comentarii

balustrada


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mineri in sediul Romaniei libere - iunie 1991 - de Stefan Niculescu-Maier la: 18/02/2004 06:29:15
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
De dimineata am primit un telefon acasa prin care secretara ziarului ma anunta ca nu mai sta la serviciu. Un grup de muncitori din tipografie (condus de cateva femei!) incurajati de aparitia minerilor in capitala pentru a "face ordine" in Piata Universitatii, urcasera in redactie, tipasera isteric la singura persoana care se afla acolo la ora aceea (secretara respectiva) iar cineva o luase de par si o daduse cu capul de perete.

Instinctul mi-a spus in acel moment ca minerii vor ataca si sediile ziarelor. Si am plecat la redactie.

Am ajuns o data cu ei. Ii vad ca aievea, coborand dintr-un camion, inarmati cu bate si intreband de Bacanu. Am urcat impreuna cu ei la etajul 4 al corpului din stanga al Casei Scanteii, unde si azi se gaseste sediul Romaniei libere. Ei il cautau pe Bacanu, eu imi storceam creierii cum sa fac sa salvez linia de tehnoredactare computerizata care era "viata mea" si fara de care ziarul n-ar mai fi aparut cel putin o saptamana. Am intrat in vorba cu liderul lor (ulterior dovedit ca fiind agent de securitate). L-am intrebat ce trebuie sa facem, pentru ca sunt si eu un simplu cetatean care lucrez in Casa Scanteii, care am o simpatie deosebita fata de curajul si cinstea lor. "Trebuie sa-l gasim pe Bacanu" - a fost raspunsul, printre dinti. Stiam ca Bacanu nu este in tara. "Da, trebuie sa-l gasim pe Bacanu si sa-l intrebam ce-i cu porcaria asta" - am confirmat eu. Eu am sa-l recunosc pentru voi!

A urmat o cautare infierbantata prin birourile goale. N-au gasit pe nimeni "interesant". Doar la arhiva mai era cineva. Cateva momente de deruta generate de pustietatea redactiei mi-au dat o sansa. M-am urcat pe balustrada scarii de marmura si i-am spus unuia dintre cei care aveau aspect de "lider" ca am sa comunic ceva important. Acesta a facut liniste in grupul de circa 25-30 de mineri.
"Oameni buni - m-am adresat lor (imi amintesc doar aproximativ cuvintele, dar ideea este exacta). Eu voi fi martor ca nu s-a distrus nimic in redactia asta. Voi nu sunteti un grup care distruge, asa cum in mod nedrept v-a prezentat presa. Voi sunteti luptatori pentru dreptate si egalitate sociala. Uite - am adaugat. Mai sunt si alti civili (intre timp aparusera redactori de la alte publicatii, personal administrativ) de fata. Eu voi face personal lista de martori - am cerut de la cineva hartie si creion - ca sa dovedim ca aici nu s-a distrus nimic." A fost de ajuns sa ma aprobe cativa dintre cei din multimea de mineri manipulati, ca intregul grup sa imi dea dreptate. In aceste imprejurari, "seful" lor nu a mai avut ce face si le-a spus ceva de genul - "atunci hai sa mergem la masa, fratilor" (ulterior am aflat ca aceia care le organizasera venirea in Bucuresti le organizasera si masa...).

Momentul cel mai critic al acelei dimineti avea insa sa se petreaca in mai putin de 30 de secunde care au urmat. Un fost redactor al Romaniei libere, in dezacord cu noua conducere a ziarului (si cu o istorie personala imposibil de reabilitat dupa zecile de articole pro-ceausiste scrise de-a lungul anilor) m-a recunoscut si l-am vazut cum deschide gura sa le spuna minerilor cine sunt. Am sarit de pe balustrada pe scara, in dreptul lui, si i-am soptit printre dinti: "daca deschizi gura, le spun ca esti mana dreapta a lui Bacanu. N-o sa apuci sa mai spui nimic. Asa ca ia-o incetisor pe scari si fa-te pierdut. Dupa momentele astea, pe cine o sa creada? Pe mine sau pe tine?". Omului i-au cazut umerii si-a plecat.

I-am insotit pe mineri pana la iesire. Aici ma astepta una dintre cele mai mari dezamagiri ale vietii. Cocotati pe ferestrele mari ale sediului lor impetuos din cladirea principala, redactorii gazetei "Adevarul" - fosta "Scanteia" - organul PCR - aplaudau frenetic presupusele fapte ale minerilor. Acea imagine imi va ramane vesnic pe retina.
Minerii s-au aruncat in camion si au plecat triumfatori la masa pe care le-o pregatisera Iliescu si ai lui.
Eu am revenit in redactie si s-au gasit ulterior 2-3 voci ale unor colegi care sa ma acuze ca am salvat calculatoarele de la distrugere, "ca am fi obtinut imediat altele noi, din Vest". Exista mecanisme ale logicii absurde, lasitatii si prostiei pe care nu le voi accepta in veci.

#9898 (raspuns la: #9888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintiri din copilarie/Ozzy/06.04.04 - de (anonim) la: 04/06/2004 03:16:54
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Dragi frati si surori,

Cei din generatia mea pot cunoaste ceea ce scriu acum.Cei mai tinerei nu stiu.
Cand m-am nascut la conducerea tarii era Gheorghe Gheorghiu Dej,a murit cand eram in clasa a 2 a primara.Am facut scoala in Mandravela nici nu stiu daca mai exista.Tataie(tatal tatalui meu)ma ducea zilnic la scoala si ma lua inapoi.Toti baietii purtam un fel de uniforma ca o fustita pepita cu patratele mici alb-negru,guler alb si funda mare rosie la guler.Cam ciudat obicei,nu?

Prin clasa a2 a dupa ce Dej a murit,a fost plans de popor atunci,a venit la
conducere Chivu Stoica,un tip cu capul chel(se radea)care emula pe bossul lui rus,Hrusciov.Un var apropiat al tatalui meu a fost atunci adjunctul lui Stoica.
Cand erau petreceri in famile,nunti,sarbatori etc,venea adus cu masina si sofer personal care statea pana pleca el acasa.
Era una neagra cu...perdele la geamuri,marca Zil(mai tarziu a avut o Volga),era un lux pe atunci.Cand a cazut Stoica,a cazut si el.

Dar a apucat sa aiba o casa vila mare pe Aleea Trandafirilor data de partidul comunist pe gratis.Acest var al tatalui meu era un mocofan mare.Cand venea la mese,se indopa la refuz si apoi se ducea la WC si isi baga degetul pe gat,voma sa poata manca si mai mult!
Avea un baiat de-o varsta cu mine,sotia lui mereu se dadea mare cucoana,dar tot taranca era.
Cu varul meu,de cate ori ne vedeam ne luam la bataie,il cafteam bine.Alteori,pana la batai eram prieteni si la petreceri ne bagam sub masa sa ne uitam sub fustele rudelor,chiar si a mamelor noastre.De mic am luat-o aiurea in viata!
Cand noi ne duceam la ei,isi acopereau cu ziare picioarele mesei,nu cumva sa le zgariem ...din greseala.Aveau si mobilierul ,sifonier,etc,...imbracat in ziare.
Odata am furat un pistol cu capse jucarie de la varul meu si mama mia ce scandal a iesit!L-am dat inapoi dar ai mei m-au batut in prostie.

Imi placea sa stau la bunici(din partea tatalui)si in vacante,mai ales cea de vara,ai mei ma expediau la ei,eram fericit si aveam si prieteni de joca,unul pe nume George altul Gabi,dar noi ne numeam intre noi"Domne".
Tataie a fost locotenent de cavalerie in primul razboi si decorat pt. rani si bravuri.Avea pe un perete pe hol poze in sepia cu el ca soldat.
Un om admirabil,f. bun si mereu interesat in politica,citea ziarele zilnic si multe.
Se culca la 7 seara si se scula la 4 dim.Cu gainile.Aveau in curte un prun si un cais,o magazie si un loc unde crestea in fiecare an un porc pt. Craciun.Avea o capra,gaini,rate si o gasca pe nume Maritza,care era ca un caine,doar familia o stia,in rest ataca pe orice strain,postasului ii era frica sa vina la gard.Maritza a murit de batranete,asa o indrageam toti de mult.

