te provoaca sa gandesti
ba dami niste poezii cu o convorbire intre doi oameni
Scuze de intarziere!
Cred ca e adevarat ce-ai spus, dar trebuie sa clarificam lucrurile: 1. Cei care iubesc timpul petrecut cu ei, nu numesc pe acesta- singuratate, nu se plang de acest lucru, ci il percep ca pe starea lor de a fi. 2. Cand doi oameni decid sa fie impreuna, ei isi proiecteaza viitorul impreuna. Ei pot decide daca vor avea sau nu copii. Si acest lucru e normal, atata vreme cat ceea ce decid amandoi, sa ramana perfect valabil. Dar daca unul din cei doi se razgandeste, celalalt se va simti singur. 3. Dupa cum singur/neglijat/parasit se simte sotul, dupa ce sotia lehuza se ocupa aproape exclusiv doar de noul nascut. Cred ca e o chestie de maturitate feminina sa reuseasca o femeie tanara sa rezolve din prima aceasta problema, dar mai ales tine de calitatea relatiilor cu sotul ei. 4.Doi soti, care au decis impreuna sa nu aiba copii, pot fi foarte fericiti.Sunt foarte de acord. Dar, ca femeie ce am trecut de jumatatea vietii, stiu prin ce incercari , prin ce trairi personale trece o femeie. Caci, mai devreme sau mai tarziu, maternitatea bate la usa sufletului fiecarei femei si atunci trebuie sa stii sa-i faci fata chiar si cand esti singura sau calugarita sau cu sotul tau, caruia i-ai promis ca nu vei avea copii.... Si acest lucru e foarte greu, presupune o multime de lucruri. Daca ai nenorocul sa fii singura sau sa te simti singura, intram pe terenul patologicului si-i dam dreptate lui Daniel:"singuratatea e o boala". 5. Dar, in amurgul vietii, omul isi consuma drama proprie. De ce nu ne spun batranii daca singuratatea e boala sau nu? De ce nu-i intrebam pe cei parasiti? De ce nu-i intrebam pe cei care au pierdut pe cei dragi? Caci singuratatea e cea mai cumplita suferinta si DOAR necazul te aduce in pat cu singuratatea.... Parerea mea... Hypatia
casatorie = loterie
- de
dinisor
la: 26/08/2004 18:54:14
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?) Cine a zis la un moment dat cum ca mariajul este defapt o simpla loterie, mare dreptate a avut! Am cunoscut cupluri care au fost impreina multi ani (7 de ex.) inainte de a se casatori. Iar cand actul a fost semnat, poezia a murit si mariajul a fost desfacut la mai putin de o luna. In sens contrar insa, nu mai departe decat al meu frate mai mare, a luat sansa si la 2 saptamani dupa prima intalnire a cerut-o pe actuala mea cumnata. Ei bine sunt casatoriti de peste 13 ani de zile, si in continuare sunt la fel de indragostiti.
Acestea sunt doar doua exemple, dar sunt convinsa ca fiecare dintre noi a intalnit cazuri similare. De unde putem deduce concluzia ca nu se poate aplica o regula definita in acest sens. Nu exista decat varianta de a lua sansa. Se zice ca "cine nu risca, nu castiga! ". Cred ca in esenta difera de la persoana la persoana. Unii sunt analitici, altii instictivi. Unii tematori , altii impulsivi. Unii dornici, altii in stare de latenta. Casatoria nu este altceva decat hotararea luata de doi oameni de a strabate drumul anevoios al vietii, impreuna! Caci pe parcurs pot aparea obstacole, ca unul sau altul se poate razgandi si apuca pe un alt drum, ca drumul poate avea un sfarsit apropiat sau indepartat... ramane de vazut! Am vazut nu demult un film (A destiny of her own) si citez de acolo: "Marriage is a contract, that's why God create poetry ! " Cu ganduri bune,OM
Dinisor, omul, timpul
- de
AlexM
la: 10/09/2004 22:50:25
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA) La una dintre intrebarile mele "si cat de fericita ai fost cu barbatul inteligent?" , zise Dinishoara:
"cata vreme a fost inteligent, am fost fericita... cand s-a prostit la capsor si a inceput sa se comporte ca un baietandru...l-am lasat in prostia sa!" Dinishorule.. omul se schimba, omul se poate imbolnavi, omul poate trece prin intamplari care-i schimba scala de valori, omul poate simplu mai vrea si altceva. Exista la nemti o expresie careia nu pot sa-i dau adancimea corespunzatoare. Neamtsul spune ca intr-un cuplu "creshtem, ne maturizam impreuna". Zusammenwachsen.... cea mai apropiata expresie care-mi vine in minte acum ar fi "a creshte incârligati" desi "încârligat" ar apare ca neobisnuit pentru a desemna relatia intre doi oameni.Dar cam asa este. Cu un partenere "te incarligi" cresc frunzele tale printre frunzele lui, rizomii tai printrei ai sai, devine o simbioza. Nu stiu daca asta este dragoste, poate asta e doar simplu "viatsa in doi". Dar .. dar cand partenereul nu mai corespunde, din diverse motive, ce facem? Dam simplu cu shutul? Mi-ai adus aminte de povestea celor cinci degete si de povestea calului ce invãtsa sã cânte.. da da... avea dreptate buna mea.. "e greu sa fii om pe fatsa pãmântului". AlexM CA DE FIECARE DATA , ALEGERILE LA AMERICANI SINT UN CIRC .
