comentarii

bărbați


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Voi probabil percepeti un med - de My la: 04/01/2004 19:33:56
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Voi probabil percepeti un mediu în functie doar de experienta personala imediata. Unii ar putea fi fericiti si în Coreea de Nord, daca nu au probleme cu stapânirea. Asta înseamna ca sistemul coreean de nord e ceva la care sa te uiti cu gânduri pozitive ?

Trebuie sa mi se ceara MIE spaga la primul contact uman ca sa ma revolt ? Fauna care misca si actioneaza în jurul meu nu îmi provoaca nici o reactie ? Mentalitatea pe care o vad, chiar daca de multe ori nu atinge un turist în trecere de o saptamâna, trebuie sa ma lase indiferent ?

Vilele pe lânga care trec, mizeria din orase, programele tv, spitalele, pensiile, capra vecinului, politia, functionarii publici, toate astea îmi provoaca o scârba imensa. Prefer sa stau departe.

Daca am timp si bani ma duc în excursie în alte tari, de ce sa dau bani doar ca sa mi se reaminteasca activ cosmarul pe care l-am trait atâtia ani ?
>>>>sint convins ca din pct-u - de My la: 05/01/2004 17:52:03
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
>>>>sint convins ca din pct-ul tau de vedere ai dreptate; dar- my - >>>>nu generaliza. acelasi lucru se intimpla si unde esti fara sa stii
>>>>( poate) depinde de experintza ta acolo; de conditziile in care >>>>ai ajuns acolo.

Nu generalizez nimic, mi-am spus si eu parerea ca tot restul de aici. Unii spun ca se sting treptat ca o lumânare în viscol departe de România, eu spun ca mi-e bine departe de România. Nu e nici o suparare daca fiecare traieste altfel.

>>>> nu-ti renega tzara si trecutul si nu ti-o huli; toate se vor >>>>rasfringe asupra ta, fara sa stii si fara sa ti se spuna; asa >>>>sint oamenii!

Hai sa nu intram în lozinci. Eu remarc un fenomen si povestesc cu scârba de el. Eu sunt de vina ca acel fenomen exista sau altii sunt de vina ? Unii se leaga de cei care sunt nemultumiti si se lupta sa salveze aparentele, si uita intentionat sau nu de cei care zi de zi îi fura si îi mint si-i târasc mai departe în mizeria colectiva. Nu sunt prefacut si nu am nici o jena sa zic "ala e un rahat cu R mare" indiferent daca vorbesc pe forumuri sau în viata reala, indiferent daca e vorba de tara natala, de rudele mele sau de straini.

>>>>Nu ne vorbesc destui de rau? macar noi sa ne abtzinem! In ori ce >>>>caz sa nu generalizam ca in cazul( tau) cu Coreea de Nord; nu ne facem nici-un serviciu.; nici noua , nici celor de acolo.

Nu trebuie sa ne ascundem de nimeni, nu stau francezii si nemtii sa citeasca ce scriem noi aici, si stim cu totii ca vorbim despre acelasi lucru arhi-cunoscut. In rest, cu strainii, fiecare îsi reprezinta tara cum poate, si nu cred ca eu o reprezint rau.
#7639 (raspuns la: #7603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Martisor - de SB_one la: 29/02/2004 13:10:20
(la: 1 Martie - despre Martisor)

În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital. Şi în noi înmugureşte iar, şi iar, speranţa. Nu întîmplător, în luna martie se celebrează „Ziua Femeii”. Femeia este aceea care păstrează viaţa şi o înnoieşte. Femeia este fiinţa prin care Dumnezeu şi-a luat un trup omenesc şi a venit printre noi să ne re-înveţe omenia, în esenţa ei: iertarea, răbdarea, dreapta judecată, toleranţa, mila, iubirea de semeni. Vrem să recunoaştem sau nu, tributari orgoliului nostru masculin, Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre.
Bolta catedralelor este susţinută de o cheie – cheia de boltă, secret cunoscut doar de constructorii iniţiaţi şi transmis exclusiv în mediul lor. Fără această cheie, bolţile catedralelor s-ar prăbuşi. Fără femeie -, cheia de boltă a lumii noastre, secretul rezistenţei, continuităţii şi măreţiei ei, viaţa ar înceta. Uităm adesea că suntem fiii unor mame. Uităm uneori că partenerele noastre care ne iubesc îşi zidesc vieţile în temelia vieţilor noastre. Luaţi de vîltoarea „războaielor” noastre, cel mai adesea inutile, uităm să preţuim şi să acordăm respect acestui nevăzut izvor de blîndeţe, duioşie şi înţelegere.
Poate că lumea bărbaţilor a obosit. Poate că vitalitatea lor s-a erodat, fiind mereu expuşi exigenţelor de tot felul, proprii sau impuse de regulile sociale. Poate că a venit vremea să acordăm şi femeilor dreptul de a decide, de a continua ceea ce noi am început. Pentru că au dovedit calităţi incontestabile de lider, de bun organizator şi o stăruinţă fără seamăn în a-şi atinge ţelurile. Pentru că au dovedit, într-o istorie multimilenară, mai multă toleranţă şi putere de a ierta, decît am putea noi dovedi. Poate a venit vremea să demontăm eterna sintagmă a misoginismului: „lumea noastră este şi trebuie să fie condusă de bărbaţi”. Uitînd că echilibrul aceste lumi l-a creat, pe nevăzute, tăcut, lumea femeilor.
Cel care nu respectă femeia nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, este pierdut. Doresc tutror femeilor să fie fericite. Doresc să le mulţumesc că există şi că au grijă de noi, de viaţă, de continuitate. Au în mine un mare admirator. Al puterii lor de care nu sunt niciodată conştiente.

semnat
NB



SB
................................................................
Daniela - de carapiscum la: 15/10/2004 17:30:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Abia acum am observat mesajul tau asa ca incerc sa-ti raspund ca sa nu crezi ca m-am facut ca nu vad.

