comentarii

bine v-am regasit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Din dorinta de a regasi papu - de core la: 19/02/2004 00:45:51
(la: A emigra nu e in firea lucrurilor)
"Din dorinta de a regasi papucii scalciati de la gura sobei, vechi, cam mirositori ca toate amintirile neaerisite, dar ai tai "

si botinele pe care le port acum tot ale mele sunt :))

ce multe topice despre emigrare! si campania asta impotriva tradatorilor de emigranti care n-au de nici unele pe unde s-au pripasit, nici macar niste papuci amarati (dar nu vor sa recunoasca), care abia ar astepta sa revina "acasa", toate tribulatiile astea despre lipsa de firesc a emigrarii si cat suntem de ticalosi ca am lasat bunatate de popor in parasire pentru un pumn de valuta la schimb...cui foloseste?!
Bine v-am regasit, Domnule Di - de (anonim) la: 28/08/2004 01:52:19
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Bine v-am regasit, Domnule Dinu. Numele meu este Mirona Eriksen (a fost candva Teodorescu, dar deh, isi mai schimba omu' starea civila..). Am avut placerea sa va cunosc in studioul Domnului Cosniceru, acum ceva timp. Mi-e greu sa cred ca va amintiti de mine, dar eu stiu bine ca intalnirea cu d-vstra a fost foarte importanta pentru mine, am invatat atatea! (acum, in favoritele mele, la loc de cinste, sta si va sta si Avedon..).

Acum sunt in Danemarca si citesc postarile din cafenea de scurt timp. Din nefericire, murdariile de genul celor predecente ma lasa fara grai. Va admir puterea de a incerca.. Tot ce pot face e sa roshesc.. Si sa imi detesc imposibilitatea de a-mi pune mainile in sholduri si de a ma ratzoi ca la piatza, pentru ca duar asa poti lupta cu astfel de exemplare. Imi pare rau ca asa ceva inca se intampla si ca a trebuit sa treceti prin asta.

Cu deosebit respect,

Mirona

#20530 (raspuns la: #20442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-am regasit pe mine in cuvin - de (anonim) la: 23/11/2004 11:21:08
(la: Daca as dormi vreodata te-as visa…)
M-am regasit pe mine in cuvintele tale, ai reusit sa exprimi tot ceea ce simt si pentru care eu nu imi gaseam frazele potrivite.
REGASIRE I [am revenit] - de oliver la: 06/04/2005 18:44:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va propun spre dezbatere un subiect care porneste de la o dilema personala – REGASIREA, INTRE MISTIC SI SUBLIM. Va trebui sa explic inca de acum diferenta intre mistic si sublim. Este o deferentiere pe care Alain Besancon o epuizeaza in « Dilemele mantuirii » (Humanitas, 2001), teza cartii fiind aceea ca misticul degenereaza in sublim. El urmareste acolo un proces istoric, pe care-l scruteaza cu armele unui specialist in istorie si filosofie politica, ceea ce, desigur, n-am intentia sa fac aici. Eu ma rezum la o retorica destul de patetica, in care va invit sa-mi comentati ideile despre prietenie si iubirea erotica, subiecte pe care le vad introductive pentru problema de fond, care este o obsesie a mea – distanta fizica fata de o persoana iubita, pe care trebuie sa o consideri « prietena ». In acelasi timp, consacrarea sociala a unor pattern-uri relationale din care simt acut nevoia sa evadez. Bunaoara, atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie...

Ma voi rezuma, deocamdata, la o comparatie intre prietenie si iubirea de cuplu, urmand ca, intr-o interventie ulterioara, sa-mi exprim convingerile profunde in privinta intentiei pe care am avut-o atunci cand am fost gay. Sunteti pregatiti pentru o confesiune ?

PRIETENIA. Despre ce cred ca este vorba ? Porneste dintr-o necesitate elementara pe care o numesc regasire; de aici pleaca dorinta de a da vietii un sens, de a ne-o apropria. Cand am gasit in sfarsit oamenii cu care putem stabili aceasta corespondenta, descoperim sacrul si, prin aceasta, ne impartasim din ceea ce se numeste fericire, desi nu ne putem simti pe deplin fericiti in viata aceasta, fiindca exista starea aceea de latenta a raului, care face imposibila instalarea deplina a fericirii absolute. Regretul ne sfasie si suntem nevoiti sa credem ca suntem parasiti de Dumnezeu, dar aceasta sub aspect emotional, fiindca dintr-un unghi rational, lucrurile trebuie sa fie vazute altfel, sau cel putin asta cred, anume ca noi l-am parasit pe Dumnezeul care ne-a dat, din iubire, se pare, posibilitatea de a-l parasi. Incepand de atunci, noua ni se pare ca viata, daca are vreun sens, acesta il exclude pe Dumnezeu, care nu mai ocupa locul de creator si de restaurator al lumii. Dar mi se pare nejustificata ignoranta noastra, cata vreme nu gasesc centralizare doctrinara mai deplina in afara acestui mesaj al lui Christos catre apostoli : « Porunca noua va dau, sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit eu pe voi »...

