comentarii

becuri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
filtre...filme...lumina... - de sanjuro la: 15/12/2003 04:22:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
- Ce filtre, (culoarea) recomandati pentru fotografiatul avand ca fundal zapada?
- Am un aparat vechi de peste 40 de ani, (Lightomatic Beauty II, Made in Japan) avand 45/1.9 spre deosebire de 55/2.8, care era standardul acelor vremuri. Am 2 becuri de 300wati, (nu am blitz). Cum trebuie sa le orientez: spre tavan, (care este alb mat) sau spre pardoseala, ca sa obtin o lumina adecvata fotografierii in camera. De regula folosesc diafragma 4 si timp de expunere 1/15. Fotografiile nu ies insa destul de luminoase. Ce trebuie schimbat?
Filmul de 200ASA este suficient de fin si sensibil, sau trebuie sa trec pe 400ASA ca sa obtin fotografii de mai buna calitate?

Multumesc!

#6579 (raspuns la: #6437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Titlu: filtre...filme...lumina... - de Dinu Lazar la: 16/12/2003 14:48:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Zapada e un subiect formidabil, pacat ca e alb. Suna ca in butada despre o zona care pote sa fie la Tropice - sau poate sa nu fie - cu "tzara e minunata, pacat ca e locuita".
Peisajele cu zapada fotografiate pe film alb negru au un farmec aparte; constituie unul din subiectele grele ale fotografiei.
Daca este soare si nu avem brazi verzi in cadru, pe film alb negru un filtru portocaliu va accentua reliefl zapezii si va face norii sa se profileze bine pe cer; daca avem brazi sau fetze, un filtru verde e mai potrivit; aparatele cu celula TTL vor face corectia de expunere automat, daca nu, prelungim timpul de expunere cu factorul pe care il gasim de obicei pe montura filtrului.
CIne proceseaza singur filmul, daca va developa la o gama mai joasa si va folosi un aparat de marit cu cutie de amestec si o hirtie mata moale, va putea obtine adevarate bijuterii, footgrafii matasoase cu zapada si o simfonie de tonuri atit in lumini cit si in umbre.
Daca se foloseste film color, filtrul de polarizare este singurul pe care il indic.
Pentru fotografiile de interior, eu as folosi lumina existenta si un film de 800 ISO (ASA) ; filmele contemporane sunt incredibil de bune, sunt elastice, in sensul ca permit supra si sub expuneri de citeva diafragme, si nu reactioneaza violent la diversele temperaturi de culoare; nu as folosi becuri suplimentare de loc, ci numai lumina existenta, fie ea ce anormala sau chiar de la luminarile bradului.
Diafragma 2,8 si 1/30 ar trebui sa fie suficiente pentru fotografii generale, considerind iluminarea unei camere normale iluminate de 2-3 becuri de 100W sau echivalente.
Interesant la filmele de 800 ISO actuale este ca pina cel putin la formatul 18x24 cm nu au granulatie vizibila, sau o au foarte mica, daca sunt bine procesate si bine marite.
Idei despre fotografiatul artificiilor si alte sfaturi utile gasim la www.photo.net , un sit pe care il recomand tuturor celor care vor sa mai invete cite ceva despre fotografie. Amatorilor de fotografie digitala, le recomand, printre altele, un extrem de interesant sit, http://www.luminous-landscape.com/
#6730 (raspuns la: #6579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce regret? - de anagramaticalitati la: 18/12/2003 14:18:39
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
sa regret faptul ca la revolutie tarisoara asta n-avea nici un leu datorie externa iar acum suntem si noi si urmasii nostri pt. o perioada de cel putin 300 de ani datori vanduti...?
sa regret faptul ca pe atunci furau cateva zeci, si tot cu frica de a nu fi cumva descoperiti, iar acum fura cateva mii si si-au facut ranch-uri peste tot in tara in timp ce cateva milioane de oameni umbla lihniti de colo colo nestiind ce vor pune maine pe masa...?
sa regret faptul ca pe atunci vedeam oameni scormonind in gunoaie pt. a strange de mancare la animale iar acum se bat o multime de la o coaja de paine mucegaita pt. a o manca...? si aici vreau sa fac o paranteza: mama mea a vazut odata cum cineva luase din buncarul de gunoi o bucata de paine murdara si stergand-o cu maneca o infuleca de parca ar fi fost cine stie ce delicatesa de pe masa alesilor nostri!
sa regret faptul ca dupa ora 10 seara oamenii puteau umbla linistiti pe strazi daca voiau, numai sa nu faca cine stie ce iar acum nu poti sa iesi nici pana in fata blocului ca s-ar putea sa te trezesti spintecat sau cu capul crapat in doua...?
sa regret faptul ca de la revolutie incoace s-a innecat tara asta in sangele pruncilor avortati iar atunci inca mai existau legi aspre care incurajau la crestere demografica...?
