blana de urs de fratii grim

Juli, pentru prieteni (fie ei şi virtuali) fac orice!

Aduc trandafiri din grădină şi, la nevoie, mă transform şi în blană de urs!
:))))

Fara ordine interna

Cei trei muschetari
Contele de Monte Cristo
Insula Misterioasa
Doi ani de vacanta
Toate pinzele sus
Fram ursul polar
Fratii Grimm (2 voume cartonate galben si rosu)
Mituri si legende...(Alexandru Mitru)
Ivanhoe

Orb prin Gaza(At the mill with slaves)
Cel mai iubit dintre paminteni
The spy who came in from the cold
La est de Eden
Calea regala(Malraux)
A passage to India
Procesul

il tinea in garaj, pentru ca-n casa nu-i dadea voie nevasta-sa...
da, e groaznic si de prost gust...oribil!
nu pot sa spun ca ma dau in vant dupa miscarea ecologica, dar mi se par oribile si capetele incornorate de cerb puse pe panoplie, blana de urs pe jos sau alte piei de animale imprastiate in casa...asta poate, din cauza ca-mi plac mie animalele, desi vanatoarea ii da unui barbat o alura de extraordinara masculinitate.

dupa anuntul Iranului se pare ca asta este. Oare al 4-lea razboi mondial va fi cu bate si pietre?... daca supravietuim, ne luam fiecare ghioaga si blana de urs in jurul braului, aprindem un foc si facem o cafenea cu valatucii de fum....:).uuu...yama,yama,yama yaaa....berere re re re re...
Mario
"Think, think, think..." Winnie the Pooh

ai,sanchita, nu ma provoca...

pai ce-ai vrea sa fac? sa-ti citesc din Fratii Grim? n-am dictie...:(
asta stiu, asta fac!
a...cred ca poti memora si poezia aceea cu "o, ramai..."
Daca n-o gasesti, cauta-l pe Marius Ivanov, el trebuie sa o aiba, inramata, pe holul de la intrare.

..imi spuneam ca parintii nu se pot pune in pielea copiilor lor si ca, de aceea, nu-i inteleg.
Imi promisesem ca cu mine nu va fi asa. Ca voi tine minte cum gindeam "pe cind tinar mai eram" si ca voi avea limba comuna cu copii mei.
Mai apoi am inteles ca nu este indeajuns.
De inteles trebuie, dar copiii vor sa vada in parintele lor o entitate indestructibila, o stinca de reazem, un sprijin neclintit la nevoie si nu chiar un prieten de seama lor.
Si au venit. Copiii adica.
Si, in pofida celor de mai sus, habar nu am avut ce vor.
Imi aduc aminte de o scena la Walt Disney. Parada de incheiere a unei zile.
Trec ele tot felu' de camioane impodobite cu flori si pe remorca lor tot felul de Ilene Cosinzene, pitici sapte, Cenusareasa, Scufita Rosie - apropo, timpita poveste, ca copil nu am inteles niciodata pe proasta aia, ca sa nu mai vorbim ca e o poveste de groaza - , chestii din Fratii Grim - mari antisemitzi - , Andersen, etc.
Si printre remorcile alea, saltimbanci de tot felul. Si deodata vad o figura cu chip de ursuletz, care trage dupa el un carucior plin de jucarii de care mai de care interesante. Si sa vezi mirare, plinge sfishietor si toti copiii din jur se prapadesc de ris.
A mare a mea avea de toate. Ea era ca si ursuletzul acela.
De inteles ceva, intelegeam io. Tara strina, mentalitate diferita, la scoala bisericutze deja formate si poate ca si etnia ei era un impediment.
Daca invita pe vreo americanitza acasa la noi, sau nu venea, sau nu o mai invita la rindul ei.
Un alt shabatonist, avind probleme asemanatoare, a fost mai intelept decit mine. Si-a luat familionul in circa si, tzushti, inapoi la Israel.
A mai fost ceva interesant.
Ma imprietenisem cu un "american" venit proaspat din Maroc ca sa-si dea doctoratul.
Cam asa devine chestia. Ce am eu comun cu un marocan? Simplu. Eu striin, el striin.
Copiii lui ii tot mazgaleau peretii din casa.
La un moment dat le-a spus:
"Mai baieti. Va dau un perete, unul singur. Scrieti, desenati, mazgaliti..Dar doar pe el caci altminteri stricam relatiile diplomatice".
Unul din baieti, cel mare imi pare, e astazi un pictor bunicel, acolo la ei in Maroc.
Imi aduc aminte cum a fost cind in '64 am venit din Romania in Israel. Imi spune mama, Dumnezeu s-o aiba in paza Sa: "Vad ca aici nu se tipa la copii".
Chestia asta cu tipatul se poate mostenii.
Mi-a luat ceva timp pina am inteles ca tot ce poti obtine cu tipete, obtii mai bine fara, dar cu a mare a mea era, deja, prea tirziu..

