|
te provoaca sa gandesti
batist
desdemona
o tradatoare aia, batista usoare mestecari de cuvinte, poate suna mai bine asa
amazoana de canepa despletita de furtuni iti aperi talpile ocupate cu batista pe nas visurile (sic) te prind din urma despre flotatie masturbatie echitatie of, natie!!! ca sa discutam acceptabil despre acest film ar trebui sa-l fi vazut ceva mai recent, desigur nu l-am uitat si l-am vazut si de citeva ori inca de prin anii 80 , dar au trecut anii si chiar daca nu sufar de alzeimer, unele detalii mai imi scapa acum; cu batista aia pe care o tot arunca peste cap si o pornea s-o gaseasca din nou, cu ochiurile acelea de apa limpezi in care se distingeau tot felul de obiecte ciudate, ceasuri, siringi, suruburi, finalul in care paharele incep sa danseze pe masa sub privirea fetitei, ehei, acesta este un film de imagine, de simbolistica si metafora, destul de diferit de roman care nu s-a dorit si a iesit in sciitura decit decit un science -fiction mai special.
Cred ca foarte multe natii au 'reprezentanti' care au facut crime impotriva altor popoare, dar cat de reprezentanti sant ei pentru
poporul in care s-au nascut? Cu generalizari pripite si lipsa de informare poti ajunge la ce concluzii doresti. Iar dovezi se gasesc pentru cine vrea sa le caute, dar ele nu se tin linga batista din buzunar pentru a fi scoase "la razboiu". Cauta stenogramele consiliului de ministrii din perioada 40-44 si ai sa gasesti acolo ce cauti, daca vrei. Dar chiar vrei? Nu se pot acuza evreii de consecintele unei ideologii, de opresiunile regimului stalinist din RPR. Se poate acuza insa un regim dictatorial (Antonescu) de masuri programatice de exterminare a unei natii (evreii). Acel regim conducea o tara numita Romania si deci o reprezenta. Ana Puker nu ii reprezinta pe evrei chiar daca e (numai sau in special) o evreica. E adevarat ca suferinta evreilor nu poate fi o justificare pentru alte "probleme" si atitudini, exagerarile nasc la nesfarsit exagerari, dar aceasta e o discutie care cred ca trebuie inceputa si formulata altfel. no, hai ca daca am pacatuit, acuma sa-mi pun cenusa-n cap. corect? corect, ca nu vreau sa ma-ntelegi gresit:
cind ti-am raspuns la primul tau comentariu am infipt acolo un citat de la admin (tu faci, tu dregi, tu esti, tu alea-alea). n-am citat tot textul (asa mi-a trecut mie prin capatina, ca cine vrea se duce si citeste direct sa se lamureasca despre ce e vorba). da nu m-am giondit ca si eu la o adica, in locul altuia nu m-as fi dus sa caut textul si as fi luat citatul ca atare. uite pe motivul asta imi pun eu amu' cenusa-n cap.... dar, pt ca ma iei cu "Doamna" , ma scarpinai o tzira-n cap si-am zis ca poate ar fi trebuit. uite, admin continua cu ceva in genul acel "tu" din "tu faci si dregi" n-are legatura cu pluralul politetii. adicatelea daca in loc sa-i zici omului "ba/ tu esti dobitoc" ii spui "dumneavoastra sunteti dobitoc" tot insulta se chiama (sau in alt context - calomnie, atac la persoana, etc). din textul adminului reiesea clar ca a te adresa interlocutorului cu tu in loc de dvs nu e considerat nici macar lipsa de politete, daramite altele. problema nu consta in adresarea la plural sau singular, ci in verbul in sine (faci/ faceti, dregi/ dregeti etc) asa ca gabi, sa nu intelegi ca as avea pretentia sa mi te adresezi cu "Doamna" sau dvs sau orice alte politeturi. sa pretinzi asta este o vanitate pur si simplu. bineinteles, daca tii tu neaparat sa ma domnesti si dupa clarificarea asta, nu ma supar si nu ti-o iau in nume de rau. ca fapt divers - in engleza vorbita aici, oamenii folosesc (destul de des) pluralul cind se refera la propria persoana, dar are cu totul alta nuanta. intilnesti asta in vorbirea intre prieteni, casual talk etc. de exemplu il intreaba "vrei ceva de baut" si ii raspunde "give us a beer" (da si mie-o bere), sau x spune "am desenat ceva" si y zice "gi's (give us) a look" (ceva in genul ia,/ da sa vad si io). eh, ce ti-a si cu darul asta al vorbirii, de cind cu turnul babel nu se mai intelege om cu om asa usor... hai, gata paranteza, ca dupa atita cenusa-n plete o sa-ncep a tusi. acuma sa iti raspund (daca poti considera asta un raspuns) "In viata dumneavoastra sociala, cu cati barbati romani ati avut un contact intim, direct, si cu cati neozelandezi" - eheeeee, taica, frumoasa incercare. apreciez, este cunning, da nu tine shmecheria. daca-ti raspund ca muuuuuuuulti - vii dupa aia si zici (sau ii lasi pe altii sa lucreze pt tine, fara sa mai trebuiasca a chibitza de pe margini) ca - ahaaaa, pai madama-i parashuta, dom'le! daca iti iti zic ca putini - ete na, cucoana-i .. "frustrata". daca-ti zic ca suficienti ca sa imi formez parerea si sa cred in ce spun - da de unde sa stim noi ca-i asa? noi vrem dovada - "desdemona da batista!" oricum mi-ai adus zimbetul pe tastatura. eu astea le numesc tactici de x si 0 adaptate la dezbateri. adica pui interlocutorului o intrebare, la care orice-ar raspunde tot gresit este, si ii inchizi pliscul. dar zimbetul avea legatura cu vindutul castravetzi gradinarului - (exemplu la aceasta conferinta, doar cu citeva zile in urma)..... (glumesc, sper sa nu mi-o iei in nume de rau) dar lasind gluma la o parte - este intr-adevar o indiscretie, pe care nici eu nu ti-o iau in nume de rau. "si iarta-ne noua grashalele noastre precum iertam si noi gresitilor nostri..." daca m-ar auzi ma'mare, ce mindra ar mai fi ea. parc-o si vad: i-ar trece supararea ca nu ma duc in fieshce domenica la biserica... "M-ar mai interesa sa stiu care a fost venitul dumneavoastra in tara, si care ar fi acum" - ei, cam aceeasi indiscretie, dar ca sa-ti spun drept, in primul rind nu vreau sa deviez cu mina mea discutiile de la tema. ce-i drept, ai putea argumenta ca pot raspunde in afara conferintei, dar vezi tu cum sta treaba cu anonimatul, si cu internetul in general? ca tot facuse racovitan discutie pe tema asta. nu te cunosc, nu stiu cine esti - nici tu nici alti interlocutori - si atunci ce motiv am sa imi pun biografia pe tava? adica un motiv mai bun decit satisfacerea curiozitatii profesionale (asta doar pt ca asa ai spus tu, dar realitatea poate fi la fel de bine alta, la fel cum eu pot foarte bine sa fiu un barbat pus pe shotii, care scrie sub un nume de femeie). am dreptate sau nu? daca vrei insa sa discutam despre aspectele sociale/antropologice - sau nu, ale temei pe care am propus-o, cu cea mai mare placere. Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.
De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata": 1 Nu sufăr vorba spusă cu emfază - Sinceritatea nu suportă falsul, Timid şi molcum îi răsună glasul Iar Adevăru-i stă mereu de pază. În sufletul curat găsesc oaza De sentimente mari, când sună ceasul, Poruncitor chemându-mă Parnasul Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază. Acolo-mi este raiul de lumină Spre care tind cu inima senină Când Poezia-n suflet se pogoară... Acolo râd şi plâng precum îmi place, Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface, Sunt simplă ca o strună de vioară. 2 Sunt simplă ca o strună de vioară, Deşi exprim şi culmea şi abisul, Conţin în mine iadul, paradisul, Speranţa, ura, dragostea de ţară . Moldova mea! Iubirea mea amară, Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul, Cu viitorul tău nutrescu-mi visul, Prin tine Universul mă-nconjoară... Ce dragi îmi sunt aceste sate albe Cu case ca mărgelele în salbe, Privite de pe deal în toi de vară, Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite, Băieţii tăi şi fetele smolite, Admir aroma crinului, fugară... 3 Admir aroma crinului, fugară... Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea Petala-i albă - pură ca iubirea, Ce frageda juneţe o-nfioară, Dar fii atent - prea multe, te omoară Aceste flori, deşi uimesc privirea Şi par să-ţi dăruiască fericirea Prin frumuseţea lor sublimă, rară. Un paradox cum se întâmplă-ades, Deşi e mult prea lesne de-nţeles : Aşa-i natura - veşnic ne şochează... Ci uneori îmi pare o trădare - Perfidia aceasta crunt mă doare Şi inima de dor mi se cabrează. 4 Când inima de dor mi se cabrează, Speranţa-mi ca un abur se topeşte, Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază... Patriotismul? Nu e doar o frază Cu care un popor se amăgeşte? Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte De cancerul verbal în metastază! Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine, Că dragostea ce-o port în piept la mine Pentru poporul meu - ea mă salvează... Cu ea mă simt păşind în nemurire - Mă las cuprinsă de nemărginire, Vibrând cu Universul într-o fază. 5 Vibrez cu Universul într-o fază Şi simt că sunt mai sigură de mine Când beau din energiile divine - De parc-aş trece-n altă ipostază. În alt diapazon îmi luminează Şi soarele din cer; Atunci, în fine, Micimile vieţi-mi sunt străine, Pământul neclintit îmi stă la bază. Sunt gata să împart cu toţi misterul Acestei stări de forţă... Efemerul Se sparge-n stânca asta solitară. Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă, Arunc calvarul grijilor din viaţă, Absorb din lut esenţa mea primară. 6 Absorb din lut esenţa mea primară, Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume - Naiadă în a valurilor spume, Driadă în pădurea seculară. Cu arborii renasc în primăvară Şi dau cu ei în floare - fără glume! Aceste mici minunăţii anume Îmi fac senzaţia vieţii clară. În miezul codrului mă simt acasă, Ating cu geana cerul de mătasă Şi fruntea mi se mistuie în pară... În arşiţele verii cu mirare Din cupele ei pline cu vigoare Sorb adierea vântului de vară. 7 Sorb adierea vântului de vară, Ce poartă rodul lanului în spate - Cu boabe de polen, înmiresmate El fecundează grâul şi secara. Această pâine-i dulce şi amară, Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate, Ea scoase din nevoi nenumărate Şi neamul, şi familia, şi ţara. Nu voi să iau nici cea mai albă pâine Din alt pământ, din mâinile străine, Căci maica noastră glia se-ntristează. Mi-a-mprumutat orice atom din mine Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine - Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza... 8 Eu prind cu gura ploaia, roua, raza - Orice-mi trimite cerul şi destinul; Suport plăcerea, umilinţa, chinul, Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează. Eu le accept pe toate, cât durează Această viaţă, căci urăsc suspinul. Dulceaţă şi venin - aşa e vinul, Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază! Să joci, de ai intrat cumva în horă - Ai de trăit un an, o zi, o oră? Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate... Dar am oricând o scumpă mângâiere - Să simt Frumosul până la durere Mă bucur pururea, că mi se poate! 9 Mă bucur pururea, că mi se poate Să simt căldura ţarinii străbune, Când bat călcâiu-n horă, să răsune Ecoul peste văi şi peste sate. În glia asta inima-mi se zbate, Din ea răsare versul meu pe strune Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade! Va spune Moartea, - vino, hai cu mine... Şi voi pleca spre zările senine Primindu-mi şi osânda, şi tainul. Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă! Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă, Să beau licoarea vieţii, ca rubinul... 10 Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul, Vrăjită de sclipirile-i solare Şi beată de aromele-i amare - Nedespărţit de trandafir e spinul. Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul, Deşi am tras necazuri, şi mă doare, Dar am avut tărie şi răbdare - Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul. Greşit-am des, dar nu din rea voinţă, Am fost senină chiar şi-n suferinţă Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul. Păşind mereu cu fruntea ridicată Am stors din rodia vieţii toată Dulceaţa, şi tăria, şi veninul! 11 Dulceaţa, şi tăria, şi veninul Fac existenţa noastră precum este - Haină, sau frumoasă ca-n poveste, Sau neagră, sau mai albă decât crinul. Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul - Cad în abisuri şi mă urc pe creste, Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste, Ci tot câstig în lupta cu destinul! Câstig această boltă azurie, Toloacele în puf de păpădie Şi primăverile înmiresmate. Acestea le ador la nebunie Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie Aş vrea să mă dizolv încet... În toate! 12 Aş vrea să mă dizolv încet în toate - Să alăptez cu dor întreaga fire, Turnându-i dureroasa mea simţire În toate florile, în orice vietate. Spre ea înalţ aceste mâini crispate, Spre ea îndrept sfioasa mea privire, În muta rugăciune de iubire Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate. Extaz şi chin... O sete mă sfâşie De-a tinereţii apă veşnic vie, Deşi-mi coboară iernile în plete. Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie, Dar voi întoarce sacra datorie Când potoli-se-va această sete... 13 Când potoli-se-va această sete De Dragoste, Frumos şi Poezie? Atunci doar, când în inima pustie Se va-ntrona răceala... Nu pot crede Că osteneala cu mişcări încete Din ochi va şterge râs şi veselie, Că stelele vor înceta să-mi fie Prietene fidele şi discrete. Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară, Tot ce iubesc acum va fi să piară, Că e zadarnic visul unei fete... Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă Fără dureri şi fără de regrete. 14 Fără dureri şi fără de regrete Voi părăsi această lume tristă, Trecându-mi viaţa toată în revistă Prin minte-mi trec imagini cete-cete. Ştiu tainele-i şi micile-i secrete - Ascund ades un zâmbet în batistă, Având eu însumi suflet de artistă Îi iert această farsă. Să se-mbete Cu comedia azi jucată-n scenă Cei obsedaţi de-o patimă obscenă - Pe mine nada nu mă mai tentează. Arunce-n aer fraze dulci, pompoase, Pe mine doar în pace să mă lase - Nu sufăr vorba spusă cu emfază. 15 Nu sufăr vorba spusă cu emfază, Sunt simplă ca o strună de vioară, Admir aroma crinului, fugară, Şi inima de dor mi se cabrează. Vibrez cu Universul într-o fază, Absorb din lut esenţa mea primară, Sorb adierea vântului de vară Şi prind cu gura ploaia, roua, raza... Mă bucur pururea, că mi se poate Să beau licoarea vieţii, ca rubinul, Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul! As vrea să mă dizolv încet în toate Când potoli-se-va această sete - Fără dureri şi fără de regrete... Cu sincere salutari, Adela Vasiloi
Urrraaa, urrraaaa, urrraaaaaa
- de
mya
la: 17/12/2004 22:47:00
(la: Scrisoare (de multumire) tovarăsului Iliescu) Urrraaa, urrraaaa, urrraaaaaa!!!
(aplauze prelungite...un grup de tovarasi si de tovarase emotionati pana la lacrimi, suspina adanc...cu batistele la ochi). În fiecare dimineaţă
când pe web deschideam o fereastră unde obişnuiam să mă-ntâlnesc şi tainic să mă împletesc cu lumea mea de suflet şi de vers, doi ochi frumoşi de inimă ţesuţi cu urzeală din catifeaua unei nopţi de vară şi brodaţi pe bezna lor brună cu borangic de stele şi de lună încercau zorii roz să mi-i spargă cu flacără de lacrimă neagră mare şi grea cât noaptea polară clipind aurora lor trista si rară. Chiar dacă uneori ei mă priveau ascunşi misterios şi curios cu indiscreţii azurii de albăstrele prin jarul dantelat al unui lan de maci şi de lalele, lumina lor înnourată, plânsă, stingea în mine orice speranţă de mai bine, şi-atunci, trăgeam la geam perdeaua. Şi n-o făceam dintr-un impuls de revocare, ci numai instinctiv, ca apărare, să nu mă scrijelesc şi eu în spinii ploii de suspine. Asăzi în zori am cutezat iar să deschid fereastra lumii mele de suflet, să-i răsfoiesc clipe, culori, fiori si flori. Da-n dimineaţa aceasta m-a izbit o imensitate senină înflorindu-şi în câmp de lumină ochii aceia mari şi frumoşi, altadătă: o singură lacrimă tristă de smoală catasrofală, cernită-n batistă, iar acum: copleşire din flăcări de soare inundând alinare, zbor alb cu dans de cutezanţe pe versuri eterne, speranţe.. Şi-am aflat cu emoţie de ce azi străluceau: ei iubeau !..
Eu am cunoscut un gentleman a
- de
mya
la: 03/02/2005 21:48:03
(la: Ce este un gentleman? (o parere victoriana)) Eu am cunoscut un gentleman adevarat. Tipul se nascuse in 1900 (a murit de vreo 10 ani) si arata traznet. Nu-i dadeai varsta sub nici o forma, ii taiai vreo 20 de ani rapid de tot. Era foarte subtire, dar sportiv. Foarte atent cu femeile da' nu numai. Avea un succes la femei ceva de speriat. Extrem de placut ca om, avea niste luminitze in ochi care te faceau sa te simtzi bine in prezenta lui.
Era conform descrierii de mai sus, din textul lui Daniel. In plus avea o finetze aparte. In primul rand arata ca lumea, avea un gust desavarsit (il lua pe Giorgio Armani de departe), stia sa poarte hainele. Avea o elegantza speciala, nu vorbea tare, era foarte placut, nu manca cu zgomote, se misca elegant etc. Dom'le nu am mai pomenit pe nimeni asa ca tipul respectiv in toata viata mea. De cate ori vad cate unul care se da rasat da' o da in bara cu cate ceva...imi aduc aminte de omul de care va zic si fac mereu comparatie. Uite de ex. tipul isi facea manichiura la coafor, se tundea la doua saptamani, umbla cu hainele mereu impecabil de curate (camasile apretate, batiste la buzunar in tonurile sosetelor si camasii sau cravatei). Nu purta niciodata culori inchise, avea multe palarii si umbrele in ton cu hainele. Era foarte placut ca om, te cucerea instantaneu, facea mereu glume si era un tip inteligent. Nu purta nici un fel de bijuterii, nu l-am vazut niciodata neras. Nici prost dispus. De fiecare data cand il vedeam imi facea cate un mic compliment si nicicand nu ma flata aiurea. Si...da, nu barfea niciodata pe nimeni si nici nu permitea asa ceva in fatza lui. Stiti ca sunt oameni care din ceea ce - spun, scriu, li se citeste in priviri - isi imprastie mereu din vibratziile negative in jur (se simte ca sunt profund nefericiti, frustrati, deziluzionatzi in familie sau pur si simplu rai la suflet). Omul de care v-am povestit mai sus era exact opusul astora. Un gentleman cu suflet si influentze pozitive asupra tuturor celor ce i-au taiat calea in viata. Nu o sa-l uit in viata mea, jur! Mai exista oameni d-astia pe planeta? Eu nu am mai dat de nici unul precum tipul de mai sus. Voi ati intalnit? Ai zis bine Belle, daca ai fi linga mine te-as shmotroii rau de tot cu fumatul tau. :)
Uite cum sa te ambitionezi sa te lasi de fumat: 1. Intro zi cu soare, inainte de a te spala pe dinti, sa te duci afara cu o oglinda mare care si mareste imaginea. Sa te asezi cu fata la soare si sa te uiti la ochi, la dinti si la limba. Apoi la netezimea si culoarea pielii. 2. Daca obisnuiesti sa fumezi intr-o camera anume, ia un prosop alb si curat si incearca sa stergi peretele sau daca ai tavan neted, tavanul, si vezi cit fum s-a depus pe perete. Gindestete ca la fel arata si plaminii tai. 3. Dupa ce fumezi o tzigara doua, dute pina la baie si scuipa de citeva ori dupa ce ti-ai ras limba intre dinti, intr-o batista alba si curata. Daca saliva este galbena, si urita, gindeste-te ca asta inghiti in fiecare zi. Sper sa-ti fie inspirativa lista. :) si dupa ce ti-ai amintit... ce faci...