Mamaie n-a muncit in tinerete deloc,s-a maritat cand avea 18 ani cu Tataie care era cu 15 ani mai in varsta,era un fel de traditie.
Au avut 2 copii,o fata,a murit la 17 ani de TBC si pe tatal meu.
Pe aceiasi strada locuiau multe din rudele lor,2 surori ale lui mamaie si veri ai tatalui.Bunicii pe atunci nu aveau inca televizor si cu mamaie mergeam in fiecare seara la una din sorele ei sa vedem filme.
Multi de pe strada nu aveau TV-uri,cand era un film f. bun si american sau francez ori italian(rareori,in rest erau rusesti in prostie numai despre razboi si comunism),ne adunam cate 15-20 persoane fie la un vecin fie la sora lui mamaie,sa-l vedem.

Mai tarziu,ai mei au cumparat si lor un TV,ca al nostru,rusesc si desigur cu lampi,daca se ardea una erai in pom pt. ca se gaseau f. greu de schimb,trebuia sa ai...relatii.Nu-mi aduc aminte marca TV ului,stiu ca era desigur in alb-negru si ecranul oval, cutia din lemn si in fata jos avea 2 butoane mari in stanga si dreapta,pt. sonor si altceva,avea 6 clape mici la mijloc pe care apasai sa-i dai drumul,sa-l inchizi,etc.

Multi din voi poate nu ati auzit de anume emisiuni din vremea mea,poate altii stiu,ma uitam duminicile dim. la un serial pt. copii numit"Aschiuta si Daniela".
Aschiuta era o papusa din lemn cu o palarie ascutita pe cap.El o numea pe Daniela,Danielutza si vorbeu despre copii si scoala si raspundeau la scrisori trimise de copii.
Danielutza era tare frumoasa cu gropite in obraji si cred ca aveam 6 ani atunci si eram indragostit de ea la nebunie.Ea avea vreo 25 ani...apoi m-am indragostit nebuneste de alta actrita din alt serial ce-l urmaream cu sufletul la gura"Capitanul Val-Vartej",pe nume Irina Bora,bruneta si frumoasa la culme.
Danielutza era blonda.Uneori a jucat si ea in episoade cu Irina,era o placere pt. mine sa le vad pe amandoua deodata.
Mai tarziu Irina Bora s-a maritat cu un tenor de opera,Dan Iordachescu.
Ca veni vorba de muzica,pe atunci se asculta Gica Petrescu,Mia Braia,Dorina Draghici,Angela Moldovan,Ioana Radu,mai tarziu a aparut Margareta Paslaru,
Marina Voica,Aurelian Andreescu(pe asta am ajuns sa-l cunosc cand eram la liceu),Cornel Fugaru si in special italieni,ca Gianni Morandi(erau si filme pe ecrane cu el,muzicale),Adriano Celentano,Domenico Cutugnio Rita Pavonne,francezi ca Eddy Mitchell,Joe Dasin,Johnny Halliday,Yves Montand,Gilbert Becauld ,Sylvie Vartan(era casatorita cu Halliday),Juliette Grecco si multi altii.

Mergeam cu mamaie la filme serile,ori alteori stateam pe o bancuta in fata gardului casei si alte femei se adunau la taclale,ma fascinau barfele lor.Aveam un costumas vara din catifea albastra cu pantaloni scurti,de vizite.Si un fes pe cap cu alb si albastru.Am apucat s-o vad si pe strabunica,mama ei, avea 105 ani si eu aveam 5.Mereu eram pus pe prostii(inca de atunci!),ii placeau dulciurile si ii dadeam o bomboana de ciocolata(Se numeau Lebada),dar ii spuneam:"Inchide ochii si deschide gura".Apoi dupa sa zic 30 min.ii spuneam acelasi lucru si ea facea.De data asta ii puneam in gura un gainatz de gaina....
Si radeam da cadeam pe jos de cum se stramba,si incerca sa ma loveasca cu o nuia,dar nu putea,atunci venea mamaie si ma alerga prin curte si eu ma cataram pe magazie si radeam mereu.

Cu prietenii mei ne dezbracam goi sa ne uitam la putzele noastre,Goergica avea o sora ,tot de 5-6 ani Mihaela(o numeam Ela) si se dezbraca si ea si-si arate pasarica.Cred ca de pe atunci mi s-au tras treptat pornirile mele sexuale de mai tarziu....

Mamaie si Tataie,aveau ce se numea atunci,closet in fundul curtii,sau cacastor,sau altii il numeau vatra.Eu aveam sub pat insa olitza si imi faceam nevoile in ea,mamaie ducea apoi olita la closet.Nu aveau baie(cada sau dus),ci se spalau intr-un lighean mare,la fel mamaie ma spala in lighean.
Nu aveau nici apa in casa,pe strada era o cismea(asa se numea)comuna si toti de pe strada se duceau cu galeti sa ia apa pt. gatit si spalat.

Bunicii nu aveau aragaz,ci o soba mare din fier in care puneau lemne si ca ochiuri erau cercuri de diferite dimensiuni din fier si daca doreai foc mic scoteai cercul mic,sa intre foc mic.
Avea un burlan ce iesea la acoperisul bucatariei.Vara gatea in magazie.Aveau soba si foloseau lemne sau carbuni sa fie cald.Tataie avea un lighenas mic in care facea spuma din sapun sa se barbiereasca,si vara,mereu afara in curte.

Noptile,la culcare dormeam cu mamaie,tataie era in sufragerie.Mamaie ma punea sa ne rugam la Dumnezeu,spuneam impreuna"Tatal Nostru"si apoi imi citea cate un basm din Fratii Grimm,pana adormeam.
Tataie a avut 2 frati,el s-a nascut in Bacau.Mamaie s-a nascut in satul Greci nu departe de orasul Gaesti.Ea a avut 3 surori si 3 frati.Acum toti au plecat din lumea asta,ultima a fost mamaie,la 95 ani.A plecat cu 2 ani in urma.
Sorele ei de pe strada,au murit cu 2-3 ani inaintea ei,mamaie se senilizase saraca....mergea la casele lor si statea cu orele pe bancutze asteptandu-le sa iasa din curte...Tataie a murit cu mult inaintea ei,in 1985.

Eram deja in USA,i-am iubit si iubesc inca.
Tataie dupa razboi a muncit ca postar,cu bicicleta,au tras de bani cu dintii sa-si puna copii la scoli(erau cu plata),sora tatlui meu a fost o f. buna in matematica,tatal meu a facut liceul la Gh. Sincai si apoi a vrut sa devina chirurg insa si-a dat seama ca e prea sensibil si a urmat in schimb facultatea de biologie.A fost cel mai bun!La 25 ani un savant roman(Traian Savulescu)
l-a ales sa-i fie asistent.Mai tarziu a devenit directorul Institutului de biologie din Bucuresti.Avea masina la scara.
A fost demis si mutat la Baneasa,la Institutul de protecia plantelor pt. ca eu devenisem dizident politic....Are 74 ani azi.

Familia mamei mele a fost mai instarita si au avut pamanturi...inainte de comunism.Ea a avut 6 frati si surori dar toti au murit de mici copii de TBC,inca din timpul razboiului(al 2lea mondial),ea a fost cea mai mica,doar unul din fratele ei a trait pana la 33 ani dar a murit tot de TBC.Ea avea 7 ani pe atunci.
Mama ei a fost casatorita de 3 ori,n-a avut noroc de soti buni....toti 3 betivi
o bateau mereu,al treilea cel mai rau si era in Garda de Fier,mare scula de nazist imputit atat sub Zelea Codreanu cat si Horia Sima.Era mandru cand isi punea uniforma cu diagonala si pistol la centura si avea un bici,venea acasa
beat si o batea pe bunica cu biciul din senin!!!A murit in munti impuscat de comunisti.

Bunica pe care eu o numeam"Cuscra"pt. ca asa o numea mamaie,a murit la 82 ani de cancer la stomac,in 1972.Mamaie a ingrijit-o mult.
Cand lua pensia, mereu imi dadea pe furis 20 lei.I-am facut si ei destule poante proaste de copil mic...o scuipam si imi spunea:"pe lumea ailalta ai sa ma lingi",puneam in mancarea ei sare cu nemiluita,ii faceam sicane de ex. legam 1 leu cu ata si il puneam pe holul casei si ma ascundeam dupa perete,ea il vedea si eu il trageam incet,ea dupa el,odata a cazut pe jos.
Altadata aveam un prieten pe care ea nu-l agrea,si venea acasa sa ne jucam de-a indienii si cowboyy,eu eram mereu ....indian si ma vopseam cu culori pe fata si eram la pielea goala.
Odata a vrut sa-l dea afara din casa si m-am suparat,am imbrancit-o de a cazut si lovit la cap de frigider....am crezut ca murise si am plans si l-am luat la bataie pe prieten.
Din fericire n-a avut nimic...!

