comentarii

biblioteci carti volume


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Salutare..ma primitzi si pe m - de Malika la: 04/02/2004 14:02:36
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Salutare..ma primitzi si pe mine?

Ma consideram o cititoare foarte fidela si cu multe cartzi la activ..azi am descoperit ca sunt depasita. Ce am citit aici m-a impresionat si speriat totodata.
Cu rusine spun ca pe Steinbeck l-am descoperit doar acum, am imprumutat de la biblioteca cartea La rasarit de Eden dar n-am citit-o inca. La fel cu Marquez cu Un veac de singuratate.
Imi facetzi o scurta descriere?
Nu stiu daca exista cartzi care m-au marcat foarte tare, adica m-au facut sa imi schimb modul de viatza. Exista cartzi care m-au impresionat, m-au facut sa plang si sa ma gandesc mult timp la ele.
De ex...Mataniile de Florence Barclay, Jane Eyre, Charlote Bronte




"Searching for answeres to questions nobody asked !"
asa - de Stefan Doru Dancus la: 30/11/2007 19:59:45
(la: Cetăţeanul antieuropean (I))
Mediocritatea a adus comunismul in Romania. Picky, fost-ai tu membru de partid ori ba? Bukovski: "Aici, de fiecare data, trageam concluziile, noptile ma chinuiau, ca nici de data asta n-am reusit sa fac ce mi-am propus...". Suprafata blidului tau se pare ca este suficient de aproape de lingura cu care mananci, din moment ce la atata se rezuma orizontul tau. Uite fraza nr. 4: <>. Esti irezistibil! O fecunda prietenie te leaga de nume pe care eu nu le cunosc. Desigur, prietenii mei, incompatibili cu tine, n-au cum sa te deranjeze. Mai ales ca tu n-ai scris niciodata un poem in care sa vorbesti despre ei. Urmatorul conglomerat: nu ma indoiesc de faptul ca tu esti un bun cunoscator al culturii actuale. Problema este ca stai intr-un colt al bibliotecii, refuzand biblioteca.
Din pacate, cei despre care vorbesti tu nu sunt interesati de dispretul tau, cata vreme sunt in toate librariile, tradusi in strainatate, si scot "La portile Orientului" in a treia editie. Cine a castigat si cine a pierdut? "Luaţi individual sunt insignifianţi. Luaţi la legătură sunt ieftini şi mediocri.". Ciudata observatie, daca ne gandim ca Picky nu ne-a gratulat pana acum decat cu niste "superbe" observatii referitoare la bunul mers al lumii, pe care, cine este interesat, le poate descoperi usor, furand de la o biblioteca cateva volume din clasici. Stii si tu ca nu poti sta 24 din 24 la calculator. Astfel ca ma absolv si de vina de a nu fi vazut textele unde tu te-ai declarat fan sau critic pozitiv.
P.S. - "posedarea sensurilor" e frumoasa. Mi s-ar parea si mie interesant sa posed sensuri. Poate n-as mai scrie nimic si nici tu n-ai avea cu cine vorbi pe cafeneaua.com.
Drept pentru care, sa ai pace, coane.
Cu respect,
Dancus
#261460 (raspuns la: #261292) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze...Wikipedia = http://en.wikipedia.org/wiki/Louis-Ferdinand_C%C3%A9line - de cosmacpan la: 21/09/2008 23:15:53
(la: Antologia rusinii - spicuiri)

Pacte si pacte...