prin metrou in sus
pe-o blana de urs
m-am smuls si m-am muls
sa fiu eunuc.
un testicuol e dus
altu-i paradit
si-altu-i ciopartit.
zidu' rau ma strange
tzatzisoara-mi plange
iesita afara,
lunga si sprintara.
burta mi-a chelit,
mai jos am murit
ca la Maglavit...:))))))

Cei doi calatori, gasira adapost la un gospodar, care se indura deai sa-i lase in grajd. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie, amandoi se culcara, invelindu-se cu toale, ca se lasase frigul. Vezi insa ca din pricina oboselii, uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar, si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. Bagara ei mana in buzunar, sa vada ce-i supara, si cand o scoasera, nu le veni sa-si creada ochilor, ca in loc de carbuni era plina de aur !... Si ce crezi, parul de pe cap si barba le crescusera la loc, din belsug.
Acu erau oameni avuti, dar vezi ca giuvaergiul, care din fire era mai hraparet, isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul, si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. Dar parca era multumit !...Un hraparet, cand are mult jinduieste si dupa mai mult... Cum era lacom de avere, giuvaergiul ii propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si, cand s-o intuneca, sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva.
- Eu sunt multumit cu ce am. Peste putin o sa ajung mester, si-o sa ma insor cu aleasa inimii. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit... La ce m-as lacomi ? ...
Dar ca sa-i faca pe plac, mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte. Catre seara, giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni, si-o porni la drum catre colina piticilor. Si ca si in noaptea trecuta, ii afla pe toti acolo, jucand de mama focului si cantand. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. Giuvaergiul doar atata astepta, si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si, culcandu-se, se acoperi cu haina. Si mai inainte de a adormi, isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul, o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat.
In zori, de cum deschise ochii, se scula sa-si cerceteze buzunarele, dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. Si oricat de mult cauta, nu gasi decat tot carbuni. "Nu-i mare paguba - se mangaie el - ca tot mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !..." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese, ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui. Si ce crezi, odata ramase incremenit de spaima, ca-n locul aurului erau doar carbuni !... De amar, se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma, si la fel si barbia.
Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit... Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate, ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si, de mahnit ce era, incepu sa se jeleasca amarnic. La tipetele lui, croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea:
- Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. Si-o sa impartim averea frateste.
Croitorasul se tinu de cuvant, dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. Si cum ramasese chelbos, trebui sa-si acopere capul cu o caciula, ca sa nu i se vada betesugul asta.

ce sa dam noi? votul? drumul la turbine?
uite-aci rap, rapere...

am iubit ca nebunu', pe-ascuns
pitipoance, pe blana de urs
ma doare-n pix de stele
de sufleu, de bombeu si masele.
ma tuna-n cap, ma ploua-n gat
iubesc precoce si-s urat
am patimi ascunse si sorb
vodca ruseasca din orz
in general, iubesc un minut
apoi, ma plictisesc, mi-e urat;
aceeasi prajitura cu alta crema
aceeasi entitate, aceeasi schema
ea jos, eu deasupra ei
s-a ars motorul, nu mai ies scantei
eu dedesubt, ea deasupra
nu-i bine, scartaie patul si usa
cine iubeste si lasa precoc
trasni-l-ar necazu' c-un streptococ
cine iubeste ce nu-i a lui
sa ramana gravid, sa-l intepe un cui...
...etc. :P:P

dar gratarul sa nu lipseasca.
...si cand te gandesti ca nici n-a venit Craciunul, porcii sunt inca vii...ce punem pe gratar? blana de urs?