sa regret poate ca n-am murit atunci de bucurie ca pot obtine o casa ca proaspat casatorit si astazi sute de mii de romani stau inghesuiti in niste garsoniere mizere alaturi de parinti, frati si surori...?
sa regret ca pe atunci cine nu muncea era pus cu forta la munca iar acum din 10 romani 3 lucreaza pe te miri ce la patroni sau la stat si cei mai multi deja si-au luat talpasita spre alte state unde sunt cu adevarat apreciati si li se plateste pe masura efortului lor...?
sa regret cozile de atunci pt. ca in comparatie cu cele care se intind azi la farmacii alea erau niste glumite...?
sa regret frigul din case si ratiile de mancare pt. ca frigul acela nici nu se compara cu cel de azi cand de buna voie se debranseaza oamenii iar ratiile de mancare trebuie sa ni le facem tot de buna voie si nesiliti decat de neajunsuri...?
sa regret noptile fara curent in becuri sau la prize in dauna miilor de beculete care stralucesc colorat pe strazi si pretutindeni astazi dar pe care le platim cu varf si indesat de parca ar trece prin firele electrice mercur si nu curent electric...?
sa regret rationalizarea apei gandindu-ma la miile de tone de apa risipite pe strazi si pe aiurea din cauza neglijentei sau nepasarii factorilor competenti platiti gras din buzunarele contribuabililor...?
sa regret defilarile aproape extravagante din data de 23 august fiindca dupa `89 n-am mai vazut nimic care sa semene cu o defilare adevarata...?
sa regret ca cercetatorii romani isi puneau cunostintele si capacitatile in slujba intregului popor dar ca acum si le pun doar in slujba banului strain...?
sa regret ca, conationalii nostri si diferitele etnii n-aveau curajul sa pretinda pe atunci organizari teritoriale de sine statatoare sau sa arunce cu manifeste tendentioase la adresa sigurantei nationale dar ca astazi pot face asta pt. ca au un statut privilegiat fata de romani...?
sa regret programele de cultura si sport sustinute puternic si incurajate, in dauna programelor care exista dar lipsesc cu desavarsire astazi...?
in ultima instanta ce ar trebui sa regret, ca m-am nascut in aceasta tara, la sanul unui popor puternic dar care s-a obisnuit deja sa se faca de rusine invatand sa devina mai degraba copist de duzina decat imaginativ si pastrator de traditii, de obiceiuri proprii...? dv-stra ce spuneti, ar trebui sa-mi fie rusine si sa regret ca ma numesc roman si nu neamt sau olandez...?
tin sa va spun ca acesta este doar un studiu comparativ. n-am agreat comunismul dar, pt. numele lui Dumnezeu, l-as fi preferat pe acesta decat mamonocratia, demonocratia si plutocratia nebuna in care am fost aruncati! de ce? fiindca atunci ma mai simteam uman... acum ma simt doar o masina pusa in slujba altora. si tare ma tem ca ma voi obisnui asa si nu voi mai gasi in mine puterea de a lupta pt. idealurile mele!
in incheiere vreau sa citez dintr-un psalm al lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!
Mecca romanilor cu leafa de 3.000.000 .... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:37:28
(la: Romani in strainatate)
Am pornit de dimineata spre complexul Europa, de la marginea Bucurestiului. Urc intr-un microbuz din cele ce asteapta plinul de oameni in fata magazinului Obor, cica asta ar fi ruta 506, am platit zece mii. Cer biletul, iar soferul ma priveste ca pe unul care cauta gilceava. Masina se umple repede de femei cu gitul gros, in treninguri si geci de fis, carind fiecare cel putin cite doua genti mari si goale. Ajungem in citeva minute. Microbuze din toate colturile Bucurestiului opresc in acelasi loc, in fata unei benzinarii. Din fiecare curg oameni de acelasi soi. Lumea celor cu leafa de trei milioane, lumea celor care nu mai cumpara de mult cafea la pachet vidat, a barbatilor dati afara din fabrici si refuzati ca taximetristi, a batrinilor ce-si trec in caiete vechi, cu creionul, fiecare impuls telefonic.
Toti stiu drumul, nimeni nu pare a sta degeaba. Nici macar tigancile insirate pe trotuar, ce-si striga cumva cu fereala averea dintre tite, "facturi, minca-ti-as!". La intrarea in "Europa", nume de complex, din ala de inferioritate, aparate ca la metrou; bag o fisa cumparata trei metri inainte, de la o dugheana, cu cinci mii de lei, si bara de metal se lasa coborita cu mina. Inauntru, zeama de oameni curge printre munti de hirtie igienica la o mie de lei sulul, pulovere la o suta de mii bucata, teancuri de sosete, haine de piele si de nepiele, cojoace din blana sintetica la 900.000 de lei bucata, ciubote de guma si pantofi luciosi, la doua, trei sute de mii perechea, Mos Craciuni din plastic ce-au inghitit fiecare cite-o mina de beculete. Din doua-n doua mese, sta cite un chinez sau o tiganca batrina cu "bombe" in mina, cu petarde.

"Daca nu cumperi, valea!"