Mamaie si tataie nu aveau frigider ci racitor,el la 2 zile mergea si cumpara blocuri de gheata,le punea in el pe o usa deasupra.

Bunica"cuscra"a avut 3 surori,una din ele o numeam in familie"Cucoana"pt. ca era bogata si sotul ei mare businessman in flori si mai ales lalele,le importa direct din Olanda.
De cate ori venea in vizita la Cuscra la barfe si cafea,ma supara pt. ca mereu de cum ma vedea imi zicea:"Ce mai faci bai putza?".
Alta sora a fost castorita cu marele inginer si pilot de raliuri din anii interbelici,Jean Calcianu.
Alta a fost casatorita cu un colonel din garda personala a regelui Carol.

Mama mea la fel a urmat liceul Sincai(cu tatal meu s-au castorit la 25 ani,amandoi nascuti in 1930)si apoi facultatea de economie si a fost contabil sef la Fabrica de Ciocolata si Produse Zaharoase Bucuresti,pe Sos. Viilor.
Urma sa devina directoare cand a fost si ea data jos din pozitii ca si tata cand eram pe lista..neagra a securitatii.

Am fost singurul lor copil,dar inaintea mea urmau sa aiba altul,insa a murit prematur...ma gandesc si azi la soarta....ce ar fi fost s fi fost eu ...primul?
Azi nu mai scriam aceste randuri!

Mi-am stricat dintii de copil....prea multe dulciuri ce aducea mama acasa.
Ei traiesc azi in Buc.in apt. de bloc,comunistii au luat casa dupa ce am intrat eu impotriva lui Ceausescu si a lor.
N-au vrut sa vina aici in USA,dar ii ajut lunar cu dolari,pensia lor e mica.E randul meu sa-i ajut.

Eu?Eu trebuia sa fi fost mort de 5 ori pana acum.
Cand aveam 2 luni,tataie avea un cantar si asa ma cantareau,unul vechi cu balanta si o greutate de bronz in forma de para,grea.Odata m-a pus pe cantar si din greseala a facut para sa cada pe capul meu....mi-am pierdut cunostinta si au trebuit sa ma duca la reanimare imediat.Ai mei au fost tare suparati pe el o vreme,caci puteam sa mor.

A 2 a oara,aveam 9 luni si am facut pneumonie cronica.La reanimare din nou si apoi zilnic niste injectii.I cheated death again!

A 3 a oara aveam 4 ani si eram la poarta,ma uitam la baieti mai mari jucand fotbal pe strada.Un altul care nu juca m-a ochit cu prastia si m-a lovit in cap de mi-am pierdut pe loc cunostinta si sangeram de nu se oprea deloc.La spital din nou...si azi am o scobitura mica in craniu,dar pacalisem iar moartea.

A 4 a oara era sa mor in batai la securisti,Dumnezeu exista!Am pacalit iar moartea.

A 5a oara,in USA de O.D.(overdose)prea multe droguri si bautura combinate deodata.La spital dus de gagici.
Am pacalit iar pe Mr. Death.

Nasa mea mare care mereu mergea la sora ei in Franta,fie la Nice ori Paris,aducea reviste multe si chiar si sora ei ii trimitea apoi postal in R. reviste.Unele se numeau CineVerite,si la mijloc aveau poza dubla(gen Playboy) cu diverse starlete in pielea goala.Aveam 10 ani si mergeam la ea in pod unde la tinea pe cele vechi si furam acele pagini.Acasa ,in camera mea,le puneam pe perete la pat,si tin minte ca atunci eram indragostit lulea de Raquel Welch,aveam si poze cu ea pe perete.Desigur ca incepusem sa ma masturbez deja cu gandul la ea mereu.
Odata a venit un preot cu dascal de paste sa sfinteasca casa si in camera mea...popa dadea cu busuiocul si apa sfintita aiurea peste tot,caci ochii lui esra pironiti pe pozele mele!Ha!Tin mint ca repata mereu:"...Minunat,minunat..."

Mai la 7 ani aveam o papusa,in chip de fata si nu stiu de ce(nici azi)o numisem ...Magdalena?Dar dormeam cu ea in fiecare noapte,ai mei faceau misto de mine.
Prima mea iubire a fost la 6 ani(nicidecum sex!) si toti baietii o iubeau,se numea Renata,o alergam peste tot si odata am prins-o si sarutat-o pe gura(nicidecum french kiss),m-a strans in brate si m-a sarutat inapoi....am fost
cel mai fericit pt. ca ceilalti baieti nu au avut sansa asta,m-au urat chiar.O vreme am fost prieteni si mereu ne ascundeam si ne sarutam copilareste pe gura.

Apoi ne-am mutat si am schimbat scoala,nu ne-am mai vazut.Dar au venit alte fetite in viata mea,cu gramada,mai tarziu cand am dat de gustul pasaricii....
nu ma mai opream,desigur ca primul sex ce am avut a fost lamentabil,dar la 14 ani ce stii?Nici fata nu stia deloc,fiind de-o seama cu mine si amindoi la virginitate,desigur ca nu a avut orgasm.
Dar cu timpul ne-am educat si expertizat,apoi am trecut ca un fluturas de la una la alta.
Am mai scris astea.

Cand aveam 14 ani eram deja cu o gasca de copii de-o varsta si mai mari cu 5 ani ca noi.
Ne duceam pe terasa unui bloc al unora si ne masturbam toti ,care se scapa primul trebuia sa dea 25 lei ....era Tudor Vladimirescu pe hartie.
Furam din magazine zilnic bautura si conserve,alteori spargeam masini noaptea sa furam,de multe ori ne bateam cu alte gasti din alte cartiere,era unul numit Ferentari(plin de tzigani),altul Pajura,altul Chibrit,altul Damaroaia de ex.Batai cu bate si cutite,am fost taiat de cateva ori,as putea zice ca as fi putut muri a 7a oara.
Aveam un lant cu mine mereu,cu asta loveam la sange.Ionel,un tip din gasca avea de ex o bara de fier,asta a fost mereu prin puscarie,ca si Virgil,Faraonul,Gica cutit lung,Broscoiul.Pe mine ma numeau Montzi.
Broscoiul era un tzigan mic dar f. rapid cu pumnul,nici nu-l miroseai!Odata m-am batut cu el si mi-a spart nasul,n-am vazut pumnul deloc!
Erau niste frati pe nume Carligel(3)si erau spaima cartierelor,mai era si Gelu Pandelica,asta doar se arata si fugeu toti,mai era Virgil Vlajganul,si asta batea de speria lumea.

Odata eram si jucam barbut afara in dosul blocului si o femeie a cazut(s-a sinucis)chiar langa noi,blocul avea 9 etaje.Tin minte si acum,ne uitam la ea cum ii curgea sange din nas si urechi si gura.Am plecat si chemat militia.
Altadata omoram niste broaste si popandai cu latzul de sarma si vedem o gramada de oameni,femei,copii ,barbati alergand dupa un tip la 23 ani urland :Puneti mana pe el ca si-a omorat tatal cu toporul."
Atata am asteptat,eram cred ca doar eu Ion si Valerica,ca ne-am si luat dupa el,l-am prins si luat la cafteala de l-am umplut de sange.O patrula de militari trecea pe acolo si l-au luat ei in primire pana a venit militia.

Mergeam la scoala si acolo iar batai cu alte gasti.Fumam deja si beam ,jucam poker pe bani si haine(aveam cativa legaturi la Shop-uri pe valuta),uneori aveam noroc de o pereche de jeans,de multe ori insa pierdeam.Trebuia sa fur bani de la parinti ori din casele altora.Intram pe geamul de la baie,stiam cand nu e nimeni acasa.
Uneori cu Valerica ne uitam la femei cum fac baie,odata era una f. frumoasa si cada era chiar sub geam.Geamul deschis,si ea in cada.Ne bagam efectiv capetele pe geam ,ea se spala si noi eram la 1 metru de ea!!!!N-am fost prinsi niciodata.

