comentarii

berdiaev


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
REGASIRE I [am revenit] - de oliver la: 06/04/2005 18:44:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va propun spre dezbatere un subiect care porneste de la o dilema personala – REGASIREA, INTRE MISTIC SI SUBLIM. Va trebui sa explic inca de acum diferenta intre mistic si sublim. Este o deferentiere pe care Alain Besancon o epuizeaza in « Dilemele mantuirii » (Humanitas, 2001), teza cartii fiind aceea ca misticul degenereaza in sublim. El urmareste acolo un proces istoric, pe care-l scruteaza cu armele unui specialist in istorie si filosofie politica, ceea ce, desigur, n-am intentia sa fac aici. Eu ma rezum la o retorica destul de patetica, in care va invit sa-mi comentati ideile despre prietenie si iubirea erotica, subiecte pe care le vad introductive pentru problema de fond, care este o obsesie a mea – distanta fizica fata de o persoana iubita, pe care trebuie sa o consideri « prietena ». In acelasi timp, consacrarea sociala a unor pattern-uri relationale din care simt acut nevoia sa evadez. Bunaoara, atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie...

Ma voi rezuma, deocamdata, la o comparatie intre prietenie si iubirea de cuplu, urmand ca, intr-o interventie ulterioara, sa-mi exprim convingerile profunde in privinta intentiei pe care am avut-o atunci cand am fost gay. Sunteti pregatiti pentru o confesiune ?

PRIETENIA. Despre ce cred ca este vorba ? Porneste dintr-o necesitate elementara pe care o numesc regasire; de aici pleaca dorinta de a da vietii un sens, de a ne-o apropria. Cand am gasit in sfarsit oamenii cu care putem stabili aceasta corespondenta, descoperim sacrul si, prin aceasta, ne impartasim din ceea ce se numeste fericire, desi nu ne putem simti pe deplin fericiti in viata aceasta, fiindca exista starea aceea de latenta a raului, care face imposibila instalarea deplina a fericirii absolute. Regretul ne sfasie si suntem nevoiti sa credem ca suntem parasiti de Dumnezeu, dar aceasta sub aspect emotional, fiindca dintr-un unghi rational, lucrurile trebuie sa fie vazute altfel, sau cel putin asta cred, anume ca noi l-am parasit pe Dumnezeul care ne-a dat, din iubire, se pare, posibilitatea de a-l parasi. Incepand de atunci, noua ni se pare ca viata, daca are vreun sens, acesta il exclude pe Dumnezeu, care nu mai ocupa locul de creator si de restaurator al lumii. Dar mi se pare nejustificata ignoranta noastra, cata vreme nu gasesc centralizare doctrinara mai deplina in afara acestui mesaj al lui Christos catre apostoli : « Porunca noua va dau, sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi »...

Iubirea dintr-o relatie de prietenie este, deci, sensul vietii, fapt pentru care prezinta, pentru mine, interesul sublim intre toate subiectele care m-ar putea preocupa. Construirea unei relatii de prietenie autentica este periclitata de excluderea acestui Dumnezeu, care spune ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Sau, El se afla in mijlocul lor. Asta pentru ca aici vorbim despre un subiect pentru discutia caruia ai nevoie de curaj – sacrul. Nu cred ca puteti spune ca prietenia - care te face sa simti ca apartii acelui om care este atent la trairile tale, la nevoile tale cele mai profunde, carora le raspunde, atat cat poate, asa cum nimeni altcineva n-o mai face – este profana. Profan este tot ceea ce este anost, rutina, banalitatea cotidiana ; exponential profana este senzatia de spleen. Dar am dorit cu orice pret sa parasim acest teren al groazei existentiale, fiindca il cunoastem foarte bine cu totii, sau poate ca unii il cunoastem mai bine decat ceilalti... Oricum ar fi, problema mi se pare ca exista dintotdeauna, dar solutiile, desi existente, au fost, sunt si vor mai fi ignorate. Va propun, deci, sa ne intoarcem la solutii.

