bune ,rele) organizate si acum fiecare trebuie sa-si organizeze singur viatza...e iar normal.
Si ca s-o zic si pe a doua: cine nu e in stare sa-si cistige painea ptr. el si familia lui...nu merita nici-o mila. De la cine?

N-ar trebui insa un lucru sa se-ntimple: cei care "au urnit roata" sa nu fie acum muritori de foame! Si sa aiba respectul nostru definitiv.

cu stima, sb

PS ptr. cultura personala: ce e USLA?


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7509 (raspuns la: #7182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Usa interzisa - de (anonim) la: 19/02/2004 04:02:49
(la: Gabriel Liiceanu)
G. Liiceanu s-ar fi putut refugia ca multi alti intelectuali romani in profesia sa, iar filososia este un bun argument si remediu pentru a te distrage din realitate, dar el a ales sa se implice sa ia atitudine cu pretul dezechilibrului personal, depresiilor si dezamagirilor, cu pretul minimalizarii valorii sale de catre cei mici si suficienti .Excelente pagini in "Usa interzisa" de amar umor amintind de perioada comunista cand o viata se putea frange atunci cand se lovea de grotescul si stupiditatea celor care ne conduceau destinele, ironie fina in evocarea ultimei vizite a regelui Mihai in Romania si gingasie si emotie atunci cand ne vorbeste despre fiul sau. Pe scurt Liiceanu, un om integru si valoros pe care ar trebui sa-l apreciem si sa-l ascultam cu aviditatea invataceilor in fata unui mare invatat.
#9994 (raspuns la: #9170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Let it Be - de Little Eagle la: 24/04/2004 23:38:19
(la: "Let it Be" de Beatles)
Dear Daniel,

Cintecul atat de frumos si celebru,nu are nimic de-a face cu "Virgin Mary"!
Intr-o noapte,Paul(McCartney)a avut un vis in care mama lui a aparut si i-a spus:"It"ll be alright.Don't worry to much,it will be okay".
Numele mamei lui:Mary Patricia Mohin,a fost sora medicala si la acea vreme moase,a murit in 1956 cind Paul avea 14 ani,a iubit-o f. mult.
Cintecul este scris de el in amintirea ei,NU are nici o legatura cu Biblia .
Altadata,pe la 1986 Paul a spus ca in acele zile grele prin care treceau Beatles si erau pe cale de a se dezmembra,a consumat multe droguri si ar fi putut crea acest vis despre mama lui ce l-a inspirat sa scrie cintecul.
Cert este ca este dedicat ei,si destule ori a facut referinte in interviuri ca a iubit-o f. mult si ca a scris cintecul in memoria ei.

LOVE&PEACE,
OZZY

Ps: Stii ca Ozzy Osbourne a fost mult influentat de John Lennon?Ca si azi inca este un mare fan al lui?Visul lui a fost sa fie ca John.
Ozzy este un avid colectionar al Beatles ii considera regii muzicii in lume.
Cind avea 16 ani cinta in fata oglinzii cu o ...matura in loc de microfon si pretindea ca era John Lennon...!

Paul a spus aceste cuvinte legate de cintec si visul lui:
"I felt very blessed to have that dream"

Adios muchacho
o-zone - de (anonim) la: 04/06/2004 01:29:40
(la: Va place O-Zone?)
Intr-un final am vazut si videoclipul baietilor. De mult nu am vazut o grozavie asemanatoare. E absolut.. insolit.
Belazur, respect activitatea ta diplomatica si lobby-ul moldovinesc, insa sa-i numesti chiar dizidenti pe baietii tai...
Ozonii ca artisti sunt unii mediocrii, sa recunoastem, la fel cum maneaua romaneasca e o emanatie lugubra a proletariatului post comunist. Si unii si altii cauta o iesire catre o piata oarecare si atat. Sunt dizidenti in colturile si cotloanele mass-media si in timpul lor liber, sa nu ne imbatam cu apa rece. Nu cred ca in fata unei reviste cu tiraj mai mare, care evident va impune subiectul discutiei, vor refuza interviul propriu-zis doar pentru ca le vor fii cenzurate din motive de marketing, orice asertiune politica. Nu vor spune: daca nu ne lasati sa vorbim despre politica si rusizare nu mai aparem in revista sau spatiul vostru.
Asa ca hai sa-i lasam acolo unde sunt: intr-un top de vara.
Placand unei piete europene deja plictisite si avide de exotisme. Si atat. Niste artisti de moda, de o moda pasagera, si nici de cum poeti, politologi dizidenti si asa mai departe. Noi romanii, iar asta ii include si pe cei din Rep. Moldova, avem tendinta aberatiei hiperbolice, a comunicarii metaforice chiar cand se potriveste ca nuca in perete (poftim comparatie).
Sa nu ma judeci gresit, nu incerc sa fiu negatisvistul de servici ci pur simplu as vrea si un strop de rationament in toata povestea asta cu O-Zone-ii astia cu care atata te falesti.
Eminescu sa ne judece!

Gabi Boldis
#16092 (raspuns la: #15904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Florin si atat - de Little Eagle la: 18/06/2004 23:30:13
(la: I'm back...)
Dear Brother,

E greu de gasit adevarata fericire si liniste sufleteasca,pare chiar o utopie,dar cand nu mai filosofam totul pare okay si ne vedem inainte de ale noastre de zi cu zi,bune sau rele,triste sau fericite,iluzia e prea puternica s-o invingem doar intr-o singura viata.