te duci dupa ea??? de cand cu kleenexul.... nici nu mai potzi sa o opresti cu o batistutza in mâna, pe pretextul ca si-a pierdut batista... :)) stau cu doua cafenele deschise ca sa pot raspunde
belle - dupa cum e viziunea asa si rezultatele. adica daca te duci sa cauti zmeura in padure cu cosuletul si dai de un minereu aurifer, n-ai ce face ca n-ai uneltele care-ti trebuie..:) anisia din muschetari as fi ales pe d'artagnan jimmy - idea cu batista m-a facut sa rad ca mi-a amintit o faza de demult cand am folosit o 'gaselnita' asemanatoare si culmea ca mi-a iesit; si eu cu fata vreo 2 ani...
lamuriri necesare
- de
Dinu Lazar
la: 24/04/2005 18:50:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Cazul tau, ChiHae, este cazul multor fotografi romani care probabil lucreaza, probabil exista, probabil creeaza, dar nimeni nu stie exact ce si cum, pentru ca ei nu au timp sa comunice cu prostimea, pentru ca ei sapa fiecare la galeria lui si nu incearca nici unul sa injghebeze o punte de comunicare cu ceilalti din bransa, si iata, cind apare cite ceva bun sau rau sunt cite unii mai ciufuti care se mira cum devine cazul atunci sho pe ei cu tulumba, se poate domnu`, proiectul nostru cu Unesco sa nu va placa, fac ceva pe pozele matale cu Cristoiu, si tot asa .
Este drept pe de alta parte ca la noi nu exista un aparat critic si o asezare a valorilor; poti sa stai zece sau douazeci de ani sa incerci sa descoperi miracolul umbrelor si al luminilor si pac, apare la revista ca unu care s-a apucat de opt luni si patru zile de fotografie e genial, uluitor, inaltator, grozav, ca ar trebui sa avem o batista in mina ca sa ne stergem lacrimile de emotie care ne vor curge automat cind ne uitam la pozele create de marele maestru. Asta cred ca nu face bine nimanui si chiar daca multi au o scara a valorilor, multi, marea multime, nu o au, si atunci informatiile aparent pozitive lipsite de orice verticalitate si lipsa comparatiilor si generarea laudelor infinite sunt elementele care ne pot face sa credem ca stam bine cind de fapt e cam jale in batatura curtii noastre fotografice. Ideal ar fi sa existe comunicare; fotografii romani sa coboare din baldachinul alb prins intre ramurile de maslin ale creatiei de deasupra norilor unde stau muritorii si sa mai comunice mai des cu ceilalti fotografi si/sau cu lumea fotografica, ideal ar fi sa existe intelectuali care sa figureze ca critici de arta specializati in foografie, ideal ar fi sa fie mai multi preocupati de partea teoretica a imaginii si de creatia fotografica si de biografiile fotografilor, - care ce unde ce face si de ce - dar... poate ca mai dureaza pina se asaza lumea foto romaneasca, de parca cinshpe ani nu ar fi fost de ajuns. Visez desigur la timpenii cind ma gindesc ce bine ar fi sa existe o lista de discutii romaneasca despre teoria si estetica fotografiei, o lista a profesionistilor, o lista despre istoria fotografiei romanesti. Iar la un sit dedicat istoriei fotografiei romanesti sau criticii de specialitate sau la o colectie a foto blogurilor romanesti nici nu indraznesc a ma gindi. Momentan, daca toti sunt mari, grozavi, senzationali, daca toate pozele sunt uluitoare, daca stam asa de bine, atunci nu inteleg de ce stam totusi asa rau - ma gindesc exclusiv la fotografia romaneasca, desigur. Ca pe alaealalte le-am rezolvatara, e bine. Pina am ajuns sa am incredere in medicii de aici am batut la usa mai multor cabinete:))
Prima experienta pe scurt: Raceala groaznica, batiste cu kilogramele, mi se infundasera si urechile, nu mai stiam ce sa mai fac, aveam senzatia ca am capul cit un butoi mareeeeee de tot, merg la cel mai apropiat cabinet medical de locuinta mea, si doamna doctor ma sfatuieste sa nu mai imi suflu nasul citeva zile ca de aceea mi se infunda urechile, mai bine sa mi-l trag! Si imi curgea ca un robinet! Dupa aceasta consultatie mi s-a facut si greata pe linga faptul ca si asa ma simteam groaznic. Am facut apoi conferinta telefonica cu medicul de familie al mamei in Romania si mi-a recomandat nicte pastile care se dau si aici fara reteta, si sa vedeti minune, s-au desfundat urechile!! Intre timp am descoperit medici care sunt OK, cel putin stomatologul, medicul de casa si ginecoloaga, si tin de ei cu dintii. In rest pina acum n-am avut alte probleme, multumesc lui Dumnezeu.
si chestie de ce ar fi penibil
- de
Jimmy_Cecilia
la: 15/05/2005 12:40:31
(la: Trancaneala Aristocrata "3") sa va povestesc si eu ceva... ce mi s-a intamplat de mult...
tare de mult... eram in anul întâi la chimie la iashi, spre sfarsit, eram intr-un grup de straini, gasca... eu si trei arabutzi...ei erau in anul doi la hidrotehnica agricola... relatzii in toata cinstea, fratzesti... desi unul avea intentii serioase.. yemenitul ceilalti doi un irakian si un sirian... toti trei educatie si mornä englezeasca, facusera scoala elementara si liceul in Anglia... vin eu cu tramvaiul de langa opera (unde era caminul) pana in afara din iasi unde era institutul agricol, mancam toti 4 la cantina lor si apoi in asteptare sa goleasca sala si sa inceapa balul de sfarsit de an, ne asezam pe scaune, pe langa perete si incepem sa sporavaim...... imi povesteau arabutzii cum au invatzat romaneste, ce prostii i-au invatzat românii sa spuna cand vroiau sa invetze formule de politetze... am râs in hohote, nu mai puteam de râs... si de o data simt ca ceva pocneste la talie... imi zic, na! ca a lasat o pensa la cusatura, nu-i bai, ca tot material e dedesupt.. era moda , asta era in iunie 1960, rochii stranse tare pe bust si talie cu fusta infoiata si cu jupon apretat dedesupt, ca sa fie mai infoiat... hai acum sa dansam... sirianul deschide invitatia, ca fratele mai mare... ma scol eu, ma scutur de fund, ca sa mi se puna juponul in forma, si simt numai ca-mi aluneca pe glezne chilotzii... sau budi, ca pe vremea aia doar din aia gaseai in RO, pana la talie, cu elastic infilat ca sa-i tina de calitate proasta.. la spalare elasticul lasa... la fel si atza de cusatura.. arabutzii mei nu mai stiau un,de sa se puna , unde sa se uite, cu educatzia lor englezo-araba...eu bufneam de râs... ceilalti studenti se uitau la noi ... ei trei si inca un vietnamean care era la mecanica si tot in gasca noastra, erau singurii studenti straini din iasi...noi 5 eram aproape tot timpul impreuna... se uita lumea ca la ursi la noi, mai ales ca romancele erau toate moarte dupa straini pe vremea ceea, iar iei erau baietzasi seriosi, nu se uitau la fete... daud-irakianul imi zice : jimmy, ti-ai pierdut batista... eu de colo: ce batista, draga? mi-am pierdut chilotzii.. si-i vina voastra ca prea m-ati facut sa râd... erau sideratzi.. eu, linistita am scos piciorusele unul cate unul afara, m-am aplecat , i-am luat si i-am bagat in poseta si îi zic lui ahmed-yemenitul : acum una din doua: sau imi arat fundul la toata lumea dansând, sau mergem la caminul vostru (era alaturi de cantina unde era balul), si-mi dai tu un chilot de-al tau.... zis si facut, dar pana la urma a fost un chilot de-al lui daud, ca el avea fundul mai mic... apoi ne-am intors in sala de la cantina si am dansat...cu totii in grup, ca era twistul la moda... intre timp vine si Li-chinezul.... îi povestim si ne apucam iarasi de râs...toata seara ne-am amuzat... urmarile au fost doua: in vacantze, s-au dus arabutzii 2 saptamâni la Munchen sa faca cumparaturi, ca ei aveau o bursa prin ONU in dolari, iar la reintoarcere sau dat jos din tren la timisoara, unde au stat o luna,gazduitzi de unchiul meu iar printre alte cadouri aduse intregii familii, ce credetzi ca jimmy a primit in cadou? 18 chiloti germani, calitate si model extra, oferitzi de catre galeb-sirianul, care se considera fratele meu mai mare, deci aparentele erau pastrate la fel si morala respectata...:)) a doua urmare, devenise o zicala, cand unul din grup ne facea sa radem tare, altul -i zicea: "potoleste-te, ce vrei sa ne pierdem chilotzii?? Stiu ca deocamdata sunt transparenta.Da sunt aici cu voi la o cafeluta si un pahar de ce-o fi, si nu-s cuminte ,nu,nuuu....Abea astept sa vad Parisul.Probabil cind apare mesajul,noi deja suntem aterizati pe "batistuta" ta,cum frumos te-ai exprimat.Poate ne lovim si de Racovitan,ca nu se stie niciodata......merci ,inca o data si pe curind!
o batista,dear?...)
Nu stiu daca n-are ceva legatura cu (3), dar sentimentalismul exagerat mi-e oricum teama ca nu-i deloc bun in politica. Un politician (chiar femeie) care plinge ar fi terminat in cariera. Plus ca romanii sint popor macho, li se pare ca batzoshii si artagoshii conduc mai bine destinele lor. Pina si doamnele de pling in batista la filmele cu Gary Cooper s-ar ingrozi sa vada pe mina cui e tara la unul ce s-ar arata "slab".
Sa-ti recunosti greselile?! Nici in tari occidentale in care morala si civismul sint mai avansate n-am vazut asta. Oh, sau am vazut oameni onesti care dupa aceea s-au retras (or mai fi si exceptii, nu zic nu). ...parerea mea.)
da' tu ce faceai, belle?
- de
Jimmy_Cecilia
la: 07/07/2005 00:53:15
(la: Trancaneala Aristocrata "4") eu ma tzineam doar de nazbâtii...
luam cu mine una doua prietene si ghiozdanul... si hai in vizita la baietzi... locuiam cu totzii cam ca intr-o batista, nu departe unul de altii, cam totzi pui de CFR-isti...familii prietene si cunoscute in timp ce noi fetele ne jucam in curtea baietzilor sau la o alta prietena, si ei sau ea ne faceau lectiile, noi, dupa ce mama-gazda ne hranea bine cu paine si untura cu boia si sare, ne jucam in curte, pana cand baietzelul ne termina lectiile noastre... ce vremuri frumoase... si faceam asa o tura, in fiecare zi la altcineva...si apoi reincepeam, saptamana cealalta, de la capat....
|
 loading... |
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
In timpul visului Stalkerului (ce scena superba), prin balta cu apa limpede se vad diferite lucruri: o siringa, o farfurie sparta, o mitraliera, o icoana, niste monezi, un ceas, niste pesti, toate obiectele au o semnificatie... Iar muzica ce acompaniaza scena e fascinanta... Pe fundal se aude un copil recitand pasaje din Apocalipsa lui Ioan, care rimeaza perfect cu haosul in care sunt aruncate obiectele...