Cand aveam 10 ani alergam cu Georgica dupa fetite si le prindeam si apoi le bulaneam si frecam la pasarica.Odata am vazut o fata de 14 ani masturbandu-se cu un creion in WC,tot pe geamul de la baie.
Ca sa te uiti la bloc pe geam se facea in curtea interioara si era un culoar de trecere de la o scara la alta pt. a duce gunoiul la tobogan.Ei bine trebuie ca eram inconstienti!!!!Geamurile la 2 apt. erau la perete pe acest hol care avea
o balustrada de fier....Ne urcam pe balustrada si ne sprijineam de perete si apoi ne uitam pe geam.
Ganditi-va ca uneori eram la etajul 3,6,8,9 si o miscare gresita...moarte,te faceai praf in curtea interioara.
Oare de cate ori am sfidat moartea???

Dar acum inchei aici cu alta amintire de cand aveam 5 ani.Parintii de Craciun cumparau jucarii cu 1 sapt. inainte si le ascundeau in sifonier.Eu stiam unde-i cheia si ziua deschideam sifonierul ,le luam si ma jucam cu ele,apoi le puneam la loc in aceleasi pozitii,cand venea ziua Craciunului ma prefaceam ca sunt uimit de ele....

Pt. mine aceste randuri ma ajuta la scrierea memoriilor,la copiez pe printer si apoi le traduc si rescriu in detalii in engleza,dar sper ca si pe voi din Cerc va intereseaza sa cititi.Poate multi din voi nu ati avut astfel de copilarie ca a mea.Sper sa fie candva publicat acest text.

Desigur si repet sunt alta persoana azi si de 14 ani total opusa,dar de ce sa fug de trecut?E parte din viata mea,o experienta prin care am trecut odata.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries).














































































































































































































































































































Hai sa ne-ntalnim sambata seara! - de gigi2005 la: 13/03/2005 03:33:24
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Amintirile mele despre Bucuresti sunt legate de o perioada lipsita da griji din viata mea, liceul si studentia, pe vremea prea tarziu impuscatului. Plecam de la Liceul Basarab spre dealul Mitropoliei, jos era o covrigarie,poate cineva si-o mai aduce aminte. Eram cu iubitul meu de atunci (ce tineri si frumosi eram!), luam invariabil cate patru covrigi de caciula, urcam dealul si in fata la palatul "marii adunari nationale" ne maimutaream la copiii aia de pazeau acolo. Apoi o luam in jos spre cinema Modern si mergeam in parcul Carol (atunci nici nu stiam cum ii zice). Alta placere era sa mergem pe jos prin carierul Dorobanti, pe unde sunt casele acelea de la inceput de secol, si sa ne imaginam cam cum ar fi sa stam acolo. Exercitii de oameni saraci...
Mai tarziu in facultate (am facut la Universitate - Geologia) a fost terasa Dunarea si Doina din Aviatorilor. Aveam acolo tot un fel de cafenea, ne intalneam mai multi, pe unii nici nu-i cunosteam dupa nume, stateam la o bere sau o cafea si nu stiu cand se facea noapte.
Erau plimbarile de la "sosea" cum spunea tata, de la Antipa pana pe soseaua Nordului la ambasada chineza. O zona plina de amintiri pentru mine. Pe aici m-am plimbat cand am iubit, cand m-am despartit, cand iar am iubit... Era frumos si acel Bucuresti.
Dincolo de ce spune lumea, ca-i mizerie, aglomeratie, alea, alea, Bucurestiul este locul unde ma simt bine si care incepe sa semene cu o capitala Europeana. Are si multe prosti dar peste tot e asa.
Ce-i drept farmecul cladirilor cu arhitectura inceputului de secol ramine neschimbat. Fiecare are povestea ei, adevarata sau imaginata numai, fiecare te patrunde cu un fior de melancolie cand calci pe pardoseli sau atingi balustradele vechi din lemn masiv.
Ma bucur ca in sfarsit primaria a hotarit conservarea si restaurarea cladirilor centrului vechi (zonele Selari, Covaci, Curtea Veche, Lipscani si altele pe acolo) unde s-au instalat familii de tigani, cu puradei muciosi si tiganci cu fuste largi, care traiesc intr-o mizerie de nedescris.
#39282 (raspuns la: #39158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
serbus jimmy - de Belle la: 15/04/2005 16:54:35
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
pai n-aveam ce zice mai mult ca n-aveam la ce sau cine raspunde, dar nu puteam sa nu dau macar buna dimineata

mai astept vreo doua saptamani cu gradinaritul, asa m-a sfatuit sef-miu ;) asa ca mi-am gasit altceva de facut, trebuie sa re-vopsesc masa si scaunele de pe deck (nu ma-ndur sa le-arunc si sa iau altele noi ca sunt din lemn bun si sunt mari si comode) si balustrada de la "podet" ca s-a scorojit toata de la zapada si-arata nasol :(

de mult planuiesc asta dar asteptam cateva zile la rand cu vreme frumoasa, o s-avem urmatoarele 5 zile 20 de grade si nici-un pic de ploaie. deja mi-am programat sa-mi iau si luni liber
#43788 (raspuns la: #43786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'mneatza - de Belle la: 17/04/2005 14:06:42
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
anisia,
joc si table cand n-am vreun turneu de canasta care sa-mi placa
mai obisnuiam a joc cu dinisor (o fosta cafegista) ca nu vroia sa se bage la canasta ca sa nu pierdem timpul fiind atente la carti, la table puteam trancani in voie

jimmy,
am vopsit ceva-ceva, m-am apucat tarziu ca mai intai am fost la cumparaturi. deocamdata am smirgheluit, spalat si dat cu primer pe balustradele din fata si-apoi mi-a cam luat cu frig asa ca am intrat in casa sa gatesc ceva baietilor.
azi insa am treaba multa. trebuie sa smirgheluiesc masa si scaunele de pe terasa, sa le spal, pana se usuca dau cu vopsea pe balustradele din fata, apoi trec la vopsit masa si scaunele. cand se face umbra in fata garajelor trebuie sa-mi spal masina (arata oribil in comparatie cu-a d-lui belle care e noua si curata) si-apoi poate mai dau cu-al doilea strat de vopsea in fata si masa cu scaunele, daca ma mai tin puterile, daca nu las pe maine ca mi-am luat liber.
deocamdata insa astept sa ma trezesc si sa se faca soare, fiind zona de deal dimineata e tare racoare.
#44043 (raspuns la: #44015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scari - de Mi7haela la: 13/05/2005 14:09:30
(la: Aveti fobii??)
Eu cobor scarile cu nesiguranta, cu precautie. Nu ma simt de loc in largul meu pe scari, la coborire. Nu eram asa. Am vazut o data o femeie cazind pe scari. Cind s-a ridicat, in mijlocul fruntii i se vedea osul alb, cit un deget. Apoi, dupa citeve clipe, locul s-a inrosit si i s-a umplut fata de singe. Fobia mea nu a aparut imediat. Abia peste citeva luni m-am descoperit nesigura cind cobor scarile. Daca las mina sa-mi alunece pe balustrada, atunci e ok.
Dar chestia cu 100 de lucruri marunte ar merita o trancaneala aparte. Eu simt ca fac cu nervii cind cineva imi ia trusa de unghii, o foloseste si o ascunde de negasit, sau o descompleteaza. N-am probleme cind se intimpla asta cu alte lucruri, dar trusa de unghii...!!!
anisia - de cico la: 23/05/2005 10:24:42
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
Inainte sa-ti pot raspunde la intrebare, repet ca-s atitea cazuri posibile, in care "ce as face-n caz de crima" (cu cel de linga mine, deci excluzind copiii, caz aparte :)) depinde enorm de detalii :

Ce fel de crima? Poate fi involuntara : sa calci accidental cu masina pe unul (poate cazul cel mai posibil printre noi toti), sa fii medic si sa incurci (la un pacient) flaconul de piramidon cu cel de cianura (sic!), sa impingi din greaseala pe unul peste o balustrada... In legitima aparare : un hot, un agresor... Voluntar? Cel mai adesea provocat din violenta, dupa vreo bataie. Sau pasionala. La violenta : daca era deja violent(a) si-ti punea probleme, il mai aperi? Pasionala : si-a omorit amantul\amanta (si afli cu ocazia asta ca te si insela), il mai aperi? Pe cine a omorit? Un tata abuziv, un prieten, un necunoscut?... Un eveniment grav de-acest gen vine de obicei asortat cu o multime de alte detalii pe care nu le poti ignora. Se judeca situatie cu situatie, ca doar n-o sa te ghidezi rapid doar dupa principii si definitia crimei din codul penal :)