Aplecati peste mese, loviti din toate partile de carucioare de marfa, oameni din toata tara indeasa grabnic in sacose uriase de rafie zeci de chile de sosete, hanorace, camasi, perdele. Sint mai ales femei, scunde, puternice, cu privirea iute. Pleaca apoi spre casa cu marfa "de la Capitala", o desarta ba pe un trotuar, ba in magazinele satesti, printre piine si becuri de 40 de wati, ori prin buticuri de la parterul blocurilor ce au balcoanele inchise cu chedere, aceleasi de la Botosani la Severin. In fata mea, trei taranci, invelite in doua rinduri de baticuri groase, fiecare cu rucsac in spinare, pipaie stofe, intreaba de sosete groase de iarna. Au venit din Tirgu-Lapus. Le intreb cum le cheama si ele cred ca ma tocmesc sa le trimit marfa acasa, tocmai in poarta. Le spun inca o data ca-s de la o gazeta, ele o tin pe-a lor, sa-ti dam adresa sa ne trimeti balotii cu sosete!?, le spun ca vreau sa scriu despre ele, n-apuc sa-mi termin vorba ca se stropsesc la mine cu teama lor veche fata de orice golan de oras. "Hai, tanti, ca astia si-or pus gind sa ne insele!", le trage dupa ea una, Dochia.
Ma opresc linga o masa incarcata cu blugi. Vinzatoarea se repede in mine, daca nu vreau o pereche, "Astia-s tare buni, fratioare, is Dolce Gabana, uite-i, doar la 370.000!", "Pai, daca-s tare buni, cum de-s asa de ieftini!?", "Ei, asa mi-au spus sa strig de unde i-am luat!", "Si de unde i-ai adus?", "Ei, gata cu vorba, daca nu cumperi, valea, ca io platesc acilea chiria in euro!".
Citiva metri mai incolo, scot aparatul de fotografiat. Apuc sa vad cum femeia de la taraba din fata mea face un semn celor de peste drum... "psst, psst!", si deodata rasar linga mine doi zdrahoni, nu garzi, ci dintre cei ce vindeau la mese. Privire de briceag, vorba ca mierea: "Ce vrea, domnul, de pe-aici!? Vrea cumva o pereche de blugi, un puloveras!?". "No, zic, domnul ar vrea sa scrie la ziar!". "Ei, bine, am crezut ca esti politai! Hai, uscheala!"

La Risca nu se mai tes covoare, ci sacose din rafie

Citeva sute de metri de intrarea principala, linga doi tovarasi de treaba banoasa, un calugar cersind pentru Schitul Bradul din Neamt si un tigan gras care vinde facturi, zaresc o figura cunoscuta. Casc ochii. Am mai vazut-o in tirgul asta, dar totusi nu-i aceeasi. Tine in miini citeva sacose de rafie, goale si mari, ca ar putea intra un chinez intr-una singura. O cheama Leontina Abrudan, e din comuna Risca, judetul Cluj. Sa tot fie cinci ierni de cind s-a dus barbatu-sau, Gavrila, tractoristul. De la o vreme, muierile din satul ei nu mai tes covoare. Au prins repede o vorba din sud, adusa cu acceleratul de cele care vindeau cite o cerga mitoasa. Iar acum, din razboaiele lor ies sacosele facute din "rafia aiasta ce trebuie la vie". Si s-au pornit la inceputul lui decembrie spre Capitala, "cam la cinspce femei din Risca". Si-au luat camera cu 35.000 de lei de batic, undeva, pe linga Gara de Nord. Dorm cite sapte in paturi suprapuse, iar ziua incearca sa vinda plasele de rafie cu 40.000-50.000 de lei bucata. "Si-s mai bune ca alea chinezesti, uite ce indoitura le-am facut!". Cu banii de pe sacosele de rafie, Leontina crede c-o sa cumpere niste ciubote pentru cele doua fete ramase acasa. Le-am zarit apoi si pe celelalte femei din satul Leontinei, asezate cam la o suta de metri una de alta. Cind le izbeste foamea, nu mai mult de o data pe zi, maninca de la circiuma asta de colea, "Uite, draga domnule, gratarul pe care sfiriie cirnatii!". Sub gratar, cu boturile alungite, asteptau picaturi de grasime ciini de culoarea pamintului.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
Ce-ar fi.... pt. cosmacpan - de LMC la: 09/09/2004 23:38:31
(la: povesti nemuritoare)
Ce-ar fi daca Cosmacpan ar face povestea cu capra si mai nemuritoare? Astept de luni de zile sa mai citesc cite ceva scris de tine si in zadar. Povestea cu capra ar fi o ideie superba. Ce rost are sa stam asa in suspans pina cineva da de povestea asta si ne spune care a fost intimplarea? Nu mai bine ne spui tu povestea de la cap la coada? Eu cel putin mi-am si luat perina si patura si m-am asezat in fata focului. Gamalie e si el in bratele mele pe jumatate adormit. Toate becurile sint stinse, doar focul din simineu si-al luminarilor din jur emana lumina. Scena este pregatita asteptam sa inceapa dramatizarea. Aveti cuvintul.
#21573 (raspuns la: #21019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lumina portret - de Dinu Lazar la: 25/09/2004 18:05:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Am citit ce am gasit pe net despre iluminarea pentru portrete dar de obicei se vorbeste, pe langa lumina principala, de altele pentru umplerea umbrelor si asa mai departe (lucru despre care ati spus si dumneavoastra). Este necesar softbox-ul pentru a folosi toate luminile ? Sau mai bine, este NEAPARAT necesara folosirea tuturor luminilor de care se vorbeste (la realizarea unui portret clasic) ?"