io beau vin nefiert dar o cupa de jinars aburinda, cu boabe de piper si 3 frunze de coriandru...nu refuz. :P

si blana de urs in cabana parasita :))

o sticla de palinca de la mama ei, un trandafir rosu artificial, tangoul "una paloma negra", un dres desirat pe o gamba lucrata, un escarpen cu toc de cristal crapat si o seara de noiembrie, compensata de un foc in semineu. (optional: blana de urs).

se cere: incropiti o povestire erotica! (se accepta si un eseu erotic)

iau io sticla cu palinca, arunc naibi trandafiru' artificial, ca-mi aduce Anahoret unu' natural din gradina castelului. :))
Gamba-i fina, nelucrata, fara dres si alte cele. Muzica-i cea a inimii in timp ce ascultam focul trosnind in semineu, tolaniti pe blana de urs... ce-o iesi nush... nu ma pricep la povestiri erotice.
Vorba cuiva, sunt chestii care se fac, nu se povestesc, cum ar fi ceea ce firesc urmeaza daca un barbat si o femeie se iubesc, se atrag. Altfel, n-au ce cauta in doi pe o blana se urs in fata semineului... ;)

Cand a facut Dumnezeu pamantul, cu tot ce se vede pe el, se zice ca animalele nu aveau coada si urechi. Tocmai tarziu de tot, s-a gandit Dumnezeu sa le dea aceste podoabe. Asadar, a luat tatal ceresc rabojul dobitoacelor si socotind cate sunt, a inchipuit de fiecare cate o coada si o pereche de urechi, apoi a sunat din corn si, la porunca sa, s-au adunat toate dobitoacele. Toate, supuse si blande, stateau inaintea Domnului, asteptand sa fie impodobite.
Dintre ele s-au gasit insa trei, care au voit sa-l pacaleasca pe stapanul lumii si acestea au fost: ursul, vulpea si magarul.
Cel dintai, adica ursul, nici nu s-a sinchisit de porunca lui Domnului si fiindca era iarna, a ramas in barlogul sau. Ceilalti doi s-au infatisat inaintea lui Dumnezeu, dar cu gandul ca vor face in asa fel, ca sa poata scapa de o asemenea podoaba; caci vulpea cum este de sireata si-a zis ca, daca va avea coada si urechi, i-ar fi mai greu de gonit, cand ar fura ceva, iar magarul, in prostia lui, se vazuse intr-o oglinga si i se parea ca este mult mai frumos fara coada si urechi.
De aceea s-au sfatuit intre ei sa ramana mai la urma celorlalti si, la sfarsit, sa se ascunda printre cei impodobiti.
Incepu dar Dumnezeu sa cheme cate una dintre dobitoace si sa le impodobeasca pe fiecare cu coada si urechi. Astfel a mers lucrul linistit, pana cand nu mai veni nici una in fata Domnului, dar mai ramasesera trei cozi si trei perechi de urechi. Intreba Domnul pe dobitoace, care dintre ele nu a fost in fata sa, dar nu raspunse nici una. Atunci se manie Stapanitorul si cautand printre ele, vazu pe cei doi furisati intre ceilalti. Ii chema la sine, certandu-i cum se cuvine; dar mai lipsea unul pe care nu-l gasea.
Luand Dumnezeu condica cea mare, facu apelul si gasi lipsa de urs. Se manie dar si mai mult; voind a-l pedepsi, zise:
- Fiindca voi ati voit sa ma pacaliti, voi adauga si partea celui care lipseste, tot la podoabele voastre, iar el sa ramana ca netotii. Si cum a zis, asa a facut. A adaugat la urechile magarului inca o pereche, iar vulpii i-a mai inadit coada pe atata si le-a dat drumul apoi.
De atunci ursul nu are coada si urechi, iar toata iarna nu iese din barlog. Tot de atunci si magarul, fiindca nu s-a mai vazut in oglinda, tipa cu hohot, de cate ori vede cate un frate de al lui, iar vulpea tot de atunci are coada asa lunga si de furat tot nu s-a lasat.

Fratilor, homosexualitatea a aparut din plictiseala si din lipsa de frica de Dumnezeu si de preocupari majore. Este impotriva naturii, a legilor logicii si a legilor lasate de Dumnezeu, pe care daca nu le respectam s-a ales praful de noi, o sa putrezim in iad. Pe de alta parte homosexualii trebuie ajutati si nu judecati, dar nu sa prolifereze legalizand homosexualitatea, ci sa se indrepte. Mai ales in Romania, parca s-au terminat femeile, sau invers barbatii, sau cel mai bun lucru care il poti spune unei femei, in loc sa incerci sa o cunosti cu adevarat, este : "Stii, prefer un barbat, imi pare rau !". Ca e genetic sau nu, cine poate sa corecteze erorile genetice ? Cel care a intemeiat codul genetic, adica Dumnezeu. Acolo e solutia. Nu a spus Domnul nostru Hristos :"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ?". Cine cauta in alta parte, isi pierde timpul si sufletul din pacate.
Oricum, sa nu aducem anormalul la rang de normal si invers. Desi scrie in Biblie ca asa se va intampla.
Sorin -Dallas

Alexandra, scuze, mii de scuze pentru jignirile ce ti s-au adus la mine "acasa"

un vechi proverb spune: "cine injura oaspetii gazdei, injura gazda"

Pt. Norway,<
Ce te-o apucat, frate, cum naiba de poti fi atat de agresiv, cum iti poti permite sa jignesti pe Alexandra?
este intolerabil, si in calitate de gazda nu o pot admite..

Regret mult, Norway, apreciam unele comentarii ale tale, scriai cate o data lucruri interesante.. ce te-a facut sa sari calul? ce te-a apucat sa insulti?

Regret si sunt in obligatia sa te banez de pe acest subiect si sa-ti sterg mesajele insultatoare..

daca o sa revi mai tarziu politicos, o sa fi bine primit...

Fratilor , dupa mine intelectualul e acela care isi castiga painea municnd cu creierul si nu ma refer numai la invatat. Din punctul meu de vedere intelectualul ca om nu este cu nimic superior muncitorului de pe santier, dar exista o diferenta. Eu lucrez ca Software developer intr-o mare firma din USA si va pot spune ca dupa 9-10 ore de lucru aproape fara pauza esti stors si iti este foame la fel ca celui care lucreaza pe santier. Asa cum v-am spus, este o munca aparte, iar aici intelectualii, adica cei cu studii si care lucreaza in domeniu(inginerii, arhitectii, avocati, medici) sunt platiti dublu , triplu sau chiar mai bine decat cei care fac munca fizica si din cate imi amintesc cam asa e si in Romania. Ce sa va zic? intelectualul este predispus la mandrie iar muncitorul este predispus sa il judece pe intelectual, am observat din experienta. Din punctul meu de vedere ca oameni sunt egali, ba chiar intelectualul este predispus sa cada in pacate mai usor decat muncitorul. Sunt avantaje si dezavantaje: Intelectualul paote ajunge sa faca anumite boli ca anxietetea sau chiar probleme cu muschii si oasele de atita stat pe scaun, pe cand muncitorul poate sa faca hernie de disc de la ridicat sau poate sa cada in patima betiei, am observat tot din experienta. Deci eu fac deosebirea doar ca mesertie fiecare cu avantajele si dezavantajele ei. Tot din experienta am observat ca nu prea se amesteca, sunt cam ca uleiul si apa. Dar daca si unul si altul se taie la deget tot sange curge, sunt la fel construiti anatomic, doar ca unul este mai rezistent psihic iar altul fizic, toti ar trebui sa se inchine aceluiasi Dumnezeu, si unul si altul vor fi judecati pentru greselile care le fac, dar trebuie sa va spun ceva: Tarile capitaliste sunt conduse de intelectuali iar tarile comuniste sau ex-comuniste de catre falsi intelectuali. Va rog sa faceti diferenta intre un intelectual si un fals intelectual. Unul care are o diploma de facultate dar nu continua sa isi bata capul sau doar semneaza cu ochii inchisi niste documente , acela nu este un intelectual. Cam asta s-a intamplat cu Romania. Acum sper sa isi revina si sa produca mai multi intelectuali decat pierde prin emigrare.
Concluzia mea: in afara de meserie, intelectual adevarat este acela care invata toata viata si va garantez ca exista locuri in lumea asta unde esti silit sa faci asta, daca vrei sa iti pastrezi job-ul si sa iti tii familia.

Doamne ajuta !

Sorin- Dallas

Caerul mi-e pe sfarsite
Poate maine-si curma firul
Intre patru blani de scanduri
Sa ma cheme cimitirul

Jale mi-e de voi, mamuca..
Chiar visez si chiar desteapta
Vad pe-o margine de groapa
Bietu taica-tu m-asteapta..

Tu, odoru mamii-n urma
Sa te-aduni cu fratii acasa
Si sa-mparti agonisirea
De pe urma lui ramasa...

Lui Mitrut sa-i dai zavoiul
Din rachiti, dinspre paraie..
Caru si-un pogon de lunca
Sa le dai lui Niculae..

(strofa aceasta nu mi-o amintesc)

Iara tu, ca mai cu stare
Decat fratii zisi pe nume
Sa iei casa-n care tie
Ti-a fost dat sa vi pe lume..

Cand si cand, in miezul verii
Sau la Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n toti anii
La casuta mea, baiatul...

Avand tihna si odihna
La venire sau plecare
S-aprinzi si la groapa maichii
Cate-un pai de lumanare...

Si-a tacut apoi batrana...
Si-a plans mult, cu lacrimi grele
Ce curgandu-i lin in poala
Se-ntalneau cu ale mele.....

Iti multumesc mult de tot...m-ai facut sa ma simt iar mica, cu mama langa mine, mandrindu-se ce fata desteapta are...stiu poezia asta de cand aveam 6 ani...o vesnicie....Sarbatori Fericite si La multi ani!

Despre originea omului
Sursa: Isabela Iorga
Data: 06.01.2003

La Annunaki (Nephilim) s-au descoperit cateva tablite sumeriene, continand un text foarte curios pentru noi, prin informatia pe care o transmite. Aflam ca, acum 450 000 de ani a aterizat pe Pamant o civilizatie sosita din Constelatia Taurului, roiul Hyadelor, pentru a-si salva planeta. Au extras de pe planeta noastra cantitati de aur si alte materii prime ce le erau necesare pentru atmosfera lor. Ei sunt cei care raman aici si vor intemeia o supercivilizatie pe care noi o cunoastem sub denumirea de Sumer. Ceea ce se cunoaste eronat este spatiul in care aceasta civilizatie a sosit si a intemeiat prima sa tara. Multi afirma ca civilizatia sumeriana a aparut dintr-u inceputuri pe teritoriul cuprins intre Tigru si Eufrat, in vechea Mesopotamie, insa nu sunt de acord cu aceasta afirmatie si voi incerca sa demonstrez si de ce, studiind chiar documentele vechi sumeriene.