MIE CEL PUTIN IMI FAC SCIRBA . DOI OAMENI SERIOSI , CARE UEMEAZA SA FIE CEI MAI "PUTERNICI " OAMENI DIN LUME , SE MAIMUTARESC , DEVIN CLOVNI , SAU IN CEL MAI BUN CAZ , DACA VREM SA FIM FINUTI , NISTE ACTORI DE TEATRU . CINE STIE SA RECITE MAI FRUMOS , SA DECLAME MAI CONVINGATOR , ACELA VA FI "SEFUL" LUMII . NU MI SE PARE NORMAL , DAR CINE SINTEM NOI SA NE DAM CU PAREREA ?
irma
- de
Honey in the Sunshine
la: 17/10/2005 14:59:46
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?) Sunt convinsa ca rac (pe el il citai, nu?) gaseste comparatia cu Dostoievski magulitoare :), dar e un pic diferit, nu crezi ?
In plus, el nu se referea la neintelegerile provenite din sensurile conotative ale cuvintelor sau a lipsei de punctuatie, ci la ceva mai larg, la situatii intregi. De multe ori se poate intampla sa judecam gresit o persoana atunci cand o "citim"... Iar ca un amarat de post pe cafenea sa ajunga la expresivitatea unei capodopere ca "Fratii Karamazov", ar trebui ca fiecare dintre noi sa fim nu numai scriitori de geniu, dar si sa ne transformam postarile in mici scenete, in care sa descriem amanuntit mimica sau decorul in care ne aflam cand am spus o anumita chestie (cam utopic, de altfel). Ori noi toti suntem oameni simpli (din fericire, poate) si ne e greu sa dam dovada de asemenea calitati descriptive.Asa ca ne ramane un singur lucru de facut: sa acceptam acest compromis si sa ne impacam cu ideea ca o interactiune virtuala intre doi oameni nu va fi niciodata la inaltimea, la calitatea unei interactiuni reale. _____________________________________________________ Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea Ma gandesc asa: toti avem un limbaj codificat (verbal sau non-verbal), dar il folosim fara sa ne dam seama, de cele mai multe ori. Semnele din care-i format acest limbaj sunt definite de firea, educatia fiecaruia si probabil alti factori pe care nu-i stiu.
Problema e ca limbajul (meu, de exemplu) nu poate fi inteles de oricine. Nu e ceva cu care sa ma laud (ba chiar dimpotriva). Am banuiala ca pe intelegerea asta se bazeaza atractia ce apare intre doi oameni (nu-i vorba numai de cea sexuala). Se creeaza afinitati intre oameni care-si inteleg reciproc limbajul (poate pentru ca folosesc semnale/cuvinte asemanatoare?) Dar, ca si Sjofn, nu prea cred in relatii care sa supravietuiasca numai cu scrisorele parfumate. Voi credeti?
nici eu nu cred. daca daca iubirea e asa mare, iar teama de singuratate si mai si, ce te impiedica sa-l urmezi la capatul lui de lume? toti dam sfaturi, dar nimeni nu stie cum sa apuce exact problema, fiindca nimeni nu stie exact despre ce-i vorba. bottom line: daca doi oameni se iubesc si vor sa fie impreuna, reusesc sa invinga greutati mai mari decat o distanta in km. zaraza Am primit un email de la un prieten cu urmatorul articol. Cred ca este interesant a propos de ce s-a discutat aici. S-ar parea ca Paler nu a scris aceasta poezie ce-i este atribuita. :
================================================== constiinta propriului ridicol ii intotdeauna o cale spre progres.