Iubirea dintr-o relatie de prietenie este, deci, sensul vietii, fapt pentru care prezinta, pentru mine, interesul sublim intre toate subiectele care m-ar putea preocupa. Construirea unei relatii de prietenie autentica este periclitata de excluderea acestui Dumnezeu, care spune ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Sau, El se afla in mijlocul lor. Asta pentru ca aici vorbim despre un subiect pentru discutia caruia ai nevoie de curaj – sacrul. Nu cred ca puteti spune ca prietenia - care te face sa simti ca apartii acelui om care este atent la trairile tale, la nevoile tale cele mai profunde, carora le raspunde, atat cat poate, asa cum nimeni altcineva n-o mai face – este profana. Profan este tot ceea ce este anost, rutina, banalitatea cotidiana ; exponential profana este senzatia de spleen. Dar am dorit cu orice pret sa parasim acest teren al groazei existentiale, fiindca il cunoastem foarte bine cu totii, sau poate ca unii il cunoastem mai bine decat ceilalti... Oricum ar fi, problema mi se pare ca exista dintotdeauna, dar solutiile, desi existente, au fost, sunt si vor mai fi ignorate. Va propun, deci, sa ne intoarcem la solutii.

IUBIREA DE CUPLU. Despre aceasta forma, consacrata si ea, de apropiere umana interpersonala (autentica), consider ca este inferioara – N.B., ca forma ! – prieteniei, asa cum a fost ea descrisa mai sus. Asta pentru ca aici apare un element nou, iubirea trupurilor. Si care este problema, de ce cred eu ca nu ne-am simti mult mai bine, mai fericiti, in bratele iubitei, dacat coplesiti de iubirea (non-fizica) a unui prieten ? Ce fel de problema mai e si asta ? Pentru mine, aceasta problema exista si ea dintotdeauna, si a fost si ea evitata, si exact din acelasi motiv, adica fiindca aici este vorba de sacru, un munte pe care nu oricine poate urca. Iubirea fizica, spre deosebire de iubirea sufletelor, este posesiva, obiectualizeaza, chiar daca aceasta obiectualizare poate fi foarte transparenta in raport cu consistenta spirituala a celor implicati in aceasta relatie. Este nevoie de multa precautie, in relatia erotica de cuplu, pentru a nu leza partenerul, pentru a nu-i destrama iluziile posesiei sale, a achizitiei sale, care este partenerul de viata, asupra caruia se spune, tocmai de aceea, ca are drept de viata si de moarte, sau, varianta mai soft, « pana cand moartea ne va desparti ». Iubirea de cuplu, in principiu, este o institutie sociala (casatoria). Putem, desigur, evita pericolul aruncarii unei relatii erotice, profunde pe plan spiritual, in profan, in social, fie casatorindu-ne si mentinandu-ne la trairea aspectului sacramental, mistic, al casatoriei, fie evitand casatoria si sublimand relatia de cuplu intr-o prietenie desavarsita. Orice am face, problema este sa nu cadem in capcana de a ne imagina ca procrearea speciei ar fi un scop in sine, caci progenitura trebuie sa fie efectul iubirii, care consfinteste – ma rog, desavarseste – aceasta iubire, o stabilizeaza, o fixeaza cat mai bine cu putinta in concret. In fine, eu chiar cred ca este posibila evitarea banalizarii relatiei de cuplu, aruncarea ei in profan, dar aceasta nu o vad posibila decat daca relatia este construita pe premise spirituale profunde.