"Radu Tudoran (în acte: Nicolae Bogza; fratele mai mic al lui Geo Bogza) s-a născut la 8 martie 1910, în comuna Blejoi din judetul Prahova. De la tatăl său, Alexandru Bogza, functionar în marina comercială, a mostenit probabil nostalgia călătoriei pe mări. Absolvent al Liceului Militar de la Mînăstirea Dealu (1930) si al Scolii Militare de Ofiteri de la Sibiu (1932), a functionat timp de sase ani (1932-1938) ca ofiter în armata română. A debutat cu un reportaj în „Lumea românească” (director: Zaharia Stancu) în 1938, an în care a renuntat la cariera militară, pentru a se dedica gazetăriei si literaturii. În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele Orasul cu fete sărace.
Extraordinarul roman Un port la răsărit (1941) nu a fost remarcat cu promptitudine de critica literară (iar după instaurarea comunismului avea să fie ignorat complet, din cauza spatiului evocat – Basarabia -, ca si din cauza viziunii critice asupra lumii slave). În timp ce fratele său, Geo Bogza, îsi confectiona o faimă de militant de stînga, Radu Tudoran, mai putin abil, îsi exprima în articolele sale dezaprobarea, simultan, si fată de extrema dreaptă, si fată de politica Uniunii Sovietice. Pînă în 1947 n-a avut de suferit represalii directe pentru această atitudine. A publicat noi romane si, stabilindu-se pentru un timp la Brăila, si-a construit o corabie cu care voia să plece în lume. După 1947, însă, viata lui a luat alt curs...
""După 1947 – povesteste Radu Tudoran, într-un interviu acordat Marinei Spalas si publicat în „Contemporanul” nr. 15/ 1992 – am fost înmormîntat, nimeni n-a mai pomenit de mine decît dacă îsi mai aducea cineva aminte să-mi vîre o sulită în coaste. N-am socotit că era o nedreptate, fată de felul cum mergea treaba; puteam s-o pătesc mai rău, multumeam lui Dumnezeu cînd mă lăsau în pace. N-am fost arestat nici o zi, n-am făcut închisoare, dar nici nu eram liber, cum nu era nimeni în tara noastră.."".
În perioada de dizgratie a tradus foarte mult, în special din autori sovietici. A revenit pe scena vietii literare discret, cu un roman pentru tineri, Toate pînzele sus! (1954), care asa inofensiv cum părea s-a dovedit a fi o bombă a farmecului literar, cu explozie întîrziată. Romanul reprezintă un episod din biografia virtuală a scriitorului. Nereusind să plece cu corabia sa într-o călătorie în jurul lumii, asemenea navigatorului pe care îl admira, Joshua Slocum, el si-a imaginat o asemenea călătorie, la masa de scris.
În timp ce fratele său, Geo Bogza, era un fel de sacerdot literar de serviciu al regimului, Radu Tudoran trăia retras, dar publica best-seller-uri. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărtile sale – aproape fiecare reeditată de mai multe ori – depăsea 1.400.000. Cu banii adusi de romane, scriitorul si-a construit din nou o ambarcatie, pentru excursii, însă, mai putin temerare. A avut, pînă la bătrînete, faima unui bărbat distins si cuceritor. În ultimul an al vietii lucra la al saptelea roman din ciclul Sfîrsit de mileniu, roman în care era vorba de perioada de ocupatie sovietică, din 1944 si pînă în 1953. A murit în dimineata zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe interventii chirurgicale care n-au reusit să-l salveze. Geo Bogza l-a urmat un an mai tîrziu."
(http://convorbiri-literare.dntis.ro/STEFANESCUian5.html)
#344051 (raspuns la: #344044) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri - de juli la: 10/11/2010 19:20:09
(la: Lansare)
Felicitari!

Sper sa ajunga si-n librariile baimarene. Mi-as dori sa le am in biblioteca, cartile tale.
sc-ule - de om la: 13/06/2013 14:02:53
(la: intalnire de gradu' III)
esti 100% convins ca ... = asa cum am mai scris: nu exista 100% si 0% probabilitate.

Amu' daca ai avut sansa unei experiente deosebite in bucatarie, de ce nu ai investigat mai atent? De regula faci poze, de ce nu ai facut poze si atunci? Ai pus mana pe o carpa cu apa si detergent?