de inaintat, poti inainta si fara. diversitatea umana este fara margini. doi oameni nu reactioneaza la fel sub actiunea aceluiasi stimul. ceea ce este pentru unul un indemn spre progres, pentru altul se poate dovedi o frana. mai mult decat atat, chiar si acelasi om, in circumstante diferite, poate resimti diferit penibilul. a-ti spune pararea despre-o compunere pusa inadins cu scopul de-a afla parerea cititorilor nu e pumn in cap. asa cum el are dreptu' sa scrie, tot asa am si io voie sa-i zic ce cred despre ce-a scris. n-am contestat deloc dreptul de a comenta orice scriere de pe cafenea. departe de mine gandul asta. "dam in cap" era doar o expresie, poate putin prea hiperbolizata. poti sa explici CUM se va convinge? exista mai multe posibilitati de a-si da seama. una se numeste maturizare si experienta. alta se numeste pierderea interesului fata de activitatea respectiva (din multe si diverse motive). asa cum, bai???? adica sa-l lasi sa se convinga singur??? cum spinu meu sa ma conving singura ca-mi sta fusta asta ca pe gard, daca unii-mi fac complimente, altii zambesc si restu' ma ignora? e aberant! si ce conteaza daca fusta sta pe tine ca pe gard, atata vreme cat tu te simti bine in ea si tie iti place? doar o imbraci pentru tine, pentru confortul si placerea ta, nu? :) trebuie sa-ti fie rusine sau sa te simti penibil pentru ca iti place ceva ce poate altora nu li se pare apetisant? adica, ce nenorocire s-ar putea intampla daca ai umbla cu o fusta care sa-ti stea ca pe gard? Ai dreptate în ceea ce priveşte valoarea unei lucrări, deoarece dacă totul s-ar baza doar pe gustul estetic..., dar susţin însă că mulţi ne oprim doar la ceea ce "se mulează" cel mai frumos pe sufletul nostru!
"(cine l-a recunoscut pe luceafar? aaron pumnul l-a recunoscut, atunci cand eminescu avea 16 ani!)" - :), da ştiu...era doar o modalitate prin care vroiam să mă fac mai bine înţeleasă! "iar nivelul celor de aici cred ca e destul de ridicat" - depinde de cine dă proporţia şi înclină balanţa, dar d.p.m.d.v...am susţinut de la început faptul că aici m-a atras "...creaţia la adevărata ei valoare"...pe care nu o contest absolut deloc! "de ce nu incerci sa cizelezi, sa rafinezi, sa scoti productii de calitate?" Ştii în mod normal dacă doi oameni îţi spun să mergi la culacre pentru că eşti beat...aşa ar trebui să faci, dar ce se întâmplă când pe scări te ciocneşti de alţi doi care îţi zic că eşti treaz şi poţi să bei în continuare? Cazi în dilemă? Nu cred! În concluzie...sunt câţiva cărora le plac "încercările mele de poezie"..., iar alţii care cred că dacă aş dispărea ar fi foarte fericiţi... Unii sunt absolut convinsă că se abţin să mai spună ceva la modul în care "li se închide gura" ..., pentru că nu toţi suntem obişnuiţi cu acest gen de abordare al "criticii literare"... Însă, ca să închei ... am să rămân aici doar ca să mai citesc, ca să îmi mai clătesc ochii cu scrieri bune şi poate pentru a mai răspunde pe ici pe colo la câte ceva... Mulţumesc pentru obiectivitate! Ramona-Sandrina Ştii în mod normal dacă doi oameni îţi spun să mergi la culacre pentru că eşti beat...aşa ar trebui să faci, dar ce se întâmplă când pe scări te ciocneşti de alţi doi care îţi zic că eşti treaz şi poţi să bei în continuare? Cazi în dilemă? Nu cred! În concluzie...sunt câţiva cărora le plac "încercările mele de poezie"..., iar alţii care cred că dacă aş dispărea ar fi foarte fericiţi... Unii sunt absolut convinsă că se abţin să mai spună ceva la modul în care "li se închide gura" ..., pentru că nu toţi suntem obişnuiţi cu acest gen de abordare al "criticii literare"...
:))) mda. ok, am zis sa am o interventie sincera si directa. acuma, faci ce vrei cu ea, eu promit sa nu te mai deranjez. zaraza nu scriam nici pentru paianjenul, nici pentru limpede...scriam în primul rând pentru mine...