Aceasta civilizatie intemeiata de catre extraterestrii din Constelatia Taur (steaua Aldebaran), a aparut pe teriroriul vechii Hiperborea, in zona actualilor Carpati. In 1961, Nicolae Vlasa descoperea primele tablite de la Tartaria, despre care se afirma initial ca ar fi fost “importate” din Sumer, dar dupa ce sunt verificate si datate la Moscova, concluziile vor fi altele. Tablite de acelasi tip se vor descoperi ulterior celor de la Tartaria in zona Portilor de Fier, la Lepenskii Vir, pe malul drept al Dunarii. Istoricul rus N. Jirov declara in revista Znanie Sila (1971) faptul ca sumerienii au migrat din zona carpatica, ducand cu ei o scriere deja cunoscuta. In sprijinul afiramatiilor sale aduce argumente imbatabile. Primul calendar mesopotamian nu corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei din nordul peninsulei balcanice( Geto- Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar, insa acesta nu se mai potrivea la marimea zilelor si noptilor de pe latitudinea lor, fapt pentru care a fost schimbat. Acelasi argument a fost folosit si de catre astronomul polonez Ludwig Zaidler in cartea “Istoria ceasurilor” pentru a demonstra migratia sumeriana din zona carpatica. Savantul sovietic mai sublinia faptul ca limba sumeriana era total diferita de ale vecinilor semiti, iar scrierile lor plasau originea stramosilor intr-o tara montana sau submontana. Datarile cu carbon radioctiv(C 14) au stabilit ca tablitele carpatice sunt mai vechi cu 2 milenii decat cele din Sumer, iar scrisul de pe tablitele de la Tartaria, localitate pe care am identificat-o cu prima resedinta regala din lume, atestata in Lista din Larsa, cuprinzând "Regii care au domnit inainte de Potop", sub denumirea de Badtabira (BA/b/-D/u/-TI-BIR-A/ = "Asezarea de la poarta de acces a celui care vorbeste, conduce si traieste in casa de lânga apa" - v. Mures), este mult mai vechi decat cel descoperit pe placutele din Sumer.

Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin: "Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)". Pe aceleasi tablite de la Tartaria, s-au gasit scrise cuvintele: “BAB"=Poarta" (intrare-iesire), evidentiata prin "orificiul" realizat in tablita, acolo unde, de fapt trebuia sa fie "fata omului", SARRU-RABU = "Marele rege", un titlu, o demnitate, evidentiata prin "tichia regala", iar prin asocierea termenilor BA/b/-SA/rru/-RABU a rezultat Basaraba, apelativul remarcabilei dinastii regale din spatiul carpato-danubiano-pontic, astfel atestata si ca prima dinastie regala din lume. Orasul Badtabira, cum se numea atunci Tartaria, era resedinta reglui ENMEENLUANNA (EN-ME-EN-LU-ANNA = "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de omul Cerului"). In aceasta tara sunt pomeniti a fi aparut, (tot pe tablitele de la Tartaria), “Cei sapte zei - IGIGI" (I-GIGI/ru/ - "Umbrele oamenilor rai, demoni, de lânga râu", v.Mures), fiii lui AN si stramosii lui Anu, descrisi ca niste demoni cu infatisare monstruoasa.

Am prezentat cateva dintre informatiile existente pe placutele de la Tartaria fiindca legatura dintre ele si ceea ce voi expune ulterior este fantastica. Concluzionand datele expuse mai sus si care sunt imposibil de contestat, fiind autentice si provenind din cea mai directa sursa, aflam ca pe teritoriul Carpato-Danubiano-Pontic a existat o civilizatie de “zei”, ai “lunii si ai focului”, o tara mare, care cuprindea patru districte si avea capitala in orasul Badtabira (Tartaria), condusa de catre regele ENMEENLUANNA. Aceasta tara va ramane consemnata in documente sub numele de Tara LUANNA sau Tara regelui AN. Cu toate acestea, el nu a fost primul rege al tarii, ci tatal sau, regele ANU, asa cum ne-o confirma si scrierea de pe placute: “fii lui AN si stramosii lui ANU”. Ei au intemeiat cea mai veche dinastie regala cunoscuta pe pamant, de pana acum, cea numita a Basarabilor. Aceasta Tara, LUANNA sau a lui ANU, se intindea in NV tarii noastre, in munti.

In “Legenda lui Ghilgames”, epopee sumeriana, se povestesc intamplari din timpul domniei regelui Anu si a potopului care a avut loc atunci. Dar pana sa se produca potopul, mai precis pana sa fie provocat de catre extraterestrii din Tara LUANNA, au avut loc mai multe evenimente importante care au determinat, in final, luarea fatidicei hotarari. Pentru a ilustra cat mai corect si clar evenimentele acestea, voi apela la celebra lucrare, despre care nu se poate afirma ca a fost falsificata. In mit ni se povesteste cum au decis “zeii” sa creeze o noua fiinta si cum au si creat-o. Ea este numita Enkidu in povestire, iar in Biblie se va numi Adam ( insotit de catre Eva, consoarta lui). Toate aceste denumiri nu reprezinta nimic. In epopee, fiintei nou create trebuia sa i se dea un nume, in Biblie s-a tradus gresit ceea ce dorea sa se exprime initial. Adam reprezinta denumirea AND-ului pe care noile fiinte il aveau, iar Eva, care in ebraica se traduce prin HAVVA=viata, reprezinta viata fiintei create. Adam si Eva inseamna impreuna AND-ul si VIATA, deci o noua fiinta, viabila, cu ADN-ul uman actual si care a fost creata pe cale genetica, de catre extraterestrii.

Noile fiinte au fost create din ordinul regelui ANU, dar au fost “plamadite” de catre zeita Istar, fiica regelui Anu si nu aratau precum arata omul in prezent, ci, dupa cum ne informeaza epopeea, omul nou era: “o fiinta de-o putere coplsitoare, cu trupul invelit in par, asemeni fiarelor din codri”, “un urias”, care, dupa ce “a imbratisa-o pe frumoasa din Uruk, “si-a pierdut din vlaga”, “fiarele au fugit de el, simtind ca nu mai e de-al lor” si el “s-a facut mult mai chipes si mintea i s-a limpezit.”Observam ca primele fiinte, create pe cale genetica, erau mai putin aspectuoase dar foarte puternice, forta lor bruta fiind prinicipala trasatura care ii interesase pe creatori inca de la inceput, ele urmand a fi folosite in muncile cele mai grele, aidoma sclavilor si totodata, li s-a fixat prin informatia din AND si o limita de viata, de 120 de ani pamanteni. Noile fiinte nu gandeau si nu stiau sa se reproduca ( aceasta idee o regasim si in Biblie, cand ni se spune ca Adam si Eva nu se impreunasera,“nu gresisera” si nu gustasera din “Pomul cunoasterii binelui si al raului”, adica nu incepusera sa gandeasca si, drept consecinta a acestui fapt, nu se bucurau de liberul arbitru, pentru a face diferenta dintre bine si rau). Odata ce aceste fiinte incep sa se reproduca, vor apare modificari in natura fiintei lor, atat de ordin fizic, cat si intelectual. Se pare ca urmasii “primilor creati” sunt fiinte cu un aspect fizic placut, pierzandu-si blana de pe corp, mai slabe ca putere fizica decat stramosii lor, dar cu o minte mai “limpede”, adica mai buna.

Totul ar fi fost bine si frumos daca unul dintre fii regelui, ( acestia erau Enki, zeul intelepciunii, numit si EA si Enlil, zeul vazduhului, numit si EL), Enki sau EA, nu s-ar fi revoltat impotriva tratamentului animalic si fara de mila aplicat noilor fiinte. El le va invata sa se reproduca si ii va invata sa gandeasca. Din acest moment, noile fiinte vor gandi si se vor inmulti independent de vointa creatorilor, dar mai ales, la un moment dat se vor ridica impotriva acestora si a modului in care erau tratati.

Care va fi reactia extraterestrilor? Ce se va intampla? Din mit aflam ca regele a convocat un consiliu, o adunare, in orasul Suruppak, unde s-a discutat foarte aprins despre transformarea suferita de catre fiintele create spre a le deservi intereselor proprii si s-a propus ca toate aceste fiinte revoltate si neascultatoare sa fie innecate printr-un potop, hotarare pe care regele Anu a aprobat-o in final. Prin decizia de a face sa dispara toate fiintele create de ei si pe cele nascute din acestea, extraterestrii au dorit sa distruga urmele si efectele unui experiment genetic, care, din punctul lor de vedere, se soldase cu un esec, ceea ce au si facut. In epopee, zeita Istar, fiica regelui Anu, care face o multime de rautati, urmarind rezultatele potopului la a carui producere consimtise, se inspaimanta:” De ce-am vorbit atat de crunt in adunarea zeilor? Tocmai eu care-i zamislisem pe pamanteni, prin voia mea, i-am lasat prada apelor, fara sa misc macar un deget, ci apasandu-i cat mai mult”. Potopul provocat va fi cu mult mai puternic decat preconizasera “zeii” : “Prapadul se-ntinsese atat, ca nu mai putea fi oprit. Insisi zeii se-nspaimantara de ce dezlantuisera si se uitau din inaltimi, fara sa stie ce sa faca si cum sa le poata opri.” Cat de clar precizeaza mitul lui Ghilgames faptul ca potopul a fost provocat de catre extraterestri si mai ales ca proportia si urmarile sale au fost calculate gresit de catre acestia…