In fine,pt efortul tau de a-mi povesti acest lucru, am cautat prin biblioteca cartea Bunul simt ca paradox de Paleologu din care iti scriu unul din citatele care mi-a placut si pe care il pun ca self-defense in fata multor evidente ET:)

"Imaginatia nu e darul de a bate campii cu fictiuni fara noima. Imaginatia e simtul realului si darul de a reconstitui din putin un intreg".
#645769 (raspuns la: #645759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adulmecarea cartii - de giocondel la: 04/01/2008 02:29:44
(la: Mushte strivite pe lentila ochelarilor)
ah, mi-a placut mult cum ai descris senzatia pe care o ai in preajma cartilor. o impartasesc. am o 'boala nebuna' la carti.

primul lucru pe care il caut in orice casa in care intru, sunt rafturile cu carti. si, da! imi formez o opinie initiala (cu un pic de prejudecata probabil) despre posesorul bibliotecii respective.

alt gand: cartile noi ma intimideaza, le prefer pe cele folosite. citite de altii inaintea mea. daca au si vre-o semnatura, sau dedicatie de acum 60-70 de ani, cu atat mai bine!

in romania am vreo 2500 de volume. carti bune.
aici, cateva sute.

nu scriu pe carti, nu indoi paginile si cel mai important:

EU NU IMPRUMUT CARTI!


...decat la familie, prieteni si oricarui suflet ce-mi cere...la cate carti nu mi-au fost inapoiate, mi-ar placea intr-o zi sa pot spune: NU

insa ce frumos cadou faci cu o carte, chiar si cand iti este 'furata', nu-i asa?


Carte si mp3. Sint biliotecile ilegale_ - de dan-calin la: 14/10/2003 08:08:26
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Sint bibliotecile ilegale? Biblioteca cumpara o carte si o da la citit la 1000 de oameni. Si o dau pe gratis!
Iar acest “furt” este sustinut cu bani publici de la buget!
Eu, biblioteca, am imprumutat cartea, cititorul a citit-o, poate a si copiat-o, s-a comis ceva ilegal?
Sint bibliotecile in afara legii? Respecta ele dreptul de autor? Daca da, cum? Daca nu, de ce nu sint interzise si scoase in afara legii?


Iata ce spune legea 8 din 1996.
********************************************************************************
ART. 34
(1) Nu constituie o incalcare a dreptului de autor, in sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fara consimtamintul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior la cunostinta publica, iar reproducerea sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.
(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza inregistrari, sonor sau audiovizual, cit si pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, in situatia prevazuta la alin. (1), se va plati o remuneratie stabilita conform prevederilor prezentei legi.

ART. 107
(1) Autorii operelor inregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, impreuna cu editorii si producatorii operelor respective si cu artistii interpreti sau executanti ale caror executii sint fixate pe aceste suporturi, la o remuneratie compensatorie pentru copia privata efectuata in conditiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.
(2) Remuneratia prevazuta la alin. (1) va fi platita de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor si de catre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneratia se va plati in momentul punerii in circulatie pe teritoriul national a acestor suporturi si aparate si va reprezenta 5% din pretul de vinzare al suporturilor si aparatelor fabricate in tara, respectiv 5% din valoarea inscrisa in documentele organelor vamale pentru suporturile si aparatele importate.
********************************************************************************

Copierea oricarui produs este o actiune cu baze strict economice si care respecta cu sfintenie legile profitului si pe cele ale cererii si ofertei.
Urmariti piata si veti constata ca se copiaza doar acele produse cu o rata a profitului extrem de mare si care permit un profit de peste 45-60% din cifra de afaceri.
Cum tehnologiile de copiere sint din ce in ce mai performante, si aici includ si productiile pirat de textile, incaltaminte, etc, marfa copiata sau contrafacuta va avea succes si va inlocui marfa originala.
La fel, cit timp se va vinde muzica la preturi astronomice, ea va fi piratata, copiata, schimbata, tocmai pentru ca reproducerea ei este extrem de simpla. Pe de alta parte in pretul aparatelor de reproducere exista o cota parte pentru drepturile de autor (nu drepturile autorului!!!!).
Daca insa s-ar dori vinzari reale, nu preturi de jaf, s-ar putea realiza vinzari de masa la preturi extrem de mici, costul suportului + profit de bun simt. Adica ar fi mai ieftin sa cumperi decit sa piratezi!
Cum asa ceva nu exista, si muzica si softul se vinde prea scump fata de cit face, ele sint cele mai usor de copiat si piratat.
Un exemplu:
In România un W98 costa 100$ la un salar de 100$. Pirateria este de 65%.
In SUA, W98 costa tot atita 100$, dar la un salar de 1200$, iar pirateria este de 25%.
Daca luam in calcul si conditiile economice, atasate pirateriei, ajungem la o cu totul alta structura si ierarhie a piratilor. Adica nici in SUA unde oricine si-ar permite o licenta pe bani, pretul este prea mare ca sa determine cumpararea in locul piratarii.