A omorit un inocent sau o pramatie? In sensul simplist (cu mai multe referinte la ce-am scris anterior) : a calcat pe unul cu masina din greseala sau i-a dat cu ceva in cap vreunui agresor?
#50622 (raspuns la: #50617) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horica - de Lascar Barca la: 18/10/2005 02:10:45
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
pui o "piatra" in el?Cum il cheama?
Eu mi-am pus mai intii piscina la iernat.Apoi am dat cu grebla-n gazon.Am privit gistele cum pleaca spre sud.Si am stropit cu furtunul doua mitze care se bateau pe teritoriul meu.:)Acum sunt cu cracii pe balustrada si privesc amenintator la ceva butelci....Si a fost Ok?...Dupa unica poza s-ar zice ca da!
#79519 (raspuns la: #79518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred că până şi Bogdan merită să i se facă dreptate - de Lady Allia la: 14/11/2005 17:50:03
(la: Romanitza Iovan...legitima aparare ?!)
Da...uite că până la urmă nu m-am putut abţine să nu scriu, deşi mi-am promis să nu o fac pentru că ştiu că o să-mi ridic "iovaniştii" în cap, dar asta este. Consider că atunci când lupţi pentru o idee în care crezi nu stai să te ascunzi de teama de reproşuri ci ţi-o asumi şi pledezi pentru ea.
Înainte de a da argumente vreau să spun ceva din punctul de vedere al unei surori. Sunt soră a doi băieţi minunaţi şi dacă unul dintre ei ar fi păţit aşa ceva...vă asigur că eu în locul Mihaelei aş fi fost un monstru pentru acest Iovan, pe care eu nu îl voi numi "domn" niciodată. Cred că nu ar mai fi putut în viaţa lui să pună mâna pe o armă, iar dacă ar fi facut-o nu ar mai fi avut cu ce trage că i-aş fi tăiat mâinile. Vă pare inuman ce scriu...probabil, dar este uşor să comentezi scuzele lamentabile a familie Iovan fără să priveşti măcar o dată în sufletul acelei femei care aşa cum a putut şi-a crescut fratele.
Ştiţi ce greu este să creşti un om şi să îşi ia altcineva dreptul să îl omoare? Fratele meu mijlociu la vârta de 8 ani a fost lovit la şcoală în cap cu o minge de baschet şi a făcut comoţie cerebrală. A stat 4 luni în spital şi a învăţat să umble din nou...nu mai avea echilibru, nu mai aude bine de atunci. are migrene foarte des,..., iar eu eram neputincioasă. Nu puteam decât să îl ajut alături de familia noastră să înveţe din nou să umble, să înveţe din nou să aibă încredere în copii, să înveţe să nu mai spună mereu: "nu merg jos că dacă merg poate acuma o să chiar mor". Şi să vă mai spun ceva...când am mers la şcoală să ne interesăm cine a fost am aflat că nu ni se spune pentru că este persoană influentă şi şcoala nu dorea probleme. Nici măcar bunul simţ să dea un telefon să vadă dacă fratele meu nu a murit (a fost la 5 minute de moarte) nu au avut părinţii acelui viitor Iovan! Nu i-am dat în judecată pentru că ne-a interesat mai mult ca fratele meu să îşi revină, iar pentru asta trebuia ca toată afecţiunea, atenţia şi timpul liber să i se acorde lui.
Apoi...ştiţi cum este să trăieşti într-o familie unde din cauza serviciului părinţii sunt mereu plecaţi, mereu prea ocupaţi să facă rost de bani, iar fraţii rămân să se crească şi să se educe unul pe altul? Ştiti ce înseamnă să te trezeşti noaptea urlând că ai visat că frăţiorul mai mic s-a suit pe balustrada de la balcon şi a căzut şi a murit??? Şi era doar un vis domnilor !!!
Să ştiţi că sunt o persoană realizată aproape pe toate planurile, am firma mea pentru că m-am săturat să lucrez pentru alţii care nu ştiu decât să exploateze şi să te trateze ca pe o cârpă în loc să îţi vadă valoarea intelectuală, valoarea ca persoană, valoarea ca şi angajat. Am intrat imediat după liceu fără nici o pregătire suplimentară la facultatea de drept şi am intrat la fără plată, iar în anul 3 am renunţat pentru că m-am săturat de ipocrizie, minciună, furt pe faţă şi oameni jegmăniţi pentru că vor dreptate. Momentan fac o facultate unde nu am lipsit la nici un curs, la nici un seminar, am obţinut o bursă de studii în Paris...într-un cuvânt îmi place ce fac.
Am scris toate acestea pentru că vreau să se ştie că nu sunt o persoană care scrie în necunoştinţă de cauză şi care ştie ce înseamnă să munceşti pentru banii şi pâinea ta.
Până în prezent am semnat zeci de petiţii pentru ca oamenii să aibă o viaţă mai bună, pentru ca mamele să aibă anumite drepturi, pentru ca bătrânii să nu mai ajungă să doarmă şi să mănânce prin tomberoane, pentru ca acei copii care nu ştiu ce îi aşteaptă după ce se nasc să se nască cu nişte drepturi. Toate acestea le fac pentru că îmi place să lupt pentru cauzele în care cred, pentru că m-am săturat de atâta "indolenţă sufletească" şi lipsă de acţiune a oamenilor şi pentru că vreau ca viitorii mei copii să trăiască mai bine, vreau să ştie că mama lor chiar dacă poate nu a reuşit să schimbe ceva, MĂCAR a încercat.
Am scris acestea deoarece vreau să spun că eu nu vreau ca copii mei să trăiască într-o societate care pune în mână arme oamenilor, înainte de a da legi sociale pentru ca hoţia să se reducă, pentru ca unii copii să aibă măcar şansa să aleagă între şcoală şi o viaţă ştearsă, pentru ca să nu mai existe atâţia copii fără nici o şansă, care să fie stigmaţi înainte de a se naşte.
Toată lumea condamnă hoţia...este foarte simplu. cel mai simplu este să tragi concluzia înainte de a cerceta cauzele.
Probabil mulţi spun că sunt utopică.., nu, nu sunt! Cum aş putea fi utopică într-o lume unde copii sunt aruncaţi fără regrete în tomberoane ca şi nişte pachete goale care nu au nimic de dat sau spus, ca şi când nu ar fi nişte suflete care să merite o şansă!?
Cum aş putea fi utopică într-o ţară unde oamenii preferă să ia şuturi în fund mereu de la cei care ne reprezintă...fără să tragă semnalul de alarmă, fără să ia atitudine...din contră...suntem serviţi cu "rahat" (scuzaţi expresia) pe tăvi de aur, iar noi după ce îl mâncăm mai zicem şi "mulţumesc"!!!
Cum să fiu utopică când românii sunt obişnuiţi mereu să arunce în faţă cuvinte grele şi doar apoi ajung să cugete la ceea ce au zis?s
Cum să fiu utopică când în ţara asta mereu se caută ţapi ispaşitori, iar oamenii sunt hăituiţi de taxe şi impozite fără să aibă drepturi reale pentru a supravieţui!?
Cum să fiu utopică când există atâţia copii abandonaţi care ne cerşesc măcar o privire, iar noi cântam melodii cu "iubiţi şi câinii vagabonţi" şi în ochii lor nici măcar nu ne uităm să le ştergem lacrimile!?
Cum să fiu utopică când sute, mii de bătrani sunt daţi afară din case pentru că nu îşi mai pot plăti cheltuielile după ce majoritatea din ei au muncit o viaţă întreaga pentru o pensie de nimic!?
Cum să fiu utopică când bogaţia şi luxul ne zâmbeşte pe la televizoare, când pentru ei legea nu există, când pentru ei crima este o normalitate, iar ţara moare de molima sărăciei, injustiţiei, a lipsei de cultură şi educaţie ... să nu mai vorbim de cea a nedreptăţii!?
Cum să fiu utopică când dacă vrei să rămâi în ţara asta pentru că o iubeşti şi chiar vrei să faci ceva pentru ea, pentru tine...statul român nu te ajută cu nimic, ba mai mult, iţi râde în faţă şi îţi dă la poveri de nu le poţi duce!?
Cum să fiu utopică când... am citit şi am auzit atâtea persoane care au spus despre Bogdan Iancu că e "hoţ", "tâlhar", etc...că şi ei dacă ar fi fost in locul lui Iovan l-ar fi omorât!?
Cum să fiu utopică când mi-e deja silă de cei care vorbesc de crimă ca şi de ceva normal...ca şi când noi oamenii am fi cu pedeapsa supremă, ca şi când noi am fi cu judecatul sufletelor, ca şi când noi am fi cei care sa hotărâm dacă cineva MERITĂ sau NU MERITĂ să trăiască !!!!
...Eu sunt de-a dreptul mâhnită şi tristă că într-o zi voi avea copii care să trăiască printre astfel de oameni, care uită regulile de bază: nu judeca, nu dori moartea altuia, nu fi rău, nu fura, nu ucide...da...ce vor avea de învăţat copii mei dintr-o astfel de societate???? CE???
Oameni buni înainte de a judeca pe cineva de ce fură...mai bine puneţi-vă în locul a zeci de mii de români care din cauză că îşi văd copii murind de foame sunt nevoiţi să înşele, să mintă, să fure...gândiţi-vă ce aţi face voi dacă copii voştri v-ar spune că nu au mâncare, iar angajatorul v-ar ţine pe posturi de probă cu săptămânile, cu lunile şi nu v-ar plăti, nu v-ar face o carte de muncă sau mai rău...nici nu s-ar osteni cineva să vă dea această şansă măcar.
Acuma imi veţi da replica...că încurajez hoţia...ce patetic ar suna şi îmi vine să şi zâmbesc..., nu o încurajez ci am luciditatea de a vedea cauzele nu efectele.
Câţi oare dintre cei care condamnă ştiu câţi oameni nu au nici măcar şansa unui loc de muncă, ce să mai vorbim de reabilitarea la locul de muncă sau în societate a unui fost condamnat?!
De obicei oamenii judecă, clasează şi uită să dea şanse, dar ştiu să se bucure ca şi copii când spun: "Vezi, am avut dreptate! Ăla iarăşi a juns după gratii!"...cum să nu ajungă când în afara altor persoane de teapa lor ceilalţi nu le dau şanse???
Oamenii au impresia că ei le ştiu pe toate, iar ceilalţi sunt doar.."restul", da..si astfel acest "restul" care poate din diverse motive au facut o greşeală în viaţă nu mai au nici măcar şansa unei reabilitări umane, ce să mai vorbim de altfel de reabilitări? Parcă am fi D-zeu şi îi judecăm şi îi stigmăm pe veci cu neâncredere şi lipsă de respect.
Înainte de a judeca atât de aspru pe alţii eu spun ca fiecare să se gândească ce au făcut pentru ca această societate să fie mai bună? Câţi copii părăsiţi au ajutat, câţi cerşetori au luat acasă măcar o dată sa le dea o ciorbă caldă, de câte ori au cerut o viaţă mai bună, legi sociale pentru cei care oricum nu beneficiază de nimic?
Avem o ţară care deja este bolnavă de sărăcie, de cerşetori, de copii abandonaţi, de bătrâni fără case, de tineri fără şanse, de legi neaplicate obiectiv, de corupţie...oare nici măcar bunul simţ, valorile primordiale din Biblie şi spiritul curat nu ne-a mai rămas?
Oare chiar atât de răi să fim, încât să ne proclamăm popor creştin, dar defapt majoritatea sunt nişte criminali în haine de "pioşi"?

