comentarii

banuti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
m-as intoarce cu banutii in romania,as munci cat as putea acolo,si pentru ca e nevoie dar si ca sa nu ma prostesc. dar cam jumate de an m-as duce sa locuiesc si prin nordul africii,in asia, america de sud. in occident nu, e prea burghez. e prea putin spus. e sufocant de burghez.
cuvinte gaunoase, dar platite putin - de andrei p la: 06/07/2004 11:25:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un prieten bun, editor si fotograf, m-a rugat sa citesc traducerea unei carti de fotografie, ce va fi publicata in curand. Si sa propun eventuale corecturi necesare.
Volumul fusese tradus de un specialist in prelucrarea pe calculator. Din pacate, frazele pe care nu le intelegea le compila pur si simplu. Inventa un text fara legaturi cu originalul. Mai bine lasa frazele respective in engleza. Dar atunci poate nu isi primea toti banutii.
Si nici nu concepea asa ceva. Rezultase un text ciudat, cu unele parti foarte elocvente, dar si cu altele de necitit.
Cartea a fost citita integral de editor, foarte bun fotograf profesionist si cativa fotografi, din care vechiul meu priten D.D, despre care poti zice ca traieste pentru fotografie. Au facut multiple corecturi pe primele 20 de pagini, dupa care s-au innamolit in textul abscons.
Am avut taria sa parcurg traducerea alaturi de original. Cel putin o fraza la 2 pagini, uneori 2 pe pagina – nu aveau legaturi cu cartea initiala. Erau inventate. Le-am rescris.
Am reusit sa-mi pastrez treaz interesul, descoperind si unele fraze antologice, peste care ochii celor ce m-au precedat au trecut impasibili. Redau din memorie una, spre sfarsit :
“Diafragma este dispozitivul de apertura care dozeaza timpul de expunere.” Aferim!
Ce vreau sa spun.
Lipsa de responsabilitate a asa-zisului traducator i-a pus in mare dificultate pe ceilalti.
In aceasta ciudata perioada “De Tranzitie” de la Anormal spre Normal, mi se pare ca lipsa de pregatire este prea des preferata de cel care plateste, pe motive diverse, de la infatuare la zgarcenie. Va citez dintr-un articol interesant de azi:
http://www.expres.ro/saptaminal/?news_id=159723
„...pana si in gesturile mici pe care le facem se regaseste acelasi amestec straniu de iresponsabilitate, eroism prostesc, sfidare, lene, nepasare, dispret fata de reguli, dorinta de smechereala si fatalism, care face parte din identitatea noastra.”
Scuze pentru eroarea din citate de memorie privind obiective vechi, dar inca tinere.
Numai bine, Andrei
#17381 (raspuns la: #17371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lemeceicutza,vreau savari - de Ivy la: 08/10/2004 21:25:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
lemencicutza,

vreau savarinaaaaa. Stii pe vremea cind eram in liceu, exista o cofetarie pe linga liceul meu unde se vindeau amandine si savarine. Savarinele erau o nebunie, erau insiropate muuuult, si frisca,..pai frisca era asa ceva o nebunie. Imi stringeam banuti si de 2-3 ori mergeam sa maninc savarine.

Stii tu o reteta de savarine?!?! Pai si? Scrie darling, sa fac si eu..sa ma duc cu mintea la nii de liceu..

Foile Lica..:-)))) le mincam din pachet pina sa ajunga mama sa faca crema. De citeva ori s-a intimplat sa faca crema si cind mergea sa aduca foile din dulap...surpriza...

Va pup pe toate si va doresc un week-end minunat.

Ivy
#24509 (raspuns la: #24502) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Egoism - de Little Eagle la: 03/11/2004 21:31:57
(la: Alegerile in USA)
Observ cata ignoranta exista in aceasta cafenea la acest subiect,si sare in ochi numai de la cei habotnici bisericosi, ipocriti republicani/romani.
Nu stiti decat sa fiti cinici, ironici si plini de egoism,cine se aseamana se aduna desigur.
Nu va ganditi decat la buzunarul vostru si mai dati citate biblice despre Isus...
pt. voi fiecare zi incepe punandu-va ochelarii de cal si sa va aruncati in viata voastra monotona superficiala.Restul lumii...nu conteaza.Dati din gura ca sunteti patrioti si ...support our troops...care nu fac decat sa moara pt. interesele perfide ale unui grup mic de oameni.