In primul si-n primul rand nu stiu de unde ai tras tu concluzia desteapta cum ca "mi-ai fi turnat tu ceva sare pe rana". Draga, te flatezi singurica. Vezi tu, de aia nu va suporta romanii pe cele ca voi, ca intotdeauna cand incearca sa fie blanzi si vor sa vi se destainuie, voi aveti ambitia asta de a le rade in nas si de a-i trata cu sulfat de sictir. Adica daca un barbat vi se destainuie prin ceva anume, voi ori i-o luati ca pe o slabiciune aratand prin aceasta cat de slabe sunteti de fapt voi, ori o interpretati ca fiind o gluma proasta. Ce sa spun, am avut o droaie de dreptate cand am zis ca va plac barbatii straini fiindca va permit orice. E si normal, ca la aspectele atinse de mine (cele referitoare la legile care le sustin pe femei mai mult decat pe barbati- stiu eu cum se intampla: daca ei nu-i convine ceva se da cu capul de perete, isi face o masturbare rapida si-si rupe hainele de pe ia apoi da telefon la politie ca sa-l bage in puscarie pe fraierul de barbat'su) nici macar n-ai mai facut vreo sesizare. De ce? Hmm, doar nu sunt chiar asa de prost sa nu-mi dau seama. E simplu: tie uneia nu ti-a ajuns degetul intins, ai luat toata mana.

M-ai prins cu musca pe caciula...? Nu stiu care pe care a prins aici. Ca o paranteza, afla ca nici macar nu port caciula! Sic! Si daca am o musca eu n-o alung, ci o prind cu dibacie. Singurele care nu vaneaza muste sunt femeile, lor le place sa le stropseasca pe toti peretii.

1. Da-ne si noua un semn din mila Mariei-Tale si zi-ne pe unde ai gasit aici referirile alea, ca pe mine m-ai facut tare curios. Din cate am putut eu vedea in general la cafenea, majoritatea barbatilor se poarta frumos cu femeile de pe aici. Ah, probabil te-a contrariat faptul ca se gasesc destui dintre barbati care sa vi se "opuna" (adica sa vina cu explicatii pertinente) la capitolul stiinte si dezbateri despre viata.

2. Nu stiu ce-i fi crezut tu, dar se pare ca treaba e in felul urmator: fiindca n-ai gasit pe Fat-Frumos care stie sa le faca pe toate, inclusiv sa-ti dea cate o galeata de jaratic aprins, te-ai gandit ca el nu exista. Nu ti-ai pus problema ca n-ai stiut unde si ce sa cauti, ci ca nu exista din cauza ca tu n-ai gasit. Pai sa-ti spun ceva, nu e vina barbatilor buni ca nu dau decat de niste profitoare, in timp ce smecherii dau de cele bune- si invers. Pur si simplu se intampla. Daca m-am gandit ca ai fi stat in manastire...? Ha ha ha, ce gluma buna! Te-ai gandit mult inainte de-a scoate porumbelul din gurita? PAi daca ai fi stat la manastire macar o saptamana, atunci nu mai vorbeai asa. Si da, sunt convins ca doar ai visat la ei. Si pt. ca ei n-au visat la tine...iata cum s-a ajuns la discutarea temei de fata. Stii, ma intreb daca nu cumva tu ascunzi ceva in adancul sufletului tau, ceva de demult, o parere de rau pt. un roman pierdut din neatentie. Asta ar putea fi o scuza buna si ar explica in buna masura stresul si refularile de acum.

3. "Coada de peste" o sa devina coada de balena fiindca mi-am dat seama din textul tau ca tu nu cauti explicatii, ci motivatii pt. alegerea ta pe care ai facut-o. Numai un fraier ti s-ar mai destainui acum. Ce ziceam eu, cum trebuie o femeie sa stie ca e apreciata?...

4. Vezi cam multe pt. una care n-a reusit sa vada decat romani impotenti la toate! Nu crezi? Facusem doar o apreciere despre faptul ca romanii isi intretin cu greu familia si atunci ele (unele), ca sa scape de griji si de nevoi, deseori apeleaza la strategia internetului si-si gasesc iubitei desfranati cu bani care le ofera marea cu sarea, mai exact un trai fara grijile zilei dar si fara frumusetea experientelor traite in greutati. Ca orice mi-ai zice tu acuma n-am sa te cred ca nu mai poti de fericire. Dealtfel ce te-a facut sa vii sa scrii aici, oare nu tocmai lipsa celor ai tai? Ca daca erai atat de fericita nu veneai sa scrii despre barbatii romani, ci puteai la fel de bine sa vii si sa te destainuiesti urland ca nu mai poti de atata bine. Dar tu nu, ai vrut sa-ti justifici, precum spuneam, decizia luata cu ceva timp in urma. Eu cred ca in fond tu te simti vinovata de ceva. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama de asta.

Faptul ca barbatii judeca dupa "calapodul" lor nu e mai impresionant decat afirmatia ca femeile judeca numai si numai dp lor dv. Nu ti se pare ca ar fi ceva normal in asta? Ce-ai vrea, barbatii si femeile sa gandeasca si sa se poarte la fel? Pai atunci cat de plictisitoare ar deveni viata?

"Ciuda de mascul respins"... I have no idea what you talking about! Si chiar de as fi fost respins, ce-ti pasa tie? Tu chiar nu vezi dincolo de lungul nasului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai buna decat romancele care isi duc viata asa cum descrii tu? Cu alte cuvinte putem deduce din aceasta ca femeile care au parte de aceste experiente, care n-am negat ca ar fi insultatoare, sunt niste proaste si fraiere, doar cele ca tine sunt cuminti!... Dar treziti-va odata madamelor, ce tot stati sub papucul barbatului roman? Lasati-i pe fanaticii vostri barbati sa-si creasca plozii singuri, ca ei v-au folosit pt. placerea lor si acuma tre' sa plateasca, iar voi "bateti de-a lungul podul", vorba lui Eminescu! Stiu n-cazuri de barbati (romani) lasati balta de femeile lor, cu tot cu copii, pt. frumusei din aia luciosi si cheliosi decupati de prin reviste cu stampila "peste 18 ani". Si mai mult decat atat stiu cazuri de femei din astea usuratice care dupa un timp s-au intors la amaratii lor de barbati si acestia le-au primit cu bratele deschise- au zis ca din doua (am scris noua prima data) rele e mai buna cea mai putin rea.

"DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii". Aha, va sa zica atunci cand banul devine scopul si devenirea femeii, acesta nu mai este o extensie a feminitatii... Ce sa-ti spun, justa judecata ta. Si parca daca barbatul sustine familia dpdv financiar, asta e ceva injositor pt. ea si copiii ei. Ai uitat, mandra doamna de departe, ca rostul intemeierii familiei nu este decat nasterea de prunci, acesta este scopul principal. Ori asa ceva implica niste responsabilitati pe care trebuie sa si le asume fiecare in parte. Spune-mi mie cine iti educa pruncii: bunicii lor, dodele, prietenii, cunoscutii...? Si daca in barbati oricum nu ai incredere, atunci tu singura de ce nu ti-i educi? Din lipsa timpului, poate? Timp care se scurge in favoarea cui?!...

5. Nu consider ca te-am jignit cu nimic, pur si simplu am pus o intrebare si am facut o remarca generala. Scuze totusi, trebuia sa specific asta. Dar ce-mi vad ochii? Vorbesti de relatii ca despre purtat papuci!? Nu ti se pare ciudat sa ceri sa fii tratata cu consideratie din partea barbatului in timp ce tu vezi relatia ca pe o banala purtare de papuci folositi? Stai sa vedem: cand am afirmat eu ca barbatii au dreptul sa-si incerce frumoasele inainte de casatorie? Si a cui e vina daca se intampla, numai a lui? Uite, odata o judecatoare oarecare a fost pusa in fata luarii unei decizii referitoare la savarsirea infractiunii de viol de catre un tanar asupra unei fete. Si pt. ca procesul cam batea pasul pe loc, la un moment dat a intrebat-o pe "victima": cine ti-a dat...pilotii jos? PAi sa vedeti..., a inceput ea a intoarce lucrurile si a le fastaci, eu. Dar, stiti, eu nu sunt vinovata ca m-am dus la discoteca si-am ramas pana aproape de dimineata cand i-am cerut lui, desi era cam baut, sa ma conduca acasa. Aveam eu fusta aia mini si am cam flirtat cu el, dar n-am crezut ca o sa sara pe mine. Mda, cam asa se intampla: unele cauta cu lumanarea sa li se intample bucuria si apoi merg de bocesc pe la toate usile ca au fost folosite. Tu esti sigura ca femeile nu-i folosesc pe barbati in scopuri ascunse? Stii ce se spune prin occident despre barbat: ca este o prelungire inutila si scarboasa a...penisului. Asta sopteste ceva la urechiusele tale sensibile?

6. Si eu ti-am dat ceva raspunsuri la tema asta mai sus. Insa mai spun ca daca barbatii aia ideali pe care-i vezi tu de acolo si-ar lua in serios drepturile, nu numai obligatiile bagate cu forta pe gat de niste legi abuzive si partinitoare, atunci n-ai mai cotcodaci nimic stand cocotata sus pe gard. Apropo, stii bancul ala cu gaina pe gard, ca de ce sta acolo? Ca sa-i vada vecinul (din strainatatea de peste gard) copanele- si implicit tartita.

7. Pai are aceeasi obligatie pe care la randul lui o indeplineste, cu amendamentul ca din cauza conditiilor de mediu economico-social si politic nu are cum sa faca fata cerintelor tot mai mari venite din partea unor femei care s-au emancipat. Chiar e asa greu de inteles? Sigur ca atitudinea asta e incorecta, cea de care vorbesti tu, dar asta asa cum nu-l scuza pe barbat, nici n-o face sfanta pe femeie.

8. Stiam ca ai sa te legi automat de expresia respectiva cu toate ca am pus-o in ghilimele pt. a sublinia ca nu gasesc un termen corespondent si ceva mai fin. Insa ciudat nu e asta, ci faptul ca initial ma gandisem la cu totul altfel de hamuri...- nu te intreb daca tu si partenerii tai le-ati folosit vreodata, nu vreau sa fiu impertinent si sa ma bag in...papucii tai!

9. "si banii ei pe ce se duc?" Chiar vrei sa afli raspunsul? O sa te socheze: pe parfumuri din cele mai scumpe, pe rujuri, rimeluri, oje, coloranti de par, masti, alifii, uleiuri, cercei, bratari, inele, stofe rare, fuste si rochii la care platesc firma producatoare mai mult decat materialul si lucratura in sine (de fapt care material?), pantofi noi la fiecare saptamana, zaiafeturi, cine romantice sau pur si simplu numai cine, masina la scara s.a.m.d. Asta e comparativa cu lista lui Schindller (nu stiu daca am scris corect numele).

10. De ce te supara ca am adus in discutie niste aspecte asa cum le vad dealtfel multi dintre barbati?- chiar daca ei n-o recunosc public. Spui ca si-ar fi muscat limba... Chiar a facut-o pana la urma, ca avea o droaie de teribilisme in cap preluate din cine stie ce magazine saptamanale pt. "clasa muncitoare dezavantajata". Si inca nu stii nimic despre felul meu de a fi si despre ce gandesc in realitate, cum ma port. Ca sa zic asa, ma port cum mi-e portul si vorbesc cum mi-e vorba. Sunt simpatic sau nu, ce conteaza? Oricum nu poti impaca pe toata lumea.

11. De ce returnezi intrebarea pe care ti-am pus-o si nu dai un raspuns direct? Nu te teme, n-am sa te iau la paruit. Nu e greu, incearca numai. O parte din raspuns l-ai insinuat undeva mai sus in mesajul tau, deci de ce anume te feresti acuma?