ceea ce am scris noaptea trecută despre: "Ştii în mod normal dacă doi oameni îţi spun să mergi la culacre pentru că eşti beat...aşa ar trebui să faci, dar ce se întâmplă când pe scări te ciocneşti de alţi doi care îţi zic că eşti treaz şi poţi să bei în continuare? Cazi în dilemă? Nu cred! În concluzie...sunt câţiva cărora le plac "încercările mele de poezie"..., iar alţii care cred că dacă aş dispărea ar fi foarte fericiţi... Unii sunt absolut convinsă că se abţin să mai spună ceva la modul în care "li se închide gura" ..., pentru că nu toţi suntem obişnuiţi cu acest gen de abordare al "criticii literare"... - a fost pentru a mă face mai bine înţeleasă asupra faptului că în viaţă singurul care are ceva de spus în ceea ce vrei să faci, în calea pe care bună-rea ţi-o alegi...eşti doar tu însuţi şi nimeni altcineva! Cei din jur te pot reţine, te pot ajuta, te pot critica, dar de mers mai departe sau de oprit doar noi o putem face! Mulţumesc pentru că ai rămas ! soricelul roade-o carte
ca sa aiba-n viata parte sa se-nscrie-n Cafenea si sa scrie-o...poezea. vai ce rima de doi lei, vechi si ei! :( parlament !! :)))
Proud
- de
munteanu rodica
la: 21/12/2007 16:00:56
Modificat la: 21/12/2007 16:01:37
(la: Adio,Anamaria) Comentariul era pentru Lafamme nu
pentru Valix.Si ma refeream la faptul ca feminismul nu este deloc totuna cu lipsa de feminitate,nici nu trebuie să aiba ca stindard un mod de exprimare arogant sau vulgar.Nu sunt adepta a feminismului dar, cred ca nickul Lafemme habar nu are cu adevarat ce este. Poezia lui Valix mie-mi place, iar interpretarea mea este foarte simpla: doi oameni care nu s-au iubit suficient sau deloc dar se tolerează costientizind(mai ales el).Ea, incercind firav sa-si impuna punctul de vedere, el, in final reuşind sa ia o hotarire.
adynet
- de
Intruder
la: 13/03/2008 00:58:49
Modificat la: 13/03/2008 01:01:54
(la: POVESTE (rece) DE DRAGOSTE...) cred ca ti-am mai spus: las-o incolo de poezie, baga proza! PROZA!
revin: rar oamenii care nu se sifoneaza si dau dovada de fair-play. commentul tau de aici face toti banii. vezi? asta inseamna sa fii liber. :) :)) ie a draq de blestemata poezia asta. Arhitectural nu dai doi bani pe ea... dar totusi reflecta atatea trairi... parca e un ospiciu parasit..
De visare, de joaca, de poezie, deci de Cafenea si de oamenii ei frumosi:)
Dependenta asumata. Compensatorie pentru prozaismul vietii cotidiene. Cand si daca am s-o simt nociva, am sa ma descotorosesc de ea, ca de fumat. iti inteleg punctul de vedere, dar personal nu am de unde sa stiu daca cei ce si-au pus semnatura in contemporanul despre calitatile savantului de renume mondial nu au fost obligati sa faca asta.
am dat exemplul cu 23 august, pentru a ilustra, la un alt nivel, starea de obligativitate ce a dus pe multi la a executa activitati impotriva firii lor. uite, un alt exemplu ar mai fi asta: stiu o persoana care acum, in democratie, e mare prezentatoare de tv, iar pe vremea lui impuscatu dadea cu poeziile de inaltare pentru cei doi, de n-ai vazut. c-o fi facut-o din dorinta de a profita, ori ca a fost pusa, nu stiu. nu am intrebat-o niciodata. ce stiu insa este ca da, mi-a trecut prin minte gandul cum ca ar fi o persoana cu doua fete, care prinde din zbor orice oportunitate de a-i fi mai bine. si privind la rece, am avut momente cand am condamnat-o. apoi am renuntat, pentru ca am lucruri mai importante de facut decat sa ma uit in gradina ei, sa vad de ce si-a sadit o samanta sau alta. stiu, ai sa zici ca daca nimeni nu face asta, adevarul va ramane undeva, ingropat. indeed. numai ca uneori poate ca si adevarul asta are nevoie sa-si traga sufletul. si cand o fi vremea lui sa vina la surpafata, vine singur. sa se consemneze ca era cat pe ce sa dam doi oameni afara, da' ne-am razgandit.
asa cum zicea Mao, comezile curje inca! nu garla, da' destul cat sa nu murim de sete, sau sa ne temem pentru ziua de maine.
|
![]() |
(la: Doar o părere despre gaze de şist si multe altele despre feromoni,bisericute la propriu,crezuri şi alea ,alea ...)
Şi în sine să nu vezi (NU STIU, SPUNE-MI TU CUM E)
Să ai simţu-n adormire
Conştiinţa în obezi... (SPER CA E DOAR DE RIMA, CA AM NUMAI 7 KG IN PLUS:)
Să gândeşti că ai un Nobel
Pentru Pace, cum altfel?
Doctoreeee, dă-i hap, te rog!" (AICI AI GRESIT CHERIE; CRED CA VROIAI SA SPUI "DA-I LA CAP")
Dac-ai mai lucra nitel la rima si ritm ... m-as pregati sa aplaud pentru o clipa aceasta adaptare mioritica a felului in care incerci sa-ti cosmetizezi lipsa de argument.
Cand nu avem replica si argument ... o dam pe poezie, ca tot romanul e poet si daca nu e, e cantacios. Ca avem trairi artistice, iar daca nu le avem... macar putem pretinde si preface.