Am sa-ti propun aici o mica analogie,o metafora a vietii.
Sa zicem ca ai fi inchis la puscarie,intre 4 ziduri si gardianul si directorul inchisorii sunt oameni de treaba care vor sa-ti faca sederea cat mai buna,te intreaba ce mancare vrei,ce ai vrea sa citesti,daca vrei sa stai mai mult afara in curte la aer,daca vrei sa ai conditii sanitare f. bune in celula etc si tu le vrei pe toate si o vreme esti chiar multumit dar apoi incepi sa fii din nou trist in suflet,pt. ca degeaba ai toate astea cand inca stai in spatele unui zid inalt ce te desparte de restul lumii.
Eu asa cred, ca suntem fiecare intr-o celula si unii poate vad zidul dar majoritatea nu-l zaresc deloc,insa el a fost si este mereu acolo.

Zicem ca avem ce ne dorim,un serviciu bun,o sotie/sot buni,copii,mancare,haine etc etc. dar tot in curtea inchisorii stam mereu.
De ce ma caut mereu? Pt. ca sufletul imi spune asta,sufletul imi este curios si vrea sa cunoasca tot mai mult,mintea il asculta,mintea mereu trebuie sa fie secundara sufletului,multi oameni gandesc invers,ei zdrobesc sufletul lor ascunzindu-l in iluzii si minciuna si sufletul va lua de bune astea si va gandi ca e o experienta,dar se va complace numai in ea si atunci se va pierde in o si mai mare iluzie ce-l va tine mult in urma,nedezvoltat normal.

Am plonjat in trecut o vreme datorita mortii nasei mele care m-a botezat,am iubit-o f. mult si psihologic vorbind(nu-i vorba de nesiguranta!)a fost mai mult faptul ca nu m-am mai intors s-o vizitez in Ro. de 10 ani.
Si nicidecum nu am luat un drum gresit si nicidecum nu e vorba de superficialitate.

Gary Oldman care este poreclit si actorul cameleon este un ex. cum un adevarat actor trebuie sa fie,pt. ca fiecare rol este o noua identitate,NU poti fi actor BUN jucand orice rol in sens unic!
Vreau sa spun ca nu vad nimic rau in a ma cauta pe mine cel adevarat si in drumurile mele intalnesc ocazii de a experimenta devenind orice fel de persoana posibila,sufletul este un cameleon,se adapteaza unor situatii si vieti diferite pt. ca-i place experienta!E avid de cunoastere.

Uite,iti dau alt ex.:ca artist sunt un total cameleon,nu pot spune ca am un stil anume,dar pot deveni artist de sute de stiluri la dorinta clientului.Daca ai vedea sa zicem 10 ilustratii facute de mine ai zice ca 10 artisti diferiti le-au facut!In meseria mea in advertising trebuie sa fiu artist cameleon.

Si este evolutie!Evoluez mereu pt. ca vreau sa sar peste acel zid,sa evadez din complacerea vietii de puscarie,vreau sa vad cerul real si natura si astea sunt dincolo de zid!!!
Sper ca m-ai inteles acum.Si cu Meher Baba sunt mereu,este practic imposibil sa scapi de EL.Baba a spus odata:" In clipa cand m-ai trezit in sufletul tau eu nu voi mai dormi niciodata,voi fi cu tine si alaturi de tine in orice clipa,te voi ajuta."
Sa VREAU si NU pot scapa de Baba!!!!Baba nu e religie ci spiritualitate,avatarul epocii in care traim si ultima a acestui ciclu universal,Kaly Yuga.Cand o noua lume va veni in urmatorul ciclu,Noul avatar se va naste in Japonia,asa a spus Baba.La fel a mai spus ca 3/4 din omenirea toata va pieri curand.Cei ce vor ramane vor crea Noua Umanitate.

Stiu ca nu crezi astea,e opinia ta.
In ce priveste pa fratii mei indieni,ei sunt la fel f.f. spirituali si sunt atras de ei ca si de Baba pt. ca sunt aceleasi gandiri legate de dragostea pt. Creatia toata pt. pace si love intre noi.
Indienii au o relatie cu divinitatea mult mai stransa decat orice crestin din lume,the Pope is a joke!
De la ei inveti multe!!!Respect pt. natura si aproapele tau si mai ales onestitate,pt. ca un indian este cel mai sincer suflet in Creatie,poate de aceea a fost pacalit de omul alb mereu,pt. ca a gandit ca toti oamenii sunt ca si ei,sinceri si n-au de ascuns nimic!!!
Suferinta lor i-a adus insa si mai aproape de Dumnezeu,ei cred cu inima si sufletul, omul alb crede cu mintea si mereu ...cere ajutor de la Dumnezeu cand se roaga...Doamne ajuta-ma sa am un servici bun,Doamne fa-ma sanatos,Doamne ajuta-ma sa castig la lotto...Doamne ajuta-ma sa am o casa mare...indianul cand se roaga nu se gandeste la astfel de lucruri care nu au importanta pt. el,ci se roaga pt., toata Creatia si pt. cei necunoscuti lui,abia la urma se pune pe el insusi si nu cere decat sa aiba mila de el sa-i ajute poporul lui.

Si eu la fel gandesc,un brave warrior niciodata nu se roaga pt. soarta lui ci pt. a lumii.The frog skin paper(dolarii)nu-i iei cu tine pe lumea cealalta.
E opinia ta sa ma crezi superficial ,eu nicidecum nu ma consider ca atare.
Multi ii considera si azi pe indieni ..savages,eu zic ca cei ce "afirma "astea sunt adevaratii savages!

Pe alta data dear brother,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries).
.........................................................................................................................
"Wakan Tanka Tunkashila onshimala"(Grand Father Spirit,pity me,so that the world and my people may live).
Great Medicine Man Lame Deer




























































































#16399 (raspuns la: #16351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
No!It's not your imagination!Pt. LMC - de Little Eagle la: 22/06/2004 21:04:56
(la: APELEZ LA MINTILE SI INIMILE ROMANE)
Dear sister,

I wish I could write you in english,but...avand poate mai multe de spus,sa scriu un text complet in engleza,as risca sa nu fie publicat de Admin(a.k.a Daniel).
Nu, imaginatia ta nu a luat-o deloc razna.
Nu stiu de ce te-ai mira?Si nu crede ca ar fi o iluzie ca putem sa avem uneori un numitor comun in subiectele din cafenea(cerc,cum il numesc eu).