Asta demonstreaza ca preturile de vinzare ale acestor produse sint prea mari si permit o eficienta foarte mare a pirateriei.
Muzica este un produs perisabil, usor de copiat, si care se vinde cu preturi astronomice fata de valoarea de intrebuintare. Rezultatul: cistiguri maxime, la costuri minime.
Pentru ca pirateria si copierea sa fie reduse (nu pot fi eliminate!) trebuie schimbate principiile de vinzare ale lor. Aceste principii dateaza de pe vremea gramofonului, iar acum sintem in anul 2003, secolul 21! Lucrurile au evoluat. Cel putin unele din ele!!

Si revin la prima intrebare: sint bibliotecile ilegale??


Dan-Calin

Bibliotecile nu sunt ilegale - de Daniel Racovitan la: 14/10/2003 10:20:34
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Bibliotecile nu sunt ilegale din urmatorul motiv: ele ofera cu imprumut cartea originala, nu copiile ei. Daca ar distribui copii ale cartilor, facute la copiator sau la atelierul de litografiere, atunci ar deveni ilegale.

Nu trebuie uitat ca mp3-urile sunt COPII, nu sunt CD-ul original...
#1305 (raspuns la: #1280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carte si mp3. Sint biliotecile ilegale_ - de dan-calin la: 14/10/2003 15:35:25
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Presupunem ca definitia dreptului de autor si legile aferente sint corecte. In acest caz putem demonstra urmatoarele:

1. Daca eu iau o carte originala de la biblioteca este legal.
2. Daca am aparat de copiat si am platit in pretul lui si taxa de drept de autor este legal.
3. Daca imi fac o copie dupa carte se aplica punctul 2. Copia este legala.

4. Daca imprumut un CD original de la un prieten este legal.
5. Daca am CD writer si am platit in pretul lui si taxa de drept de autor este legal.
6. Daca imi fac o copie dupa CD se aplica punctul 5.Copia este legala.
7. Daca pot sa imi fac o copie audio legala, pct. 6, la fel de legala este si copia sub forma de mp3.
8. Daca am copie legala ...

9. Daca biblioteca pentru a-si prezerva fondul de carte imi pune la dispozitie o copie a cartii realizata conform pct 2 si 3 este legal.
10. Daca eu copiez copia legala, am o copie legala a copiei legale conform pct 2 si 3.
11. Copia de la pct. 11 o pot imprumuta unui prieten in mod legal.
12. Acesta aplicind punctele de mai sus isi poate face si el o copie legala.

Deoarece concluzia rezultata este in contradictie cu normalitatea inseamna ca premisa este eronata.
Toata aceasta logica este posibila pentru ca protejarea dreptului de autor prin asemenea mijloace si legi este incorecta.
Definitia dreptului de autor si legile aferente sint eronate!

Metoda matematica se numeste prin reducere la absurd.




Carti - de Radu Herjeu la: 05/01/2004 08:59:08
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
In aceasta primavara va aparea al doilea volum de dramaturgie "Pastratorul". Si, probabil, mai prin toamna, editia a doua a Tehnicilor de propaganda, manipulare si persuasiune si o carte de care nu m-am apucat inca (din lene :)) despre oameni si relatiile dintre ei.
#7616 (raspuns la: #7545) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
ultima carte - de bluey2564 la: 09/03/2004 01:49:38
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Dupa Pagini Aurii, va recomand "Pagini albe - carte de telefon" volumele pentru Bucuresti si comunele limitrofe.
Chiar daca actiunea treneaza si are extrem de multe personaje, este o carte foarte densa, sub aspectul informatiei oferite si al documnetarii!
;-)
#11666 (raspuns la: #3970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PRIMA CARTE ULTIMA CARTE SI O POSIBILA SURPRIZA - de a-radu la: 12/05/2004 04:32:18
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Buna ziua!