Imi amintesc de filosofia de viata a batranilor, care cred ca sensul vietii este inteles cam asa : privind in urma, asupra realizarilor din aceasta viata, trebuie sa avem satisfactia de a fi construit o casa, de a fi facut un copil, etc. Imi amintesc, in acelasi sens, cum contrazice Christos conceptia asta bolnava, propunand « acumularea » comorilor « in cer », deci o elevare spirituala sustinuta de asistenta divina, pe care o invocam la liturghie. Oamenii care cred in prima teorie, a achizitiei cat mai concrete, vor cere, desigur, la liturghie, sanatate, confort material si psihic, lucruri care ne instaleaza in profan, care ne coboara sub demnitatea de « chip al lui Dumnezeu ». Dar aceasta nu e decat o paranteza menita sa reliefeze importanta refuzului de a arunca o relatie sacra in profan, a efortului (ascezei, in fond) de a mentine in viata relatia care mi-a dat, cu adevarat, viata, care m-a facut in sfarsit sa inteleg de ce viata trebuie traita...

Va trebui sa ma intorc asupra aspectului fizic al unei iubiri, al unei prietenii erotice, intre un barbat si o femeie, si sa amintesc opinia lui Nikolai Berdiaev, conform careia subiectivizarea, individualizarea, concentrarea asupra elementului mistic, inepuizabil, al persoanei iubite, reduce sexualizarea relatiei, are tendinta sa o sublimeze [si aici va invit sa-mi vorbiti din experienta]. Asa incat, in cele din urma, descoperim ca sufletul, trupul, persoana noastra, nu poate face obiectul nici unui fel de posesie, al nici unui fel de iubire geloasa, exclusivista, depersonalizanta. Descoperim libertatea, acea stare care face posibila potentarea intru adevar a individualitatii fiecaruia dintre noi ; descoperim, de ce nu, fericirea.

REGASIRE II - de oliver la: 06/04/2005 18:52:11
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
« Atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie... »

Promiteam, in interventia anterioara, sa aprofundez PROBLEMA... Dar cred ca nu reusesc sa ma sustrag unui patetism rebarbativ daca incerc sa fac asta, mai ales ca sunt convins ca nu sunt foarte multi aceia care ar dori sa inteleaga ce anume ii face pe unii sa devina gay (si uite cum, dintr-o data, am raspuns si nelinistii care a initiat acest forum de discutii, anume ca devenim, nu ne nastem asa) ; sunt insa multi aceia care prefera sa eticheteze negativ, sa blameze lumea celor care nu se conformeaza canoanelor sociale.

Am renuntat, deci, la tonul intim pe care mi l-am asumat inca de la inceput, refuzand, acum, sa mai insist asupra unui aspect sacru al vietii, aspect de care oricum lumea nu e interesata, si nu fiindca n-ar duce lipsa de el, ci fiindca este monumental de proasta. O ultima explicatie se refera la ideea ca nimeni nu se naste heterosexual sau homosexual, nimeni nu se naste prost sau genial, nimeni nu este predestinat vreunui stil de viata mai mult sau mai putin conform cu asteptarile sociale si cu morala conventionala. Devenim intr-un fel sau altul, in incercarea noastra suprema, disperata, de a ne regasi. Din momentul in care viata a inceput sa ni se infatiseze ca o problema, ei bine, fiecare dintre noi apuca un drum diferit si in functie de cat de diferit e drumul pe care am apucat-o eu de directia in care merge restul lumii, sunt condamnat sau aprobat, sunt erou social sau nebun. Problema de fond la mine se pune in termenii acceptarii sau neaceptarii unei viziuni profane, care nu-ti lasa psibilitatea de a-ti trai viata conform cerintelor tale interioare, cerinte care pot depasi media asteptarilor, a exigentelor existentiale ale celorlalti. Pot spune ca m-am nascut, ca toti ceilalti, ignorant si neajutorat in fata unei vieti dure, care ne provoaca pe unii impotriva celorlalti prin faptul ca da nastere in noi impulsului de autoconservare care, in forma lui neprelucrata, este exclusivist. Se pune, mai devreme sau mai tarziu, problema alegerii exclusiviste intre mine si tine, intre noi si voi, pentru ca suntem diferiti, pentru ca existenta mea pune in pericol existenta ta... Eu am avut noroc in privinta aceasta fiindca nu am fost niciodata o finta foarte sociala, nu am socializat niciodata prea mult cu oamenii care mi se pareau neintresanti. E un dezinteres si un dezgust kafkian… Am fost liber si am facut ceea ce am simtit nevoia sa fac, si pentru asta vreau sa va recomand nonconformismul ca atitudine pozitiva. Privind in urma, regret mult mai putin decat as fi facut-o daca nu imi experimentam cele mai profunde fantezii, necesitati afectiv-erotico-estetice. Am fost determinat inconstient sa fac asta, fiindca am detestat de moarte prototipul tatalui care nu se simtea barbat decat atunci cand isi batea sotia si copiii; el era, nu-i asa, pater familias, si victima unei feroce libido dominandi. M-am indragostit, de aceea, de prototipul barbatului care-si sublimeaza puterea, care este puternic, dar isi foloseste puterea constructiv, deci constientizeaza calitatea de dar al puterii, de donum, de lucru care, la origine si in principiu, nu-i apartine. Am inceput sa ma simt coplesit de imaginea efebului, capabil sa realizeze simultaneitatea puternic-sensibil. Adolescentul care incepe sa problematizeze existenta si care, in acelasi timp, este asaltat hormonal, care cunoaste viata respirand-o si visand-o, dezlegandu-i tainele si imbratisandu-le, SIMULTAN... Aceasta imagine ma elibera de trauma suferita pana atunci, de paradigma barbatului monstru. Acum ma simt eliberat, ma simt capabil sa accept viata in termeni heterosexuali, sa-mi doresc o relatie implicit sexuala cu o femeie. In acelasi timp, nu simt ca as apartine lumii acesteia, fiindca nu ma pot obisnui cu « masculinismele » si nici cu « feminismele ». Ma situez in lumea celor care aspira catre transcenderea apartenentei uneia din aceste lumi, masculine sau feminine. O depasire in sfera nobila a spiritului, care confera sens si fericire, care elibereaza si face posibila iubirea adevarata...