Sunt de părere ca hoţii, tâlharii,infractorii în general...să fie prinşi, să fie pedepsiţi prin metodele legale care stau la dispoziţia oricărui stat de drept, dar sunt total împotriva CRIMEI.
Sunt de acord să ne fie teama şi să fim suspiciosi cu un recidivist, dar nu sunt de acord să nu i se dea şansa unei reabilitari şi să fie tratat tot restul vieţii ca un infractor. Asta ne face la fel de vinovaţi de viitoarele lui acţiuni imorale ca şi pe el !!!
Sunt de acord că se întamplă ca atunci când dă cineva buzna peste noi în casă să încercăm să ne apăram fiinţele dragi, dar nu sunt de acord ca prima chestie care îmi trece prin minte să fie..."îl omor", asta mă transformă într-un criminal care premeditează.
Nu ştiu ce să mai spun...pentru că sunt plină de dezgust şi am obosit să văd atâta răutate în oameni, dar ceea ce i s-a întamplat lui Bogdan este regretabil şi sunt în totalitate de acord cu poziţia surorii sale Mihaela, pe care eu o imbratisez cu mare drag şi respect,îi doresc să aibă în viitor parte de multă fericire şi îî doresc ca D-zeu să îi dea puterea să treacă peste toate acestea şi să poată să îşi plângă fratele în linişte
Acuma oameni buni...dacă Bogdan hoţ, tâlhar, şi ce ştiu eu cum a mai fost numit...eu cred că D-zeu l-a judecat deja şi a hotărât dacă a fost un om bun sau rău, dacă meritat iertat sau nu , dar pentru acest Iovan ... mie personal mi-e milă şi chiar dacă într-un fel îi port pică în sufletul meu, m-am rugat pentru el, m-am rugat să îi dea D+zeu tăria să se uite în sufletul lui şi să ia decizia corectă.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
BANC - de ooanna la: 09/03/2006 13:08:38
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
...." Mergeau pe sina de cale ferata 3 betivani:
- Aoleu , ce de scari în blocul asta...
- Si ce rece e balustrada...
- Ia sssst, ia-uzi, vine si liftul... "
#110408 (raspuns la: #110396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca-i azi - de cristinusha la: 23/03/2006 19:36:47
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Trei betivi erau pe o cale ferata. Primul betiv zice:Bai, ce scara lunga! Al doilea:Ba,i tin-te de balustrada, sa nu cazi! Al treilea: Ce prosti sunteti, nu vedeti ca vine liftul


asa ca prima data
ca-i azi - de cristinusha la: 23/03/2006 19:36:47
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Trei betivi erau pe o cale ferata. Primul betiv zice:Bai, ce scara lunga! Al doilea:Ba,i tin-te de balustrada, sa nu cazi! Al treilea: Ce prosti sunteti, nu vedeti ca vine liftul


asa ca prima data
Ce face mireasa din Rusia, în prima noapte, sa nu murdareasca cearsaful ? Raspuns: -Se spala pe picioare.))))))))))))))))))
Intrebare:ce spune o femeie casatorita? Raspuns: pt un carnat a trebuit sa iau tot porcu
ca-i azi - de cristinusha la: 23/03/2006 19:36:47
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Trei betivi erau pe o cale ferata. Primul betiv zice:Bai, ce scara lunga! Al doilea:Ba,i tin-te de balustrada, sa nu cazi! Al treilea: Ce prosti sunteti, nu vedeti ca vine liftul


asa ca prima data
Ce face mireasa din Rusia, în prima noapte, sa nu murdareasca cearsaful ? Raspuns: -Se spala pe picioare.))))))))))))))))))
Sa va zic de ochiul lui puiu`? - de lullabye la: 20/04/2006 23:10:49
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
Desigur ca am sa va povestesc! Puiu`, nu era altceva decat un pui de gaina, pe care reusisem sa il bag in casa dupa multe rugaminti la parinti. Imi era tare drag si ma jucam tot timpul cu el, seara il bagam cu mine in pat, iar ziua mama ma obliga sa il tin pe balcon. Intr-o zi, animalut prost, dupa ce mai crescuse un pic, cred ca a vazut pasarile zburand afara, nu stiu cum s-a catarat pe balustrada si a ... "zburat" direct la parter! Cand am realizat ca puiu` se vroia aviator, dupa ce il cautasem innebunita in toata casa, am fugit afara disperata sa il gasesc inaintea pisicilor... ma gandeam eu ca este posibil sa fie ranit, insa, m-am cam speriat cand l-am vazut pe puiu`! Sarmanul, abia se mai tinea pe picioare, si ochiul drept, la care se lovise foarte tare, ii atarna afara din orbita, balanganandu-se pe langa cioc! Desigur ca l-am luat acasa! Acum, ai mei s-au cam speriat de puiu`, si considerau ca nu mai era nimic de facut pentru el, dar eu m-am tinut tare si in urmatoarele saptamani am incercat sa il pun pe picioare! Cum? Il facusem un program de gimnastica pentru refacere, il ajutam sa manance... ai mei se inchinau si asteptau sa moara puiu` cat mai repede... Insa, si acum traiesc cu aceeasi senzatie, puiu`, asa cu ochiul lui atarnat a inceput sa isi revina... dar, l-a ...ucis tata!
Credeam că numai la noi în - de Simeon Dascalul la: 06/07/2006 13:25:47
(la: rufe pe sarma)
Credeam că numai la noi în casă balconul e sursă de conflicte interne, dar văd că devine subiect serios de discuţie, deşi nu prea pricep de ce.