Problema nu e simpla.
Fiecare are teoria lui si nu exista o singura cale, celelalte fiind gresite.
Cred ca iluminarea nu e o chestie scolastica; trebuie asa si/sau asa pentru ca sa obtii asta sau asta.
Exista trenduri, fiecare an sau decada are modele de lumina ideala care in citiva ani se schimba fundamental.
Lumina nu e decit o parte din evantaiul de mijloace de expresie... si lumina, impreuna cu cadrajul, cu starea, cu atmosfera, cu perspectiva, trebuie sa constituie un tot unitar.
Pentru fiecare exista modele, genii care folosesc iluminarea in mod divin; pentru mine virfurile absolute sunt portretele clasice din pictura europeana a sec 16-18, si ca fotografi, Yousouf Karsh, Halsman, Newton, Pawelec, Strand...printre multi altii, desigur.
Lumina nu este un scop in sine, ci un mijloc de a face o stare, de a descrie, de a impresiona si filmul sau captorul, dar si audienta...
Asa ca, dintr-un punct de vedere, nu exista retete universale.
Pe de alta parte, judecind dupa avalansa de poze plate facute de fotografii romani actuali, pe care le vedem la chioscurile de ziare, as interzice si umbrela, si softboxul. Este desigur o gluma, dar folosirea fara discernamint a acestora creeaza imagini plate si fara relief, corecte tehnic, usor de printat sau imprimat, dar mizerabile din punctul meu de vedere - toate fiind asemanatoare. O data la citeva luni ce poate fi vazuta o imagine cu relief, cu atmosfera, cu stare si care sa semene cu ce se face in lume la ora asta.
Bun, revenind la retete, pot sa va spun cum folosesc eu lumina artificiala.
Pe un aparat digital pun un declansator cu infrarosii care comanda bliturile; lucrez numai in TTL si am citeva mici blituri pe care pun niste soft boxuri mici; din telecomanda de pe aparat setez care sa fie lumina principala si care de umplere, care sa fie contur si cit de mare sa fie fiecare lumina in raportul total. Dar in mare folosesc mult si lumina existenta, atit cit este ea, si ca principiu, incerc sa dau volum imaginii, intr-un fel sau altul, nu numai sa am o imagine descriptiva.
Folosesc diafragme destul de deschise, obiective luminoase, timpi de expunere lungi, deci deseori lumina pusa de mine e intr-un raport subunitar fata de lumina existenta. Asta la fotografia in location, desigur - eu nu am studio.
Cam la 10 sedinte de fotografie, in 9 folosesc blituri mici TTL, puse prin camere sau unde se face fotografierea ( si in exterior, desigur) si intr-un caz doar folosesc blituri mari de studio, cu umbrele si softboxuri.
Prefer sa prind starea cu minimum de mijloace tehnice, in principiu.
In general, captorul digital se simte bine daca avem o lumina, slaba, care vine si dinspre aparat - sa zicem la -3 diafragme fata de lumina principala.
Sigur ca ideal ar fi sa avem o lumina principala, una de umplere, una de contur, una apicala (lumina din ochi), si o lumina de fundal; dar opere de arta furibunde se pot face si numai cu un singur blit inelar pe aparat sau cu doua becuri chioare sau cu o lanterna.
Personal trec acum printr-o faza care nu se simte bine cu lumina difuza in clipa asta, o consider prea facila, dar asta nu inseamna ca cineva nu poate sa faca opere de arta folosind numai umbrele... si nu inseamna ca nu pot sa imi calc chiar eu principiul dintr-un moment sau altul.
La imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/barositu/pages/1baroce050.htm
mi se terminase bateria cu litiu de la comanda bliturilor - si am folosit numai becurile de control ale bliturilor, adica 2 becuri de 150W mate, cu 2 umbrele difuze. Deci ce vedem acolo e facut la lumina existenta intr-o camera cu luminari plus doua becuri mai mult sau mai putin difuzate.
Fiecare poate sa vada orice altfel si sa realizeze intr-o mie de feluri o cheie de lumini sau alta.
Fiecare realizeaza o imagine care se apropie mai mult sau mai putin de ceea ce stie si poate sa interpreteze.
Solutiile "asa da" si "asa nu" in mod sigur sunt cele care ne indeparteaza de cararea artei... in rest trebuie mult studiu, experiment, noroc si desigur multi bani ca sa poti sa ai conditii si timp de studiu si experimente...
#23366 (raspuns la: #23299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Să ne iubim, chera mu - de sanjuro la: 15/11/2004 14:56:21
(la: Cele mai frumoase poezii)
să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . .
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca . . .
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii
să facem chestia aia, gâfâiau frizeriile.
ca nişte becuri electrice legate în serie
nervii plezneau pe antebraţ, venele se umflau pe torace,
în nări analizatorii mirosului îşi încuiau paltoanele în dulapuri
şi indicele de refracţie îşi halea sandviciul cu carne de pui
în holbarea perversă a ochiului.
ce de ocheade, câte accidente din neatenţie,
conturi încheiate, polite plătite,
îngeraşule, strănuta plămânul când se privi în oglindă
şi văzând în urma lui o uzină.
primăvara ne întindea pe pâine felia groasă de televizor
mintea noastră era îmbâcsită de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul împânzit de tranşee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil
la ochii catifelaţi ai omului care trece prin zid...
creierul nostru îşi amintea de când stătea ghemuit
de când pulsa, de când palpita, fojgăia, colcăia, mişuna, şerpuia
antebratul îşi defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene,
urechea - sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului
şi bulele de hidrogen pleznind malaria peste faţă.
ai încredere în mine, gânguri flora întestinală
întinzându-se voluptos în braţele groazei
care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc,
dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu mă chinui, rânjea maxilarul spre maxilar.