IUBIREA DE CUPLU. Despre aceasta forma, consacrata si ea, de apropiere umana interpersonala (autentica), consider ca este inferioara – N.B., ca forma ! – prieteniei, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Asta pentru ca aici apare un element nou, iubirea trupurilor. Si care este problema, de ce cred eu ca nu ne-am simti mult mai bine, mai fericiti, in bratele iubitei, dacat coplesiti de iubirea (non-fizica) a unui prieten ? Ce fel de problema mai e si asta ? Pentru mine, aceasta problema exista si ea dintotdeauna, si a fost si ea evitata, si exact din acelasi motiv, adica fiindca aici este vorba de sacru, un munte pe care nu oricine poate urca. Iubirea fizica, spre deosebire de iubirea sufletelor, este posesiva, obiectualizeaza, chiar daca aceasta obiectualizare poate fi foarte transparenta in raport cu consistenta spirituala a celor implicati in aceasta relatie. Este nevoie de multa precautie, in relatia erotica de cuplu, pentru a nu leza partenerul, pentru a nu-i destrama iluziile posesiei sale, a achizitiei sale, care este partenerul de viata, asupra caruia se spune, tocmai de aceea, ca are drept de viata si de moarte, sau, varianta mai soft, « pana cand moartea ne va desparti ». Iubirea de cuplu, in principiu, este o institutie sociala (casatoria). Putem, desigur, evita pericolul aruncarii unei relatii erotice, profunde pe plan spiritual, in profan, in social, fie casatorindu-ne si mentinandu-ne la trairea aspectului sacramental, mistic, al casatoriei, fie evitand casatoria si sublimand relatia de cuplu intr-o prietenie desavarsita. Orice am face, problema este sa nu cadem in capcana de a ne imagina ca procrearea speciei ar fi un scop in sine, caci progenitura trebuie sa fie efectul iubirii, care consfinteste – ma rog, desavarseste – aceasta iubire, o stabilizeaza, o fixeaza cat mai bine cu putinta in concret. In fine, eu chiar cred ca este posibila evitarea banalizarii relatiei de cuplu, aruncarea ei in profan, dar aceasta nu o vad posibila decat daca relatia este construita pe premise spirituale profunde.

Imi amintesc de filosofia de viata a batranilor, care cred ca sensul vietii este inteles cam asa : privind in urma, asupra realizarilor din aceasta viata, trebuie sa avem satisfactia de a fi construit o casa, de a fi facut un copil, etc. Imi amintesc, in acelasi sens, cum contrazice Christos conceptia asta bolnava, propunand « acumularea » comorilor « in cer », deci o elevare spirituala sustinuta de asistenta divina, pe care o invocam la liturghie. Oamenii care cred in prima teorie, a achizitiei cat mai concrete, vor cere, desigur, la liturghie, sanatate, confort material si psihic, lucruri care ne instaleaza in profan, care ne coboara sub demnitatea de « chip al lui Dumnezeu ». Dar aceasta nu e decat o paranteza menita sa reliefeze importanta refuzului de a arunca o relatie sacra in profan, a efortului (ascezei, in fond) de a mentine in viata relatia care mi-a dat, cu adevarat, viata, care m-a facut in sfarsit sa inteleg de ce viata trebuie traita...

Va trebui sa ma intorc asupra aspectului fizic al unei iubiri, al unei prietenii erotice, intre un barbat si o femeie, si sa amintesc opinia lui Nikolai Berdiaev, conform careia subiectivizarea, individualizarea, concentrarea asupra elementului mistic, inepuizabil, al persoanei iubite, reduce sexualizarea relatiei, are tendinta sa o sublimeze [si aici va invit sa-mi vorbiti din experienta]. Asa incat, in cele din urma, descoperim ca sufletul, trupul, persoana noastra, nu poate face obiectul nici unui fel de posesie, al nici unui fel de iubire geloasa, exclusivista, depersonalizanta. Descoperim libertatea, acea stare care face posibila potentarea intru adevar a individualitatii fiecaruia dintre noi ; descoperim, de ce nu, fericirea.