Diferenta pe care a anuntat-o subiectul dezbatut aici se referea la conceptele de mistic si sublim, intre care s-a facut o confuzie a carei remediere mi se pare urgenta. Asta pentru ca altminteri ma voi chinui teribil in continuare, in cautarea unui raspuns rational-afectiv acolo unde nu-i de gasit, adica in aceasta lume. Desi nu am dat pana aici termenilor acceptiunea cuvenita, a venit timpul sa spunem ce inseamna, de fapt, fiecare din aceste concepte. Sublimul se refera la ideea de nedepasit din punct de vedere estetic, iar misticul la cea de nedepasit din punct de vedere existential, deplin. Viata, cand spui ca e sublima, referindu-te la acceptiunea stricta a termenului, este trunchiata in semnificatia ei profunda, fiindca sensul vietii se afla in adevar, nu in frumos (sublim). Insa, trebuie sa spun ca nu e o simpla coincidenta descoperirea sensului (adevarului) vietii atunci cand incepi sa-l cauti plecand la drum puternic impresionat de calitatea de sublim (frumos) a vietii. Cu mine asta s-a si intamplat, si asta am avrut, de fapt, sa spun. Numai ca mi-a trebuit mai mult decat m-as fi asteptat.

Va multumesc si va astept comentariile ! Va promit ca de acum putem incepe o conversatie virtuala personalizata si, sincer, mi-as dori foarte tare sa CUNOSC oameni care simt si gandesc apropiat felului meu de a o face. Poate ma lamuriti cum am putea face asta...
Plin de simtire...m-am regasi - de gabryeladinca la: 01/10/2005 07:16:00
(la: ganduri pentru tine)
Plin de simtire...m-am regasit....
Ma regasesc in ceea ce ai scr - de only_May la: 07/01/2006 20:14:28
(la: Un adolescent)
Ma regasesc in ceea ce ai scris dar nu foarte mult... mama mea traieste in stainatate o vad o data pe an sau daca am noroc poate de doua ori, tata bea cam mult... dar am un frate langa mine care ma ajuta mult. Ce cred ca m-au salvat sunt cartile sincer! nu ma axez pe partea reala ci mai mult pe lectura ma face sa inteleg mai usor lumea in care traiesc si imi dau INCREDEREA pe care parintii si persoanele din jurul meu nu mi-au oferit-o niciodata. Am incetat sa ma mai uit la tv pentru ca mi-am dat seama ca ma oboseste....cand incep un roman indiferent de gen citesc primele 50 de pagini daca imi place il continuu daca nu caut altceva... pentru perioada urmatoare mi-am propus sa citesc ADOLESCENTUL nu stiu cine l-a scris dar la orice biblioteca cred ca il gasesti... poate te va ajuta daca il citesti si tu.
Eu am regasit un om pe care c - de stardust la: 17/01/2006 10:23:49
(la: MI-E DOR DE "UN OM")
Eu am regasit un om pe care credeam ca-l pierdusem. L-am gasit la inceputul clasei a 9-a cand s-a asezat langa mine in banca...si patru ani acolo a ramas. De fapt banca aceea mi-a mai adus aproape un om, mai bine zis o oama, dar despre ea, poate altadata. Acum vorbesc despre om. Prima lui vorba despre mine a fost "porcusorul agresiv". Pentru ca nu prea vorbeam cu el. Si s-a chinuit, saracul, sa remedieze situatia...si a reusit. Dar si cand m-am pornit...nu m-am mai oprit. Am devenit cei mai buni prieteni: ne mazgaleam caietele, ne impingeam afara din banca, i furam cheile, ii stiam "pasiunile" si i le incurajam, el le stia pe ale mele si le bombarda cu tot felul de pareri contra (pentru a ma proteja...ciudata apucatura a baietilor care cred ca pentru a proteja o fata trebuie sa-i faca cu ou si cu otet " pasiunile"). Da! Si nu pot sa uit geaca lui pe care dormeam asa de bine in diminetile de iarna cand ni se citea Hemingway (nu ca nu mi-ar placea Hemingway, dar la 7.30 dimineata... e cam tortura). Dupa ce s-a terminat liceul am continuat sa ne vedem la zile de film, la mici barfe (trebuia sa invete si el ceva bun dupa patru ani de stat in banca langa o fata, ca sa nu mai spun ca si in celelalte banci erau numai fete) pana cand ...stop. Nici un semn. E de prisos sa mentionez ca "pasiunile" (de fapt una) si-au facut loc in viata lui. Am incercat sa ne mai vedem dar nu prea am mai avut timp unul de altul si ne-am pierdut cu totul. Ca sa nu mai spun ca a intervenit si complicata judecata de fata (care ar fi trebuit sa invete si ea dupa patru ani de stat in banca cu un baiat in liceu, plus alti patru in generala, ca baietii nu au o gandire asa complicata ca noi) care zicea ca daca vrea sa ma vada neaparat, sa ma caute el, si daca nu ma cauta, inseamna ca nu-l mai intereseaza...Sfat pentru amatori! Nu faceti asa ceva! Baietii nu stau sa despice firul in patru! Bun... Am crezut ca pana acolo ne-a fost. Ca oamenii se mai apropie, dar se mai si departeaza. Intr-o buna zi m-am suparat si l-am sunat. Si ca sa vezi! El nici nu-si daduse seama ca a trecut atata timp! Sase luni?! Ca sa scurtez povestea, acum am revenit la normal... sau asa ceva. Sa vedem cat o sa tina. Invatatura povestii? Bate calul sa priceapa iapa? Fie omul cat de mic dupa masa doarme-un pic? Pardon... Asta era pentru mine. Mi-e cam somn. Si in loc sa-mi termin lucrarea, stau si rememorez ani din liceu... Ce om!!! (asta ca sa-l citez pe un om pe care l-am intalnit de curand si care are multe sa ma invete)
Asa de bine ma regasesc in po - de flipper la: 24/01/2006 20:01:17
(la: Tehnici de resemnare)
Asa de bine ma regasesc in povestea ta, e drept, ca mici diferente exista!
Ceea ce pentru mine a devenit valabil e faptul ca lumea se prabuseste, insa durerea e de fiecare data mai mica, plang mai putin , imi indrept privirea spre viitor mai repede. Important e sa stim sa traim bine cu noi insine, sa avem multi prieteni dar sa nu depindem de nici unul dintre ei, e drept ca singuratatea, atunci cand nu este o alegere personala doare cumplit. Vad cum lumea in care am ales sa traiesc pare lipsita de multe din valorile pe care eu le luasem cu mine de acasa, aici…cariere si profesii tin loc de iubire frecvent, celibatul si relatiile pasagere sunt la ordinea zilei. Retete universale ca sa depasesti greul nu sunt, eu merg des la sala, incerc sa plec de la munca cat mai tarziul, atat cat sa am timp acasa de o cina rapida, un tur cu telecomanda in fata televizorului si 1-2 convorbiri telefonice, week-end-ul il umplu de alternative, ca sa nu cumva sa-mi ramana momente libere prea multe, mai ales duminica, care ma deprima…
Depinde de fiecare, de constructia interioara a individului, unii se ridica mai greu, altii mai usor. Sa acorzi din nou incredere neconditionata e gresit, la fel de gresit e insa si sa inchini usile definitiv…
Oricum, in asfel de cazuri, rabdarea e o mare virtute...la fel si curajul de a intoarce definitiv spatele lucrurilor trecute!
bine ne-am regasit la TA9! - de Calypso la: 22/03/2006 11:15:32
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
bine ne-am regasit la TA9!

la paris e o vreme deprimantaaa!!!
2 grade afara si ningeeeeeeeeeee:(:(:(:(

nu ma regasesc in nici o categorie! - de om la: 15/05/2006 17:15:01
(la: de ce intru pe cafenea?)
rezultatele partiale sunt extrem de interesante, multam pt raspunsurile trecute, prezente si viitoare ;))
Vad ca cei care nu se regasesc (nu vorbim DOAR de 100% intr-o categorie sau alta) in nici o categorie sunt pe "locul doi"; care credeti voi ca sunt categoriile in care s-ar regasi ?
Bine v-am regasit! - de Sunday la: 08/08/2006 15:38:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La aceasi masa D-le. Lazar si toti cafegiii fotografi. Desi intoarsa
de citeva saptamini din vacanta-mi de peste mari si tari, nu am
reusit inca sa stau si sa incropesc o galerie cu fotografii. Timpul asta
se pare ca devine tot mai insuficient cu noi astia care vrem sa facem
o mie de lucruri deodata. Imi pare bine sa va regasesc si promit ca
in limita timpului voi mai aparea si eu pe aici cu cea mai mare
placere. Sunday
#138036 (raspuns la: #137983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma regasesc in toate afirmati - de Honey in the Sunshine la: 06/09/2006 14:49:49
(la: DUPLICITATEA)
Ma regasesc in toate afirmatiile sale!
Pacat ca ceilalti useri m-au uitat!
Nu-i nimic,am aparut duplicitar,sunt aici!


Chestia asta chiar ma lasa speechless... Oare in Conditiile de utilizare nu scrie nimic despre sanatatea mintala a utilizatorilor ?...
_________________________________________________________
Those are my principles. If you don't like them I have others.
#143603 (raspuns la: #143412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bine v-am regasit! - de BLiTz la: 08/09/2006 16:25:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Buna ziua si bine v-am regasit. Dupa o luna de vizite prin diferite tari m-am intors in romanica noastra draga cu niste imagini...foarte greu sa faci fotografie in orase pe care le vezi prima data...care tine de turist? care de arta? Sper sa fi reusit sa fac ceva cum trebuie. O prima serie o gasiti la
http://blitz.uv.ro/?p=84
Numai bine
hm, castigul regasit in zambet zamislit - de anisia la: 22/10/2006 20:51:47
(la: Concurs MISTER CAFENEA 2006 - etapa de nominalizari)
(...si-mi promisesem ca n-o dau pe rima, off!!)

de viu e dovedit,
in zambet devenit
e regasit.

pierdutul revenit,
castig este menit,
stiut a fost dorit,

ce stralucit,
ce colorit
neimplinit!

am amutit
si am zambit
cand revenit

castig trezit,
reamintit,
iar am zambit...



_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#152840 (raspuns la: #152838) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga Didina am regasit p - de Intruder la: 12/02/2007 03:28:22
(la: Din dragoste....posta electronica)
draga Didina

am regasit pe cafenea lincu' asta si profit de okazie sa-ti declar sentimentilii mele, ca nu mai pot sa le tin in frau, nu l-am omorat io pe Kennedy!

iti las un mesaj, poate n-ai murit, nu te-a loat gaia...!
vreau sa-ti spun ca te iobesc egzact ca la inceput, cand tu ereai virgina si io intact ca o conserva de la supermarket!!!...auzi??
nu mai pot sa dorm noaptea, mi-e dor de tine, asa ca dorm ziua sa nu-ntepenesc de somn!
te iobesc mult de tot, te iobesc asa cum soarele iobeste marea, cum Eminescu a iobit-o pe Veronica, cum Othello a iobit batista Desdemonei, de voia sa si-o faca fetish!
ma usuc rau, ca o scobitoare infipta in maslina...tremur de doru' tau si lumea ma barfeste ca am Parkinson, da' io sunt sanatos tun de cand mi-am facut lobotomia aia!!!
vreau sa te vad, unde esti?...vreau sa te pup de o mie de ori, pe unde nimeresc...aaaaaa, nu te bucura chiar asa, ca nu nimeresc io unde nu trebe!
nu stiu cum sa fac sa dau de tine...ultima data ne-am vazut in gara, cand tu te-ai carat in Spania la cules de capsune si io m-am dus la Calafat sa-mi inec amaru'!
amaru' nu s-a inecat, nu-i prieste Dunarea dar de unde bani sa-l duc in Embalse de Buendia???
lasa dracului capsunele alea, ca o sa ramai deshelata de la aplecat!!!
vino la mine, eu n-am sa-ti cer sa te apleci, nici sa mananci capsune ca apoi, ai pretentii la frisca!
dar mai bine vine Mahomed la Didina.
visez forewer ca te strang in brate si ma trezesc ud leoarca strangand pisica!!!
daca nu ti-e mila de mine, macar de biata matza ca si ea e om!
Didino, te iobesc mult dar tu tragi pe tarlaua de capshuni si nu te gandesti si la mine ca sunt somer, ca strungu' mi-a ruginit si ca sunt muritor de foame in Romania!
trimite-mi neshte ioroi sa vin si io acolo! daca n-am loc la capshune, poate gasesc ceva de lucru la cules de ciuperci sau la tricotat shaluri andaluze!
pot sa mulg si vaci si capre si pitpalaci!!! ma iei?
banca cu Western Union este aproape de mine, toti vecinii se lauda ca ridica lunar bani d-acolo, numai io cer la mama cand ia pensia!!! nu-i drept!
Didino, nu stiu ce am sa fac, tu esti unika mea speranta, tu esti luna de pe cer, esti tot universul, esti amoarea mea!
iti promit ca am sa te iobesc pana moartea ne va desparti, promit sa nu-ti dau vant cand trece metroul, nu!
sunt innebunit, mi-e frica sa n-ajung la balamuc sa ma-ndoape aia cu medicamente si sa n-apuc sa vad si io Madridul sau sa n-apuc si io sa ma dau cu rolilii pe autopista del Noroeste!
ia-ma de aici, manca-tz-ash okii aia ca castanietele!
sufar ca un nenorocit, ca o baba isterica fara dildo, ca un purec fara blana lui Azor, ca Eliade in exil, saracu'!
ce vrei, sa ma omor?...sa m-arunc in cap de la etajul 10, sa-mi dau foc in fata Parlamentului, sa ma sui in macara si sa fiu dat la stirile de la ora 17.00 ca sa se bucure zaraza???
las-o dracului de treaba ca nu sunt urat, nici prost!
ba, odata o tipa mi-a zis "frumosule" sa stii!...e adevarat ca duceam pechinezu' afara sa faca pipi dar, sunt sigur ca mie mi-a zis!
in lipsa ta am facut culturism, am umerii ca lu' ala din film, de erea gladiator si se lupta in acelasi timp cu fo' paishpe badigarzi si cinci tigrii! am muschi, manca-tz-ash formularu' Western Union!!!
chiar sunt barbat bine pen'ca am castigat la o licitatie peruca lu' Dolanescu!
imi joaca muschii pe sub camasa, sarba de la Michirontz...
vaaaai in ce ceatza deasa m-ai bagat, vai in ce deasa ceatza am intrat, nu mai stiu drumu' catre casa si duamna invatatoare a fugit cu tata!
io ti-am dat fo' cinj'de bipuri dar pesemne ca corrida ie mai zgomotoasa, Didino!
...ori s-a dat vreun toreador la tine- sau mai rau- un taur?!!
pot sa-nving toti taurii da pa pamant, ii invart deasupra capului si ii trantesc derect pe zgura aia, unde-i hipodromu' lor!
Didino, sa-nnebunesc daca nu te iobesc cu desperare si plang cu sughitzuri de-mi sar nasturii de la camasa!...sa mor in puscarie daca nu-i asa!
daca vrei, ma jur in biserica si la mormantu' lu' Cervantes, ala cu gloaba!
fi-mi-ar naravu' al 'reacului, de ce te-oi fi lasat sa pleci printre straini?
ca strainii ie prosti, te jupoaie, te-ndoaie, te freaca la ridiche si nu te plateste, mama lor! bine ca vin fraierii la capshune si ei stau cu burta la soare in Palma de "Mahoarca" pe playa Cabo de Salinas!
vezi totusi, poate dai de un strain d-asta mai prost si-l ametesti cumva sa ma angajeze la negru (chiar si la un mulatru, nu conteaza!)...da?!


te iobesc turbat, pot sa-mi fac bagaju'?
intrusa m-a ajutat sa-mi fac bagajele, ca-n poezia aia...ba, mi-a dat si un sut in partile moi (deh!) si acum merg intr-o dunga!
deci, sunt liber ca o gaina scapata din lantz, ca un porc ce a apucat Craciunul, Anul Nou si are sanse sa ciocneasca uaua rosii de Paste!
pasaportu' e gata, io sunt pe faza, trimite-mi bani si o sa fim fericiti ca tziganu' pe tron!

astept razpuns, manca-tz-ash!!!
ai laviu, jeo tem, ti amo si te amo, ia tiebia liubliu, ih libe dih...gata!


______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



Regasirea cortului si prima zi de tabara - de zaraza sc la: 09/10/2014 09:29:48
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/regasirea-cortului-si-prima-zi-tabara-de-baza

"[...]Partea buna e ca de data asta plec incaltat in plastici si nu in adidasi. Oricum nu cred ca as fi plecat cu adidasii uzi si inghetati in cautare. Dupa ce am incercat sa rememorez traseul deloc ortodox din ultimele doua ore cred ca mi-am cam dat seama pe unde as fi putut sa pierd pachetul. In mod cert imi amintesc ca la un moment dat pe ghetar am auzit cum ar fi cazut ceva, dar dupa ce am verificat sticla si trepiedul de pe lateralele rucsacului am mers mai departe. Pe de alta parte cel mai nefericit scenariu e sa fi cazut la una din sariturile peste raurile din ultima ora, caz in care acum s-ar putea sa fie in maruntaiele ghetarului.

Cu gandurile astea in minte si cu un amestec de speranta si anticipare plec inapoi pe urmele din seara anterioara. Soarele tocmai rasare si incep sa lumineze in mod magic toate varfurile din jur, dar de data aceasta aparatul a ramas in cort pentru a ma misca cat mai repede.

Nu e deloc greu sa urmez pasii inapoi, iar pe zapada inghetata si fara bagaj ma misc mult mai repede decat seara anterioara. Si la nici 20 de minute de la plecarea din tabara de baza, fix in mijlocul unui parau inghetat vad ceva ce nu prea se incadreaza in peisaj. Daca initial zic ca e un bolovan acoperit de gheata pe masura ce ma apropii imi dau seama ca e pachetul pe care il cautam.

In seara anterioara aici a fost de sarit cam un metru si jumatate dintr-o parte in alta si probabil cam in acelasi timp in care eu aterizam in partea cealalta ateriza si cortul in parau, motiv pentru care nu am auzit nimic. In schimb de ce nu a luat-o la vale si a ramas inghetat pe pietris nu am sa-mi dau seama, cert e ca mi s-a ridicat o piatra de pe inima atunci cand am recuperat lucrurile. Problema cea mai mare pe termen scurt ar fi fost salteluta, caci dupa cum am vazut pe pielea mea in noaptea anterioara e diferenta imensa intre cum izoleaza salteluta si cum izoleaza un izopren.

Revenind fericit in tabara de baza vad ca inca nimeni nu s-a trezit, lucru care mi se pare putin ciudat. Obisnuit cu Alpii si cu startul extrem de matinal, mi se pare ciudat sa nu vad pe nimeni treaz pe la 7:30-8.[...]

Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
Nu-mi place Beigbeder... - de JCC la: 06/10/2003 11:04:10
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
a scris multe aberatzii, mai ales de cand si-a intors vesta si s-a dat cu comunistii lui Robert Hue

cred ca are un bun public relation si are timp de pierdut sa accepte toate invitatiile la emisiunile unde e greu sa se faca plinul de personalitati.. apoi se face o moda, un bulgare de zapada...

In privintza singuratatii, o caut, sa ma pot gandi si analiza lucrurile linistit, fara deranj, dar momentele de singuratate deplina sunt greu de gasit..si cate o data imi lipsesc..
astea sunt momente doar, cand imi place sa ma regasesc, fara nimeni imprejur si fara obligatia de a sustine o conversatie

In rest viatza profesionala, sociala si mondena, multimea de prieteni, invitatiile, iesirile in grup... nu-mi inchipui sa traiesc fara ele, cred ca mi-ar fi insuportabil.
Beneficii vs probleme - de papadie67 la: 07/10/2003 03:02:18
(la: Scoli mixte sau unisexe?)
Incercand sa raspund la blogul (ce pocitanie de "cuvant") de-nceput, ma regasesc in ceata.
Am vietuit cu sex-opus-ul din clasa-ntaia pana la sfarsit, la terminarea facultatii.
E-adevarat ca fetele erau mai avansate, sexual si comportamental vorbind, cam tot mereu, de printr-a sasea incepand. Ei, si?
E-adevarat, deasemeni ca n-am cum sa fac o comparatie cu ce nu am trait, si-anume despartirea sexelor in scoli.
Nu vad de ce-ar fi bine de-a le desparti, atata timp cat nu am sesizat, la vremea mea, probleme cand toti eram gramada, la un loc.

A ne complica nu-nseamna-n mod necesar a avansa.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...