venea seara, oraşul se anima,
venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul,
să fim tandri, loz necâştigător, să fim tandri, bătător de covoare,
să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri!
în rochii de moloz şi nuiele verzi, de mezeluri şi de brânzeturi,
spoite cu vodcă şi motorină emoţiile ieşiseră la agăţat.
prin ganguri şi pasaje acoperite cu geam colorat
câte un pisoi zgâria în lădiţa vreunui dafin
şi în berării ospătarele se lăsau deşurubate de vii contra cost.
să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,
şi apoi să ne-nşelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinţi,
să ignorăm influenţa exercitată în psihicul nostru
de complexul lui grozăveşti.
primăvara priveşte galbenă prin stratosferă, gâdilată de ozon şi de ioni,
să ne cunoaştem mai bine, melcule, zice,
să ne îmbrăţişăm, depoule, hârţiuto, tomberonule …
iar noi la ţâşnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă
chiar lângă policlinică, şi până şi copacii
miroseau a dentist.

Mircea Cartarescu

#28766 (raspuns la: #28763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintiri... - de (anonim) la: 02/12/2004 14:01:14
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
Nu stiu cati ani aveam si nici cat de inalt eram pe atunci...
Am iesit din casa bunicilor pe o carare facuta de lopata de lemn a bunicului, carare ce serpuia prin zapada care mi se parea atunci de nestrabatut pentru statura mea. Alba si inalta de ma apara de lumina soarelui care se mai vedea din cand in cand printre norii cenusii, cararea dadea si in gradinita din dreapta curtii. Aici crestea un brad ce devenise deja cat casa, brad ce fusese cu cateva seri inainte impodobit cu tot felul de becuri colorate si pe ale carui crengi apasa greu zapada. Pe paman, langa tulpina sa, abia se mai vedea un bulgare mare de zapada facut cu o zi inainte cu gandul de a sapa apoi in el o colivie despre care numai cel de la vremea aceea stie mai multe...
Pentru fraieri? - de mircea bezergheanu la: 23/01/2005 01:38:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Concurs: "Cum arata pentru tine libertatea de exprimare in imagini?"

Asociatia pentru Protejarea si Promovarea Libertatii de Exprimare (APPLE)
organizeaza concursul national de conceptie grafica "Cum arata pentru tine
libertatea de exprimare in imagini?". Concursul se adreseaza tuturor romanilor
talentati. Nu conteaza varsta, profesia, etnia sau orientarea.
Ideile cele mai bune vor fi premiate, vor deveni afise, carti postale sau
fluturasi si vor fi distribuite in toata tara.
Toate lucrarile vor fi prezentate intr-o expozitie, in cadrul "Saptamanii
libertatii presei", organizata la inceputul lunii mai, la Bucuresti.

Concursul face parte dintr-un proiect, sprijinit financiar prin intermediul
programului Matra-KAP, al Ambasadei Regatului Tarilor de Jos la Bucuresti."

Cum vad eu lucrurile: O fundatie pune mana pe niste fonduri, probabil nerambursabile, si lanseaza marea provocare pentru fraieri - voi munciti, noi alegem ce-i mai bun si va premiem cu... da chiar, care sunt premiile, si cate, si ce reprezinta ele in raport cu fondurile alocate?
Astfel au oamenii si afise si pliante si calendare si cate si mai cate... justificand lejer banii primiti.
Oare cum vor premia ideile? Cu becuri? Sau cu oua? Sau cum?
DUBIOS!!!!!!!!!!!
Traiasca FRAIERII!!! Care este.