12. Buna comparatia cu vaca, pe langa ca e cat (scuze ca suna a cacofonie) se poate de plastica. Eu cred ca nu intamplator ai dat-o, ci propria constiinta ti-a dictat impotriva logicii pe care ti-o crezi inexpugnabila. Chiar asa, de cate ori calcati prin strachini sau va abateti prin loboda vecinilor..., daca barbatii romani (ca despre ei era vorba) ar fi asa de cretini si s-ar multumi sa stea la coada vacii, atunci v-ar pune botnita si v-ar duce ca pe urs. Slugi...? Ei bine da, aici trebuie sa-ti dau dreptate. Dar din nefericire ai enuntat numai o jumatate de adevar. Corect si principial ar fi fost sa spui dupa cum spune Ap. Pavel la Efeseni cap. 5: "20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat." (acest pasaj se citeste in toate bisericile ortodoxe la savarsirea cununiei, iar cand aud mirii ce se spune, numai isi dau ghionturi, se calca pe picioare...si deja au uitat pt. ce se afla acolo, in fata lui Dumnezeu).

13. ibidem! Asta n-o pot pricepe cele care gandesc ca si tine: cum sa fie ele slugile barbatilor lor? Nu conteaza nici macar daca si ei la randul lor se fac pe ei insisi slugile femeilor, important e ca ele sa nu se simta atinse nici macar cu o floare!!! Aferim, de asta alearga o sumedenie pe la musulmani ca sa devina cadane si sa mearga pe langa caii stapanilor lor...

P.S. Stii, inca de la inceput am vrut sa-ti spun asta: din cauza ca sunteti asa de gurese, cele ca voi, barbatii nu va mai arata nici un fel de toleranta. Sunt satui de mozaicul ce-l asterneti zilnic in fata lor- verbal, vreau sa zic. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca oricat v-ati cazni voi si v-ati da peste cap ca sa fiti egale barbatului, nu veti putea fi niciodata? Si nu pt. ca nu va duce capul, ci pt. ca exista fiintial intre firea feminina si cea masculina diferente enorme ce nu pot fi in realitate nici macar comparate, daramite schimbate!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25188 (raspuns la: #24595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru LMC si Monica Draga L - de (anonim) la: 09/11/2004 00:55:31
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Pentru LMC si Monica
Draga LMC!
Se pare, ca ai avut noroc sa intalneasti o exceptie. Norocul tau, draga! Viata ta de familie e o idila! Dar nu generaliza, caci tu, se pare, cunosti doar o mica parte din realitate - cea care ti-a revenit tie personal. Fericirea este egoista si incapabila sa inteleaga nefericirea. Crezi tu, ca din orice barbat poti face ceea ce ai facut tu din Fat Frumos al tau? Te inseli, draga mea. Tu doar l-ai ales de barbat, precum zici, datorita calitatilor lui, iar acum te lauzi, ca ai putea face din orice barbat acelasi lucru? Daca e totuna, puteai sa-ti iei altul, la intamplare. Dar n-ai facut-o. De ce oare? Orice barbat, draga mea este o personalitate formata, cu defectele si calitatile lui. Mare lucru nui se poate de schimbat, asta o afirma psihologii. Unicul lucru, pe care poti sa-l faci, este sa te adaptezi si sa-l determini si pe el sa se adapteze. Ai ales o tactica corecta, poate, dar sa stii ca nu se potriveste tuturor femeilor. Unele femei sunt mai sirete, altele nu sunt, unele - mai "papusele", altele - mai serioase. Si barbatii nu sunt la fel. De aia las-o mai moale. Fericirea nu se invata, din pacate. E nevoie si de un pic noroc, si de o "configuratie" anumita a celor doi si de multe altele.
Cele bune! Adela
P.S. Imi cer scuze, ca ii rasund si Monicai in acelasi mesaj, dar nu ii puteam gasi mesajul la care vreau sa-i raspund. Sper ca nu te superi

Dragă Monica! Sunt tot o moldoveancă, dar din cealaltă parte de Prut. Pe la noi ăn Basarabia mentalitatea bărbaţilor e cam tot aceeaşi, ca în zona Satu Mare, dar totuşi ceva mai “europeană” – asemenea scene, când toţi bărbaţii stau la masă, iar femeile îi servesc doar, nu cred să întâlneşti. Se mai aşează şi ele, din când în când. Dar mulţi bărbaţi, chiar dacă nu o spun, tot una consideră, că femeia nu-i om, ci muiere.
Tu eşti o femeie cu caracter puternic şi ai avut noroc să întâlneşti un bărbat cu un caracter un pic mai puţin “al dracului”, decât tine. Dar dacă era el puţin mai “al dracului”? Cine ar fi câştigat această luptă inegală? Şi cât ar fi durat? Cu ce se putea termina?
Vreau să te întreb: ai stat vreodată faţă în faţă cu un bărbat înfuriat, cu faţa crispată, cu ochii injectaţi de sânge, cu pumnii încleştaţi şi dinţii scrâşnind, urlând ca o fiară, fără să-i pese de copiii, vecini şi oricine altcineva? Şi aceasta doar pentru că n-ai dovedit să-i pregăteşti cina, sau nu i-a plăcut borşul, sau ai avut altă opinie într-o problemă. Nu te-ai gândit, că e în stare să te lovească, să te sugrume, să te ucidă? Nu crede, că exagerez. Nu pot să numesc nici măcar aproximativ procentul familiilor, în care au loc asemenea scene, dar ştiu că e suficient de mare, ca să ne îngrijoreze. În SUA şi alte ţări există statistici, care vorbesc despre gravitatea situaţiei, la noi nu s-au făcut încă asemenea cercetări.
Deoarece nu am statistici pentru Basarabia, voi aduci unele cifre despre Rusia, doar ceea ce ţin minte exact, fiindcă nu am materialul respectiv sub mână. În Rusia, în anul 2003 au murit, ucise de soţii lor, 14 mii de femei, tot atâtea, câţi soldaţi ruşi au fost ucişi în războiul din Afganistan pe parcursul a 3 ani de zile.
Acuma te rog să-mi spui, cum ar putea lupta acele femei, singure în faţa unei brute cu asemenea apucături, şi care e vina lor? Povestea asta cu “noi singure suntem vinovate” am mai auzit-o, dar nu toate femeile sunt la fel de curajoase, şi aproape toate sunt mai slabe şi mai mici decât soţii lor. Cred că toate femeile trebuie să lupte pentru schmbarea mentalităţii bărbaţilor, dar şi a mentalităţii femeilor, care s-au format sub influenţa tradiţiilor şi cutumelor patriarhale, dar trebuie să ne susţinem între noi şi să solicităm susţinerea legii şi a instituţiilor statului, care trebuie să vegheze la respectarea drepturilor omului în egală măsură pentru femei şi bărbaţi.
Sunt de acord, femeia dispune de multe resurse, pentru a se ajuta singură, dar nu întotdeauna ele sunt suficiente. Şi nu întotdeauna, într-o familie, şansele sunt egale, mai des ele sunt în favoarea bărbatului, pentru care forţa fizică, ca regulă, este cea mai sigură cale pentru a obţine ce doreşte şi argumentul forte în orice dispută.
Adevărat, există şi excepţii, poate chiar destul de multe, dar situaţia e destul de gravă.