Am vazut ka pomenitzi la 'cartzile komoara' si de prima carte / ultima carte.
As avea o surpriza pentru dvs. Am kunoscut-o pe mama lui Catalin Bursaci, autorul cartii, inka traieshte, e plina de energie inka kreatoare (a reushit in ultimii ani sa skrie un roman epistolar de vreo cinci volume a nu stiu kate sute de pagini, despre intreaga istorie a familiei sale de pe la 1860 shi ceva...) si kred ka i-ar face placere sa va kunoaska.
Lokuieshte in Bukureshti.

Daka va intereseaza subiectul sau more info va ashtept un email la:
primacarteultimacarte@home.ro

:o)
#15277 (raspuns la: #12418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fost odata un aafeu - de Dinu Lazar la: 28/08/2004 22:12:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
De mult nu mai stiam ce s-a mai ales de Asociatia Artistilor Fotografi din Ro; acu` de abia am aflat amanunte - s-a ales praful.

In anii `70, `80, Asociatia Artistilor Fotografi avea peste o mie cinci sute de membri, citeva sedii prin tara si fotocluburi afiliate, puternice filiale la Timisoara, Craiova, Sibiu, Oradea; in Bucuresti exista un sediu central, o sala de expozitii, si un studio maricel cu aparate profesionale, si cu laborator, evoluat pentru acea vreme.
Activitatea era condusa de o comisie de cenzori, din care faceau parte si fotografi seriosi si cunoscuti, si mai exista si o comisie artistica, la rindul ei cu fotografi cunoscuti si apreciati in acea vreme.
Se faceau expozitii internationale de tehnica si arta foto, saloane de fotografie, se participa la saloane internationale, se mergea luni, miercuri si vineri seara la o discutie...

La sediul din Bucuresti, pe Strada Brezoianu 23, unde era si sala de expozitii, erau strinse citeva mii de medalii, plachete, vaze si alte premii primite; era o arhiva impresionanta de reviste si carti, arhiva cu reviste de la origini, arhiva de corespondenta si un portofoliu de imagini al fotografilor mai rasariti sau care voiau sa participe la concursuri si saloane; Acolo se edita si revista Fotografia, in care se tipareau articole de specialitate si invitatii la saloane si tot felul de imaigni.

Dupa `90, in conditii obscure, rupta si tavalita in certuri interminabile pentru putere ale unor mai tineri membri vinjosi, AAF pierde sediul din Brezoianu si studioul si laboratorul; aparatele si tot ce era se distrifura pe sub mina la niste alesi - chestii de citeva zeci de mii de $, la ora aceea.

Pierzind sediul, AAF este mutata pina acum un an intr-o camera din spatele fostului Muzeu al colectiilor; pe drum se pierd desigur alte numeroase lucruri din patrimoniu.

In acea camera nu era telefon, apa, intrarea se putea face numai citeva ore pe saptamina, prin spatele Muzeului; nici vorba de fax sau computer.
In timp, s-au distrus filialele din judete, nu a mai aparut nici revista Fotografia de 10-12 ani, si nu s-a mai tinut nici un congres sau adunare generala, din furtunoasa vara a lui `90, cind fosta conducere a fost data afara cu surle si trimbite si trimisa la groapa, cit se poate de la propriu.

Ieri am aflat si continuarea.

Acum citeva luni, AAF a fost nevoita sa cedeze camera in care statea fara acte; asa ca arhiva a fost aruncata la gunoi, biblioteca de mii de volume si mii de reviste, unele rarisime, a fost facuta cadou cu greu unor studenti, pentru ca oficial nimeni nu voia sa sa o ia, si acum nu mai exista nici sediu, nici adresa, nimic cu exceptia unei stampile la unii care se cearta pentru ea.