Cu vascozitate, Mircea BEZERGHEANU.
Cristall... - de Soricel gras la: 20/04/2005 16:10:22
(la: Cine esti tu, suflete?)
...am observat ca nu prea-ti place fatza mea. Sunt eu mai tuciuriu putin, dar asta n-ar trebui sa insemne nimic :P... ideea textului e foarte simpla, iar aspiratiile sale nu sunt prea mari... vroiam doar sa subliniez importantza componentei spirituale in abordarea ciolanului de realitate personalizata pe care trebuie sa-l roadem cu totii in speranta ca o sa ajungem la maduva. Bulibaseala asta mai ascunde ea cate-o idee pe ici pe colo, dar si alea-s la fel de bronzate incat se confunda uneori cu mediul, mai ales ca ochii tai nu suporta asa ceva... imi pare rau pentru timpul pe care umilele mele randuri ti le-au furat cu nesimtire. Daca stiam as fi pus un mare semn de exclamare in titlu: paziti-va buzunarele si timpul foarte pretios..sau nu dati banii pe prostii, luati mancare la.. ba nu, asta era altul.
Stii... mie-mi place gustul pe care absurdul mi-l lasa pe limba. E putin acidulat, putin dulce acrisor, si mai are un iz aparte ce ma face sa salivez putin dupa lucrurile din interiorul lucrurilor. Sa zicem ca sunt suspect de alb in lumea asta plina de becuri de 100 W, si ca fustele mele tiganesti imi suplinesc nevoia de dans nebunesc la focul intretinut de tovarasii mei intunecati. Macar avem un porc sanatos la protap, chiar daca si acela a fost furat de la naivii binevoitori ce se joaca cu soarecu'...
Concluzie? Hmm... mi-e dor de o ingetata suculenta, si de-o pereche de aripi rumenite, pe care sa mi le leg de gat. De putina tuica fiarta cu scortisoara si zahar, intinsa pe un paharel ce se simte ca intr-un orgasm perpetuu de-atata amar de vreme. Cata profunzime e in tiganeala asta? Depinde de toleranta fiecaruia...eu tot n-o sa ma spal. Imi place asa, si naivitatea mea imi sufla din cand in cand ca sunt mai liber... si ce daca ma minte? Macar simt ceva mai mult ..:P

Peace!
#44517 (raspuns la: #44379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
se pare ca unii chiar cred ca faci vreun studiu - de muma padurii la: 22/05/2005 23:20:07
(la: Aveti fobii??)
asa ca uite si motivatia fobiilor si cum sa scapi de ele.Cu atita material poti sa scri si/o carte..:P
Asa ca, sa pornim la lupta. Pentru inceput:
1. ne inscriem intr/o organizatie verde si uitam ca avem masina si vizitam pe jos India, china, japonia si alte locuri exotice - ceva capitale sudamericane(in lipsa de... in piata Obor simbata).
2. ne luam (cine nu are..:P) un home cinema si urmarim filme cu lacuste, albine africane, furnici rosii, iar in final pentru declansarea entuziamului victoriei, infanteria stelara.

si ca tot am uitat data trecuta, o experienta personala de anul trecut: fusesem la iarba verde si cind ne/am intors am mers sa spalam masina la o spalatorie automata.Pt ca bebe cel mic tocmai imi adormise in brate, n/am mai coborit din masina... si a fost super am simtit brusc ca ma sufoc, ca/mi creste pulsul, ca incep sa transpir, am zis ca mi/e rau, am pus copilul pe bancheta si noroc ca a blocat barbatul meu usile, dupa care a inceput sa faca exercitii de lupta (cu fobia..::)): inchide ochii, respira adinc si rar, gindeste/te la ceva frumos, relaxeaza/te... in fine a fost horror. Evident ca dupa ce am spalat masina am coborit, sa/mi revin.

si ca tot veni vorba, ati prins vreodata sezon de imperechere la furnici si mai nasol la carabusi(prin aprilie, mai) care zboara noaptea la lumina becurilor si mai si cad pe tine si ramin agatati. Sau ati avut in dormitor pe perete la 20 de cm de voi un viespoi(lupul viespilor) din ala de 4 cm?

in rest sunt o tipa normala: nu/mi plac valurile, intunericul si am rau de inaltime(intr/o vreme am stat la et.8 si spalam geamurile noaptea ca sa nu vad ce e dincolo de ele)

vreau s/o vad pe romina cum sta cu teoria intr/o situatie similara!
#50579 (raspuns la: #50473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aha! - de maan la: 24/07/2005 22:54:55
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
abia acum realizez de ce-mi suna nickul tau, pregnant, a copilarie ... avea gust de suculetz, vai!

- prastile erau de doua feluri (nimic nu stii!): unele erau cu cracane din lemn, cu gume din 'camera' de pneu de bicicleta si caush din limba de ...pantof.c
cu cat pantofii mai scumpi, cu atat prastia mai valoroasa.
astea erau pentru pietre si cioburi, bune la spart becuri si scafarlii.

apoi veneau prastiile din cablu, pe dimensiuni, cu elastic scos din betelia chilotilor, pentru cele mai fine si cu guma serioasa (ca primele) pentru cabluri groase ca dejtu'.
astea mai subtiri, se foloseau cu 'scobitze' (boluduri, sau sarma indoita-n 'u'), iar alea mari, ca primele, cu pietricele.

- tevile de cornete, de dimensiuni diferite, erau legate intre ele cu banda adeziva si aratau ca niste mitraliere.
erau, evident, si cu bolduri, dar nu le foloseam decat pe dusmani.