Dar ce, numai arta...? - de ondine la: 23/09/2005 14:52:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
O idee buna discutia asta. M-am uitat si eu pe site-ul respectiv. Mi s-au parut lucrari de scoala: de-a cubismul, de-a suprarealismul etc. Multi lucreaza in aceeasi maniera. Asta m-a facut sa ma gandesc la faptul ca scoala romaneasca, si nu numai cea de pictura, are un dar aparte de a strivi personalitatile, de a descuraja originalitatea. Care ori favorizeaza manierismul ori duce la dezvoltari haotice limitate la experimente si incercari. Iar criteriile comerciale fac legea. Cum nivelul cultural (si de sensibilitate, as indrazni sa spun) al mediei este extrem de scazut, ceea ce publicul cere si in consecinta ceea ce i se poate vinde este dupa chipul si asemanarea lui. Ma indoiesc insa ca asta se intampla numai in Ro.
In alta ordine de idei, lipsa de inspiratie nu se limiteaza numai la pictura. Literatura, dupa parerea mea, nu e mai prejos. Sau uitati-va in lumea politica- ce dezastre, adevarate calamitati ca intelect, educatie, diplomatie...Mecenatul a incetat sa existe pentru ca aceia care au bani nu mai au si gusturi.
Berdiaev prezicea de mult un nou Ev Mediu. Ma intreb unde sunt manastirile in care mai poate se mijeasca o miscare asemanatoare scolasticii, datorita careia bezna sa nu fie totala...
„o să vină vremea când - de Simeon Dascalul la: 10/02/2006 16:01:16
(la: Va fi sau nu va fi)
n-o să se mai cunoască iarna de vară” zice buna că se spunea pe vremea ei şi după cum evoluează clima se pare că era ceva adevăr în zicerea asta
şi dacă inundaţiile, seceta şi verile reci sunt răspândite mai aleatoriu, în schimb în ţările ca a noastră mai beneficiem şi de cel mai rău aer posibil, cel puţin în oraşe

„dezastruosul deficit moral - etic al omenirii” – da, despre asta au scris mulţi de la Berdiaev la Patapievici, mult mai competent decât aş fi putut scrie eu; numai că se refereau la civilizaţia creştină, în fine occidentală

„de ce nu exista budisti tibetani (au suferit o ocupatie si mai brutala) sau crestini palestinieni teroristi”

nu-i violenţa apanajul islamului sau a vreunei religii în sine; e o caracteristică general umană, cu manifestări mai acute când există stimulente materiale
japonezii – budişti amestecaţi cu shinto – nu s-au remarcat ca nişte blânduţi în războaie; în locul unei armate de chinezi pe teritoriul nostru până şi ruşii sau americanii ar fi de preferat
cruciadele – o foarte respectabilă manifestare a creştinismului în evul mediu – numai creştine nu s-au dovedit; nu zic că s-au luat de arabi, la urma urmei de aia făcuseră cruciaţii drumul, dar când au dat de belşugul Bizanţului s-au prins că de fapt au ceva contra schismaticilor; Anna Comnena scrie despre nişte manifestări foarte „general războinice” ale luptătorilor pentru credinţă vizavi de civilii creştini
totul se rezumă la optică – prinţesa bizantină descrie nişte bande animalice, profund distructive, iar Dante îi plasează pe cruciaţi într-o poziţie foarte onorabilă în cerul al cincilea sub semnul lui Marte

nici nu ştiu în ce măsură agresivitatea arabă se bazează pe un reviriment al islamului; înclin să cred că are la bază mai degrabă sărăcia generalizată şi imixtiunea americană; nu-i văd pe ăştia ca un mare pericol; e evident că Allah i-a lăsat baltă şi sunt nişte indivizi tare păguboşi: aruncă în aer un imobil şi li se ocupă câte o ţară

mult mai serios mi se pare pericolul galben de care scria şi Gabi; o ţară imensă, în mare avânt economic

ideea-i dacă ne vom confrunta prima dată cu dezastrul ecologic sau cu expansiunea mongolă