Zeul EA ii informeaza pe oameni (“fii lui Cain”) despre iminentul eveniment si Noe, care in mit se numeste regele Ziusudra, va pleca pe mare si se va salva, el impreuna cu toata tara sa, adica impreuna cu toate fiintele de felul sau, urmasii sai. Zeul EA va fi considerat tradator si damnat de catre neamul sau, urmand ca persoana sa-i fie acoperita de rusine, blamata, creindu-i-se in mod voit un renume malefic si devenind in constiinta omenirii acel “Sarpe” care i-a ispitit pe oameni sa greseasca, Diavolul biblic. Acest personaj apare in Biblie sub forma sarpelui care a ispitit-o pe Eva sa muste din mar, deoarece el era conducatorul unei fratii, a unei societati numita Fratia Sarpelui si, probabil era apelat cu titlul de “Sarpe”, dar Enkil nu a facut altceva decat sa ia apararea unei fiinte slabe si sa o ajute. Dupa Potop, o parte din locuitorii din aceasta zona vor migra spre un alt teritoriu, intemeind Sumerul.

Acestea sunt pe scurt evenimentele care s-au petrecut in acele timpuri, pe teritoriul Carpatic, iar faptul ca Potopul biblic s-a pornit aici poate fi explicat precis si clar. In civilizatia sumeriana ni se vorbeste despre cei opt regi care au domnit inainte de potop, pentru un timp de 241 200 de ani si despre dinastiile Ur, Kis, Uruk de dupa potop, cu regii lor, care au domnit pentru perioade de 177 de ani, 24 150 de ani, 3 luni si 3 zile si jumatate, 2300 de ani, iar dupa dinastia lui Uruk, urmand alte dinastii pe care nu le mai cunosc. Aflam ca din momentul sosorii extrterestrilor si a instalarii lor in Tara LUANNA, acum 450 000ani si pana la Potop s-au scurs 241 200 de ani, timp in care fiinte creata pe cale genetica a avut timp sa evolueze, sa devina independenta fata de creator, ca specie si organizare sociala si chiar sa se ridice impotriva acestora. Facand un calcul ar insemna ca acum 208 800 ani a avut loc marele potop. Data aceasta concorda cu data la care s-a produs cel de-al doilea cataclism din istoria Atlantidei, adica acum aproximativ 200 000 de ani ( primul avand loc acum aprox. 800 000 de ani, cel de-al doilea, acum aprox. 200 000de ani, iar ultimul, prezentat ca fiind un mare potop, acum 11 000 de ani). O prea mare coincidenta, nu-i asa? Potopul declansat de catre extraterestrii din zona muntilor Carpati a afectat foarte puternic Atlantida, determinand plecarea unei populatii numeroase de pe insulele ei, spe alte zone de pe glob. Despre migratia atlantilor si despre conflictul iscat intre ei, extraterestrii si fiintele nou create vom vorbi cu o alta ocazie.

Sper ca am reusit sa va conving de veridicitatea celor mai sus prezentate sau daca nu, cel putin sa va provoc sa cercetati singuri.


http://www.rufon.org/articol/16/


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Daca nu as avea mama si fratii in Ro nici nu m-as mai gindi la tara.Pentru ca nu are nimic frumos in ea.Ce e mai rau ca romanii din Ro au luat tot ce e mai rau de la straini.Nu imi place deloc sa merg in Ro.MAi bine le trimit bani,dar eu stau aici ca sint bine.Ii vizitez o data la 4-5 ani.E suficient.Oricum voi nu intelegeti diferenta.