- boabele de orez se trimiteau sufland cu putere prin tevusti de pix, fara mina...usturau, ale dracului, de faceai pe tine.

si-acu' sa vedem care-i mai tare!

- pe-nserate, legam o sarama de-a curmezisul drumului: cand trecea tractorul, smulgea sarma cu tot cu garduri; cand trecea caruta, se-opinteau caii si cadeau gramada babele, cu tot cu sape si cosuri.

- tot asa, in pragul serii, treceam un fir de ata printr-o bancnota de 25 de lei (d'aia cu tudor vladimirescu) si ne-ascundeam dupa un gard... nu se prindeau babele de ce 'zboara' banu, daca nu-i vant...

- drogam cainii unei babe cu diazepam, casa-i putem prada in tihna, ciresul.
- am tot mers la furat, pana ne-a prins un paznic, ne-a dezbracat la pieile goale, ne-a uns cu vaselina de tractoare, dupa care ne-a dat drumul...

porcilor! fireste ca ne-a last chilotii pe noi!!!(:
#61033 (raspuns la: #61014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am citit undeva... - de la_la la: 18/08/2005 23:11:28
(la: Aveti fobii??)
k pt a scapa de astfel de fobii ( fluturi, paianjeni etc) trebuie sa :
1. cumperi un fluture ( de ex ) de jucarie si sa te joci cu el :P
2. sa tii un fluture mort in mana timp de cateva secunde
3. sa prinzi unul si sa-l iei drept animal de casa ( il ingrijesti, ii dai sa manance etc...
...dar asta numai in situatii disperate

si k sa rasp la intrebare... mie mi-e frik de becuri (serios) :D
buna seara, buna ziua sau 'ne - de Intruder la: 03/09/2005 18:55:58
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
buna seara, buna ziua sau 'neatza la toti...vad ca s-au pus lampadare, lanterne, becuri, lustre si tortze pe cafenea...ne "vedem" care ce si cum...eu ma preumblu putin pe la mese, poate capat o cana de cafea si un fursec...:))
Teodora - de Cassandra la: 01/10/2005 19:03:17
(la: va masturbati?)
Se intimpla si cu alte...obiecte. Becuri de exemplu. Exista in multe spitale muzee de anatomie-patologica si sectia cea mai "suculenta" este cea a obiectelor extrase din anusul (si alte orificii) indivizilor. Pun pariu ca nu va imaginati ce puteti gasi acolo...
#76147 (raspuns la: #76143) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuiele - de donquijote la: 09/10/2005 23:26:47
(la: amintiri din studentie)
slang pentru profesori care erau greu de trecut. mai ales ca era vorba de materiii grele si la tipi astia nu mergeau pilele. circulau multe legende. eu trecut de 2 cuie din astea:
unul la geometrie analitica. proful se numea huiu - pe atunci nu stiam ce inseamna in ruseste:(. multi picau ca era materie grea. azi nu se mai invata ca fac calculatorele in locul nostru. dar nici inginerii tineri nu mai stiu desen tehnic cum trebuie. picau cam 30% in vara. pana la urma dadea drumul la toti, dar dupa ce-i trecea cel putin odata prin reexaminare.:)
al doilea la tolerantze si masuratori. nu mai tin minte cum il chema, dar i se spunea mosh kkt. facuse studiile la dresda inainte de razboi si era singurul specialist din tara cu diploma in metrologie. n-avea doctorat. vorbea foarte murdar. mai ales cu fetele. le facea vacutze, le trimitea 'la frecat tzevi in fabrica' si alte perle. in vara treceau cam 60%. el facea curatzenia cea mai mare. (anul 3 au 'plecat' 12 din 120 ).
in fiecare an ii faceau cate o poanta nasoala. ba ii trimiteau dricul, ba anunturi mortuare. cand eram in anul 4 a fost o iarna grea si s-au du 3 'cuie' in decurs de 2 luni. baietii n-au ratat ocazia si i-au trimis o telegrama: 'te asteptam sa vi printre noi.' semnat huiu &co. printre studenti se zicea ca i-a ajuns blestemul multor generatii de suferinzi.
bancul cu studentul cu becul era pus pe seama altui cui - shchiopu prof de chimie fizica (la facultatea de chimie industriala). asta era materie 'dura' ca trebuia logica.
cica un baiat (rara avis pe la chimie) care nu prea daduse pe la cursuri, la seziunea de vara a raspuns perfect. ca sa-l pice proful l-a intrebat: 'cate becuri sunt in sala asta?'
'6 dom' profesor'.
'nu, 7 - si scoate un bec' din buzunar.
'vino la toamna'
toamna aceasi poveste.
'cate becuri sunt in sala?'
'7 dom' profesor'
'nu, 6 - de data asta n-am adus. vino la re'
'dom profesor, de data asta am adus eu' si scoate becul din buzunar.'
s-ar putea sa fie si adevarata.
una care se pune pe seama unui prof de matematica (intamplator un domn adevarat) care era mare pokerist si mai juca si cu studentii.
dupa ce prezintea subiectul, cam 'schiopatand', proful ii zice studentului:
'iti dau 5'
'plus unu'
'sec'
si asta poate fi adevarata...:)
mai erau cativa dar nu-i mai tin minte.
don - de rac la: 10/10/2005 12:37:58
(la: amintiri din studentie)
Povestea cu becurile o auziserăm şi noi la facultate, pe când eram studenţi, dar la noi se potrivea mai bine să fi petrecut, căci e vorba de Facultatea de Instalaţii pentru Construcţii, iar materia este "Instalaţii electrice". Mă rog, nu contează prea mult asta, dar noi ştiam că la re, sau la re-re, studentul a venit cu un bec în buzunar şi l-a uimit pe profesor după ce a plusat cu unu numărul de becuri pretins de profesori.

Ceea ce reţin eu cu mare plăcere din anii de studenţie este amintirea legată de perioada sesiunilor de examene când, invariabil, învăţam în gaşcă (de obicei la mine acasă). A fost atâta distracţie în toţi anii aceia de studenţie! Cu toată prosteala de care dădeam dovadă cu toţii, mai şi învăţam printre picături..., căci examenele le luam. Sigur, mai aveam şi restanţe, dar cine nu are?
Îmi amintesc că printre tâmpeniile pe care le făceam era să dăm telefoane la întâmplare, de cele mai multe ori noaptea. Odată, ce ne-am gândit: să formăm telefoane din numerele care alcătuiesc ziua fiecăruia de naştere (pe vremea aceea în Bucureşti erau telefoane formate din 6 cifre). Chestia s-a legat la unul dintre noi, care era născut pe 30 ianuarie 1967. La telefonul 30.01.67 a răspuns un tip, cam de aceeaşi vârstă cu noi(avea telefon chiar în camera lui, lângă pat). La început ne închidea telefonul apoi, cu timpul (că îl sunam mereu., cât eram în sesiuni), vorbea cu noi vrute şi nevrute. Săracul, ce se mai ruga de noi să-l lăsăm să doarmă. După o vreme, într-o bună seară (sau noapte), îl sunam din nou:
"Aa, aţi intrat iar în sesiune, nu?", se plângea el.
#77756 (raspuns la: #77726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
terapie in grup? :) - de Intruder la: 26/10/2005 14:57:41
(la: sa ne recunoastem defectele)
hai, sa-mi iau inima-n dinti si sa va zic si eu defectele mele...!!
de unele sunt constient, altele mi s-au pus in carca (zic eu!)...:)))

sunt dezordonat cu lucrurile mele (si nu numai), cu timpul meu, cu folderele din calculator (e o varza!!!)
sunt risipitor cu banii, habar n-am pe ce si unde se duc, nu stiu niciodata cati bani mai am in card, cumpar repede orice si de oriunde, sa scap, nu-mi place sa fac cumparaturi...
sunt putin misogin, dar incerc sa nu se vada pentru ca totusi, ar fi urata lumea fara femei...ahhh, imi place ce scrie Cartarescu, sorry...
citesc la masa cand sunt singur...citesc in baie, nu pun capacul WC-ului la locul lui, nu pun la loc dopul de la pasta de dinti...dupa ce ies de sub dus, trebuie sa intri cu barcuta...
sunt uituc...uit de multe ori usa frigiderului- deschisa, uit apa curgand, becurile aprinse, uit sa ma deloghez daca intru intr-un internet cafe, uit parole, uit in ce foldere am scris acele parole...uit ca sunt in ''delegatie'' si duc gunoiul!!!...(he-he, glumesc...ce credeati?)
cateodata sunt rau cu cine nu merita si prea bun cu cine nu trebuie ("rautz", imi spunea cineva)
am doza mea de snobism, n-o prea arat pentru ca-n ansamblu sunt un om popular...
unele lucruri incepute le abandonez, apoi le reiau si termin repede cu ele...uite asa se face un rasol, daca nu stiati...uneori, trebuie sa reiau totul da capo al fine si de aici o gramada de timp pierdut...
n-am rabdare nici cat sta un caine-n coada, nu-mi place sa stau la ghisee, posta, banca, etc.
cam atat...mai vreti?
hehe, Carmen vad ca a avut curaj mai mare decat mine...la chestiile alea despre sex, nu umblu...:)))

p.s.
pe cand o conferinta despre calitati, sa-mi refac imaginea???...;)






























atentie marita:)) - de PROUDFRECKLED la: 01/12/2005 22:48:10
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
vezi ce faci cu drink-ul ala ...sper ca nu pui si turturi pe acoperis.La mine s-au ars juma de becuri.
#92194 (raspuns la: #92193) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horica, - de PROUDFRECKLED la: 07/12/2005 17:47:12
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
da ce faci d-le acolo?Disneyland?Sa numeri cite becuri ai pus o sa ramii surprins!


Vox ...am o carticica de haiku in japoneza.A juns la noi printr-o intimplare tare frumoasa,care merita povestita...cind o sa scriu o carte:)))In Ro am avut una scrisa de Omar Khayyam pe care o reciteam cu multa placere...am si uitat de ea.S-a pierdut.
Am plecat ...c-am treaba o tzira ...




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...