Nici nu vedeti sforile cum va trag in sus si jos,sarmane marionete.Denigrati lumea
acestei tari,sunteti impotriva libertatilor umane.Minciuna ce cade de sus din Casa Alba n-o simtiti,micul vostru univers egotistic trebuie pastrat si de fapt se si vede inteligenta voastra prin asocierea cu acest presedinte si cei care l-au votat de care ati fugi de fapt daca ati fi prin Sud prin teritorii de rednecks.Deh,cu ei defilati,de nu exista prostime,ce v-ati face?Oricum cine se aseamana se aduna.

Iar daca va e scarba de homosexuali,mexicani,hispanici si va plangeti ca pe vremuri era altfel fara ei,ce-ar fi sa va faceti bagajele si sa plecati din tara asta care nu este a voastra si nu va fi niciodata!Nu va mai dati ...americani pt. ca NU aveti acest drept.Sunteti niste simpli turisti in America,ati venit ,ati luat totul,ati intors spatele la toate clasele"inferioare"marimilor voastre de domni si doamne,va dati republicani dar degeaba,nu veti fi niciodata americani adevarati.

Este cert ca nu democratii au pierdut ci voi!Acum nu va dati seama,acum va dati mari si tari,dupa o vreme vi se va desumfla egoul precum un balon.
N-am intalnit asemenea oameni orbi.
Pt. ca sunteti asa cum sunteti meritati sa va scriu aceste cuvinte.
Nu m-am referit daca observati la nimeni in particular!!!Sunteti un grup ca atare.

Imi pare rau ca John Kerry a pierdut? Desigur.De ce v-a fost frica sa nu iasa presedinte?Pt. ca ar fi luat putin din banutii vostri si ajutat majoritatea care nu au norocul vostru?Ma gandesc daca Isus ar fi gandit la fel cu voi cei care "credeti"in El?Va bucurati de cursul la bursa in crestere,de parca pe lumea cealalta veti cara cu voi dolarii vostri atat de importanti incat va cade mana sa dati din ei celui de langa tine,dar din gusa stiti sa veniti cu vorbe biblice...."sa ne iubim aproapele"...
Isus nu s-a gandit la familie ci la necunoscuti,pe care insa nu-i vedeti o familie deloc de parca au raie pe ei.

Traiasca demagogia si ipocrizia din voi.Mai aveti de invatat ce inseamna sa iubesti
si mai mult,sa credeti in Dumnezeu.Datorita unor oameni ca voi imi este rusine sa
stiu ca m-am nascut in Romania.American?Sunt mai american ca oricine din voi,am capatat dreptul de a trai pe acest pamant de la cei care sunt de fapt stapanii lui!Nu uitati:sunteti doar niste turisti aici.

It is not necessary for eagles to be crows.

Ozzy

Ps:mai tineti minte ca sunteti o minoritate!America are nevoie de o revolutie si de data asta va fi cea mai mare.As vrea sa va vad atunci cum va inghesuiti la avioane sa plecati ...in Romania.Ori poate atunci,pt. ca sunteti atat de ipocriti si lasi veti tipa in gura mare cat de...mari democrati sunteti!
Puneti-ma la zid acum,sunt obisnuit sa fiu luat la vorbe acide de voi,destepti si
cu muci in piept.
Sunt la alte diverse forumuri inscris unul tot cu romani dar NU am gasit acolo pe nimeni asa ca voi sa creeze mereu conflicte.Sunt la unul francez din Paris unde nu-s deloc romani ci doar francezi,germani,australieni,italieni,New Zeeland,desigur natiuni pe care nu le suferiti pt. ca sunt impotriva lui Kerry.
Vreau sa spun un lucru:toti sunt profund dezamagiti de prostia celor ce au votat pt. Bush!Nu le vine sa creada ca am cazut din nou in plasa!NU Europa de vest are nevoie de America ci invers.Sa vedeti de acum ce mare izolare de restul lumii va fi aici.De ce nu? hai si un mic razboi prin Iran,ca tot se va introduce draft in the army.Si de ce nu?Apoi ce rost are sa vorbim cu North Coreea?Sunt niste amarati,nu-s de nasul nostru.Saraci dar au arme nucleare si in plus...n-au nimic de pierdut ca voi!








































Cea mai veche amintire... - de sanjuro la: 02/12/2004 15:15:47
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
...Plecasem la colindat pe inserat cu cativa prieteni din copilarie, prin mahalaua Malul Rosu din Ploiesti...Zapada era cat mine de mare, (aveam 4-5 ani), dar oamenii facusera poteci, si mergem insiruiti, cu cate o fatza de perna in mana, in care erau covrigi, mere, nuci, iar cei cativa banuti ii tineam cu grija in manusa de lana. Pe drumul de intoarcere am avut ceva conflicte cu niste pui de tigani, ce au incercat sa ne jefuiasca, (dar i-am dovedit, fiind mai multi si...uniti!), am mai fost alergati si de caini...Cand am ajuns acasa eram atat de obosit incat am adormit langa brad, cu capul pe ursuletul ce tocmai il primisem, in miros de mandarine si artificii arse...
#30387 (raspuns la: #30380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am lansat o asemenea intreb - de demelza la: 14/02/2005 17:57:47
(la: OPERATIILE ESTETICE O NECESITATE ?)
Am lansat o asemenea intrebare pe forum, intrucat sunt direct interesata, si a fost interesant sa aflu si opiniile voastre vis-a-vis de acest subiect.
Si am sa va spun si de ce:
Pana acum 5 luni, ma gandeam cum sa imi pun un banut mai mult deoparte ba da imi umflu un san, daca nu doi, ba sa imi scot o coasta, vorba unei prietene de aici, ba sa imi fac un lifting sau sa recurg la o liposuctie. Nu eram obsedata, dar nu as fi exclus ipoteza.
Adica, ma vedeam atat de diforma, ca nici un java nu ma scotea asa cum apaream eu in ochii mei.
Asta pana la accident.
Dupa accident, cand un medic din Barlad a gasit de cuviinta sa imi puna un picior intr-o pozitie gresita in urma operatiei bimaleolare, iar altii din Iasi au sesizat eroarea si m-au mai operat odata la acelasi picior si l-au reasezat in pozitia corecta, si dupa inca doua interventii chirurgicale a oaselor la celalalt picior , dupa o coasta rupta si diferite fragmente oasoase risipite pe langa pleura, si lipsurile de carne de pe corpul meu, am inceput a gandi altfel despre "chirurgia plastica si reparatorie"
Daca pana acum vedeam interventia plastica ca fiind un moft, astazi o vad necesitate. Pentru ca am aflat intre timp pe pielea mea iarasi, ca, chirurgia estetica este de doua tipuri 1-reparatorie, 2-plastica dar cea reparatorie nefiind multumitoare intru totul, de cele mai multe ori pentru a te apropia de realitatea de inaintea mutilarii avand nevoie si de cea plastica.
Toata lumea care a postat un raspuns subiectului s-a gandit la fund , tate si buze. Imi cer scuze pentru exprimare.
Si chiar a te gandi la fund , coaste , tate si buze tot ar fi de inteles. Pentru ca daca eu vreau sa imi pun o ureche in frunte acolo mi-o pun . De ce? Pentru ca poate insemna ca, cineva din societatea asta de doi lei mi-a creeat o asemenea sechela, mi-a construit o asemenea dorinta, si undeva a lansat o asemenea cerinta. Pentru ca un anunt de incadrare pe un loc de munca incepe in felul urmator "angajez doamna/domnisoara pana in 35 de ani, aspect fizic placut". Aspectul asta "fizic placut" avand o paranteza laaarga...
Iar tu care ai facut cinspe facultati, te lasi invins la o recrutare de cea care si-a tocit taliutza pe bancile scolii pana in clasa a opta. Sunt bulversata ca in lumea noastra se intampla asta. Dar noi am creeat societatea asta.
NOI, barbati si femei la un loc.
#36293 (raspuns la: #35650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cafeaua de duminica dimineata - de Cristall la: 28/02/2005 17:35:47
(la: :) Panselute :))
Ma mir uneori de cata liniste si binecuvantare pot gasi in niste
clipe atat de banale.

Duminica dimineata, cand toate stau parca locului si se
desfata in liniste de trecerea molcoma a timpului...lasa-l sa treaca,
nu ne zoreste nimeni, spun fara glas toate cescutele din vitrina.
Eu le aprob complice cautand cu privirea cescuta mea preferata, ciobita intr-un colt si draga prietena a clipelor de nesomn. O gasesc pitita in
spatele burtosului platou cu struguri cu boaba verde-limpede,
plesnind de mandria ca au fost alesi dintre toti sa-mi impodobeasca
odaia.
Ibricul batran s-a oprit din bolborositul sfatos si imi pot
turna licoarea neagra in cescuta (iar din neatentie, poate, si in
farfuriuta, sa-mi aminteasca de bunici si de banutii profetiti).
Si in tacerea fosnitoarea a pervazului, cocotata intr-un varf de perna, adulmec lupeste aroma cafelei dulci.

O duminica dimineata, poate prea dimineata pentru o duminica, insa niciodata nu e prea devreme sa-mi prelungesc odihna sufletului pe marginea firava a unei cescute de cafea.
Horia - de athos la: 17/05/2005 22:50:25
(la: Sandra Mae iubeste! Si tace...)
in ziua de azi nu tre' sa fii rapid la minte
ci iute la scos banutii
"in gold we trust"
remember?...)
#49595 (raspuns la: #49593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"K K t... zise Svejk,ca sa intre si el in vorba" - de niculae la: 31/05/2005 00:24:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
* " am stat 3 luni de zile incercand sa gasim o sponsorizare pentru proiectul nostru. UE-ul nu da bani decat pentru proiecte de informare/propaganda si in cel mai bun caz pt cele legate de minoritati " - U E nu da bani romanilor pentru fotografie,personal am intalnit cel putin doi fotografi straini care primisera bani din programe europene pentru a produce ceva imgini prin Romania.Unul din ei,de atunci sta mai mult pe la noi decat pe la el pe acasa,probabil ca multi il si cunoasteti,bun fotograf,dealtfel in genul lui si a primit cam 30 000 $ (echivalati atunci) pentru trei luni de cutreierat Romania.Mai cunosc un Norvegian (al treilea caz)dar,finantat de tara lui, fiindca dupa o sedere de cateva luni a facut poze pentru un album (tot in Ro.) si or mai fi si alte cazuri pe care le cunosc altii...***Bugetul si Ministerul culturii (din Romania) finanteaza in fiecare an cu SUTE DE MILIARDE birocratia "artistica" sau productia de filme (bune proaste,nu conteaza).De ce nu s-ar putea da si pentru fotografie macar TREI miliarde pe an pentru diverse proiecte fotografice (expozitii,concursuri,fond national de imagine,etc,etc) * "Am incercat deasemenea sa luam legatura cu cateva din cele mai mari companii de turism " - Duceti-va la orice agentie de turism,cereti-le niste pliante,uitati-va pe site-urile lor,la reclamele si spoturile lor si daca aveti ocazia sa discutati sincer cu careva din ei,intrebati-i de unde au imaginile si cu cat le-au platit.Nici macar nu le trece prin cap asa ceva,la ce bun cand se poate fura linistit de peste tot. * O sa mai aveti zeci de discutii,poate sute,in si de toate felurile,si pana cand n-o sa se faca o adunare de breasla,un sindicat,cu niste oameni alesi si reprezentativi,care sa trateze cu autoritatile,care sa ceara nist legi minim protective,toate vor fi inutile.NU asteptati o initiativa ,neaparat de la cei foarte mari,buni, confirmati,poate obositi,haituiti,poate blazati,poate nu,cine stie. Sunt si in generatia tanara destui oameni buni si poate cu mai multa energie;faceti niste actiuni,niste expozitii,saloane(de primavara,de toamna,de placere,de ce vreti voi),adunati-va, cunoasteti-va si dati bice intr-un fel sau altul,fiindca,oricum tot acolo veti ajunge:e nevoie de ORGANIZARE. **Vocile care se aud (de fapt VAD ) pe site-uri,multe sau putine,vehemente sau nu DEOCAMDATA nu se pun in nici un fel de ecuatie politica sau economica. **Am mai facut (greseala ?) acum ceva timp,o mica initiativa cu "drepturile fotografilor " care dupa ceva discutii pe forum a trecut fara urmari. La negocierile cu guvernul au cerut drepturi si protectie prin diverse taxe si alocari de fonduri: scriitorii, compozitorii, cineastii, interpretii, instrumentistii si inca cateva categorii de artisti ( de fotbalisti nu amintesc ,ei sunt niste artisti mai speciali,scutiti de impozite,iertati de politie cand omoara oameni cu masinile lor si multe alte drepturi extra ) pe care orice tara civilizata se simte obligata sa-i protejeze cat de cat,fiindca ei impreuna dau identitate nationala unei populatii care astfel devine "POPOR". * Nimeni nu face fotografie ca sa o tina la el in sertar sau calculator si atata timp cat NU VOR EXISTA ALTE SOLUTII mai FAVORABILE de EXPUNERE , de PREZENTARE PUBLICA,de confruntare cu alti fotografi,cu critica,autorii imaginilor le vor da si degeaba,ba chiar se vor ruga,fiindca majoritatea o fac in primul rand de placere si deabia cu timpul,cand sacrificiile financiare si de timp devin tot mai mari,cand unii incep sa aiba confirmarea valorii lor,inteleg ca merita sa si primeasca ceva in schimb. * Care dintre fotografii mari de astazi nu s-a bucurat cand i-a aparut prima poza intr-un ziar sau revista,si cand cineva i-a cerut prima data sa foloseasca o imagine de a sa,a ales sa n-o publice, numai fiindca i s-au dat bani putini sau deloc. * Tarifele minimale si conditiile legale de difuzare se stabilesc prin lege si cand utilizatorul va fi nevoit sa ceara permisiunea scrisa a autorului,inaintea oricarei utilizari publice,fiecare pusti va simti in timp ce scrie acordul ca puterea deciziei e acolo in manuta lui si a doua oara n-o sa mai scrie cu aceiasi usurinta renuntarea la orice pretentie materiala, sau, cand in fata magazinului cu scule,va scoate banutul din buzunar o sa-si aminteasca cum putea el lua un obiectiv mai bun,daca ar fi cerut ceva pentru munca lui. * Sa-mi spuneti si mie cand veti afla ca ceva s-a schimbat in bine pentru fotografi,fara ca ei sa faca nimic pentru asta.Strigati-ma: - Niculae,esti pe aproape ?
#52437 (raspuns la: #52373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Asa ca in loc sa se nasca o...... - de Dinu Lazar la: 31/05/2005 23:54:39
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
o discutie asemanatoare aveti si aici diferenta facand-o subiectul si actorii dar are legatura tot cu prostitutia din fotografia romaneasca"

Asta e natia, stimate domnule Narcis.
Acum e greu de gasit vinovatii fundamentali, dar... akolo sha in Ro pe unde se mai invatza fotografie, la facultatili de arte, la iateceuri si unateceuri, la unde o mai fi... la jurnalisme, ma rog... dallesuri, case de cultura... ii invata cineva pe studenti cum sa faca o factura, cum sa faca o oferta de pret, ce e aia cost of doing business, cu ce se maninca meseria de fotograf, sau o notiune cit de mica, cit un quark, o juma de atom de informatie contabila sau economica?
Asa ca ce sa mai zicem. Asta este.

Dar ce parere ati avea daca ati afla ca noaptea unii fura masini si fac taximetrie cu ele pe gratis, ca le place sa conduca si nu le pasa de bani?

Si totusi asta se intimpla in fotografia romaneasca constant...

Vina cred eu, cea fundamentala, este a fotografilor, cum am mai spus.

Socul vietii mele l-am avut saptamina trecuta... am facut niste fotografii, ceea ce s-ar numi corporate, portret de director de firma multinationala... omul, aproape miliardar in dolari... si ma duc eu cu doua sute de chile de blituri, umbrele, girafe, softboxuri, fundal gonflabil, trepied si aparat, obiectiv de portret, ce mai; o uzina de facut portrete... si din vorba in vorba - lucrarea o comandase un mare trust de presa american, nu el - vine vorba cit l-ar costa si pe el o poza... si-i zic o suma si el sa cada pe spate, da de ce e asa de mult, ca a vazut ca o poza costa la minilab zece mii de lei... asa ca cu cine sa discuti...

In ochii multora, diferenta intre un instalator care desfunda closete si un fotograf e minora, ba, instalatorul e mult mai pretios.

Asa ca daca nu apare rapid o clasa dimbovitzeana de profesionisti in ale imaginii care sa se zbata pentru o pozitie sociala, care sa explice, sa se coaguleze, sa se razboiasca pentru formarea unei bresle viabile, fotograful o sa fie il grande futadore cu cercel cu care ne obisnuiesc tembeliziunile sau paparatzu` cu blitzul in dinti, ori amatoru fraier mindru ca il baga cineva in seama; si nu un profesionist al unei bresle; si astfel unii isi vor lua mertzane si viloaie cu zecile din munca cu fraieritul fotografilor pe la agentii, firme, realizatori de jocuri video si trusturi de presa si tipografii, si alte locuri unde se mai folosesc imagini.

Cum mai ziceam, daca cei care cistiga un banut din fotografie, fie ei amatori ori pro, ar plati darile normale, impozitele, ceaseul, teveaul, ar lucra cu scule amortizabile si cu computere cu softuri cu licenta, alta ar fi, probabil, situatia; dar deocamdata suntem la faza de jmanglit noaptea masini si de neplatit benzina si darile si de plimbat de placere si de facut taximetrie pentru o berica.

Care va sa zica, fotografia e o hotie si o ciubuceala.

Oare le pasa celor care predau fotografie in Ro de ce se intimpla?

Sau ii pasa cuiva?
#52555 (raspuns la: #52550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotografii de presa - #55568, de masakyio - de Dinu Lazar la: 22/06/2005 15:50:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ma numesc MiHalachi. "

Bun venit la o cafea, stimate domn.

"Oamenii chiar si cei neinitiati reusesc sa recunoasca o imagine buna pentru ca le vorbeste , le spune ceva, insa trebuie sa aiba mai intai acces la ea."

Lucrurile sunt destul de complicate; o imagine buna se face cu un alfabet cromatic, tonal, compozitional, si chiar daca multe elemente par a fi instinctive in realizarea unei imagini, nu este de loc asa.
O fotografie buna este mai aproape de opera, de balet, de artele culte, decit de manele si de broshurici facute de imbecili care stiu sa manevreze mausu` intimplator.
Daca marea masa de privitori este inculta, daca nu stie sa faca diferenta intre o imagine buna si o porcarie, nu poate exista imagine "de calitate".

"Oare fotografii romani nu sunt destul de motivati?Cred ca fotograful roman de azi traieste cu o angoasa care nu tine numai de banii pe care nu-i castiga si de frica de a-si pierde slujba ci si de faptul ca pe undeva stie ca se adreseaza unui public necultivat si ca mesajul sau va ramane nereceptat din cauza acestei teribile ignorante. De aici si lipsa dorintei de a schimba ceva: e o poveste veche la noi romanii!Cred ca pentru moment singurul lucru ar fi sa ne bagam in cap ca trebuie sa devenim si noi ceva...si ca ar trebui sa ne miscam putin chiar si cu foamea in stomac!"

In esenta, aveti perfecta dreptate. Iubitorul de fotografie - ca sa nu zic amatorul de fotografie, ca poate deranjaza - ar trebui sa se exprime mai cu patos, mai vizibil, mai cu dangat de clopote, mai cu folos.
Blogurile foto deja sunt o chestie; exista bloguri foto romanesti absolut remarcabile deja, la nivel foarte inalt de exprimare plastica si verbala; asta ar fi un pas, colectivele de artisti care fac un proiect ( cum e minunatul enisala.ro) sunt evident un pas necesar si pozitiv inainte; ar urma realizarea unor situri gen thereportage.com in limba romana, niste reviste de prezentare a unor reportaje inchegate, deshtepte, bine facute, asa cum din pacate nu vedem in presa romaneasca; daca se reuseste trecerea peste problemele - mari in spatiul balkanic - de legate de asociere a mai multor artisti care sa traga impreuna carutza, s-ar putea face niste nuclee de creatie extraordinare.

Si acum se fac iesiri la fotografiat, mai rar sau mai greu, cu gashca; si acum mai se intimpla sa mai existe momente cind e mai placut de iesit cu grupul intr-o zona ( si 7 zile e un exemplu) - mai lipseste, in afara de 7zile si enisala, finalizarea, crearea unor situri cu albumele realizate, a unor expozitii.

Cred ca aparitia iminenta a unor colective de fotografi care sa rezolve teme grele, imposibil sau greu de rezolvat de fiecare separat, a unor publicatii, virtuale macar, cu imagini bune, ar putea insemna mult pentru viata fotografica romaneasca.

Deocamdata ce se intimpla mi se pare o tragedie; eu vad numai doua clase principale in imaginea romaneasca: avem in primul rind un mare numar de pushti care, cinste lor, descopera mirajul fotografiei; se ambaleaza, pun poze pe situri, incep sa se preocupe; dintre cei care incep, poate unu` la suta rezista si peste 4 ani, marea majoritate trimitind fotografia de la rangul de prima preocupare la rangul de foste amoruri.
Acestia intretin cel mai mare zgomot pe listele de discutii fotografice romanesti; nu e rau; sunt preocupati de obiective, aparate, softane; cei preocupati de comunicare, de estetica, de compozitie, sunt rara avis, adica foarte putini, pentru cei ce chiulira de la latina; exista de fapt un zid la care putini se gindesc intre mirajul tehnologiei si arta comunicarii.
Cind ajung la poalele acestui zid, putini trec dincolo.
Bun, si avem marea masa de fotografi profesionisti, care - la noi - in principiu, cu rarisime exceptii, nu comunica, nu discuta, nu exista pe net, fac ce se cere la comanda, la pretul posibil ( deseori infim) - si la calitatea deseori apropiata de orice lucru pe care il faci ca sa existe si ca sa indeplineasca niste criterii minime ca sa aduca un banut si sa se invirte senila.

In momentul cind vor exista niste - neaparat mai multe - cluburi, locuri, situri, reviste, edituri, agentii romanesti, numai de fotografie, in care se vor vedea opere inchegate si lucrari de nivel, atunci se vor putea misca itzele.

Pentru asta, trebuie ca niste energii sa se uneasca in scopuri creative, si nu distructive, si trebuiesc create deci: unu - ceva grupuri care sa duca impreuna bushteanul, si - doi - reviste virtuale de creatie ale acestor grupuri, sau care sa promoveze fotografia creativa, asa cum sunt http://www.visuelimage.com/, http://revue.com/toc/sommaire.shtml, http://dp.mariottini.free.fr/sommaire.htm - citeva exemple din cele citeva zeci de mii posibile...
Dar, momentan, mai stam o leaca.
Mai o cafea, mai un ciubuc, trece timpul si asa.
#56027 (raspuns la: #55568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia D a spus - de om la: 08/07/2005 21:00:40
(la: PROSTITUTIE)
clar CERERE SI OFERTA = Prostitutia!
-motivele si modul de abordare (liber consimtit) al prostitutie este destul de variat...de la nimfomane la...hai sa mai ciupesc ceva banuti ca nu o fi foc!
Obligativitatea si prezenta dominatoarea a "pestilor" se numeste EXPLOATARE sexuala!
#58768 (raspuns la: #58507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Curvele si justificarea prostiei - de Prism la: 16/07/2005 16:36:17
(la: PROSTITUTIE)
Prostitutia, acea "meserie fabuloasa care le scoate pe femeile neajutorate din saracie si pune piine pe masa copiilor infometati". Si mizerabilii de barbati care "trag avantaje de pe urma lor". Cred ca glumiti !
Nu cunosc un barbat care merge la o femeie serioasa in casa si-i ofera bani pentru sex. In schimb exista nenumarate locuri (amenajate si neamenajate) unde femeile aranjate se duc nesilite de nimeni sa-si vinda serviciile, de cele mai multe ori cu mare, mare placere. Sa ne amintim ca exista femei maritate (CULMEA) care se prostitueaza, si pot sa pun pariu, ca motivul principal este tot placerea. Dar se justifica aducind citiva banuti acasa.
The eternal question, what was first? the egg or the chicken, doesn't apply here.

ce impact are in cafenea! - de muma padurii la: 28/09/2005 14:01:43
(la: "Romani, va cer: nu mai dati spaga!")
dupa cum se vede, ori e lumea la munca ori nu pare ceva notabil.
Eu , sincera sa fiu nu cred ca spaga va disparea vreodata. Nu/mi place, nu o cultiv(de nevoie o mai practic), nu stiu/ stiam (;)) cum sa o dau (odata la doctor, eram asa de stresata - eu eram mai tinerica, doctoru' se apropia de pensie: pune draguta plicu pe masa, nu te mai foi atit!).

Si daca nu dai, ce faci cu lucrurile care trebuie rezolvate rapid: sa treci alocatia copilului pe card (n/am dat nimic si a venit cind avea copilul 11 luni),sa primesti retete gratuite (ma refer sa ti le scrie medicu', ca la farmacie e alta poveste) sa primesti prima pensie (poate dura si 6 luni) si exemplele pot continua.
Si aici cred ca mai e o problema, care n/are treaba cu obiceiul, ci cu educatia, mentalitatea: la romani le e rusine sa/si ceara drepturile (pai ce, sa zica lumea ca eu nu am bani!).
Si daca nu i se spune spaga, tot asta e si se poarta si pe la altii, europeni, e drept ca in forme mai subtile. Exemplu: vrei sa obtii un grant cu CE, sa zicem, PC6, cauti director european, cu relatii la comisie (grecii am inteles ca sunt tari- de ce oare?!), daca ai pile la noi(adica daca te recomanda cineva) te ia de partener si primesti si tu 5% din grant (tu ca institutie, pt ca tu ca persoana te alegi cu gloria si ceva banuti asa de mers la o conferinta pe undeva 2-3 zile).
ookkeeeiii - de Ivy la: 03/11/2005 19:43:11
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
eu vreau asa:

vreau langoshe cu telemea si cu usturoi..ca nu-mi pasa daca ma pup cu cineva or bah..

si mai vreau vin de la Lascar...si apoi ma duc singura sa-mi cumpar un cheese cake...

in alta ordine de idei, vreau sa va intreb ceva.. ce meserie placuta sa-mi aleg eu..dar sa fac si ceva banuti..ca de asta a mea m-am saturat..

Bella zice ca nu am ce face..am ales si acum asta e..da eu m-am saturat..

#84443 (raspuns la: #84436) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)) hehe , m-ai facut sa rad intrusule... - de anisia la: 17/11/2005 23:17:54
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
rasol ca dai n-ar fi nimic,
dar cand deodata taci chitic
femeii vorbe nu-i indrugi,
te miri cumva de ce "sa fugi!"
ii vine ei, sarmana?

chiar de-i uscat
al gurii cer necercetat
ascunde soapte de amor
si balbaieli fara de spor
ce-ar spune dolofana!

pe cal nu-ti dau nici un banut,
dar de-mi promiti ca mai rarutz
haremul ai sa-l vizitezi
iti dau atunci cinci bani chinezi
si-o alta cotzofana!

:))

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#88525 (raspuns la: #88523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu imi doresc sa-mi aduca asa - de anisia la: 02/12/2005 15:53:18
(la: Ce doriti sa va aduca Mos Nicolae anula acesta?)
eu imi doresc sa-mi aduca asa:
- in cizma stanga sa puna multe multe ciocolati cu diferite figurine, si banuti de ciocolata , si medalii din ciocolata...
- in cizma dreapta sa-mi puna o scrisoare de amor
iar in papuci sa-mi puna niste poze frumoase de prin lume, prin locurile pe care nu le-am vizitat inca :)
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Craciun fericit ! - de iuana la: 24/12/2005 11:24:07
(la: felii de cozonac)
cum se poate sa avem aceleasi amintiri? si ai scris asa de duios si am simtit iar mirosul zapezilor de altadata si mi-am adus aminte cum economiseam din banutii de buzunar ca sa mai cumpar cate un glob pentru pom...
Ai scris frumos, Intruder...
Ce zici mai Transy, eu stiu p - de Cassandra la: 26/12/2005 20:12:09
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Ce zici mai Transy, eu stiu pe un tip care sta mereu intr-o zona a orasului unde e greu de parcat si ajuta lumea sa gaseasca loc de parcare pentru citiva banuti. Pai zilele astea injura de zor sarbatorile ca zicea ca lumea are bani ca a primt salar extra si nu mai merge la servici si nu mai parcheaza, sau parcheaza doar acolo unde sint magazine mari ca se duc sa-si cheltuie banii pe cadouri, si deci el nu mai cistiga si moare de foame... Craciunul e frumos dar nu pentru toti si nu intotdeauna...
Pentru mine a fost ok
#97094 (raspuns la: #97091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...