Cu urări de bine, Adela
#28134 (raspuns la: #26559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici măcar să nu se gândea - de (anonim) la: 14/11/2004 16:31:32
(la: Ce vor femeile?)
Nici măcar să nu se gândească la alta, nici măcar în vis, oricât de splendidă ar părea pe lângă mine.
Să se poarte cât de cât politicos. Adică dacă găseşte mâncarea arsă când vine acasă să nu înceapă cu: "Paştele şi dumnezeii mă-tii de muiere, de asta lucrez eu?". Aş prefera: "Lasă, dragă, nu era decât o mâncare, hai să luăm o pizza în oraş. Şi lasă deschis la bucătărie, până venim poate dispare mirosul".
Să aibă o oarecare toleranţă pentru rude, prietene. Să suporte invaziile de câteva zile ale rudelor, discuţiile târzii femeieşti din bucătărie.
Să aibă bani. Ideal ar fi să aibă destui cât să mă ţină acasă, dar nu prea mulţi ca să nu devină o "pradă" prea dezirabilă.
Să nu comenteze nimic despre cura de slăbire. Dacă nu ar exista bărbaţii nu ne-am hrăni cu frunze de salată, pâine graham şi brânză groaznică de vaci.
În ce priveşte aspectul fizic, inteligenţa, instruirea - ar fi cel mai bine să fie fix la nivelul meu. Nu cred în căsnicii reuşite, dacă sunt discrepanţe mari.
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
Să ştii că da! - de Anca Tudor la: 01/12/2004 13:32:05
(la: Prietenia in zilele noastre)
Dragă Anisia,
Să ştii că ai dreptate... Acelaşi prieten, după o despărţire grea de a mea, mă scotea des în oraş, ştii, că să-mi schimb ideile. Odată, stăteam într-un restaurant, lângă fereastră, şi vedeam oamenii trecând pe trotuar. Eu plânsesem, iar el mi-a zis, brusc: "Uită-te afară!" M-am uitat, din reflex, dar am ridicat din umeri. Nu vedeam nimic special. Dar el zice: "Tu nu vezi câţi bărbaţi mişto sunt acolo, afară, şi te aşteaptă?" Am râs şi a fost primul pas spre vindecare. Chiar avea dreptate! Oamenii aceştia merită preţuiţi, atunci când îi întâlneşti.
#30290 (raspuns la: #30152) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bărbatul de pe Marte şi Femeia de pe Venus - de copilul la: 27/01/2005 14:13:18
(la: Ganduri pe tema "barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus")
Cele două planete se aseamănă, pe când cele două personaje se resping în marea majoritate a situaţiilor. Bărbaţii sunt ambiţioşi, îngâmfaţi şi ei să aibă ultimii cuvântul, pe când femeia cedează mult mai repede, este sensibilă, suferind înlăuntrul său. Bărbaţii privesc femeia ca fiind acea gospodină supusă şi adevărata mamă,care trebuie să ştie să-şi crească şi să şi educe copii. Pentru a îndeplini condiţiile susmenţionate, trebuie să fiu supus " unui examen foarte greu"-SĂ FII FRUMOASĂ FIZIC, URÂTĂ SUFLETEŞTE ŞI CU UNU CONŢINUT DE MATERIE CENUŞIE SCĂZUT şi poţi fi considerată femeia ideală.
"Pentru că au impresia că sunt bărbaţi."Didia, - de DESTIN la: 08/02/2005 02:07:44
(la: De ce nu ne iubesc barbatii)
Ai folosit ca titlu:

"De ce nu ne iubesc barbatii"

Lipsa semnului intrebarii (?)te-a usurat "sarcina" in a te lansa in afirmatii puerile.

A generaliza,a avea impresia ca detii adevarul (pe aceasta tema) demonstraza esecuri personale (la subiect).

"Pentru că, de obicei, nu suntem una şi să aleagă este foarte greu."

"gluma"...

"Dacă se hotărăsc să ia o decizie, vor alege – invariabil – varianta cea mai proastă."

aici nu mai este "gluma"...esti convinsa,daca din "fericire" esti tu aleasa?

in rest aberatii...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Pt. copilul - de Paianjenul la: 11/02/2005 03:10:06
(la: Ganduri pe tema "barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus")
"Bărbaţii sunt ambiţioşi,...

- AMBITIA e o calitate, nu un defect. (Se pare ca - in prezentul context - o confunzi cu incapatinarea, ...)...


"...îngâmfaţi,..."

- Posibil... (desi exista destule exceptii de la aceasta "regula"...)...


"...şi (vor intotdeauna ca) ei să aibă ultimii cuvântul,..."

- Chiar, cum le-ar sta dac-ar fi invers?...


"...pe când femeia cedează mult mai repede, este sensibilă, suferind înlăuntrul său."

- In general, da...


"Bărbaţii privesc femeia ca fiind acea gospodină supusă şi adevărata mamă, care trebuie să ştie să-şi crească şi să şi educe copii."

- Cum altfel ar trebui sa fie o femeie normala care de buna voie si nesilita de nimeni alege sa devina sotie si mama?...


"SĂ FII FRUMOASĂ FIZIC, URÂTĂ SUFLETEŞTE ŞI CU UNU CONŢINUT DE MATERIE CENUŞIE SCĂZUT şi poţi fi considerată femeia ideală."

- Tie care dintre trasaturile de mai sus iti lipsesc pentru a fi considerata femeia ideala...?
#35927 (raspuns la: #34701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate - de Anca Tudor la: 20/03/2005 10:12:45
(la: Femeia)
dr. Evil. Nu e niciodată prea târziu să le arătăm celor din jur preţuire, respect, dragoste. Am învăţat asta din greşeli, sper ca alţii, mai norocoşi, să nu o înveţe din experienţele lor, ci din alte celor din jurul lor. Bărbaţii au un rol crucial în viaţa femeilor; cel puţin bărbatul meu este de neînlocuit pentru mine, chiar dacă am prieteni, familie şi nu sunt dependentă emoţional de el. Cam asta-i... Mult noroc şi ţie!
#40031 (raspuns la: #39517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. sadOne - de Paianjenul la: 26/03/2005 15:56:59
(la: Ce vor femeile?)
"Ce vor femeile (de la barbati)?... ce vreti d-voastra Ana? Veronica? Diana?..."


- Nu sînt nici Ana, nici Veronica, nici Diana... sînt Paianjenul... şi mă "bazez" să-ţi răspund la intrebarea "Ce vor femeile de la bărbaţi?": ATENTIE exclusivă.
homosexuali - de spinroz la: 28/04/2005 19:52:15
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
:)))) Nu mi se par aceptabile sectele satanice, dimpotrivă le cosider drept o pegră a crediţei a căror conducători exploatează sufletele nevrotice (anxioşi ce trăiesc drama unei frici neconştientizate), dar cu certitudine poligamia şi nu ,,poliganismul’’ din ţările arabe, da, fiindcă poligamia este în consens cu predispoziţia biologică a bărbatului ( masculului), care ca orice mascul din regnul animal vrea să aibă o ciurdă de femei. Bărbatul are cu deosebire tendinţe poligame şi femeia monogame. Cât de bine a surprins Schopenhauer acest lucru, nu vă mai spun, vă las să aflaţi. De aici şi două morale contrare care genereză conflicte insurmontabile între bărbat şi femeie, cea a iubirii pure a femeii şi cea sexual erotică a bărbatului. Nu poţi impune bărbatului ,,moral purity'' la care aspiră orice nevastă. O femeie trebuie să cunoască încă de la începutul căsniciei, că bărbatul suferă de aşa numita ,,morală a şoarecelui'', aceea că până şi acest mic animal, care are multe asemănări cu omul, se satură la un moment dat de aceeaşi gaură, ca să mă exprim în limbaj popular. În această idee, cred că religia musulmană (sunt creştin ortodox şi nu subscriu la legile Coranului) este mai realistă decât cea creştină; morala şi religia nu ar trebui să fie contrare predispoziţiei genetice a fiecărui sex, altfel generează fără îndoială o falsă credinţă, o morală micinoasă, face din bărbaţi nişte farisei şi induce comportamente ipocrite. A accepta ideea că bărbatul este un poligam trebuie să-i pună femeii problema cum să-l determine la monogamie. În acest sens dacă femeia îşi iubeşte cu adevărat bărbatul trebuie să dea dovadă de măiestrie şi să facă din iubirea conjugală o artă ca să-l lege pe soţ şi să-l determine astfel să nu caute la alta ceea ce acasă nu găseşte. Ce vrea bărbatul de la femeia lui? Căldură sufletească şi sex. Cu trecerea anilor, mai cu seamă după apariţia copiilor, femeia îi oferă tot mai puţin ... Reproşurile , criticile, certurile din nimic, dar mai cu seamă manifestarea în varii conjucturi a superiorităţii faţă de soţ, punerea mai mult sau mai puţin conştientă în inferioritate pe bărbat de faţă cu alţi masculi, îl alungă din patul conjugal. Bărbatul caută atunci, în afara căsniciei, femeia care să-i redea dacă nu cu adevărat puterea, cel puţin iluzia puterii masculine. El găseşte puterea, de obicei la femei inferioare soţiei sale, dar care posedă marea artă de a-i induce bărbatului iluzia ei.
De regulă femeia răspunde re-activ la descoperirea infidelităţii bărbatului şi nu reuşeşte prin atitudinea sa acuzatoare decât să înrăutăţească şi mai mult situaţia familiei: infamul trebuie pedepsit cu orice preţ. Nevasta nu-şi pune niciodată problema dacă nu ea este principala vinovată atunci când bărbatul a evadat din închisoarea căsniciei: toată vina e a lui. Iubesc trădarea dar nu iubesc trădătorii: asta e morala femeii. Prin toată conformaţia ei fizică, psihică, mintală şi spirituală femeia este predestinată realizării unităţii, a legăturii rupte. Or, prin re-acţia ei vehementă, escaladează conflictul, uneori până la despărţirea definitivă şi irevocabilă şi aruncarea în haos a vieţii progeniturilor. Cât priveşte homosexualitatea pe care o vedeţi la fiica sau fiul ( intuiesc teama şi îngrijorarea dvs. de mamă, vă e teamă de fiul sau fiica dvs să nu apunce asemenea căi) cred că este o formă extremistă de sexualitate şi se datorează în mare parte conflictelor părinteşti care au devalarizat până la a fi repudiată iubirea conjugală, familia în general, celula de bază a societăţii(ca să ne folosim de o expresie consacrată a invicibilului limbaj de lemn). Pentru copii infidelitatea unuia dintre părinţi, a tătului este percepută catastrofal de fiică, a mamei catastrofal de fiu, în parte şi gleozieii inconştiente generată cf. psihanalizei lui Freud de ,,complexul Electra, respectiv al lui Oedip’’.
#46188 (raspuns la: #45649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubite romina - de spinroz la: 04/05/2005 21:50:52
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ai pus punctul pe ,,i''. În fond care este cea mai mare dintre toate plăcerile vieţii? Un om simplu mi-a spus: ,,Două lucruri mi-au plăcut în viaţă: peisajele naturale (ce plăcere estetică mai pură ca cea a naturii, poate trăi omul?) şi femeia (este, ca orice om simplu heterosexual) , dar mai mult decât peisajele mi-a plăcut femeia, iar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut când m-am iubit cu femeia în mijlocul naturii. Am simţit atunci că mă împreunez cu toată natura, că devin una cu femeia mea şi natura...'' Asta pare să fie adevărata fericire pe pământ, doi oameni tineri care fac dragoste, goi, în mijlocul naturii - o retrăire a fericirii edenice.
Cât priveşte preferinţa bărbaţilor heterosexcuali pentru sexul anal sau oral vorbeşte cât se poate de clar de o homosexualitate mascată. De ce sexul anal sau oral cu o femeie ar fi normal iar cu un bărbat nu? Plăcerea se pare că e cu atât mai mare cu cât fructul oprit e mai imoral. Plăcerea mare pare stimulată de emoţia fricii indusă de imoralitatea condamnabilă : păcatul prea-curviei, cel al homosexualităţii, al incestului, al violului sau cel al pedofiliei. Toată sexualitatea extremă înseamnă o ieşire din ,,calea de mijloc'' , mult prea umană... omul vrea să fie chiar şi numai pentru o clipă - uni zeu. Toate manifestările extremiste par să inducă celui în cauză voluptăţi paroxistice; ele sunt cu atât mai mult căutate cu cât interdicţiile sunt mai draconice; să amintim pe cei care frizează moartea, experimentând sporturi extreme, maşini extreme, etc . Cred că trăiesc voluptăţi similare celor care experimentează sexul extrem.
Nu te supăra pe Rodi: femeile nu pot înţelege bărbaţii , aşa cum bărbaţii nu le pot înţelege pe ele. Bărbatul şi femeia sunt ,,fiinţe în oglindă''
#46995 (raspuns la: #46857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu-i chiar aşa, dle pop ,,ix''! - de spinroz la: 09/05/2005 16:28:23
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Cel mai important lucru în viaţă e: cât trăim să ,,iubim activ’’. Este o celebră expresie folosită de C.Noica, consacrată, pentru a denumi filosofic coitul. Atâta vreme cât ,,iubim activ'', rămânem tineri până la adânci bătrâneţe, indiferent de diferenţa de vârstă dintre parteneri. adică important e să facem sex până la adânci bătrâneţe, asta ne reciclează hormonii şi ne menţine tineri la trup, la psihic la minte. Pentru bărbat e bine ca nevasta, amanta să fie mai tânără (în pofida unei false înţelepciuni populare, femeia îşi încetează activitatea sexuală mai repede decât bărbatul). Îmi amintesc de grozăvia descoperită de eroul cărţii lui M. Preda, Cel mai iubit dintre pământeni, în relaţiile dintre părinţii săi, o relaţie absurdă generată de femeia bigotă care a redus sexualitatea doar la reproducere, ca la animale. ,,Te-am făcut pe tine!’’ îi răspunde mama cu o credinţă absolută că şi- împlinit menirea ei pe Pământ. E o scenă pe care femeile o repetă, sub motive variate şi în varii scenarii aproape în toate familile. După ce se nasc copii în inconştientul lor se naşte refuzul sexualităţii. M. Preda nu a inclus această scenă întâmplător în roman; fenomenul este aproape universal valabil. Orice iubire, oricât de mare ar fi sfârşeşte din lipsă de libido, în derizoriu. Celebra cugetare lansată de nu mai puţin celebru autor,,unde iubire nu e nimic nu e’’, preluată fără o judecată critică, nu e chiar plauzibilă. Căci unde iubire nu e, în psihic nu rămâne tabula rasa, un loc viran, ci se nasc alte sentimente potrivnice: dispreţ şi ură faţă de soţ, atingând chiar nivelul dorinţei maxime, a morţii acestuia. Femeia nu conştientizează acest lucru, dar ,,certurile din nimic’’ sunt o ,,comportare manifestă’’ a inconştientului, cum ne spune Freud. Odată cu încetarea iubirii hipofiza, glanda pineală, pe unde Descartes credea că pătrunde sufletul în corpul omului, îşi reduce actiivitatea şi reciclarea hormonilor este încetinită. Descartes nu greşea prea mult căci această micuţă glandă are un cuvânt mare de spus în configurarea sufletului omului. Urmarea materială a încetării ativităţii hipofizei, mai cu seamă la femei care vine odată cu menopauza este încetarea producţiei de estrogeni, iar încetare reciclării acestor hormoni generează o cumplită boală, osteoporoza pe care femeile o conştientizează târziu după ce nu se mai poate face nimic,sau, aproape nimic; urnarea spirituală - acrirea sufletului. Care este semnul osteoporozei la femei, numită şi ,,boala de micşorare’’: semnului întrebării(?), trupul acela sublim odată ia forma oribilă a acestui semn literar. Şi ce-i mai deprimant, e că voluptoasa ,,poartă a lumii’’ pentru care mulţi bărbaţi şi-au pierdut capul, fără ,,iubirea activă’’ se transformă iremediabil într-o monstruoasă prună uscată. Oribil! Veţi spune că acum sunt medicamente contra osteoporozei, că se poate opri evoluţia acestei boli nefaste? Da, dar nu chimicalele sunt cea mai bună soluţie! Soluţia prima este terapia prin sex: iubirea activă este un panaceu universal; ea menţine activitatea hipofizei şi a producţiei de estrogeni la femei şi testosteron la bărbaţi. Sexul este totuşi cel mai bun ,,medicament’’ fiindcă este natural. Pentru edificare şi pentru o mai bună înţelegere a fenomenului sexual vă recomand cartea dr. american D. Reuben, Tot ce ai vrut să ştii despre sex. Sexul este şi rămâne pentru om cel mai bun balsam pentru trup, inimă, minte şi suflet. E remediu cel mai bun pentru multe boli ale tuturor vârstelor, dar mai cu seamă pentru vârsta a treia. Absenţa ,,iubirie active’’ poate fi lesne observată la anumite persoane acrite de viaţă, ce se irită din senin, manifestă nervozitate , melancoliie , apatie, într-un cuvânt cele care devin nevrotice.
#47701 (raspuns la: #46708) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Contează doar iubirea... - de Anca Tudor la: 10/05/2005 16:02:13
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
restul e mai puţin important. Eu, de exemplu, am fost multă vreme în relaţii cu bărbaţi mai mari şi apoi am ajuns, fiindcă aşa s-a întâmplat, să mă căsătoresc cu un bărbat mai mic decât mine. Probleme apar într-adevăr când sunt diferenţe mari de educaţie şi de viziune asupra vieţii, nu când e diferenţă de vârstă. Ideea e ca cei doi să simtă că aparţin aceleiaşi generaţii şi să se iubească, să fie compatibili...
Cassandra te susţin şi te pup. - de spinroz la: 17/05/2005 16:16:08
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Într-un anume fel toţi suntem implicaţi în homosexualitate, toţi care scriem aici, fie că o recunoaştem sau nu, fie că ne ascundem după pulpanele grele de păcate ale slujitorilor bisericii catolice. Inclusiv SDS şi mai cu seamă el, are porniri homosexuale. Chiar dacă se ascunde după deget... observatorii îl văd; totdeuna există o legătură între ceea ce gândim şi ceea ce facem. Ea izvorăşte din inconştientul nostru , dar ne cramponăm să credem că e doar gândirea noastră conştientă. Toate ideile noastre poartă girul psihicului nostru,a dorinţelor naostre mai mult sau mai puţin ascunse sau refulate. Cei mai vehemenţi acuzatori ai homosexualităţii sunt cei mai tentaţi de fructul oprit. Mulţi din cafeneaua asta recunoaştem, prin implicarea noastră o anumită înclinare, dacă nu spre homosexualitate cel puţin spre bisexualitate; alţii au recunoscut deschis orientarea lor pidosnică,( îmi scot pălăria pentru sinceritatea lor frustă). Ipocrizia şi duplicitatea au fost şi vor rămâne pietrele de căpătâi ale moralei catolice. Poate să ne spună Sergiu cum îşi reprimă preoţii catolici sexualitatea? Refuzul căsătorieii nu are oare drept consecinţă homosexualitatea? În absenţa femii, bărbaţii devin ,,automat'' homosexuali, adică fie se mulţumesc cu descărcarea tensiunilor sexuale prin autoerotism(ceea ce este o formă de homosexualitate), fie apelează la un ,,amic''. Cum ar putea oare preoţii catolici să rămână puri? Parcă îmi amintesc de nişte scandaluri şi acuzaţii grave de pedofilie îndreptate împotriva unora... asta oare nu spune nimic? D-le SDS, hormonii trebuie reciclaţi, altfel sfârşim...în nebunie.
#49500 (raspuns la: #49444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
În absenţa femeilor bărbaţii devin homsexuali. - de spinroz la: 19/05/2005 14:39:48
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Dacă cazul relatat de tine a fost poate unul singular în lumea animalelor, în lumea noastră umană cazurile de homosexualitate <> sunt mult mai frecvente: în cazărmi, în închisori, în lagărele de concentrare. În aceste condiţii homosexualitatea devine o necesitate, dar mulţi au redevenit heterosexuali la întâlnirea cu femeia. Aşadar, în codiţii extreme se poate vorbi despre o morală extremă şi homosexualitate nu mai constituie un păcat carnal cum crede Sergiu. Prin urmare Cassandra (mă adresez pe această cale şi ţie) nu numai homosexualitatea ,,per se'', nu este imorală, ci şi aceea ,,per accidens.''
#49808 (raspuns la: #49310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cico,...devii cicălitor ca o soacră... - de spinroz la: 23/05/2005 13:05:47
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Mă scuzi că nu ţi-am dat răspunsul imediat, dar am fost plecat la ţară în week-end. Crezi că dacă ai făcut sex oral cu vreo profesionistă a amorului ştii ce înseamnă sexul oral,... o dragul meu dar te-am ,,citit'' de la început că umbli doar cu surogate. Ştii oare ce înseamnă sexul oral într-o relaţie de iubire; nu cred că ştii fiindcă după cum separi iubirea de sex, cred că te-ai învârtit doar printre prostituate şi toată experienţa ta sexuală se reduce la una mecanică pe care orice adolescent-băiat o încearcă mai întâi cu sora stângii.

Ştii ce vrea să însemne sexul oral într-o relaţie de iubire: dezgust şi plăcere. Cel care practică sexul oral cu persoana iubită trebuie să-şi învingă dezgustul şi asta se poate produce în psihic numai dacă cel în cauză îl place pe celălalt mai mult ca pe sine. Numai Irina Florentina, fata din ,,această cafenea'' a trăit plăcerea plăcerii celuilalt, aşa cum de altfel a descris-o; face parte din femeile care atunci când iubesc, iubesc în mod absolut. De regulă bărbatul vrea ca femeia să-i iubească mai mult trupul, dar femeie îi iubeşte mai mult sufletul; invers , femeia ar vrea ca bărbatul să-i iubească sufletul, însă, el îi iubeşte mai mult trupul. E o complementaritate a relaţiilor interumane sau o simetrie antinomică, cum vrei să-i spui, greu de împăcat; sunt puţine femei care înţeleg ceea ce vrea bărbatul şi puţini bărbaţi care să înţeleagă ce vrea femeia. Din toată refutaţia mea sper să nu înţelegi că adevărata dragoste se reduce doar la sexul oral.

A face filozofie din poezie şi poezie din filozofie a fost marea încercare a lui Nietzsche; e bine eu sunt al doilea.
#50640 (raspuns la: #50434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...