Eu personal nu am nimic impotriva nimanui,pe toti din cerc ii consider fratii si surorile mele,a avea unele discutii contradictorii uneori eu zic ca e bine pt. fiecare,caci invatam mereu cate ceva de la unii la altii.
A critica cu rautate asta nu accept,sa zicem ca-mi spun parerea la o tematica si apoi sunt pus la zid si criticat,accept asta dar sa fie ceva constructiv,nu de dragul de a ma lovi cu cuvinte rele,inseamna lasitate in ochii mei si la fel nesinceritate si m-as simti trist,pt. ca eu te iubesc(generally speaking)si sunt onest cu tine,dar tu ma injuri pe la spate.
Si chiar daca faci asta eu tot te voi iubi.Nu-mi pot ura fratele sau sora.

Asa am fost crescut sa gandesc de fratii mei indieni.
Odata cu zile in urma am scris cum este ritualul indian de discutii,pe stilul traditional vechi.Toti stau in cerc turceste si fiecare vorbeste pe rand tot ce are pe suflet si cu sinceritate si fara rusine chiar discutand anume intimitati sexuale.Este un cleansing al sufletului,o purificare.
Asa am gandit si eu ca trebuie sa fiu si in cafenea si desigur ca ai citit destule ce am scris despre viata mea,inclusiv cea sexuala si nu imi este rusine deloc de trecutul meu.

Uneori,I'm tesing some brothers&sisters and I did it with you too,so please forgive me,dar nu cu intentii rele ci asa cum fratii si surorile au felul lor de a se purta unii cu altii,tu stii bine avand 2 frati.
De ce oare nu am avea unele lucruri in comun?De ce ar fi atat de surrealist?
Eu inca de mic copil am fost prieten cu tot soiul de oameni,si nici mai tarziu nu mi-a cazut nasul,eu consider pe toti ca au ceva bun in ei,chiar si cei considerati rai.
Am fost cu hotii,cu batausii,cu vagabonzii,eu insumi la un moment dat am fost ca ei,dar am fost si cu intelectuali,oameni f. educati,am intrat in cocioabe de o camera in care traiau mama+tata+fiica la un loc...si fost in super vile cu 3-4 etaje
si lift interior.Am condus trabant dar condus si Porsche,uneori am fost f. sarac alteori plin de bani de dadeam in stanga si dreapta si nu-mi pasa.

Am avut sex cu prostituate si call girls de lux dar si cu manechine de mode sau fete obisnuite si modeste dar crede-ma ca niciodata nu am avut femei care sa nu arate f. bine,asa mi-a fost soarta si pe undeva sarmul ce am avut in tinereti.
Am vrut mereu sa cunosc cat mai multe din viata,orice,citind romane de scriitori mari,ori carti de filosofie,dar uneori si citind rahaturi politiste,pt. ca mintea are nevoie de o relaxare,de ceva stupid,altfel inebunesti.

E la fel si cu filmele,nu mereu vei vedea filme de avangarda sofisticate si filosofice,franceze,ori italiene etc.Uneori te uiti si la ceva usor sa te deconectezi sa nu ceara sa-ti folosesti mintea prea mult.
Nu-mi plac acei oameni care se cred sofisticati si ..intelectuali,se mint pe ei insisi.
La fel am facut si cu religia.De ce sa ma ancorez doar intr-una?Sunt atatea credinte in lume de studiat si toate in final spun acelasi adevar unic.Ca unele popoare il vad pe Dumnezeu ca Rama sau Krishna sau Allah sau Abraham sau Jesus sau Zoroaster ori Meher Baba,pt. mine toti sunt acelasi Dumnezeu cu nume diferite.La fel Great Spirit numit de indieni sau Wakan Tanka(in limbajul Lakota).

Mereu am fost avid de cunoastere si am citit destule si uneori chiar participat la unele ceremonii indiene,sa vad cum se fac si cum cred acei oameni(vorbesc de indieni din India),am studiat si Tantra si apoi studiat orice despre Diavol pt. ca trebuia sa cunosc cat mai multe.
Credinta ce am in Dumnezeu e de neclintit,dar nu am fugit sau mi-a fost teama sa studiez black magic si sa cunosc cativa satanisti in shop-urile lor din Manhattan pline de skulls,lumanari negre,pentagrame etc. Chiar am avut sex cu o fata ce lucra la un astfel de shop,mereu imbracata in negru si unghii negre ruj pe buze negru,dar atat de frumoasa ca nu-mi venea sa cred ca statea deasupra mea si picura ceara de la lumanare pe pieptul meu,f f.f. focoasa.

Dar a stiut ca nu-s material pt. secta lor,asa ca n-a durat decat poate 2-3 luni relatia dar sex..in prostie si f. bun!
Am vrut sa stiu cat mai multe,nu am avut sex cu barbati...as fi vrut din curiozitate,am cunoscut si avut multi prieteni gay,mi-a fost teama de aids,deh odata in viata am fost las.

Vezi Magdalena cum am fost demult?Asa mi-a fost scris de soarta.
hai sa-ti zic una interesanta,numele fiind o simpla coincidenta.
Cand aveam 7 ani dormeam in pat noptile cu ...o papusa si o numisem...Magdalena...Alti baieti dormeau cu ursuleti,eu cu...o papusa!!!
Dar zic sa inchei aici deocamdata,vezi insa ca asa sunt eu,spun adevarul si nu-mi e rusine de nimic.
And don't worry,you're not alone.

Te sarut mult de pe cealalta coasta,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
................................................................
"Love is something you and I must have.We must have it because our spirit feeds upon it.We must have it because without it we become weak and faint.Without love our self-esteem weakens.Without it our courage fails.Without love we can no longer look out confidently at the world.We turn inward and begin to feed upon our own personalities,and little by little we destroy ourselves.
With it we are creative.With it we march tirelessly.With it,and with it alone,we are able to sacrifice for others."

Chief Dan George












































































#16584 (raspuns la: #16548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Articol beton! - de mya la: 02/09/2004 13:52:53
(la: Luptele interne dintr-un unui partid expirat)
"Craii de curte noua".

de Mircea Cartarescu, aparut ieri (1 septembrie) in Jurnalul National

"Intre studiile psihologice, psihologia cuplului ocupa un loc extrem
de important. Caci orice cuplu, de orice tip (sot si sotie, Marx si Engels,
Stan si Bran, Butch Cassidy si Sundance Kid, Sacco si Vanzetti, Ginger si
Fred etc. etc.) capata o identitate aparte, numita de specialisti gestalt,
diferita de cea a celor doi componenti.
Exista, de exemplu, nebunie de cuplu, in care, de fapt, doar unul
dintre membri e nebun, dar ii induce convingerile sale delirante si
celuilalt. Exista, de asemenea, comportament criminal de cuplu: cei doi
membri nu ucid cand sunt separati, dar cand se-ntalnesc devin o formidabila
masina criminala - Ian Brady si Myra Hindley, de pilda. Exista si cupluri
alcatuite din persoane atat de diferite-ntre ele, incat pare aproape
imposibil sa-ti dai seama ce-i uneste, de fapt, pe cei doi. Mai ales ca-ntre
ei, de multe ori, in loc de afectiune, nu poti detecta decat ura, dispret si
frustrare.

In asemenea cazuri, scrie un mare autor roman, Mateiu Caragiale, nu
poate fi vorba decat de o forma sau alta de viciu. In faimosul sau roman
"Craii de Curtea-veche", el si descrie un astfel de cuplu, format din
Pasadia, boier decazut, si Gorica Pirgu, calauza sa in scarboasa si obscena
viata de noapte bucuresteana. Cei doi se detesta si, in conditii obisnuite,
n-ar putea fi vazuti niciodata in acelasi mediu, dar atractia viciului e mai
puternica decat orice diferenta structurala sau sociala dintre ei. Ei sunt
nedespartiti, in ciuda tuturor tentativelor de evadare, de parca-i
tine-mpreuna o vraja rea. Astfel de cupluri nu sunt rare nici in casnicie,
nici in afaceri, nici in politica, si provoaca mereu uimirea spectatorului
din exterior.

Ce-i tine-mpreuna pe Iliescu si pe Nastase, noii Pasadia si Pirgu ai
unei Curti noi? Ce fel de alianta paradoxala mai e si asta? La recentul
congres PSD s-a afirmat ca legatura lor are "o forta extraordinara". Pentru
mine, tandemul celor doi e un spectacol grotesc si tulburator. Fiindca rar
poti intalni oameni mai deosebiti ca fire, ca gandire politica si ca
interese aparente. Ion Iliescu e un gorbaciovist, un comunist cu fata umana,
credincios idealurilor din tinerete, om dintr-o bucata in felul lui, desi a
fost constrans, asemenea lui Galilei (!), la cateva retractari formale. Este
incoruptibilul care a tolerat sub umbra sa cel mai mare numar de corupti
care s-a vazut vreodata in Romania. E cea mai inadecvata persoana pentru
conducerea unui stat ce doreste sa inlature catastrofa trecutului, pentru ca
el insusi este trecutul ce-ar trebui inlaturat. E ponderat si modest de
obicei, dar prin manusa de catifea strabat adesea pumnalele de otel ale
ideologiei pe care masca sa de om de treaba o imbraca. Omul acesta anacronic
a fost nesansa istorica a tarii noastre in ultimii 15 ani: nici un lider
asemenea lui nu mai exista in fostele state comuniste - cu exceptia
semnificativa a celor din fostele republici sovietice. Nastase, pe de alta
parte, apartine altei generatii si altei viziuni. E politician "de cartier",
cinic, pragmatic, deloc insensibil la proprietate. Iliescu este crucea pe
care trebuie s-o duca. Sunt convins ca-i uraste fiecare zambet si fiecare
cuvant. A-ncercat de nenumarate ori sa se lepede de el, si de fiecare data
batranelul acesta aparent atat de fragil i-a tras peste bot, cam ca-n
"Karate Kid", cate-o laba magistrala, de l-a dat de-a berbeleacul. Ce chin
ingrozitor: sa nu poti guverna cum vrei tu din cauza tatucului, dar in
acelasi timp nici sa nu te poti dispensa de el, pentru ca fara el esti
nimeni. Poate sa tina, pe de alta parte, Ion Iliescu la baiatu-asta
rubicond, arogant si avid de bunuri lumesti? Recunoasteti ca e cu neputinta:
Nastase arata, de fapt, ca Uncle Sam calare pe-un sac de dolari din
caricaturile din tineretea actualului presedinte.

Adevarul e ca avem aici un cuplu construit pe viciu, pe viciul
mortal al puterii cu orice pret. Forta "extraordinara" a legaturii celor doi
e una hidoasa si maligna: cei doi formeaza-mpreuna o masina de adunat
voturi, teribil de eficienta intr-o tara in care presedintii de bloc sunt
toti dupa chipul si asemanarea presedintelui din varf, iar mafiotii locali
isi modeleaza trupurile si averile dupa titanul de la Cornu. Luati separat,
avem un pensionar si-un hip-hop-ist. Impreuna sunt gaina cu oua de aur a
partidului de guvernamant.

Din fericire, oamenii stiu ca e nevoie de o schimbare. Ca nu e
sanatos sa poposim in rada Uniunii Europene avand la carma un comunist si in
cala un urias partid al celor corupti. Si mai stiu ca nu e sanatos ca
Nastase sa-si arate suficienta si ca presedinte, in vizitele protocolare. Ca
acest paradoxal cuplu trebuie lasat in urma, in pubela istoriei, spre
usurarea celor doi si spre binele nostru, al tuturor".
TRECUTUL ESTE GARANTIEA VIITORULUI-DACIA STRABUNA - de DESTIN la: 05/09/2004 08:13:57
(la: Cum gandim?)
Se porneste de la ideea gresita ca dacii au fost un popor de pastori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizatia si latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare.

Nimic mai utopic, nimic mai neadevarat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramura din trunchiul dac si prima lor civilizatie au primit-o de la daci, dupa cum vom vedea…

Elementul autohton dacic a ramas pe loc, în asa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu si pentru daci.

Cand ne gandim la fractiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri si stim ca acestia au dat civilizatia lumii, te cuprinde revolta gandind cat de gresit au deslusit unii istorici realitatea faptelor.

Vergiliu vorbind despre Daci, îi numeste genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pamînt) si terrae filli (fii pamantului) (Eneida, VI, 580). Si Servius spune acelasi lucru.

În Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganti. Mai mult, Homer îi numeste “zei Titani” (Hymn in Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar în Iliada, tot Homer le spune “protoparintii zeilor” si ai oamenilor distinsi, sau protoparintii parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV).

“Si era peste tot pamîntul o singura limba”” (Moise, Cartea I) dar nu o numeste.
Psametus, unul dintre cei mai culti faraoni ai Egiptului, care a trait cu sapte veacuri î.e.n. spune:

“Am facut multe experiente în viata mea, ca sa aflu cel mai vechi popor pe pamant si ce limba vorbea acel popor; în sfarsit am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a frigienilor, adica a pelasgilor si prin urmare acesta este cel mai vechi popor” (Herodot, Cartea II).

Dar cine sunt pelasgii?

O spune Diodor Siculo:

“Eu sînt pelasg, nascut din pamantul negru al Daciei” (Diodor Siculo a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut în Carpati).

De la pelasgi ia numele fractiunea de popor dac, care a ajuns mai tarziu si în Italia.

Pelasg a fost o diviAvem noi constructia lor de fraza?

Avem noi pe: us, is, os si verbul la sfarsit, asa cum aveau romanii?

Nu, vorbim asa cum am vorbit de cand ne gasim pe pamantul acesta.

Noi pastram întreaga traditie, pe care alte popoare de aceeasi origine nu o mai au.

Italienii nu au traditia noastra si nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaste ca este un popor nou.

Si daca lucrurile stau astfel, cum poate sa gandeasca cineva ca oamenii acestia, a caror rasa si limba era bine determinata, au amutit si au surzit, trebuind sa astepte 1.000 de ani, pana au venit peste ei romanii sa-i vindece de mutenie si sa-l învete limba romana?

Sa aruncam o privire la romani cine le sunt conducatorii:

235-238 de origine tracica MaximinTracul din Moesia,vorbea latina cu accent tracic.

249-251 de origine traco-ilira Decie(C.Messius Decius).

267-268 de origine traco-ilira Marcus Acilius Aureolus.

268-270 Marcus Aurelius Valerius Claudius din Sirmium.

270-275 Aurelian Lucius Domitianus Aurelianus din Sirmium.

272-282 Probus M. Aurelius din Sirmium.
………………………………………………………………….
293-305 Constantinus Chlorus tatal Sfantului Constantin Cel Mare.

305-337 Sfantul imparat Constantin Cel Mare,fiul lui Constantinus Chlorus si
al Sfintei Elena-daca de origine.

Constantin cel Mare, Sfantul Constantin Cel Mare, a fost si ramane una dintre cele mai mari personalitati ale Istoriei. Etnic si spiritual a fost straroman in cel mai clasic sens al cuvantului.

Sau, cu alte cuvinte, el este primul ? si probabil cel mai mare ? domnitor roman.

Crescut pentru a sluji si - posibilitatea nu se excludea niciodata in marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legaturi tracice - atat de sange cat si spirituale -, convertit la Ortodoxie dar pastrand in permanenta o linie diplomatica necesara, totusi fara a se departa de Dumnezeu, sinteza a geniului diplomatic si organizatoric roman si a entuziasmului si misticismului traco-ilir, Sfantul Constantin Cel Mare ramane o pilda de neegalat in toata istoria Imperiului Roman si a celui Bizantin de limba greaca.

El s-a nascut la Nis si a crescut in complexul mediu al traco-romanilor si protoromanilor aflati la putere in Imperiu. Ca sugestiv exemplu al sus-amintitei complexitati este faptul ca a trebuit, atunci cand tatal avid de putere si-a abandonat sotia - pe Sfanta Elena - sa se obisnuiasca a trai intre mama vitrega, fiica a lui Maximianus Hercules (deci tot traco-romana) si mama sa adevarata. Este de mirare cum, in aceste conditii vitrege, a izbutit sa devina crestin, cu o asemenea impresionanta dimensiune spirituala.

Ma opresc aici si intreb: unde/cine/care sunt conducatori straini?

Ce zici Tu:
"Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români."

Afirmatiile din comentariul mai jos postat sunt fara acoperire...

"mya si complexele nationale
#18555, de AlexM la Thu, 29/07/2004 - 21:40"

(va urma)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

banii sunt putere si puterea corupe - de irina fiorentina la: 05/09/2004 17:00:29
(la: America si puterea petrolului)
Catre ofemeie de la o alta femeie (si romanca).

Stii, suntem cam pe aceeasi lungime de unda.
Dupa ce am vizionat filmul de curand aparut - Fahrenheit 9/11 - incep sa fiu tot mai convinsa ca astfel de scenarii sunt la ordinea zilei, ca e vorba de America sau alte puteri economice ale actualitatii.
Si, in fapt, mi-am pus intrebarea - chiar daca doar la nivel personal si abia schitata - cand va veni si randul Romaniei...pana acum am reusit sa intram in Alianta Nord-Atlantica, impreuna cu alte tari la fel de disperate ca a noastra - si asa putem furniza carne de tun scopurilor imperialistice si mercantile ale Marii Natiuni...de fapt, ale conducatorilor ei.
Atacul la Twin Towers nu a fost facut de iracheni - adica Saddam - si totusi ei au fost incriminatii si atacati...s-a gasit astfel o scuza pentru a invada o tara si a o exploata...
Singurul lucru pe care noi, cei care nu contam, il putem face e de a nu ne lasa manipulati si de a incerca sa banuim adevarata realitate, ceea ce se ascunde in spatele mastilor de pe scena politica a lumii. Iar America a ajuns la un limite de toleranta prin contrastul pe care-l afiseaza intre aparente si adevarata realitate...
Exista cei puternici, care cred ca banul poate cumpara si realiza orice vor, care se cred infailibili si se declara "presedinti de razboi" cu orgoliu, in timp ce pe ascuns rad de ignoranta si naivitatea maselor...dar si noi existam si inca putem exprima o parere si putem refuza de a ne lasa manipulati cu usurinta!!!
Poate Romania nu va fi atacata fatis, dar in mod subtil si in ascuns, viermele roade de ceva timp si-si face planurile sale de invazie...in mintea si in aviditatea noastra, in dorinta de occidentalizare, de integrare europeana. Si noi acceptam situatia, ba inca suntem multumiti de a fi considerati de o asa mare putere, uitand ca inca ne lipseste o baza solida pentru a creste liber si democrat ca si occidentul...ca mai intai trebuie sa renuntam la mostenirea lasata de comunism in minti si suflet pentru a putea crea o societate si un nivel de trai superior.
Am spus ceea ce cred si ar mai fi altele de spus, dar timpul nu-mi permite.
pe curand.
este uluitor in romania de az - de (anonim) la: 06/10/2004 01:08:45
(la: Judecatoare actrita de filme porno)
este uluitor in romania de azi cum mass-media manipuleaza poporul roman,si cum noi romanii suntem luati de prosti de catre "cei de sus care ne guverneaza"si care trag sforile;din nefericire noi inghitim pastilele lor;daca este de la MISA conteaza ca doar trebuie sa scoata in evidenta ca simpatizantii si membri sunt "imorali" si asta le da "lor" dreptul sa calce in picioare legislatia si le da dreptul sa se bage in intimitatea omului pe motiv ca este "imoral" si adeseori fara o proba concludenta....este trist ca aceasta mas-media care adeseori a fost la mana banului puterii.scrie pe prima pagina asemenea lucruri,in loc sa condamne o incalcare a intimitatii personale care dintr-un motiv sau altul ca "asa vrea cineva de sus"aceasta presa avida de senzational a castigat bani de pe urma distrugerii unor oameni;la revolutie nu s-a sperat asta ;nu aceasta a insemnat libertatea presei si va invitam sa reflectati domnilor jurnalisti....
comentarii la comentarii - de desdemona la: 11/10/2004 12:23:35
(la: O noua limba de circulatie internationala)
pentru Jimmi si Florin

Parerile mele: nu e neaparat necesar sa traiesti in tara respectiva ca sa inveti o limba, daca ai suficient contact cu ea poti sa te exprimi bine in ea si inainte de-a fi calcat acolo. Sunt multi tineri romani fluenti in limbi straine daca au avut profesori buni, daca au citit carti si urmarit filme in limba respectiva. Eu inainte de 99 n-am calcat deloc in tzari anglofone, iar in franta fusesem doar zece zile (vreme la care deja eram fluenta). Am fost insa avid cititor de romane si BD in franceza si engleza; dinainte de 14 ani. Colegii mei erau tot cam la fel (nu toti, ci doar cei mai dotati). In privinta exprimarii n-am avut nicicand probleme, viteza de conversatie fiind aproape ca-n limba materna. Mai greu era cu intelesul, cel putin in UK, fiindca unele accente locale britanice sunt rrrradical diferite fata de amero-engleza de la TV. Mi-a trebuit putin timp pana mi s-a 'calibrat' urechea la noul accent. Dar si acum sunt accente greu de inteles: vezi filmul 'snatch' sau 'oh, brother, where art thou ?' Iti trebuie cam 10 minute de acomodare (sau, mai sigur, subtitraj pentru surzi).

Sigur, cum trec anii, daca nu folosesti o limba, incepi sa uiti, mai ales vocabularul. Dar daca bazele sunt bune, poti sa 'reinvii' o limba citind cateva carti. Daca nici atunci nu merge deloc, inseamna ca n-ai 'stiut bine' limba niciodata.
Dar ce credeti de italiana si spaniola ? Am mai multe prietene care au invatat aceste limbi de la televizor, urmarind telenovele sau canale in limbile respective. Fara sa mearga la un curs, eventual cu un dictionar, vorbesc fluent si destul de corect. E norocul nostru ca romana e inrudita cu ele, si ca romanii prezinta filmele in V.O. (versiunea originala, adica nu dubleaza vocile actorilor ci pun titraj textual). In Anglia si mai ales in Franta primeaza dublarile, si ca urmare ei tare greu invata limbi straine.

Desdemonita
Felicitari de Craciun - de (anonim) la: 25/12/2004 22:09:25
(la: Cele mai frumoase poezii)
SUnt Adela Vasiloi
Urez la toata lumea un Craciun fericit, multa sanatate si voie buna.
Va fac cadou o poezie de iarna:Înflorirea de iarnă

Înflorirea de iarnă, în parc,
Îmi oferă minunile sale -
În sclipirile-i alb-virginale
Mă deschid şi avid mă încarc
De un dor într-atât de imens,
De-o tristeţe atât de senină,
Încât lumea de-a pururi meschină
Fără voie se umple de sens...

Universul devine rotund -
Mai rotund, mai perfect ca o sferă -
În tăcerea lui alb-austeră
Ca-ntr-o ceaţă de vis mă cufund.
Pe aleile parcului azi
Trec ca umbra, cu paşi de panteră,
Scârţâitul zăpezii mai speră
Să mă afle aici, printre brazi,

Ci eu zbor către steaua din vis,
Prinzând flori de zăpadă cu gura,
Căci mă strigă, mă cheamă Natura
În poeticul ei paradis.
Ca zgârcitul, se pleacă din mers
Şi culege, sublima stăpână,
Pe oricine absoarbe lumină
Şi-i întoarce sclipirea... în vers.
Adela Vasiloi
Pacat - de RSI la: 02/01/2005 20:27:35
(la: Scandal la Teatrul National)
Pacat ca actori mari pot fi oameni mici, dar asa-i de cand e lumea si pamantul. In teatru fiecare a aparat "gasca" sau "bisericutza" lui si intr-o societate cu foarte multi actori talentati lupta e acerba si se practica loviturile sub centura. Chestie exploatata de un dihor avid de gunoi ca Dan Diaconescu si zero tv-ul lui. Sa ne multumim sa-i vedem pe actorii nostri pe scena si sa ignoram micile lor "scapari" morale.



==============
"Ce que l'on concoit bien s'ennonce clairement et les mots pour le dire arrivent aisement"-Boileau

Cool...ca si Harry Potter - de ampop la: 28/01/2005 12:50:07
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
O lume desacralizata, secularizata...o lume insa avida de ocultism, magie,vrajitorie. Va fi best seller ca si Harry Potter si elucubratiile sale de twisted mind sau Lord of the Rings...substitute si surogate ale "credintei" secolului XXI. Il aducem pe Cristos in mizeria promiscuitatii vracilor tehnologici, pentru a vinde bine...si de ce nu, last but not least, nevoia de "conspiratie" cu templieri, masoni, iluminati etc. Tom Hanks actor excelent, cu atractie insa pentru subiecte specifice lumii liberale, cum ar fi Streets of Philadelphia cu "blanzi homosexuali"...va fi el oare Cristosul mincinos? sunt curios..."sang royal" sau "bull shit" in stil texan! Shalom brothers!
Mario
pretul unui echipament complet si de buna calitate este in jur de $3,000.
si dupa cum poate sti, oxigenul e destul de scump, deci euiti sugerez sa-ti cumperi o statie mobila de O2 (pe care o poti monta intr-un pick-up truck) pentru $5,000.

Deci daca te hotarasti sa devi un avid scufundator, ai avea nevoie de o suma in jur de $8,000
#35988 (raspuns la: #27281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gustă prietene - de carmen-mihaela la: 16/03/2005 20:45:01
(la: gustă prietene)
am facut si ieri acelasi comentariu.
felicitari!
trebuie sa o parafrazez, din nou, pe oana pelea, care a spus intr-un interviu, ca atunci cand a vazut prima oara zgarie norii , din new-york "a fost mandra pentru ca este om."
eu cand vad zgarie norii din sufletele romanilor sunt manfra ca sunt si om si romanca. (suna aiurea dar nu toate adevarurile sunt scutite de penibilul cuvintelor mari.)
cat despre poezie: ea suna asa cum stie sa auda gandul meu avid de cuvinte care sa cladeasca o punte peste toata tara acesta de deal si de hau.

c.m.
Simeon Dascalul, Bine ar fi daca... - de Dr Evil la: 16/03/2005 20:54:22
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Simeoane,

Influenta religiei in viata politica a tarilor nu este numai problema noastra a romanilor. Este problema tuturor tarilor din lume. Toate razboaiele, chiar daca au avut un interes economic, au fost motivate religios.
Tu ai dreptate, din ce in ce mai mult populatia lumii devine ateista... dar asta printre oamenii educati. Nu uita ca inca exista fanatism religios si este in crestere.
Biserica, nu conteaza numele si orientarea ei, nu scapa nici o ocazie sa recistige teren. Orice nemultumire sociala si politica este folosita ca sa adune "prostimea" in jurul bisericii.

Cum iti explici miliardele de oameni care se duc in pelerinaj la Meca sau la Vatican?
Cum iti explici ca, in "prostia" lor, miliarde de oameni inca mai considera un papa, un rabin, un aiatolah, sau un patriarh persoane sfinte si cu putere divina?...
Cum iti explici apelativurile de "Presfintitul", "Preafericitul". Cum iti explici ca inca multa prostime ii considera "sfinti" si le pupa miinile murdare si avide de bani?

Uita-te ce face religia in Anglia - Irlanda, uite ce face religia intre Israel si Palestinieni, uite ce a facut religia dintr-o tara ca Libanul... Uite ce face religia intre Rusia si Cecenia...
O sa spui ca motivele religioasa sint numai la suprafata confictului si ca de fapt interesele politice si economice sint la baza lor.
Perfect deacord!
Dar ai vazut vreo religie ridicindu-se si spunind asta? Nu! Pentru ca desi conflictele sint religioase numai la suprafata.... biserica are avantajele ei. Sta in umbra si asteapta sa culeaga roadele.

Statele se folosesc de biserica si biserica se foloseste de state.


"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#39617 (raspuns la: #39556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nelu a cazut ca un ordinar :) - de ampop la: 22/04/2005 10:56:08
(la: Geoana, presedintele PSD)
Parafrazand-ul pe Alex Porc, cu Nea Trichinelu' care da ortu' popii ca un ordinar, putem spune ca tovarasul Iliescu a scapat tzatza puterii din gura. Se pare ca la Iliescu aviditatea de putere, putere pura si simpla, depasea orice nivel, devenind absolut patologica. De la mineriade, la masinatiile de culise, Iliescu cu abiliatetea sa dovedita, a reusit sa sforareasca si sa se tina lipit de ugerul puterii o viata intreaga. Pana si pe Ceausecu se pare ca l-a executat doar din orgoliu. Cum, El (cu E mare) dumnezeul prim-secretar sa fie marginalizat de cizmar? Asa ca i-a facut de petrecanie , impreuna cu Gelu Voican-Voiculescu & the KGB jazz band. Multumea minerilor, isi inlatura "tovarasii" de drum fara scrupule, vezi Petre Roman sau Melescanu.
Acum se pare ca o parte din infrastructura comunisto-cleptocrata (asa zisii baroni) a cooperat sa-l dea jos pe mosul Ilici. De, nu "da bine" la Occident...De aceea optimismul meu este intr-o oarecare masura rezervat. Bombonel cel finut si intelectual rasat l-a "lucrat" pe aparatcikul Ilici, impangand in fata un alt intelectual (probabil cel mai occidentalizat psd-ist), Geoana. Si a reusit. In schimb secretar general ramane Chiron Chitrea (copyright Divertis), om al "mafiei" viscerale a PSD-ului. Om care si-a facut restaurant tip Marriot la subsolul Ministerului Transporturilor si care este uns cu toate alifiile. De aceea am mari rezerve. Oricum pe plan local gasca securisto-cleptocrata si-a infipt bine stalpii (Oprisan etc.). Vom vedea...dar oricum este bine ca Nea Trichi-Nelu trebuie sa lase carma din mana....Numai, numai sa nu faca infarct de amaraciune :).
Mario
Regasim ceva ce n-am pierdut. - de priestige la: 30/06/2005 10:47:52
(la: adolescenta....)
Scuze ca iti scriu asa tardiv,dar...am fost imprastiat in ultima vreme.
E demn de retinut...Adolescenta desemneaza o perioada incarcata de procese ample si controversate.(incepe pe la 14 si dureaza pana la 25)
Deci...Un eseu compus ca sa-mi explic multe...
CINE SUNT EU?
Traim intr-o perioada in care societatea,prin toate mijloacele aferente ei,exercita o influenta si un impact puternic asupra fiecarui individ.Multi ar putea spune,la o privire superficiala, ca suntem produsul socialului,dar inlauntru(in perioada adolescentei)incepe sa se concretizeze subiectiv ceva latent,ceva existent in noi inca de la nastere.
Adolescenta presupune astfel asumarea de catre fiecare dintre noi a propriului "ego",a propriei constiinte.Incepem astfel sa ne identificam in plan material cu cele mai ascunse(intime)ganduri,plasandu-ne propria personalitate in realitatea obiectiva.Stabilim astfel noi coordonate subiective si obiective redimensionand astfel sfera realitatii sociale.
Mi-am dat seama ca pot sa ma trezesc ca si constiinta de sine.Incet incet incep sa renunt la ritualurile de joc,ele incepand sa capete conotatii de competitie.Simt astfel nevoia sa pun simt critic si originalitate in fiecare gest,tanjind launtric dupa afectivitate in amplitudinea aspectelor ei.Incep sa ma descopar constient-Eu-am devenit o structura care-si permite sa aiba idei si lupt pentru a-mi argumenta existenta.Experienta mea calitativa imi spune ca am inceput sa percep realitatea.Si totusi ma simt atat de vulnerabil,desi-mi impun sa am incredere in mine si in mediul care ma inconjoara.
Imi dau seama ca am ajuns sa fiu dependent de atentia celor din jurul meu.Este perioada in care simt ca am nevoie de modele pt a inmuguri.
Din cauza nevoii de a ma afirma si de a fi unic in felul meu incep sa fiu tradat de conduite ale revoltei(prin care refuz ostentativ ceea ce am invatat,adopt atitudini negativiste,contrazicand pe altii fara temei),ale inchiderii in sine(cenzura a sentimentelor,atitudinilor si actiunilor,introspectie pentru cunoasterea de sine)si ale exaltarii(confruntarea cu altii pentru verificarea propriilor capacitati-fizice,intelectuale si afective)
Observ ca am inceput sa am atitudini extreme fata de tot ceea ce dispretuiesc sau nu intra in sfera preocuparilor mele si cu dificultate imi dau seama si recunosc ca am devenit ignorant.
Candva,in copilarie credeam ca stiu ce vreau si ca jocul este singurul in masura sa-mi provoace imaginatia.Acum,odata cu nuantarea limbajului si cu imbogatirea perceptiilor,emotiilor si cunostintelor imi dau seama ca am devenit mai nesigur si mai inchis desi tind spre comunicare si spre protectia propriei mele personalitati.
mananc tot.Mananc pana si firimiturile cazute in farfurie,pe fata de masa si chiar pe cele cazute pe servetul grosolan.Si asta nu pentru ca mancarea pe care o mananc zilnic nu mi-ar satisface necesarul de hrana de zi cu zi.Mananc tot pt ca nu vreau sa pierd nimic din ceea ce mi se ofera.(=>adolescentul avid de cunostinte,actiune si de a experimenta).Asta ar exprima cel mai bine felul in care ma simt acum..."
Te regasesti?Ciprian(adolescent pe sfarsite,sper vesnic copil)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...