Locuim în hârburi hidoase, înghesuite şi cu o afinitate deosebită spre igrasie. Dar oricât de naşpa ne-ar fi spaţiile de locuit, măcar sunt prevăzute cu loc de uscat rufele: balconul cu sforile aferente. Unde-ar trebui puse rufele la uscat ca să nu sluţim curtea blocului? Pe televizor, în garaj, în hol, pe masa din sufragerie? Asta, în ipoteza că peisajul cartierelor noastre chiar ar mai putea fi urâţit, chestie de care mă îndoiesc. Balconul cu budigăi se asortează foarte bine cu restul lebensraum-ului nostru domestic. Cui nu-i place şi nu-i place panorama n-are decât să-şi strângă două-trei salarii şi să-şi cumpere casă cu curte : ).

Maică-mea aranjează şi ea pudic rufele: cele mai impersonale şi mai întregi în afară: prosoape, cuverturi, geci, cele mai intime şi rupturile înspre apartament. Sora mai mică e foarte convinsă de utilitatea şi elitismul acţiunii. Aş fi zis că-i o fiţă strict feminină, dar soru-mea cea mare bombăne de fiecare dată că de ce nu poate să agaţe bulendrele cum vin la rând.

Problema tinde să se complice când vin musafiri întrucât balconul dă spre sufragerie şi invitaţii ar urma să fie lezaţi de apropierea izmenelor surghiunuite din câmpul vizual al vecinilor. Deci se încearcă să se confecţioneze un fel de sandviş din rufe onorabile, între care se strecoară cele de nearătat. Şi atunci urmează calcule savante, ciondăneli feminine, o groază de timp şi energie domestică se irosesc spre estetizarea balconului când ar putea fi folosite într-un scop mult mai bun, ca de exemplu să se gătească găluşte cu prune.

Toată tevatura asta pare haioasă, dar când se ajunge la spălarea rufelor în calitatea lor de cortină, mi se pare că se deviază spre patologic. Din fericire, când maică-mea e plecată mai multe zile de-acasă, sora mai mare ia comanda şi rufele sunt puse la uscat fără protocol şi dispute. Micuţa protestează, dar raportul de forţe e inegal şi nu poate decât să-i raporteze mamei profanarea la întoarcere.

Cred că aşa se prezintă lucrurile în toată ţara la clasa mijlocie / de jos. Ştiu că în afară-i altfel, avem o mătuşă care lucrează în sudul Italiei şi am văzut apartamentele lor: tot soiul de arbuşti şi buruieni pe balcoane, sforile de rufe sunt invizibile, mai jos de balustradă şi se recurge şi la un suport pliabil. Dar o dată că sunt nişte bloace mai aspectuoase, apoi că sistemul oricum n-ar fi valabil la noi: e vorba de altă climă, alt număr de metri pătraţi şi altă calitate a construcţiilor. Nici aristocratele de la mine din casă nu s-ar lega la cap cu o chestie atâta de deranjantă şi generatoare de umiditate periculoasă, oricât ar vrea să menajeze retina vecinilor.

Tot la mine în oraş, în materie de rufe, am văzut o instalaţie interesantă. Două bloace la o distanţă cam de douăzeci de metri care se prezentau şi mai naşpa ca al meu: nu aveau nici măcar balcoane. La nivelul etajului trei se montase o sfoară de rufe dublă care mergea de la o fereastră la cea din blocul de vizavi. Denota un interes mai crescut pentru curăţenie şi presupunea oareşice abilităţi meşteşugăreşti plus cooperarea cu ceilalţi. De asta mi s-a părut o iniţiativă mai de admirat decât dosirea rufelor combinată cu machiajul horticol al lagărelor noastre de locuit.
A_Carmen - de anisia la: 22/07/2006 00:51:12
(la: solutii pentru singuratate)
spui ca decat sa ramai flamand, mai bine mananci firmituri... hm, cu riscul sa-mi sara lumea in cap ca ma dau mare, eu zic ca e posibil sa mananci copios, daca ridici stacheta la urmatorul nivel si te mobilizezi sa o atingi. de ce ti se pare imposibil?
viata e ca o scara cu trepte... si datoria noastra este sa urcam, sa urcam, sa urcam. uneori facem asta tropaind, alteori pasind cu grija. uneori ne tinem de balustrada, alteori nu. uneori ne mai oprim sa ne odihnim, alteori suntem in stare sa urcam etaje intregi. important este sa urcam. sa n-o luam in jos, aiurea.
stii de ce te tot lovesti la cap? pentru ca in loc sa te uiti pe unde calci, te uiti aiurea, cu capul in nori. e frumos sa ai capul in nori, uneori. dar asta numai dupa ce te-ai asigurat ca picioarele-ti sunt bine infipte-n pamant.
solutii pentru singuratate? da, sunt... uite, eu calatoresc foarte mult. alegere proprie. sau, daca nu am cum umbla hai-hui, stau pe cafenea :). ori ies cu oamenii care ma suporta in oras. ori scriu. imi fac de lucru intr-un fel.
ma asez uneori pe vreo treapta, cat sa-mi trag sufletul si sa-mi fac planul pentru urmatoarea etapa. dar de mers, merg tot inainte...

intrebare: de ce esti singura?

_________________
love me if you dare !
#134655 (raspuns la: #134471) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alexandro, multumesc... - de anisia la: 25/08/2006 01:19:24
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
sa continuam, deci!

Daa... ar putea.. el care nici macar nu indrazneste sa-i spuna ce simte..

naufragiul yachtului pe care se aflau ii luase pe nepregatite. venise un val urias, inspumat ca un cal alergat fara mila, naravas ca un zmeu cu sapte capete si nemilos ca un amant tradat in vazul lumii. doar o minune i-a mai salvat. dintre toti, alexandros si vania erau teferi. doar cateva zgarieturi pe brate si gambe, lasasera urma luptei ce-au dus-o in noapte.

spitalul sfanta anna era gazduit de un vechi castel. incaperile cu pereti inalti adaposteau suflete naufragiate. de trupurile ranite se ocupau oamenii in halate albe. se miscau cu indemanare si blandete. isi gaseau timp pentru fiecare in parte, oricat de ocupati ar fi fost.

aimee se trezi din starea de lesin ce-o cuprinse la impactul cu balustrada. incerca sa-si aminteasca... parca era pe punte cu sasa, la un pahar de vin... cand zgomote ciudate venite de undeva de dedesupt le-a intrerupt discutia. brusc, o apa imensa le-a aruncat de colo colo, in clatinarea barcii... dar, cum a ajuns aici? si cine este domnul acesta care o priveste ca pe a opta minune a lumii? inchise ochii grabita, in incercarea de a-si aminti... ochii acestia ii simtea in dansa, iubind-o...
isi aduna puterile si cu glasul abea mormaind il intreba...

ne cunoastem?

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#141232 (raspuns la: #141228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Taceau... - de latu la: 26/08/2006 10:46:07
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
in fata cestilor de ceai.
Andrej inca stapanit de noianul de ganduri care pusese stapanire pe el in cafeneaua unde petrecuse ore in sir cu gandurile...
Se oferise sa mearga de cu zori in oras dupa cumparaturile pe care fetele le insirasera pe o lista, manat de instinctul distantei. Voise, mai mult din instinct, sa ramana singur cu gandurile care-l tinusera treaz o noapte intreaga: Amintiri si temeri. Amintirile trecutului si temerile viitorului.
Nu reusise sa puna ordine in ganduri. Nici un gand nu se lasa armonizat cu celalalt. Prea deosebite erau trecutul si viitorul, prea brusc intrase trecutul in clipa prezenta, prea nu se mai lega - pentru a cata oara in viata asta - nimic.
- Domnul doleste inca o cafea?
Trasari. Adolescenta de provenienta japoneza care imita de minune accentul chinezesc il privea intrebator.
Nu, domnul nu dorea cafea. Intr-un local chinezesc, cafeaua era un martiriu.
- Sake, se auzi Andrej zicand. Instantaneu isi aduse aminte ca bautura asta nu-i placuse niciodata, ca bauturile tari nu se numarau printre preferintele sale (ok, un pahar de Curvoisier, la lumina lumanarii... ma rog, Andrej nu era un fanatic) si ca intr-un local chinezesc, probabilitatea de a i se servi o bautura traditionala japoneza era relativ scazuta.
- Imediat zise ospatara indepartandu-se asa cum venise, ca pe perne de aer.
Cautatura ei la primirea comenzii, il facu pe Andrej sa se uite la ceas: Aproape noua.
Sau nici noua...
Isi aduse aminte de cumparaturi si de planurile marete ale fetelor cu privire la pranzul "de pomina" pe care-l planuisera...
Fetele.
- Sake! Zise ospatara - lui Andrej nu-i scapa aerul contrariat, ca si cand ar fi vrut de fapt sa zica "Betivanule".
Dadu bautura peste cap - nu era mai mult de un degetar - in timp ce se scula de la masa. Scoase din portofel o bancnota, o puse langa paharelul gol pe masa, o mai privi odata pe mica ospatara chinezo-japoneza si nu-si putu stapani un zambet, cu gandul la impresia pe care o facuse...
Ajuns in strada, scoase din buzunar lista de cumparaturi pe care fetele i-o dadusera asa cum inmanezi cuiva o amintire de mare pret.
"Faina, sare, broccoli, gutui, ulei de masline, garam masala, pepene, ananas, gulii..." Gulii??

Cumparaturile nu durara prea mult. A gasi un taxi fu o sarcina mai grea de indeplinit.
Ajuns la marginea plajei, cobora si in timp ce platea privi catre coaja de nuca acostata la pontonul subred. Puntea mica pe care doua sezlonguri alaturate aminteau de o reverie trecuta, era acum goala. Goala era si plaja, doar la vreo douasute de metri mai incolo, dincolo de gardul de uluci care despartea plaja privata de tarmul orasenesc se oprise o satra de tigani cu mercedesul din care coborase o multime de puradei si parintii lor...

- E bine asa! Zise Andrej ca raspuns la baiguielile taximetristului cu privire la restul pe care - surprinzator - nu-l putea da, avand doar bancnote mari.

Lua plasele si pungile cum putu mai bine si porni catre yachtul Inei ("Ina? Nu... Parca altfel.. Inga!! nu, nici asa....").
Lua plasele si pungile cum putu mai bine si porni catre yachtul profilat pe orizontul pe care soarele de-acum il parasise pe drum catre zenit.
Ajuns pe ponton, ezita o clipa, hotarandu-se in cele din urma sa nu strige, gandind ca unul sau altul o mai fi dormind....

Aimee? Sasa? Or fi dormind?
Puse cumparaturile pe puntea incalzita deja de soarele diminetii, pastrand doar doua plase si cobora incet scara catre interiorul ambarcatiunii. Scartaitul treptelor era acoperit pe alocuri de zgomotele alarmante din pantecele yachtului. Leganarea usoara si necontenita a vasului il facu sa se tina de balustrada, tinand amandoua plasele intr-o mana.
Ajuns pe coridorul ingust cu usi in dreapta si in stanga, incerca sa desluseasca vreun sforait sau zvon de voci omenesti. Nu auzi nimic.
Intre timp ajunsese la usa combuzei, singura intredeschisa. Prin crapatura o vazu.
Sasa statea cu spatele la usa si trebaluia. Parea tare concentrata si Andrej se opri o clipa. Clipa se prelungi pana numara cateva minute. Privind-o, Andrej se intreba cum o sa reactioneze Sasa la cele ce avea sa-i spuna...
Firul gandurilor ii fu intrerupt de usa care se deschise brusc, in cadrul ei aparand baba Olga. Cu un reflex ca in tineretie, Andrej puse aratatorul pe buze. Gura Olgai se inchise la loc.
Nu parea a-l agrea. Dragostea care insa parea s-o lege de Alecsandra, o facea sa-l accepte in preajma, ca pe un corp strain ce-i drept, dar ascunzandu-si cu priceperea varstei adevaratele ganduri.
Olga se strecura intre el si tocul usii, avand - ca intotdeauna - treaba.

Andrej pasi peste prag.
Puse plasele pe masa si se apropie de Sasa. Primul gand fu, s-o stranga in brate.
Al doi-lea gand, mult mai prozaic insa invinse: Isi intinse gatul peste umarul ei, sa vada ce o fi in castron.
Sasa il observa, clipa romantica trecuse...
Trecuse pentru ca il observase Sasa si pentru ca baba Olga, intrase iar in incaperea prea ingusta pentru trei.

Acum taceau.
Ceaiul se racise. Erau singuri. Erau preocupati.
El stia ca Sasa ii ghicise zbuciumul si stia ca nu-l va intreba niciodata despre motivele lui.
Si mai stia cu siguranta un lucru: Nu voia s-o piarda.
- Sasa... zise Andrej.
- Da? raspunse ea.
Olga intra iar, grabita ca intotdeauna, inoportun ca de multe ori, silentios ca niciodata.
- Vrei sa mergem pe punte?
"Hai" zisese ea, monosilabic, asa cum era de fiecare data cand se retinea sa intrebe, stiind totodata sigur ca ar fi ceva de spus...
Inca un mic ragaz...
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#141471 (raspuns la: #141440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
munteanu rodica - de picky la: 23/09/2006 19:19:09
(la: DUPLICITATEA)
Adrian Fuchs :

Bine zici si la object zici si cu naduf zici.

Cu toate ca nu inteleg ce ai pentru contra peltelei. Era pentru un scop nobil.

Intr-o zi (seara, dimineata) covorul zburator poposi-va la balustrada balconului tau ...
#147319 (raspuns la: #147272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai omule - de Bitterdream la: 08/10/2006 20:16:38
(la: DUPLICITATEA)
Nu stiu daca poti recunoaste scara. E a mea. Iar visul nedeslusit e un vis pe care-l avem probabil, fiecare dintre noi (iar generalizez si o sa rada Picky), de asta senzatia de deja-vu. Avem vreo balustrada comuna?

Nevroza da. Sa ridice primul piatra, cel care nu sufera de o nevroza. Oarecum sub control, tot da. Si de ce nu te-ai astepta? Ai crezut ca sunt barbat?

Cu lupii e din alta poveste. Nevroza m-a facut sa le amestec. Nevroza de a nu fi suficient de lupoaica.
In privinta mirosului, gresesti. Si frica si asteptarea si visul au mirosul lor. Fiecare.

Dilema? Poate fi rezolvata sau o putem lasa misterioasa. E mai frumos asa. Realitatea ne omoara visele.

Desenez multe cu ochii inchisi. Mai multe decat mi se arata prin ochii larg deschisi. Si atunci, cum sa ma invinuiasca cineva de greselile pe care le fac?

Am intrebat lupoaica ce stie Picky. Mi-a spus incet la ureche. Aveam ochii inchisi in momentul acela. Tu stii ce stie el?

Imi pare bine ca mi-ai amintit de semnul asta de punctuatie. Da, am facut un pas inainte. Sa nu cautam totusi perfectiunea. Eventual voi scoate tasta de la locul ei.

Incalzirea globala nu s-a referit niciodata la inimile oamenilor. Probabil doar de mine pot rade dn toata inima, de nimeni altcineva.

Chiar daca nu pun la socoteala cioburile, fragmentele, picaturile si urmele, tot mai sunt multe obiecte, care asteapta sa se faca praf, cioburi si picaturi. In curand nu va mai ramane nici o urma. Am nevoie de un acord sa incep inventarul.
__________________________________
"i sit and watch the distant need,
that cracks me up and makes me bleed."
#150220 (raspuns la: #150192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: