comentarii

biruitorul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dragă Tavi , nu te lăsa descurajată de neîndemânarea unui o - de Mircea Cristian Puscasu la: 25/03/2004 19:09:01
(la: Ce parere aveti despre preotii din ziua de azi?)
Există mulţi duhovnici care au nobleţea sufletească necesară...

dintr-o discutie cu un preot duhovnic
("Intapminari"-interviuri realizate de Sabin Voda cu parintele Teofil Paraian)

"– Pãrinte Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un îndrumãtor în viatã?
– E bine sã avem duhovnic, pentru cã e bine sã ne verificãm cu o constiintã strãinã de constiinta noastrã si cu o constiintã superioarã constiintei noastre. Avem nevoie de un om strãvãzãtor, un om care poate sã-si dea seama de niste situatii pe care noi însine, pãrtinitori fiind, nu le putem sesiza si nu le putem rezolva. Si atunci e nevoie de cineva între noi si Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care sã ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie de un om care sã asculte mãrturisirile noastre, care pentru noi înseamnã si o usurare sufleteascã. Avem nevoie de un om care sã stie mai bine decât noi ce trebuie sã facem ca sã înlãturãm din viata noastrã cele rele si sã ne întãrim în cele bune. Asta însã nu înseamnã totdeauna cã cel care se spovedeste are si un duhovnic. Sunt atâtia credinciosi ai nostri care nu au duhovnic, chiar dacã se spovedesc la un preot duhovnic. Adicã nu au un om de care sã atârne cumva, un om pe care sã-l consulte în anumite situatii. Cineva care se spovedeste o singurã datã pe an, cum ar fi în postul Pastelui, nu poti sã zici cã are duhovnic, ci s-a spovedit la un preot duhovnic. La fel cei care se spovedesc foarte rar, poate mai rar decât o datã pe an sau chiar dacã se spovedesc de douã, de trei ori pe an, nu poti sã zici cã au duhovnic, ci au un preot la care s-au spovedit sau se pot spovedi la mai multi preoti, care au darul duhovniciei. Duhovnic ai atunci când depinzi de cel care îti este duhovnic, când ai constiinta cã ai un duhovnic, când esti doritor sã-i cunosti îndrumarea, când cauti îndrumare la el. În începuturile crestinismului si mai ales în începuturile monahismului, erau si cãlugãri fãrã hirotonie si fãrã hirotesie, care erau consultati, care aveau o harismã a duhovniciei si care erau duhovnici fãrã sã fie si dezlegãtori de pãcate, dar aveau darul strãvederii si puteau sã îndrumeze nu numai pe baza unor cunostinte de viatã moralã, ci mai ales pe baza unei harisme de cunoastere, pe baza unei receptivitãti fatã de voia lui Dumnezeu care se descoperea celor care erau vrednici sã aibã strãvedere. Deci, pe vremea aceea, duhovnicia nu era o functie, ci era o realitate care se baza pe înainte-vedere, pe faptul cã cei care aveau darul acesta erau vãzãtori cu duhul. Or, acum duhovnicia este mai mult o functie, o situatie care, totusi, e superioarã situatiei de a nu consulta pe cineva, dar nu este ceea ce ar trebui sã fie sau ceea ce a fost odinioarã. Credinciosii trebuie, totusi, sã aibã un preot în care sã se încreadã si prin constiinta cãruia sã aibã încredintarea cã îi vorbeste Dumnezeu Însusi.
[…]
– Pãrinte Teofil, de ce trebuie sã ne mãrturisim gândurile cu voce unui duhovnic si nu direct lui Dumnezeu?
– Dacã putem sã ne mãrturisim gândurile si direct lui Dumnezeu, si le mãrturisim de fapt, de vreme ce avem trebuintã si de iertarea pãcatelor, care se dã prin mijlocitor, asezat de Dumnezeu pentru iertarea pãcatelor, e nevoie sã ne si mãrturisim gândurile. Toate negativele câte le avem, e nevoie sã le mãrturisim, pentru ca cel care dezleagã pãcatele sã stie dacã situatia este aceea pe care o prezintã credinciosul si ca sã ierte pãcatele, trebuie sã stie ce anume trebuie sã ierte. Mãrturisirea pãcatelor este un mijloc prin care omul contestã pãcatul, adicã nu doreste sã fie sub puterea pãcatului. E o mãrturisire, nu numai în sensul cã spui ceva, ci este o mãrturisire despre faptul cã nu doresti sã fii sub asuprirea pãcatului. Sunt unii credinciosi care nu au puterea sã-si mãrturiseascã pãcatele, se spovedesc adeseori si totusi tãinuiesc anumite pãcate. Si acesta este un semn cã ei nu sunt de acord cu pãcatul. Iar când, cu ajutorul lui Dumnezeu, reusesc sã îsi mãrturiseascã toate pãcatele, atunci a biruit asupra pãcatului si atunci are cu adevãrat usurare.
– Pãrinte Teofil, cum ne alegem duhovnicul? Ce trebuie sã cãutãm la un duhovnic?
– Mai întâi de toate se considerã cã orice preot fiind duhovnic, orice preot care-ti vine-n fatã, si mai ales un preot care conduce comunitatea din care faci parte, este duhovnicul tãu sau poate fi duhovnicul tãu. Deci, cei mai multi dintre credinciosi nu fac deosebire între preot duhovnic si preot care nu-i duhovnic si nu stiu cei mai multi dintre credinciosi deosebirea aceasta, pentru cã în majoritatea parohiilor din tara noastrã în special, preotii sunt si duhovnici. Si mai ales în Ardeal. Preotii sunt duhovnici, primesc duhovnicia îndatã dupã hirotonie si în cazul acesta credinciosii se pot spovedi la orice preot duhovnic si sunt îndemnati sã se spovedeascã la duhovnicul care conduce parohia din care fac parte. Numai cã existã si niste ezitãri si anume, oamenii în vârstã de obicei ezitã sã se spovedeascã la un preot tânãr, desi un preot tânãr este mai mare decât un om în vârstã de ani si care nu e preot si nu are duhovnicie. Dar existã o ezitare, am putea zice, într-un fel fireascã. Un om în vârstã se simte cumva împiedicat sã spunã unui preot tânãr chestiuni care sunt de-o viatã întreagã, asa cã fiind astfel de situatii sau apãrând astfel de situatii, care sunt situatii firesti si care nu pot fi trecute adeseori, omul trebuie sã-si gãseascã un preot la care sã aibã deschiderea de suflet si sã-i spunã ceea ce simte el cã-l apasã pe suflet sau ceea ce în mod firesc n-ar spune la nimeni. Si atunci ceea ce ar duce la o relatie de felul acesta între duhovnic si credincios ar fi deschiderea de suflet, omul cãruia pot eu sã-i spun ceva ce n-as spune la nimeni si ceva ce ezit sã-mi spun si mie însumi. Pentru cã sunt fel de fel de pãcate, sunt fel de fel de situatii, pe care oamenii le poartã în suflet si pe care unii le poartã în suflet o viatã întreagã si abia la moarte dacã le pot spune. În cazul acesta, motivul de apropiere ar fi deschiderea de suflet. În fata unuia nu ai deschidere de suflet, deci nu poate sã-ti fie duhovnic în mod firesc si fatã de altul ai deschidere de suflet si acela îti poate fi duhovnic si îti este duhovnic în momentul în care l-ai ales. Apoi, sigur cã trebuie sã fii încredintat de viata lui moralã, sã fii încredintat de capacitatea lui de a nu face caz de chestiunile care te privesc pe tine, capacitatea de a tine secretul spovedaniei si poate cã e pânã la urmã si o chestiune de simpatie.
– Pãrinte, credeti cã existã sau trebuie sã existe o pedagogie a duhovniciei, în sensul cã duhovnicul sã se raporteze la fiecare în functie de statutul sãu?
– Da, neapãrat. Omul nefiind o fiintã stas, trebuie sã îl iei pe fiecare dupã ceea ce poti întelege despre el, dupã ceea ce stii despre el. Pe unii îi folosesti cu asprimea, pe altii cu bunãtatea. Pe cei mai multi îi folosesti cu bunãtatea. Un credincios, de obicei, când merge la un duhovnic, se duce la un pãrinte, nu se duce la judecãtor, nu se duce la asupritor, nu se duce la cineva care sã dispunã cumva de el dinafarã, ci se duce la un pãrinte, care are inimã de pãrinte. Un duhovnic trebuie neapãrat sã aibã sau inimã de pãrinte, si asta e cel mai bine, sau inimã de frate sau inimã de prieten, sau sã aibã si inimã de pãrinte si inimã de frate si inimã de prieten. Un duhovnic trebuie sã aibã inimã. Dacã n-are inimã, nu-i duhovnic. Si sã-l trateze pe cel care vine cum s-ar trata pe sine însusi sau cum si-ar trata propriii lui copii, dacã are copii.
– Pãrinte, duhovnicul poate fi consultat sau cãutat si în afara spovedaniei?
– Da, si e bine. Sunt lucruri care se spun numai la spovedanie, pentru cã pãcatele nu se spun, ci se spovedesc – e o vorbã care-mi place foarte mult. Duhovnicul poate fi consultat în chestiuni generale si în afarã de spovedanie. Pentru cã nu trebuie neapãrat sã creãm un cadru de spovedanie ca sã rezolvãm niste chestiuni care nu trebuie rezolvate neapãrat în spovedanie.
– Pãrinte Teofil, ce înseamnã sã fii ucenic?
– Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã. "
Am mai meditat, draga Paianjenule, - de Hypatia la: 19/09/2004 11:36:51
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
si am ajuns la concluzia ca raspunsul la nelinistea ta metafizica ,dar absolut normala din punct de vedere existential, ar trebui cautat in textul biblic. Hristos intreaba retoric "Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?" Deci omul are suflet!
Cum nu putem da ceva in schimb pentru a ne salva sufletul, ramane sa intelegem ca salvarea lui - "ne referim la acel element despre care se sustine ca, in momentul mortii, paraseste trupul, fie ridicindu-se la cer, fie coborind in purgatoriu (?) sau iad"-, vine din manifestarile sufletului. "Caci, oricine isi va salva viata sa si-o va pierde, iar cine-si va pierde viata sa pentru Mine sau pentru Evanghelie, si-o va castiga."
Despre manifestarile sufletului prin cele trei facultati enumerate chiar de tine, dar care fac pe om unic in lumea vie, s-a mai scris in aceasta conferinta. Cred insa ca nu s-a accentuat suficient un lucru: ca sufletul, nematerial fiind, traieste vesnic, incepand chiar de la zamislirea noastra. El se dezvolta o data cu trupul, pana ajunge la o anumita stare de constiinta/ sau se degradeaza pe masura ce omul in sine creste, iar dupa despartirea de trup, mosteneste starea de a fi in conformitate cu gradul de constiinta la care a ajuns. Chiar scrie undeva in Scriptura ca in starea in care ne va gasi moartea in aceea vom fi judecati.
Mai cred, de asemenea, ca sufletul este acel motor fiintial care determina gandurile, actiunile noastre si sentimentele noastre.
daca sufletul nostru ne misca de la sine spre bine , vom ajunge in rai, iar de vom fi biruiti de rautate si vom face rau cu gandul, cu cuvantul, cu fapta sau vom purta sentimente negative, pierde raiul.
Sigur, exista si cazuri in care mila lui Dumnezeu este covarsitoare pentru cei ce au trait in intunericul rautatii si Domnul ii va ierta, dar nimeni nu se poate culca pe urechea asta!
Pe de alta parte, citind cele scrise in conferinta ta, dar si in cealalta, deschisa de DESTIN, am citit multe replici acide, pline de nerv, care nu-si au rostul. cred ca aceasta tema nu trebuie sa ne puna in conflict, ci trebuie sa duca la LUMINA. Parerea mea.
Hypatia
magister ludi :) - de Alice la: 26/09/2004 19:08:12
(la: Alegeri - Alegere = Optiune)
voi incepe concluzionand: io n-am inteles, bre, nimic.
sau ce zic io c-am priceput, nu se scurge pana la capat, in asa fel incat sa ma dumiresc, deslusind sujetul de discutie propus acilea.

bunaoara, ma-ntreb cum de-alege cineva CHIAR fraza aia din hesse?!
io as fi ales imediat prima biografie (a aducatorului de ploaie) si poate-as fi scris si versurile astea: "nebunia tineretii e biruitoare
nu eu il caut pe tanarul nebun
nebunul cel tanar ma cauta pe mine"
...da-nteleg ca nu 'rimeaza' bine continutului.(:

apoi, de ce teoria lui Maiorescu ar fi 'stalpnicul' Junimii?
si care-i 'treaba', mosule, cu I.H.Radulescu ?("scrieti, baieti, numai scrieti"!!!)

fie, am s-accept ca vad cuvantul 'piatra' peste tot si ca-l ieu metafora la ... treapta catre cer...
da' chiar sh-asa ... indura-te!
ai vrut sa neprovoci la competitie unindu-ne?
sau vrei sa vezi de competitia ne va uni?
e legatura stransa intre competite si 'proiect comun'?

ii vreo legatura cu forma fara fond?

joseph knecht

Adriane - de carapiscum la: 16/10/2004 10:49:39
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Iar te-ai manjit peste tot cu noroi si-ai iesit la atac crezand ca cineva o sa te stranga in brate de bucurie si de fericire cum arati. Uite cum o sa facem de acum inainte, ca sa nu ajungem la discutii inutile si iremediabil la certuri fara sens si rezolvare: fiecare o sa se joace in nisipul si cu lopatica lui, fara a supara pe celalalt. Eu unul nu te-am atacat cu nimic absolut asa incat imi rezerv dreptul de a te trece la ignorati in momentul in care vei mai continua sa manjesti cu degetele tale raschiate pline de noroi. Vrei sa ataci, n-ai decat, dar fa-o cu altii fiindca n-o sa-ti mearga si cu mine la fel cu ei. Iti recomand chiar sa citesti raspunsul Pr. Nistea pe forumul sau dat Denysei acum catva timp in urma.

Ai dreptul sa crezi ce vrei, cand vrei, cum vrei, sau poti sa nu crezi nimic. Nu ti-a fortat nimeni mana, ca daca ar fi fost asa cine stie daca nu ajungeai acum sa vrei sa-i strangi de gat pe crestini- si asa nu mai e decat un pas. Am mai avut cu o multime de persoane ca tine discutii asemanatoare... Stii la ce concluzie am ajuns pana la urma? Ca atunci cand nu mai au argumente sau contra-argumente, se incapataneaza numai sa nu-mi dea dreptate fiindca pur si simplu nu le place ideea de a da dreptate altora. De aceea de multe ori este o pierdere de vreme, si-am stiut asta inca de la inceput dar m-am gandit ca POATE iti vei mai schimba un pic atitudinea pe masura ce vom ajunge sa patrundem impreuna niste intelesuri mai adanci ale problemelor. Tu insa continui sa ramai la suprafata lucrurilor si de aceea n-am eu cum sa te fac sa intelegi. Poti s-o numesti neputinta, daca vrei neaparat. Asta insa nu te face pe tine biruitor. Stii, daca ai castigat meciul cu Germania si le-ai pierdut pe toate celelalte in calificari, atunci mai astepti cativa ani buni pana vei putea repara intrucatva ratarea. Si apoi, asta era un meci amical, nu trebuia sa te tatuezi si sa te razi in cap ca sa-ti sperii adversarii! Mai trage cate o gura de aer in piept si mai da o dusca de apa rece, poate-ti trece.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25256 (raspuns la: #25244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucius - de carapiscum la: 29/10/2004 12:44:36
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Cred ca n-ar trebui sa fie greu pt. cineva ca tine sa inteleaga un aspect simplu: frica de Dumnezeu nu se interpreteaza ca o frica nociva, sa-i zicem, sau ca o frica de pedeapsa, ci ca o RUSINARE, ca o parere de rau puternic interiorizata in constiinta si exteriorizata apoi in rugaciune. Asta inseamna frica de Dumnezeu, rusinea fata de Cel care ne-a dat viata si ne poarta in permanenta de grija. Asa cum un bun copil se rusineaza de parintii sai cand acestia sunt suparati pe el din varii motive, noi, copiii lui Dumnezeu, suntem "datori" sa ne rusinam (sa ne smerim si sa ne cerem iertare) de greselile faptuite- si care ne sunt oricum de multe ori trecute de El cu vederea, numai sa ne intoarcem cu parere de rau pe calea cea dreapta.

Cineva mai sus a spus f. frumos ceva despre relatia religie-stiinta. Si eu am zis candva acelasi lucru, ca nu intotdeauna stiinta progresiva s-a situat deasupra religiei, si intre ele nu s-a aflat vreo contradictie decat in momentul in care ea, stiinta, s-a pus pe negarea existentei lui Dumnezeu. Aseara am vazut chiar o stire de ultima ora: s-au descoperit ramasitele umane (asa cred arheologii si paleontologii respectivi) ale unei rase pitice de oameni care pare a fi una din verigile lipsa in lantul evolutiei la scara planetara. Si nici una nici doua s-au apucat si-au reconstituit, pe baza fragmentelor osoase descoperite, figura de maimuta a unui om primitiv- i-au facut un portret-poster asa de reusit incat si cei mai buni artisti ai Hollywood-ului cred ca au devenit gelosi pe asa gaselnita. Pana aici nimic neobisnuit. Si totusi... M-am uitat si eu la oscioarele alea dezgropate, nici urma de om preistoric, doar un craniu care nu se deosebeste cu nimic de unul al maimutelor. In fapt se cunosc cazuri celebre de inselatorii din acestea in care asa-zisi cercetatori au inventat oameni-maimuta ca sa-si treaca numele in cartile istoriei lumii. SI revenind la "omul" nostru, l-am ascultat pe unul din "profesori" care s-a lansat in niste teorii despre viata si activitatile acestui primitiv, mai-mai ca era sa spuna si cu ce se invelea ala cand dormea. In fond si la urma urmei toate sunt numai supozitii chioare facute sa adoarma vigilenta omului de rand- ca avea vocabular propriu, ca nu mai stiu eu ce facea... De unde stie "profesorul", i-a soptit vreun spirit de dincolo?! Dar pt. asta exista profesori, ca daca nu au cum sa ne ademeneasca prin intelepciune si cumintenie, atunci sa ne atraga prin povesti nemuritoare prost regizate.

Am deviat si eu destul de mult de la tema Hypatiei dar am vrut ca prin aceasta sa arat cat de puerile si usoare de moravuri sunt toate aceste teorii despre originea si evolutia umana ce nu inceteaza sa puna sub semnul indoielii originea din Dumnezeu. Asa ca tot ce mi-ai insirat tu in mesajul tau, nu-ti fie cu suparare, este cel putin o slabiciune a mintii unora (nu ma refer la tine care le-ai adus in discutie, ci la cei care le-au debitat). Asemanarile dintre pasajele/evenimentele biblice si unele interpretari sterile la ce s-ar fi petrecut de fapt (sau se va petrece in viitor), sunt ridicole de-a dreptul. La fel si inselarea asta a zilelor de pe urma cand oamenii nu mai asteapta mantuirea si vindecarea de la Dumnezeu, ci prin forte proprii. Si nu stiu cum se face ca de multe ori, dupa un oarecare timp, se trezesc niste cercetatori mai caposi care ii contrazic pe unii dinaintea lor aratand cat de nocive au fost unele din medicamentele sau prescriptiile lor. Oare care or fi avand dreptate, primii, care atunci au fost considerati salvatorii omenirii, sau cei din urma, care demonstreaza contrariul?

Un preot sau un crestin practicant nu-ti va spune niciodata "crede si nu cerceta"! Asta au inventat-o comunistii si-au pus-o in practica, apoi au aruncat-o in ograda ortodoxiei. Dimpotriva, crestinul autentic spune asa: "cred, Doamne, ajuta necredintei mele"! Ap. Pavel zice ca "toate lucrurile imi sunt ingaduite dar nu toate spre folos; toate imi sunt ingaduite dar nu ma voi lasa biruit de ceva" (in sens spiritual). Asadar crestinul cerceteaza cu mana Ap. Toma si se roaga de ajutor cand ii scade credinta.

Referitor la drepturile femeilor in antichitate ar fi bine sa nu generalizezi, eventual poti veni cu ceva exemple ca sa nu discutam orbeste. Nu stiu ce parere ai tu, dar tare imi pare mie ca femeile de azi- comparativ cu barbatii- au atat de multe drepturi si sunt atat de bine reprezentate peste tot in comunitate (ma refer la occident) incat as vrea ca macar din cand in cand sa-si mai aduca aminte cineva de vremurile trecute (sic!).

In ce priveste aspectul cu taierea... N-am ce sa-ti mai argumentez, taierea n-o face Dumnezeu la modul in care o percepem noi, in general. Aceasta ar trebui mai degraba privita ca o altoire, ca o taiere a vitei si lipire a ei pe un madular viu si roditor. Apoi asta sa mai stii, ca si cainii si porcii vor gasi loc in rai. Intelegi tu ce vreau sa zic...

Numai bine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26770 (raspuns la: #26604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"in spinii de-aici, arata-te, Doamne!" - de maan la: 04/01/2005 10:34:46
(la: religia este extremista)
liah, mi-ar placea sa redai un argument solid pentru afirmatia din tiltlu, fiindca nu-l gasesc, desi am citit de mai multe ori comentariul tau!

religia e extremista fiindca 'ameninta'?
eu, dimpotriva, nu vad nici o amenintare in citatul cu care incepi ... ti se ofera posibilitatea de-a alege: daca dumnezeu nu exista, n-ai pierdut nimic, daca exista ... iti asumi consecintele.:)

da, majoritatea celor care frecventeaza bisericile au o anumita varsta si asta se explica foarte bine, psihlogic: multi o fac din teama ca si-au asumat cam cu prea mare tarie riscurile de care vorbeam mai sus.

nu te duci la biserica 'sa vezi falsitate' ...si-n general nu te duci nici sa vezi si nici sa fii vazut.
Casa Domnului e toata firea, inclusiv sufletul Omului ... Biserica e locul privilegiat in care cauti intermediere intre Dumnezeu si sufletul tau impur.
preotul, iar nu omul de sub odajdii, e acel intermediar. Oricat de corupt ar fi, vei primi binecuvantarea!

religia a cauzat razboaie????
in aceeasi ordine de idei, FEMEIA a cauzat si mai multe razboaie ...:))))
ia, hai, vorbeste de Evul Mediu!!!!

Arghezi s-ar rasuci in mormant daca toti l-ar interpreta ca tine!
citezi din Psalmul VI, vad, anapoda.
pentru restul lumii voi copia poezia, de un teribil dramatism existential!
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

eu vad aici sete si neputinta, nu negare!

acuma, ce sa zic, ar fi interesant sa aflu: daca as gasi pasajul din Biblie unde se vorbeste de dinozauri, te-as convinge ca nu religia e extremista ci doar Omul?

ps. sunt convinsa ca n-ai citit niciodata mai mult de trei pagini din Bilblie, si sunt sigura ca n-ai citit-o toata.
spun asta fiindca, daca ai fi facut-o, ti-ai fi dat seama ca e vorba de un text incifrat, iti vei fi dat seama ca sunt putini acei carora le este dat sa-l priceapa si-atunci, problema ta cu dinozaurii ar deveni brusc teribil de amuzanta.
religie si credinte - de cattallin2002 la: 24/05/2005 12:17:11
(la: Putem vorbi de o Europa cu radacini crestine?)
Legat de radacinile crestine ale Europei, se impune o evidentiere: pina la "schisma" din 1054 se putea vorbi de o Europa care avea o singura biserica si credinta era pe unul din primele planuri al vietii locuitorilor din acea Europa, chiar daca in fapte nu se vedea intotdeauna la toti.
In 1054 nu s-a despartit Biserica in doua, nu s-a farimitat, pentru ca IIsus a zis ca pina la sfirsitul veacului Biserica pe care El a intemeiat-o nu v-a putea fi biruita si distrusa. Biserica a ramas una si ne bucuram ca si noi romanii facem parte din ea. Ortodoxia insasi se traduce ca "dreapta credinta" si asta nu este doar o figura de stil.
Sa stam drept si sa judecam: biserica ortodoxa nu a schimbat nimic din ce a ramas de la IIsus si de la sfintii apostoli. Slujba a ramas aceeasi, crezul la fel, trairea asijderea.
Noi putem sa stam si sa judecam cu gindirea noastra limitata cum e mai bine si care ar fi adevarul, dar un sfint luminat de Duhul lui Dumnezeu, zice din capul lui sau de la Dumnezeu? Si biserica noastra nu face sfinti pe oricine, care cum are o "viziune" e deja de la Dumnezeu. In vechime calugarii care aveau o vedenie, viziune, mergeau la un calugar cu viata sfinta care avea darul inainte vederii pantru a-l intreba daca au avut o viziune de la Dumnezeu sau o amagire de la diavol.
Insasi miscarile protestante au aparut ca un protest la exagerarile bisericii catolice, a indepartarii acesteia de la dreapta credinta, de la iubirea lui Dumnezeu.
Religiile orientale propaga ideea ca fiecare are adevarul, adevarul este dupa cum il vede fiecare om. Sa ne gindim daca este chiar asa;
Eu acum scriu de la un internet intr-un oras din Romania (Brasov). Rog citeva persoane care nu cunosc adevarul sa se gindeasca unde ma aflu: cineva poate zice ca in Romania, dar nu stie orasul, altcineva in Galati, unul in Italia, altul in Bucuresti si un altul in Brasov. Toti au avut dreptate? Fiecare s-a apropiat mai mult sau mai putin de adevar.
Dar acestea au fost numai pareri. Adevarul este unul singur in privinta asta, nu ma aflam in mai multe locuri deodata.
Asa este si in ceea ce priveste religia si adevarul despre Dumnezeu: ca o fi cum zic musulmanii, ca o fi cum zic hindusii sau catolicii sau ortodoxii, sau undeva la mijloc, adevarul e tot unul singur in toate amanuntele. Dumnezeu nu poate fi si exclusiv in afara lumii create cum spun crestinii, si inglobat in fiecare parte a lumii cum spun hindusii si budistii. Ori are unul din cei doi dreptate, sau poate este si in afara lumii si in fiecare particica a lumii, dar adevarul este unul singur.
Noi putem afla adevarul cautindu-l, cei pe care i-am intrebat la ce internet sint pot afla daca se intereseaza sau ma intreaba pe mine.
Dupa aceasta lunga paranteza revin la subiectul pus in discutie: radacinile crestine ale Europei. Ce importanta are pentru un ateu (liber cugetator, datator cu parerea) daca Europa are radacini crestine, doar din punct de vedere istoric (si asta tine de trecut)? Ce importanta are pentru un ortodox daca in viitoarea constitutie a Europei unite se va scrie ca e si putin crestina. Ce putem sa discutam noi in cadrul miscarii ecumenice? Facem si noi compromisuri si catolicii si protestantii pina ajungem la un punct comun care sa ne cuprinda pe toti. Poate pentru ortodoxi ar fi bine sa renunte la Fecioara Maria si protestantii vor accepta ceva din cultul nostru.
Poate daca spunem ca Iisus a fost un mare invatator putin mai mare decit Budha sau asemanator vom putea sa ne unim religia si cu budistii, in ton cu ecumenismul mai larg propovaduit in prezent, inclusiv de fostul Papa.
E ca si cum ca sa-i impac pe tori pe care i-am intrebat as zice ca sint la Cluj ca sa fiu la distanta egala de toti si sa-i impac pe toti. Asta nu ar fi o minciuna? Si daca continui as trai in minciuna.
Asa ca dragilor, sa cautam mai intii adevarul si cind l-am gasit va fi o mare bucurie. Si nu va mai trebui sa cautam prin gunoaie sau sa analizam fiecare idee emisa de mintea de mintea unuia sau altuia, in marea lor majoritate "luminati".
Spun toate astea din propria experienta, am fost ateu, apoi atras de paranormal (reiki, reviste de apranormal) pina am gasit adevarul. Si atunci nu a mai trebuit sa caut ceva acolo unde nu era. Fiind de putin timp credincios, ma iertati pentru putina mea stiinta in acest domeniu.
Cu dragoste multa pentru toti si Irina.
Catalin
om - de cattallin2002 la: 05/07/2005 13:06:32
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Pentru inceput imi pare rau sa-ti dau o veste proasta: religia hindusa in sine este malefica pt ca se inchina la idoli, asa cum faceu si popoarele cu care se luptau crestinii in trecut. Au cam aceiasi zei cu alte denumiri.
La ei totul e deiferit de religia crestina, par doar la fel si sint aduse sa para la fel. In 1893 s-a tinut la Chicago parlamentul religiilor si a venit si un guru hindus care a vorbit. Multi din cei de acolo au fost entuziasmati, multi intelectuali, de la Harvard chiar au devenit partizanii lui. Si guru asta si-a propus sa raspindeasca hinduismul in lume, si de aceea l-a facut sa para asemanator cu crestinismul . De aici vine ideea ca toate religiile sint la fel, toti se inchina la acelasi Dumnezeu, etc. Dar chiar el zicea ca toate sint la fel, dar deasupra tuturor este hinduismul, intelegerea ultima a lucrurilor. Si tot el recunostea ca hindusii au "curajul" sa se inchine si la rau. E o mare pacaleala si yoga e de fapt o munca intreaga sa ajungi sa te ajute diavolul, daca citesti viata sfintului Petru o sa vezi cum s-a luptat el cu un vrajitor din Roma care era f apreciat de Nero si avea puteri f mari. Putea sa zboare, etc. Si cum l-a biruit Petru. De asemenea am nenumarate marturii ale unor persoane care au facut yoga si apoi si-au dat seama ce faceau de fapt.
La intrebarea ta, normal ca Dumnezeu ne vindeca de fapt, dar am citit si experimentat ca atunci cind faci un pacat primesti un fel de energie de la diavol, care te face sa te simti putin timp bine si sa repeti experienta. Chiar cei ce omorau simteau o placere la inceput care ii facea sa repete experienta. Asta de fapt se aplica la toate viciile. La inceput cineva se drogheaza de placere si apoi nu mai scapa si daca vrea. Cu cit pune mai mult stapinire pe noi diavolul, cu atit e mai greu de revenit la normal. Si yoga e considerata un drog mai puternic decit cocaina.
Referitor la medici, si Dumnezeu in general daca ajuta pe cineva il ajuta tot prin ce se vede. Doar poate la nu stiu ce sfinti apre ajutor ca o minune, prin ce nu se vede. Poate e chestie de putere a credintei. Asadar eu ma rog si ma duc chiar la medicul de care am nevoie si altfel ma duc la 10 medici si tot nu imi gasesc ce am.
La P.S. am un raspuns clar, este tot o idee indusa de hindusi. S-au descoperit manuscrisele de la Marea Moarta scrise inainte de Hristos si erau aproape identice cu Vechiul Testament de azi. Si referitor la noul testament, exista numeroase copii ale Bibliei, daca cineva schimba ceva ramineau alte zeci de originale. Si apoi cum putea un sfint sa modifice ceva din cuvintul lui Dumnezeu, era nebun?
Numai bine. Sint si site-uri legat de ceea ce m-ai intrebat, ex www.sfaturiortodoxe.ro , sint mai multe categorii de subiecte.
#58014 (raspuns la: #57700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dupa cum urmeaza... - de camila la: 03/09/2005 08:29:07
(la: Rugaciune!)
Mai intai fac rugaciunile incepatoare(asa cum se fac si in BOR,la inceputul tuturor slujbelor):In numele Tatalui...,Slava tie...,Imparate Ceresc..,Slava Tatalui...,Prea-Sfanta Treime...,Doamne Miluieste...,Slava Tatalui...,Tatal Nostru...,Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri.Apoi fac Rugaciunile de seara,Rugaciunile de dimineata.Rugaciunile fiilor pentru parinti,Rugaciunile parintilor pentru fiii lor,Rugaciune pentru frati si surori,Rugaciunile sotzilor.Dupa care,mi-am programat,in fiecare zi a saptamanii,cate un acatist,sau canon de pocainta.De exemplu:Acatistul Maicii domnului,Acatistul Mantuitorului nostru IIsus Hristos,Psaltirea Maicii Domnului etc..Dar numai cate un acatist pe seara,pt ca uneori sunt foarte lungi si nu de alta ,dar eu le fac pe toate seara,dupa ce-mi culc copilasele mele si imi iau toate la un loc(rugaciunile),cate 1 ora ,1 ora si 15 minute..Iar dimineata,la prima ora,fetele calare peste mine ,ma trezesc si adio somn!N-as mai putea trai fara ele,fara rugaciuni!!Cate odata,asa sunt de sfarsita si terminata dupa o zi de munci cu 2 copiii de 2 si 5 ani si-mi zic mie insemi:"Nu mai fac nici=o rugaciune,le fac maine dimineata,ca sunt tare obosita"...Ma duc,ma asez in pat,inchid ochii sa adorm si imi inchipui cum,se bucura Sarsaila si sar in sus ca m-au biruit!!Si ma mai gandesc,cum ingerasul meu de la botez,plange langa mine,pt.ca le fac uratzilor pe plac!!Si uite-asa,sfarsita si obosita si fara de vlaga in mine,ma dau jos din pat,ma asez in genunchi si-mi fac toate rugaciunile..C-asa sunt eu,o "femeie la 30 de ani",silitoare si care-L iubeste pe Dumnezeu!!Pentru ca,demult,El mi-a aratat ca exista!!A facut ceva pentru mine,ce nu voi uita niciodata!M-a auzit,atunci cand L-am strigat plangand si cu inima sfasiata de durere!Si nu m-a lasat!!Mi-a indeplinit o dorinta...de viata si de moarte!!Si cred ca exista!!
Cosbuc- "Lupta vietii" - de Shtevia la: 17/10/2005 13:45:38
(la: În colţul meu, în lumea mea)
Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

Zau, ca imi recitam asta de cate ori ma gandeam ca de o parte sunt eu si de o parte e restul lumii. Apoi am invatat sa ma integrez in lume, fiindca si eu sunt din lume. Mi-am dat seama ca nu lupta e esentiala, ci intelegerea si ca de ce iti e frica, acel lucru urasti mai abitir. Si cand nu te temi, nu urasti, atunci exista numai iubire. Iubirea intelege, nu lupta cu sabia.
#79279 (raspuns la: #79262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul omului are si - de casyana la: 28/10/2005 18:27:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Sufletul omului are si el o lucrare asemănătoare cu cea a îngerilor. El are credinţa şi dragostea de Dumnezeu şi îl slujeste cu frică şi cutremur. Sufletul omului are şi el puterea de a sluji, de a ajuta pe fraţii săi, de a-i mîngîia în necazuri, de a-i îintări cuvîntul şi de a veni întotdeauna spre ajutorul lor.

Sufletul reprezintă într-un fel Crezul vieţii căci cu cît sufletul este mai luminat, cu cît purtăm mai mult dragostea de Dumnezeu, cu atît putem determina producerea de cît mai multe fapte bune, trăi mai bine şi mai împăcaţi, putem primi Mîntuirea.

Sufletul reprezintă dragoste, iubire, pace, un portativ de însuşiri care ne călăuzeşte pe anevoiosul drum în viaţă, Nu putem pleca pe drumul vieţii decît cu un suflet binecuvîntat de Dumnezeu, împăcat şi plin de lumină.

Omul, asemenea începătoriilor, stăpîneşte oraşe, ţări şi ţinuturi, dă legi şi conduce suflete după cum a zis Dumnezeu: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi"(Facerea 1, 28)

Sufletul omului curat şi luminat de puterea lui Dumnezeu stăpîneşte pe Ispititor, îl arde cu rugăciunea şi îl alungă cu credinţă. Sufletul nu vrea să facă voia lor şi, mai ales, nu se lasă biruit de patimile trupului şi ale sufletului căci Sfînta Treime este mereu apoape de noi, ba chiar şi ne ocroteste de cel viclean.

Sufletul, se poate spune că este un dar, căci acesta este un cadou de la Dumnezeu. Sufletul ne conduce în viaţă, ba chiar ne face să trăim, sufletul ne dă prosperitate, ne însemnează faţă de alţi oameni, sufletul ne educă, ne maturizează, ne arde, ne arată mînie, poate fura alte suflete, poate respinge, poate omori, sufletul poate fi un atu, o amintire, poate însemna speranţă, flacără, dorinţă, sufletul este lumina, sufletul este scînteia focului lui Dumnezeu care sălăşluieşte în noi.

În funcţie de viaţa noastră, de calea pe care o alegem, de influenţe şi de educaţie, sufletul are întotdeauna o parte bună în el, reprezentînd partea optimistă a lucrurilor.

Sufletul este nemuritor! Sufletul nu fură! Sufletul este doar locul unde se adună păcatele! Sufletul nu este ironic! Sufletul este un moştenitor! Sufletul poate lua decizii, iar aceste decizii pot fi influenţate sau nu.

----------------------------------------------------------------------
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"



Hello Camila - de cosmacpan la: 03/11/2005 17:39:05
(la: Rugaciune!)
pur si simplu ma surprinde curajul cu care fiecare spune sau recunoaste ce il ajuta. ma bucur ca pentru foarte multi dintre noi, nu modalitatea de comuniune conteaza ci destinatarul. Imi place mai ales ceea ce spui "dupa ce-mi culc copilasele mele" caci nu pot uita vorbele Lui: "Lasati copii sa vina la mine" si sunt sigur ca toti suntem copii lui. dar la fel de bine, nu pot uita cele spuse: "Sunteti Dumnezei!" (caci dupa chipul si asemanarea Sa suntem facuti) si intarite de EL: "Indrazniti, eu am biruit lumea". Tatal nostru este modelul dupa care trebuie sa ne croim monologul caci de fapt, Tatal cunoaste tot ceea ce ne trebuie si pe toate ni le da cu masura (cu masura fiecaruia). Doamne ajuta.
#84379 (raspuns la: #69443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragilor, Sunt de-a dreptu - de yogi bear la: 09/12/2005 10:37:49
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Dragilor,

Sunt de-a dreptul disperat. Atatea argumente solide, atatea dovezi…
M-ati convins.

Initial vroiam sa mai zic ceva de legea discriminarii, dar imi e teama ca iar intra cineva in panica si cere inchiderea thread-ului (sa nu faca infarct saracu’), ori sa raspund despre posibilitatea de vizualizare a aurelor la distanta prin intermediul pozelor facute cu film (nu si cele digitale), dar oricum unii n-ar crede pentru ca nu pot verifica personal, fie sa amintesc ce a zis preotul crestin suedez Karl Erik Nylund despre motivatia pentru care biserica ortodoxa comdamna MISA ("Yoga, care este la origine indiană, este privită ca străină şi periculoasă în multe ţări creştine, mai ales în ţări puternic ortodoxe, cum este România de exemplu. Yoga este privită ca un pericol pentru procesul de recrutare de enoriaşi pe care îl desfăşoară permanent Biserica, ca şi pentru faptul că enoriaşii pot fi atraşi de această "religie" străină, aşa cum e considerată Yoga de biserică. De aceea se simt obligaţi să lupte împotriva Yoga şi adeseori chiar să o demonizeze"), dar sunt convins ca fanaticii nu vor invata nimic din aceasta subliniere.

Depun armele. Asa ca mai bine il las pe Horica sa spuna ce are de spus in locul meu:

Religie si politica (H.-R. PATAPIEVICI)

Saptamana luminata reprezinta triumful vietii asupra mortii si al dreptatii asupra violentei. Din acest motiv, in breviarul meu de prezenta din saptamana luminata va propun un exemplu de cum nu trebuie facut si altul de cum trebuie facut. Primul exemplu se refera la violenta si la brutalitate. Nu am cuvinte indeajuns de strigatoare la cer pentru a spune cat de inadmisibil mi se pare modul in care autoritatile i-au tratat pe Gregorian Bivolaru si pe adeptii Miscarii pentru Integrarea in Absolut, MISA. Indiferent ce am crede despre ideile profesate de acest guru ori privitor la practicile acestui grup (iar eu cred ca sunt dubioase), intr-un stat bazat pe legi si care se pretinde guvernat de ideea respectului fata de persoana umana, nici un om, nici un grup organizat nu ar trebui sa fie tratat asa cum au fost tratati acesti oameni. Brutalitate, arbitrar, instigare, manipulare prin presa - toate viciile brutalitatii si ale nedreptatii au fost intrunite in ampla actiune orchestrata de fortele noastre de ordine (care, datorita agresivitatii cu care au actionat, s-au comportat ca niste forte de dezordine).

Comunicatele politiei referitoare la rezultatele descinderilor pareau copiate dupa comunicatele-demascare ale politiei din timpul mineriadelor, emanand un oribil iz de 14-15 iunie 1990. Instigarea la linsaj public plutea in aer. In plus, alinierea servila a mijloacelor de informare in masa la punctul de vedere al autoritatilor a construit un caz tipic de persecutie oficiala - realizata fizic cu ajutorul bocancilor, iar simbolic cu ajutorul linsajului de imagine. Pe scurt, chiar inainte de Pasti am avut un exemplu nefericit de triumf al brutalitatii, servit societatii pe tava de acele forte ale statului nostru care ar fi trebuit sa asigure ordinea si pacea sociala.

Inca o data: aici nu este in chestiune daca suntem sau nu de acord cu practicile private ale grupului de oameni care il considera pe Gregorian Bivolaru un guru. Aici este in chestiune administrarea arbitrara a fortei de catre autoritatile statului, brutalitatea excesiva a fortelor de ordine si vasta operatiune de manipulare prin presa la care s-au dedat institutiile implicate in orchestrarea actiunii impotriva lui Gregorian Bivolaru (si a grupului sau de adepti). Eu pot sa dezaprob vehement ideile vecinului meu: nu am deloc dreptul sa instig lumea impotriva lui sau sa il brutalizez in numele acestui dezacord. Acestui respingator abuz de brutalitate trebuie sa ii contrapunem frumosul mesaj de Pasti pe care Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, IPS Bartolomeu, l-a transmis martea trecuta tuturor credinciosilor ortodocsi. Este un mesaj neobisnuit prin franchete, precizie si originalitate. In pastorala sa, IPS Bartolomeu ne atrage atentia ca, din perspectiva calitatii noastre de cetateni, bucuria pascala din acest an sta nu numai sub semnul biruitor al integrarii in NATO, ci si sub semnul ingrijorarii fata de riscul ratarii integrarii europene, ca urmare a flagelului coruptiei, de care nu mai reusim sa scapam. Potrivit ierarhului ortodox, invierea Domnului reprezinta biruinta lui Dumnezeu asupra coruptibilitatii.

Or, coruptia este viciul omului care isi degradeaza spiritul prin incalcarea conduitei sociale. "Se spune ca la noi coruptia este generalizata, chiar institutionalizata, ceea ce e foarte grav. Inainte de a fi un viciu, coruptia este o mentalitate. Nu putem visa la integrare europeana fara a purcede la propria noastra insanatosire morala (...). Invitarea noastra de a intra in structurile europene se refera si la aceasta conduita morala (…). Din aceasta cauza, riscam sa fim primiti precum un corp strain sau ca o ruda saraca ori ca un ins usor handicapat". In fond, IPS Bartolomeu ne reaminteste faptul elementar, dar in mod convenabil expediat de noi toti pe sub masa, ca vinovati de pacatul coruptiei nu sunt numai cei care primesc mita, ci si aceia care o dau. Si ca - mare, mica - coruptia pe care o practica coruptii face parte din coruptia mai generala pe care o face, impotriva vietilor noastre, moartea. Aici imi pare a sta indrazneata originalitate a pastoralei sale - ca atunci cand corupem sau ne lasam corupti, prin fapta noastra, in fond, cea care triumfa in lume este chiar moartea. Daca vrem sa sarbatorim invierea Domnului, sa o facem constienti ca, prin inviere, a fost si este permanent infranta forma cea mai radicala si intensa de coruptie, care este moartea. Si ca e complet ilogic sa incurajam coruptia prin care, smechereste, ne aranjam ploile si, in acelasi timp, sa speram ca cealalta coruptie, a mortii, ne va ocoli. Caci omul e corupt atat de raul din el, cat si de moartea care il roade. Iar aceste doua forme de coruptie, desi diferite in intensitate, sunt identice in fond.

Mie, unuia, aceste cuvinte si contextul lor - de mesaj de Pasti transmis de un inalt ierarh ortodox tuturor credinciosilor - mi-au mers drept la inima. Mi-am zis, citindu-le, ca asa trebuie sa faca politica o biserica - nu luptand pentru putere proprie sau sprijinind lupta pentru putere a politicienilor, ci angajandu-se in lupta pentru reforma morala si spirituala a credinciosilor. Caci, sa nu uitam, credinciosii nu fac parte numai din trupul bisericii: ei formeaza si corpul politic, iar un om moral are toate sansele sa voteze mai bine decat unul corupt.

http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2004-04-26&art=863

Vezi si :
http://www.cafeneaua.com/comment/reply/1307/92417
http://www.cafeneaua.com/comment/reply/1307/92620
#93944 (raspuns la: #93639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca acel "om de bine " are m - de Chickenita la: 28/12/2005 16:14:18
(la: Stiti pe cineva...?)
Daca acel "om de bine " are mai multa influenta asupra colegilor si prietenilor tai, atunci inseamna ca nu ai prieteni. Am intalnit destui parsivi in viatza mea dar din fericire au disparut asha cum au venit si asta pt ca nu i-am bagat in seama. Eu ii numesc "dureri de cap" care trec. Si apoi cred ca uneori e nevoie de ei, asha mai facem si noi diferentze si ei ne coloreaza viatza. Eu una m-as plictisi daca nu as avea cate un "monstrulet" dintr-asta de biruit!Am avut de cateva ori satisfactia de ai vedea pe unii dintre ei renuntzand la " bunele " obiceiuri. Si asta pt ca si-au dat seama ca desi unii "musca" la vrajeala lor, de cele mai multe ori sunt respinsi si alungati .........cam de peste tot!
De intaratat , e si asta o varianata dar pana la urma si ei sunt oameni si obosesc si ei!
#97404 (raspuns la: #96703) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Ella Popa la: 11/01/2006 14:49:32
(la: Stiti sa folositi "bisturiul"?)
Stii, in Biblie eu nu am gasit doar oameni desavarsiti...daca stau sa ma gandesc sunt mai multe exemplele de oameni cu probleme. De aceea imi si place Biblia , pentru ca ea ne descopera asa cum suntem, rai pana in maduva oaselor, egoisti, neintelepti...dar tot aici gasim si remediul pentru "boala" noastra! Cred ca doar prin puterile noastre nu suntem in stare sa alungam raul din noi. In cel mai bun caz putem sa-l mascam, sa-l alungam intr-un cotlon mai ascuns insa s-ar putea sa-si arate coltii exact cand ne asteptam si ne dorim mai putin!Au fost sarbatorile, Craciunul si fiecare poate ne-am dorit sa fim mai buni, mai altruisti... Poate am resusit, poate nu! Si fiinndca ai pomenit de Biblie, exista un indemn in ea:"Biruiti raul prin bine!" Si tot ea zice ca Binele este Unul singur....
#99604 (raspuns la: #99577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suntem prizonieri in Religie? - de cosmacpan la: 13/02/2006 09:05:26
(la: Se da fraza:Cine iubeste adevarul,uraste pe Dumnezeu.Comentarii?)
Suntem prizonieri in Religie? - nu suntem prizonierii temerilor noastre. Taranul roman spune sa faci ce spune popa nu ce face popa, de ce? pentru ca si popa este om si greseala este omeneasca.
Religia a facut, face si va face crime si e absolut intoleranta - mi se pare gresit pentru ca nu religia ci oameni care o propovaduiesc, pentru ca sunt oameni sub timpuri, interese, meschinarii si .......bestialitate? cine spunea ca "in fiece inger gasesti un strop de intuneric si-n fiece damnat o raza de lumina?"
Incearca o lectura din Nicu Steinhartd (Daruind vei dobandi) si cauta sa-ti aduci mereu aminte indemnul "Indrazniti, EU am biruit lumea!"
#105489 (raspuns la: #105269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca........... - de cosmacpan la: 16/02/2006 10:51:27
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
M-a trezit un sforait
nu-i al meu, al meu e oare?!
sforaitul din dotare?
deci: daca Tzara ar fi trait
cu-alui Dada am fi razbit
sa spunem ce-aveam de spus
si rimele-ar fi ajuns.
caci: am o stare cam comfuza
de ventuza,
muza iar m-a parasit
si cu-un june a fugit.
nu o dau la urmarit
ca-i mai bine de gandit.
de gandit de patru ori
ca muza-i cu capu-n nori.
si mai uita sa se-ntoarca
da io stau si-astept la poarta.
ca e-o groapa cu furnici
ala-bala-portocala.
baga din arcus:
io de table m-am lasat
seara pe-nserat
ca m-apuca cate-o frica
poarta-n casa cica.
table scurte, ori mai lungi
duca-se-n pustie
pulurile eu le-am dat
stranse in cutie.
in vaduri ape repezi curg
pe Cosma-l ia racoarea
de rusi el crede c-a scapat
dar....Ce vezi? zice spaimantat
Nimic, mi s-a parut asa
si te intorci pe-o parte.
iar cand vrui sa ma dau lovit
sirenele imi suna:
"Copiii nu-nteleg ce vor:
A plange-i cumintia lor.
Dar lucrul cel mai las in lume
E un barbat tanguitor.
Nimic nu-i mai de ras ca plansul
In ochii unui luptator.
O lupta-i viata; deci te lupta
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Esti un nemernic
Cand n-ai un tel hotarator.
Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni,
Te lupti pe seama tuturor.
E tragedie-naltatoare
cand biruiti ostenii mor.
Dar sunt eroi de epopee
Cand bratul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plange
Si-i un neom ca-i dezertor.
Oricare-ar fi sfarsitul luptei,
Sa stai luptand, ca esti dator.
Traiesc acei ce vreau sa lupte;
Iar cei fricosi se plang si mor.
De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara,
Caci moartea e menirea lor."
Am plans cumva?
Nu luati in seama
O musca mi-a intrat in ochi
Mai stau si-astept, de n-o sa vina
L-anunturi caut alta muza
caci rima inca bate-n piept.
(mai ce-am mai zis-o)
ghiocelului firav, cu dedicatie - de anisia la: 26/02/2006 22:12:27
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ghiocel ce te-ai nascut
dintr-un pitic mai scazut
mic, adica, vreau sa zic
mic si foarte...cam peltic

fara cap cand a ramas
piticelul s-a retras
si un testament a scris
fiecarui parca-un vis

i-a lasat! mie capu'mi reveni
ce sa-ti spun... cand auzi
sus saltai de bucurie
si cazura lacrimi mie

cap asa frumos sa am
norocoasa sunt...spuneam
ghiocelule firav
nu cunosti tu un zugrav?

capu'acela sa-l picteze
ranjetul sa il mascheze?
ca ma sperii cand ma uit
pe tzepusa, biruit

capul cum ii sta
piticului ce fura
vorba-mi ce am inventat
altui om in dar i-am dat
_____________________________________________________
métamorphoser...
#108345 (raspuns la: #108330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Banuiesc ca nu-i o inventie r - de ayoka parol la: 11/03/2006 19:19:41
(la: Din mojiCIZMELE romanilor...)
Banuiesc ca nu-i o inventie romaneasca (taranul cand intra in conacul boierului nu se apuca sa-si desfaca nojitele la opinci…).
I-am zis traditie in sensul de ,,traditie a prostului gust” si ,,specific romanesc” in sensul de perpetuare a unui romanesc meschin, altul decat cel vechi si mai sanatos, dar biruitor in recrutarea continua de ,,prozeliti’’…
Iar Canada si SUA de ce ne-ar mira? Din cine se trag popoarele lor? Din cei mai aventurieri si mai ,,diversi” oameni (care sigur nu s-au descaltat cand au pus piciorul pe continent si nici multe alte generatii n-au facut-o), dar parvenitii lor de urmasi, jumate salbatici, jumate pleava societatii, au tinut sa faca dovada ca sunt de soi bun pana la urma…
Cat priveste pantofii expusi in holul blocului…eu zic sa incercam si noi, romanii, varianta asta…e un mod elegant de a-i da de pomana…de a bucura perversii…de a astepta in fiece seara pe vecinul Mos GERILA sa ni-i umple cu daruri….
unde e iadul? - de ionutz1700 la: 07/04/2006 20:36:36
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Dumnezeu a biruit iadul cu invierea Sa. cum de mai exista?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...