în ce priveşte corectitudinea politică, mă gândeam că ăsta-i ultimul lucru de care aş putea fi acuzat
critica manifestărilor iraţionale - de Simeon Dascalul la: 23/03/2006 17:17:45
(la: Caricaturile lui Mahomed)
raţionale/iraţionale depinde din ce unghi priveşti; măcar dacă te menţii într-un sistem, într-o cultură, există cât de cât nişte repere despre ce-i raţional au ba; dar să nu te aştepţi ca duşmanul din cultura de vizavi să aibă fix aceleaşi aprecieri ca tine şi să te indignezi că nu gândeşte la fel

„analfabeti si ipocriti”

alfabetizarea nu-i direct proporţională cu moralitatea; nu văd vreo diferenţă calitativă între moartea datorată unui fanatic nespălat şi cu dinţi lipsă sau unei bombe inteligente, al cărei proiectant a ieşit de la Yale, are salar cu cinci cifre şi nu crede decât ce citeşte în New York Times

ipocrizia poate fi prezumată, uneori şi dovedită, dar atentatorii sinucigaşi totuşi îmi par sinceri

„Menajind sensibilitati absurde”

cine decide care sensibilitate-i absurdă şi care nu? nu mi-ar plăcea să vină cineva cu bune intenţii să mă vindece de sensibilitatea mea excesivă
de exemplu, Berdiaev, scriind despre război, găsea exagerată sensibilitatea în faţa morţii a raţionaliştilor şi pozitiviştilor, argumentând pe tema „nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, temeţi-vă de cei ce ucid sufletul”

eu aş prefer să las în pace sensibilităţile altora, ca, în schimb, să nu decidă nici ei asupra sensibilităţilor mele
Hmmm... - de ondine la: 25/09/2006 20:55:22
(la: Ce credeti despre 2012)
Din cate am inteles eu, singurul fapt demonstrabil si cert in toata povestea asta e ca in 2012 centrul galaxiei (unde da, exista o gaura neagra), soarele si Pamântul se vor alinia. Evident, asta nu va schimba cu nimic distantele in cauza si nu exista dovezi stiintifice cum ca s-ar putea produce vreun fenomen anume. E pur si simplu o pozitionare cu valente simbolice. In plus, viziunea e tipic geocentrica. Sunt n! alinieri posibile care sa includa centrul galaxiei si Soarele, dar deh, daca se aliniaza Pamântul, gata, face bum bang tot universul...
Cred ca avea dreptate Berdiaev ca traim intr-un nou Ev Mediu. L-am uitat deja pe Galilei, de dragul mayashilor...
donquijote si RSI - de vania la: 07/02/2007 01:36:17
(la: Rusii)
donq : ar fi cei din categoria Ilf si Petrov - macelariti pana la urma de tatucu', ori categoria Soljenitan - deja mentionat de tine : Zinoviev, Bukovkski, dupa cum spuneam mai jos. daca e sa acceptam criteriul strict al valorii, oricat de porc (a se vedea, pentru dovada suprema, Arhipelagul Gulag) ar fi fost, scriitorul (doar scriitorul) Gorki ramane, dupa parerea mea, valoros. Ar mai fi si Berdiaev, dar pe care l-a salvat exilul. Si Stanislavski, a carui genialitate (combinata salutar cu celebritatea) nu a prea putut fi subjugata.

RSI : nu stiu altii cum sunt, dar Evtushenko mi se pare total prabusit.
#173716 (raspuns la: #173369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ia dom'le mana...ce dai dom'le? ce dai? - de cosmacpan la: 25/01/2008 15:54:48
(la: de unul singur........)
Invidia (ANDREI CORNEA)

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Mégane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile. Si atunci ne-a cuprins invidia...
ete, RSI, ce am vrut sa spun...spus de cineva mai destept, sper sa intelegi... - de Baby Mititelu la: 01/03/2013 14:13:06
(la: Extremistii ortodocsi, fata cu LGBT-ul)
Problema pâinii, spune marele gânditor, problema pâinii pentru mine ca ins care, nu mă ascund, sunt lacom şi cunosc tendinţa de a mă văicări şi a fi nemulţumit, este, da, o problemă materială. Dar pâinea aproapelui meu, continuă Berdiaev, nu mai e o problemă materială, ci o datorie spirituală.
#642960 (raspuns la: #642923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...