Functioneaza numai o casuta postala.

De totul deci s-a ales praful; sediu, acte, aparate, diplome, medalii, premii, si din portofoliile fotografilor chiar s-a facut probabil hirtie igienica.

ALtfel, groparii AAF sunt bine mersi, printre noi inca, si se apropie fericiti de virsta alora pe care i-au trimis la plimbarica pin` la cimitir acu` 15 ani.

Cam asta e cu aafeul.

Nu mai exista absolut nimic.
#20571 (raspuns la: #20527) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O carte, un loc - de homeless la: 31/08/2004 18:35:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartile ajung in mainile noastre printr-un miracol pe care nu am reusit sa mi-l explic. Si nu ma refer la momentul in care le cumparam, sau le imprumutam, sau le furam - de cele mai multe ori ele ne marcheaza existenta si prin asocierea cu momentul si locul in care le citim.

Toamna patriarhului am citit-o in armata. Un univers concentrationar, oricit de "civilizat" ar fi locul cu pricina. Povestea dictatorului a tot puternic, dar lipsit de adevarata implinire, era si povestea mea, a celui care de abia incepea sa inteleaga ca libertatea pe care trebuie sa o obtina este una interioara.

Seniorii razboiului (Gerard Klein) am citit-o, era singura carte disponibila, intr-un cantonament. Ma pregateam pentru participarea la un campionat national si de acolo, dintr-un roman SF nu tocmai celebru, am invatat sa lupt pina la capat, sa dau totul din mine.

Muntele vrajit l-am citit pe patul spitalului. Nu stiam despre ce este vorba, asa ca nu am ales cartea in mod intentionat. Modul in care suferinta si mizeria umana pot fi transformate in frumos m-a indemnat sa scriu pentru prima data o poveste.

Cvartetul din Alexandria l-am citi cumva pe fuga, in timp ce traiam propria mea poveste de iubire. Dupa ce am terminat primul volum si, din cel de-al doilea, am inteles ca iubirea inseamna si curiozitate, si tentatie a pacatului, si ca ea poate fi traita diferit de cei doi parteneri, chiar daca totul se intimpla la intensitate maxima, am reusit sa supravietuiesc unei despartiri dureroase.

Aceleasi carti am avut ocazia sa le discut cu prietenii mei. Iar ei le citisera in alt context, pentru ei insemnasera cu totul si cu totul altceva. Poate ca asa pot fi definite cartile mari, indiferent de stilul in care au fost scrise, sunt carti care pot sa ofere fiecaruia ce are nevoie, pot fi intelese intr-o infinitate de moduri.
carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 07/10/2004 14:56:28
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu stiu daca chiar as putea spune ca mi-au marcat existenta, dar in mod cert mi-au schimbat optica asupra a tot ce ma inconjoara, mi-au aratat adevaratele valori si m-au ajutat "sa inteleg mersul lumii" (citatul este din Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu ). In liceu am citit Balzac pe nerasuflate, am trecut la Dickens, Zola, Steinbeck, Remarque, Blasco Ibanez. Intalnirea cu Garcia Marquez si Umberto Eco mi-a schimbat total ideea de literatura. Si totusi, cand simt ca nu mai pot asimila nimic, ma intorc cu mare placere la Jules Verne si la aventurile sale. Bineinteles ca am citit si carti politiste, si SF ( "Fundatia" lui Asimov mi se pare de neegalat ) si raman deschisa la tot ce are o semnificatie. Nu-mi plac cartile ce se citesc pe diagonala (nu dau nume d eautori, sa nu-mi ridic lumea in cap! ), iar sentimentul pe care l-am avut citindu-l pe Umberto Eco a fost ca mi-am dat seama cat de putine stiu.
Dintre autorii romani mi se par de exceptie Marin Preda si Radu Tudoran. Recomand tuturor sa citeasca " Cronica sfarsitului de mileniu " a acestuia si astept cu mare interes dezbatere asupra impresiilo lasate de aceste volume (sunt 7).
Oricum, parerea mea este ca viata ar fi cumplit de saraca si de lipsita de culoare fara carti!
Carti despre viata - de gerula la: 05/01/2005 21:38:50
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Deoarece e vorba despre carti care ne (pot) schimba viata as mai adauga si autobiografiile (mai mult sau mai putin romantate) "Don Fernando" de Fernand Fournier D'Aubry si Memoriile lui Casanova.Pentru aceasta din urma recomand editia in limba franceza sau engleza publicata dupa 1961(12 volume a cite 150-200 pagini) si prelucrata dupa manuscrisele originale (cam 4000 de pagini,scrise in franceza) ale lui Casanova.Versiunea aparuta in limba romana este foarte prescurtata si traducerea facuta dupa o varianta cenzurata si modificata.Am citit toate comentariile referitoare la acest subiect,al cartilor "de capatai",multe dintre cartile mentionate le-am citit,dar am dat si peste nume de autori necunoscuti mie.Mesajele pline de entuziasm m-au facut sa-mi notez citeva titluri si sper sa am parte pe viitor si de timpul necesar lecturii.
Toate cele bune tuturor.
Carti tiparite gratis online - de AG la: 20/01/2005 00:43:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu stiu daca a-ti auzit de acest nou site: CartiOnline.com
Autorii isi propun nu mai mult ori mai putin decit crearea
unei biblioteci virtuale la dispozitia tuturor, prin scanarea de
carti, inclusiv imagini din carti (ca sa fiu in topicul discutiei de
fata), si descarcarea lor gratuita de oricine.
Sigur, nu se spune nimic despre cine este in spatele acestei
"initiative"!
Sub fatada unei "initiative nonprofit", destinata romanilor din
strainatate, orbilor si altor categorii defavorizate, asistam la incal-
carea celor mai elementare drepturi de autor si chiar incurajarea
acestei practici de catre "membrii" acestui site.
Personal abia astept sa vad cartea lui Bumbut pe site, ori altele de
fotografie publicate in tara, nu de alta dar fiind roman in strainatate
ma simt profund defavorizat ca nu am acces, gratuit, la aceste carti.

PS- am uitat sa mentionez ca in subsolul paginilor apar niste
mici anunturi Google, sigur, profiturile nu merg la autorii siteului
pt. ca acestia sint necunoscuti.
#33842 (raspuns la: #33829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carti tiparite gratis online - de Dinu Lazar la: 20/01/2005 08:15:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Autorii isi propun nu mai mult ori mai putin decit crearea
unei biblioteci virtuale la dispozitia tuturor, prin scanarea de
carti, inclusiv imagini din carti (ca sa fiu in topicul discutiei de
fata), si descarcarea lor gratuita de oricine."

In spatiul romanesc se poate orice si Romanul e cam hotz; de fapt asa am invins si am rezistat popoarelor migratoare, prin arme neconventionale si elasticitate cind e cazul, ca si prin dare de haraci, peshkesh, ciubuc, si hotie si jumuleala cit cuprinde in rest.

Eu primesc aproape zilnic de la intelectuali altfel bogati si linistiti la casa lor mailuri ca asta:

"Draga Dinu,

tocmai am primit acest mesaj de lauda Romaniei, impreuna cu 21 din pozele tale (iti atasez doar una spre exemplificare). Trebuie sa fii fericit si mandru ca iti aduci contributia la cunoasterea frumusetilor Romaniei ."

Acu` ce se intimpla, ca sa traduc cele de mai sus; niste unii au jmanglit de pe situl meu niste peisaje care le-a placut la mushchii lor si le trimit pe la cunoscuti pe mail, ca ce tzara frumoasa avem; si asa ma trezesc eu ca devin patriot, cu poze jmanglite de pe situl meu, pe care d`aia l-am si inchis - nu mai poate fi vazut decit cu aprobare de la shefu`.

Sau alt mail care m-a siderat si care confirma ca romanul obisnuit fura ca la balamuc si i se pare normal asta si umbla cu furaciuni crezind ca tot ce e pe Internet poate fi folosit gratis, ca d`aia e acolo, sa fure toata lumea si sa mishculeze si sa circule cu furaciunea:

"Am avut sansa - prin intermediul unei bune prietene - sa primesc pe adresa mea de e-mail cateva din fotografiile Dvs. Marturisesc ca m-au impresionat mult, m-au desprins, cumva, de cotidianul acesta atat de parasit de frumos si m-au purtat intr-o alta lume."

Si bomboana pe coliva; pozele mele care circula pe mailurile hotilor au ajuns si la cineva care face un sit pentru o firma de turism; si omu` nici mai mult nici mai putin, corect, imi propune sa imi foloseasca pozele, si in schimb sa spuna ca sunt facute de mine. Sa le plateasca nici nu i-a trecut prin minte:

"Inteleg ca aceste fotografi va apartin.
Va adresez urmatoarea intrebare: acceptati sa folosesc aceste fotografi in design-ul unui web site al unei firme de turism din Romania, specificand in mod clar ca sunt facute de dumneavoastra? (incluzand si un link catre site-ul dumneavoastra)."

Eu i spun ca e de tot risul treaba si ca nu e in regula folosirea comerciala a pozelor mele fara plata si omul explica:

"Vreau sa revin cu o lamurire. Este vorba de un site care nu aduce profit direct, nu se fac rezervari online. Este un site care va face reclama unei firme de turism din Romania. M-am gandit ca as putea folosi imaginile realizate de dumneavoastra pt. ca sunt superbe.
Sincer va spun ca firma care mi-a cerut realizarea acestui web site nu va fi deacord sa plateasca si pt aceste imagini.
In schimb, daca agreati ideea, pot include fotografiile dumneavoastra si pot specifica clar, cine e autorul, facandu-va reclama in mod direct."

Pentru ca sunt multi jmekeri care dau poze pe de-a moaca, uite ce a ajuns sa creada lumea... incredibil.
Adica valoarea unei imagini e un rahat si autorul sa fie multumit ca e prezentat ca autor si sa o ia la muie daca face galagie si vrea bani...

Pot povesti chestii d`astea pina miine la cafegii; dar la ce rost???
Asa ca daca aud de un sit care da carti gratis la tot poporu`, nu pot sa zic decit ca e in spiritul neamului; un fel de haiducie literara, ia de la bogati ( editurile) si da la saraci (cititorii care este); avem o mare si bogata traditie in ciordeala si, cum ziceam, hotia ne sta in singe.
#33856 (raspuns la: #33842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu stiu cum o fi in alte dome - de muma padurii la: 05/07/2005 08:00:33
(la: AM SCRIS O CARTE- VREAU S-O PUBLIC)
Nu stiu cum o fi in alte domenii, dar pot sa/ti spun cite ceva despre cum se publica o carte in domeniul tehnic:
1- scrii cartea(:)), 2- ai nevoie de recomandarile a 2 specialisti in domeniu, 3-cu recomandarile si manuscrisul mergi la orice editura si/ti cumperi un numar de ISBN(nu stiu exact traducerea, dar e un numar de inregistrare in biblioteca nationala- si cu asta cred ca s/a rezolvat si problema dreptului de autor), 4-afli pretul pentru 1 volum (in functie de format, nr. pagini, tiraj, coperta) si mergi mai departe.
Pentru a publica la o editura de prestigiu probabil ca trebuie indeplinite anumite conditii si probabil ca este diferenta si de pret si de calitate- dar asta numai tu poti hotari. Nu am informatii despre distributie, promotie.Exista posibilitatea sa ti/o publice unii pe banii lor, dar nu cunosc ce drepturi de autor(bani) primesti.
Si un exemplu: carte tehnica(pret toamna 2004)- editura oarecare:200 pagini, format A5, coperta 1 culoare, 100 exemplare: aprox. 87.000lei.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: