comentarii

bogatia sufleteasca a omului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ai mare dreptate! - de (anonim) la: 02/08/2004 13:07:03
(la: Casatorie in Franta)
Sint in Finlanda de un an si jumatate, momentan invat de rup finlandeza..cursuri de limba, practica de munca la firme finlandeze, carti si altele. Nu e deloc o limba usoara dar pot sa spun ca sint foarte motivata si ma straduiesc din rasputeri. Finlandezii sint chiar uimiti de rapiditatea cu care invat, dar cred ca totul e motivatia. La cursul de limba sint multi rusi care traiesc de ani de zile aici si vorbesc limba la nivel de baza si se plang ca aici nu se angajeaza straini. La inceput m-am speriat dar am realizat ca nu au cum sa-i angajeze(si plateasca) atata timp cat nu vorbesc limba si nu vor nici sa mature. Si sint cei care fac propaganda anti-finlandezi!! Asta n-am s-o inteleg..cum poti sa vii intr-o tara, sa iei bani in fiecare luna fara sa faci nimic, sa te plateasca statul ca sa te duci la scoala si sa ai tupeul sa-i judeci inversunat locuitorii!! Poate ca nu e usoara adaptarea dar, cel putin aici, desi nu e o tara foarte bogata, te simti om si ai un nivel de viata decent. Si la curs am spus de multe ori colegilor ca,daca e atat de rau aici si oamenii sint atat de dificili, nu-i opreste nimeni sa se intoarca de unde au venit. Asta e parerea mea, cel putin despre ce-i aici...In alte parti poate e mai dificila adaptarea. Trebuie doar rabdare multa, curaj si motivatie. In plus eu ma straduiesc sa demonstrez ca, desi sint romanca, sint cinstita si educata.
#18791 (raspuns la: #18211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oare aia ahhh oare ailalta???? - de marius23 la: 18/06/2005 20:10:17
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
tot cu capu in perete o sa dam ca nuca de perete. cine a creat omu, dumnezeu sau altcineva...E ca chestia ce a aparut prima gaina sau ou? Pana ce omu nu va reusi sa creeze un alt om o sa vorbim discutii. am citit mai jos ca in scola le-a predat aia si aia, etc... , important este un aspect: ca orice lucru este prezentat prin prisma celui care vorbeste si de foarte putine ori este un lucru cat de cat obiectiv.
mie unu mi-a placut un raspuns pe care l-am primit in generala cand a venit un preot si a incercat sa prezinte un pic biblia. eram prin prejma anului 2000, cu febra aia ce se va intampla in anu 2000. raspunsul la intrebarea asta a fost unul foarte concis si un pic sec:" o sa intrati la liceu!". adica daca nu ai in tine acel simtamant poate sa-ti vorbeasca cineva mult si bine ca degeaba, tot vei crede ce vei vrea tu. Si Darwin a spus ca exista o teorie evolutiva si a argumentat dar lumea la luat in deradere prima oara; si acum daca ar veni cineva si ar spune ca omu a fost creat de extraterestri ai spune ca a baut cam mult aseara sau ca are o imaginatie bogata, sau ca omul a fost doar o eroare genetica pe scara evolutie un accident si ca nu are nici o legatura cu vreo evolutie a vreunui mamifer ai ramane sceptic.
suntem un pic prea mici ca sa putem argumenta intr-un mod "palpabil" vreo teorie. exista multe asemanari dar pana la a pune semnul egal in dreptul vreunei teorii mai vorbim putin discutii.
importanta este parerea proprie si deschiderea catre ceva nou fara a taia din start o ipoteza, caci pana la urma chiar conteaza din ce ne tragem? io zic ca mai bine am vedea ce lasam generatiilor urmatoare ca sa nu zica mai tarziu bai ce maimute erau bunicii nostri.( oricum traiasca progresu)
elide - de cattallin2002 la: 28/06/2006 19:41:00
(la: Sinuciderea)
Eu cred ca sinuciderea nu e nici un act de eroism, dar nici de lasitate. Este mai mult un act de disperare prelungita. de altfel multi la inceput vor doar sa atrag atentia, nu vor neaparat sa se sinucida.
Cred ca depinde si de felul in care au fost crescuti de mici. Un om poate de exemplu sa nu fie afectat prea mult si daca pierde ceva foarte important, material sau tinind de sanatate, etc. , iar un altul si pentru cel mai mic lucru devine deprimat.
Un aspect important ar fi ca majoritatea tind sa se incadreze in viata intr-un fagas cit de cit normal, la fel ca celelalte persoane. O deviere de la acest fagas (de exemplu complexe de tot felul, lipsa banilor, etc.) duce la o mai mare sau mai mica problema.
Societatea in care traim azi duce la imputinarea sufleteasca a omului. I se propun modele bazate pe dezvoltarea materiala, ceea ce poate tine doar de un scop secundar.

cattallin2002@yahoo.com
#130553 (raspuns la: #130434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prole - de Intruder la: 02/11/2007 18:01:24
(la: lamuriri)
ba!...e lung pamantul si e lat
iar ca adminul de bogat
un alt om, pe lume nu-i
ca el si veveritele lui!

(misto fraza...o sa mi-o confiste Academia Romana)
#251412 (raspuns la: #251407) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Italia la: 11/02/2008 22:25:56
(la: Iar întrebări,doar întrebări.)
Si eu mi am pus des intrebarile astea si m am invartit uneori in cerc.Deci,incerc...
Cuvantul ar trebui sa exprime adevarul.Intre vorbe si ganduri si fapte nu ar trebui sa existe diferente dar asta depinde de caracter,iar caracterul are o componenta ereditara si una educativa(autoeducativa).Intelectualul si intelectualitatea au fost bine definite mai sus,nu revin.Se fac abuzuri si confuzii din snobism,lipsa de modestie si bun simt,ne intoarcem deci la caracter.Un adevarat intelectual nu este niciodata preocupat sa si adauge in fata numelui dr,ing,prof...Bogatia sufleteasca este darul care ni se pune in suflet,talantul pe care trebuie necontenit sa l inmultim si nu sa l ingropam.Aceasta se face prin cultura,a cultiva...,lectura,munca interioara continua.
Eu,avand o conceptie religioasa asupra vietii,si anume religie crestina,privesc valorile umane prin cuvantul lui IIsus Cristos.El nu era un intelectual,si cu toate acestea,invatatura Lui e superioara.Ajungem astfel la spiritualitate.O persoana spiritualizata este superioara intelectualului si chiar unei anume bogatii sufletesti.
In legatura cu paturile sociale,acestea sunt inventii omenesti,politice,istorice etc.Nu au nici o legatura cu valorile reale,fiind constructii artificiale.Daca mi mai amintesc ceva,voi reveni.
*** - de zaraza la: 04/05/2009 19:08:14
(la: Zamolxianism)
Nici un alt popor din Europa nu are o tradiţie mai bogată în comunicarea omului cu lumile de dincolo, cu planurile nevăzute ale existenţei

nu ma-nnebuni, ca ametesc, tzatzo! ai studiat tu in detaliu traditiile tuturor popoarelor din europa, ai facut recensamantul si ti-a dat ca romanii sunt buricul evropii, asa-i? mare-i gradina lui zamolxis...
phii...asta mi-a scapat! - de Sancho Panza la: 04/05/2009 21:38:36
(la: Zamolxianism)
Nici un alt popor din Europa nu are o tradiţie mai bogată în comunicarea omului cu lumile de dincolo, cu planurile nevăzute ale existenţei.

eu as vrea un pronostic despre criza. mai tine mult?
si despre gripa porcina, daca se poate, ca stau cam prost cu imunitatea...
lumina tiparului - de lidiaz la: 09/06/2009 22:00:46
(la: nimic nu e intamplator)

Am citit povetirea ta si aici si continuarea ei pe blog...

Nu stiu cum se tiparesc cartile in Romania insa in occident, dupa statistici, din 1000 de manuscrise propuse editorilor, 999 sint aruncate in cosul de gunoi si numai unul este tiparit. /1 la 1000 este editat !

Iar cel care crede ca autorii de carti se imbogatesc /sau pot traii din scris gresesc. Dreptul de autor se ridica intre 5% si 8% din costul cartii ! Si un best-seller este considerat cind atingi 5000 de carti vindute.

O carte se scrie in ani de zile... si fara greseli de ortografie !

Daca-ti face placere sa scrii, scrie insa fara a te gindi neaparat "la lumina tiparului" ci mai mult la bogatia sufleteasca pe care ai sa simnti cind o sa scrii pagina, dupa pagina...



*** - de cubic la: 06/11/2009 12:40:09
(la: Native American Indians)
Le doresc si eu indienilor americani sa-si regaseasca pacea si libertatea, pentru ca stiu din propria experienta ce inseamna sa fii mereu dat la o parte pentru ca ai bunul simt de a fi sincer si drept cu cel de langa tine pentru ca in final sa-ti dai seama ca cei mai multi dintre oameni nu sunt inca pregatiti sa primeasca asa cum s-ar cuveni caldura sufleteasca si gandurile bune.
Am avut sansa de a intra in posesia unui cd nativo- meditation si vreau sa-ti spun ca e dupa parerea mea o muzica divina care inalta spiritul.
Ma intreb adeseori de ce oameni cu o asemenea bogatie sufleteasca si spirituala trebuie sa aiba o asemenea soarta ( si ma refer nu doar la amerindieni, ci la oameni in general), iar cei care isi valorifica mentalul dar avand o constiinta aflata inca in stadii primare nu doar ca au o viata destul de linistita, dar ii mai si asupresc pe cei senzitivi, intuitivi, net superiori lor?
De pe vremea cand am vizionat pentru prima data filmul "Ultimul mohican" mi-a ramas un sentiment aparte fata de aceste fiinte, ba chiar mai mult m-am simtit solidara cu a lor cauza.

Uneori nu ne ramane decat sa speram ca binele va tiumfa asupra intunericului nu doar in basme sau in filme ci si in vietile noastre.
cu prietenie, cubic
*** - de Stefan Doru Dancus la: 16/08/2010 14:27:23
(la: Antologiile revistei SINGUR)
Cosmacpan, îmi cer scuze pentru ieşirea de mai sus. Mă gândesc, totuşi, că sunt şi alţii care pot gândi ca tine şi atunci ce-am făcut? Afectiv, nu vreau să car în spate suspiciunea sau interpretările pe care societatea, românii noşti până la urmă, iaca!, le-ar descărca pe umerii altuia care , vezi Doamne!, e mai bogat ori mai avantajat de soartă. Nu-s aşa bogat cum crede omul de pe stradă. Am făcut, totuşi, nişte gesturi de omenie posibile, ajutând pe unii să-şi tipărească volumele, dând premii în bani de la revista SINGUR, mediatizând, cât mi-a stat în putere, autori foarte buni dar ignoraţi.
De ce ar trebui să mă victimizez? Sunt mulţumit sufleteşte că nu am stat pe margine, mimând interesul dar fiindu-mi indiferente zbuciumul şi strigătul de ajutor al semenului meu.
Încă o dată, scuze pentru "explozia" de adineauri.
Cămaşa unui om fericit - de Tot Areal la: 12/05/2009 09:09:06
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Se spune că, odată, un împărat s-a îmbolnăvit grav. A fost consultat de o mulţime de medici, dar nici unul nu a reuşit să-i dea vreo şansă de vindecare. Văzând că medicii nu-i găsesc leacul, în cele din urmă a apelat la un vraci, iar acesta i-a spus că, dacă va reuşi să îmbrace cămaşa unui om cu adevărat fericit, se va face sănătos. Şi cum oamenii în asemenea situaţii uită de Dumnezeu, uită că e păcat să apelăm la vraci, la bioenergie sau alte mijloace oculte şi fac orice, numai să-şi rezolve necazul, n-a mai stat pe gânduri şi a început să pună în practică sfatul vraciului.
Imediat câţiva slujitori au fost trimişi în toată lumea să caute un om fericit, să-i ceară cămaşa şi să i-o aducă împăratului. Aceşti slujitori au bătut la poarta unui alt împărat şi i-au spus:
- Măria ta, nu eşti tu cel mai fericit om? Eşti doar un împărat puternic. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem împăratului nostru.
- Eu fericit? Nu am fost niciodată. Mereu sunt îngrijorat că voi fi atacat, că voi avea războaie. Sunt neliniştit şi nu am niciodată somnul tihnit. Să ştiţi că nu sunt deloc mulţumit şi fericit.
Auzind aşa, slujitorii au plecat trişti mai departe şi au bătut la poarta unui om foarte bogat, a unui bancher, şi i-au zis:
- Domnule, noi credem că având de toate şi fiind foarte bogat, dumneata eşti tare fericit. Nu-i aşa? Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- Vă înşelaţi amarnic dacă voi credeţi că eu sunt fericit. Cum aş putea fi fericit de vreme ce mereu mă tem că voi pierde banii, sau cineva mi i-ar putea fura. Mereu mă neliniştesc gândindu-mă cum să-i investesc cât mai bine, cum să-i fac să sporească mai repede. Mă gândesc apoi cui să-i las ca moştenire pentru a nu se risipi.... Şi mai am multe alte temeri. Vă spun că nu sunt şi nu am fost niciodată fericit.
Slujitorii merg mai departe şi bat la poarta unui om învăţat.
- Domnule, dumneata, care ai o faimă de om învăţat, cu siguranţă, trebuie să fii şi tare fericit. Cunoşti atâtea lucruri, ai dezlegat atâtea mistere! Nu se poate să nu fii fericit. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- N-am găsit încă fericirea. Aşa credeţi voi că eu sunt fericit? Vă înşelaţi. Cum descopăr un adevăr, o noutate, mintea mea devine iar neliniştită. Ea vrea altceva, vrea mai mult. Nu am fost niciodată fericit. Credeţi-mă!
Acei slujitori începeau să fie descurajaţi. Nu mai ştiau la ce poartă să bată. Dar le era ruşine să se întoarcă acasă fără această cămaşă, fără să împlinească această misiune. De aceea, abătuţi şi obosiţi s-au retras într-o pădure. S-au aciuat lângă o colibă, la rădăcina unui copac bătrân. Cum stăteau ei lângă copac, gata să adoarmă de obosiţi ce erau, aud din colibă, pe cineva rostind următoarele cuvinte: "Doamne, ce fericit sunt că şi azi am avut cele de trebuinţă vieţii mele! Doamne, ce fericit sunt că şi azi am întâlnit oameni binevoitori care m-au ajutat! Doamne, ce fericit sunt....." Când au auzit, acei slujitori au năvălit în colibă să vadă cine rostise aşa cuvinte. Intră înăuntru şi găsesc un om în genunchi, cu mâinile ridicate către cer, care se ruga. Îl întreabă imediat:
- Omule, e adevărat că eşti fericit, aşa cum spui?
- Da, sunt foarte fericit fiindcă azi Dumnezeu m-a ajutat şi l-am simţit alături. Iar acum mă culc liniştit. Sunt foarte fericit că a venit primăvara, că au înflorit pomii, a răsărit iarba, au început găinuşele să se ouă. Ce vreţi mai multă bucurie ca asta?!
- Am vrea să te rugăm ceva: noi îţi plătim cât vrei dumneata, dar dă-ne cămaşa dumitale. Dacă împăratul nostru o va îmbrăca, se va face sănătos. La care omul din colibă le răspunde:
- Dar eu sunt aşa de sărac încât nici nu am cămaşă...
___________________________________________________________________________
Fericirea cea adevărată este cea sufletească, lăuntrică. Oamenii caută o fericire pământească, ce pleacă din afară. Se trudesc oamenii să facă mai întâi bogăţii, să se umple de bani, de plăceri şi de mărire lumească. Fericirea după care umblă cei mai mulţi constă în dorinţa de a avea spor la averi, belşug şi sănătate. Sunt bune şi acestea şi au şi ele rostul lor, dar nu valorează nimic, n-au nici un preţ, dacă nu sunt puse toate în slujba mântuirii sufleteşti.
Lumea doreşte o fericire pământească, care n-are nimic cu mântuirea sufletului, ci dimpotrivă, e foarte primejdioasă.
Câţi săraci nu s-au îmbogăţit şi au uitat cu totul de suflet! Când umblau cu pantalonii cârpiţi, cu opinci în picioare şi trăiau în modestie şi sărăcie, mergeau la biserică şi se rugau; erau blânzi, liniştiţi, ruşinoşi şi temători de Dumnezeu. Aşa îşi creşteau şi copiii, dar de îndată ce au dat de bani s-au pus pe chefuri şi petreceri, împodobindu-şi casele cu fel de fel de lucruri şi mobile costisitoare. Toate acestea i-au făcut să uite pe Bunul Dumnezeu şi s-au îndepărtat astfel de Biserică uitând că mai sunt creştini.
#436850 (raspuns la: #435921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Ueit - de souris la: 28/11/2004 22:06:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Ti-as recomanda sa incluzi in aceste statistici si ciuma..."

d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca.Am mai spus ca stiinta poate sa gaseasca remedii pt. primele dar nu si pt acestea din urma, pt ca ele se cuibaresc in acel ungher din noi in care bisturiul nu poate taia si principiile active din medicamente nu pot actiona...V-a durut vreodata sufletul acela in care nu credeti?

" stiinta functioneaza, da rezultate, pe cand religia nu."

depinde ce fel de rezultate asteptam de la religie.Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie.Ziceati undeva ca religia/biserica ,esuand in a gasi solutii/explicatii la diferite fenomene naturale ,sociale s-a refugiat in spatiul spiritual,pt ca nu a avut incotro.Dar acolo ii si era locul de la bun inceput atata doar ca oamenii nu au inteles asta desi Iisus a invederat acest lucru prin toata existenta Sa pamanteasca.Oare poporul evreu nu astepta ca Mesia sa fie un eliberator,sa ii scuteasca de biruri,poate sa le lase "reteta" la leacul pt lepra..."Dati cezarului ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".
Tot astfel si noi astazi sa recunoastem stiintei(omului)meritele iar lui Dumnezeu ce-i al Sau si numai al Sau.Nu pt ca D-zeu nu ar putea vindeca ciuma,sida si orice altceva.Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa
si care nu au putut fi explicate.Oare la ce ar mai fi creat D-zeu o fiinta atat de complexa ca omul daca nu i-ar fi lasat libertatea de a actiona,de a gasi solutii.
D-zeu,fara a dispretui sau neglija latura noastra pamanteasca, se preocupa mai ales de vesnicul din noi, de suflet.El se adreseaza sufletului nostru.Trupul isi vede de ale sale.Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai.Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete.
Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva).Nicidecum.Trebuie respectat si ingrijit.Bolile trupului trebuie tratate si cu medicamente si cu rugaciune.

"Sa luam de exemplu medicina. Religia ne spune ca la baza bolilor sta pacatul si, teoretic, prin rugaciune s-ar rezolva. Stiinta ne arata ca exista un grup de vietuitoare microscopice, virusii si bacteriile, care provoaca aceste boli, rezolvarea constand in anihilarea prin diverse metode a acestora"

-religia spune ca tot ce se petrece in viata omului se petrece cu voia,cu ingaduinta lui D-zeu.Chiar daca stim ca un virus este responsabil de nu stiu ce boala de ce s-ar bate asta cap in cap cu ideea ca acel virus a ajuns in organismul unui om cu voia lui D-zeu si ca tot cu aceeptul Lui va fi anihilat?

"(saracii nu au bani sa-si faca locuinte rezistente) este in acord perfect cu datele din teren. Pe de alta parte aceasta realitate este greu de inteles in ipoteza ca Dumnezeu exista"
-de ce este asa de greu de inteles? in lumina celor zise de mine mai sus nu mi se apre asa de greu de inteles.saracia nu e o virtute. ea poate avea mai multe cauze.si chiar sarac fiind poti avea multe bucurii spirituale.indestularea nu aduce cine stie ce progrese spirituale omului.

ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias.Cel in suferinta empatizeaza mai usor cu altul aflat intr-o situatie similara.Nu fac eu acum apologia saraciei .Mi se pare insa ca uite situatia este ciudata:omul de ce are,de ce ar mai vrea si devine cumva mai opac la nevoile celorlalti.Stare "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei.

nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti dar inteleg ca acele explicatii/replici au fost date de oameni.cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept.Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?De multe ori am fost zguduita de contextul mortii unui om.Dar asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi.

dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da.Eu in viata mea am simtit de multe ori ajutorul lui Dumnezeu in momente foarte grele.Am simtit usurare in urma rugaciunii.M-am ridicat de multe ori avandu-L pe Dumnezeu ca singura motivatie pt ca suntem incredibili de singuri in suferintza. Nimeni,dar absolut nimeni,nu ti se poate adresa atunci zicand :"O!eu insumi".Ma simt un pic jenata ca am devenit poate patetica .

am sa incerc sa revin si asupra celorlalte intrebari.
#30088 (raspuns la: #30053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. souris - de ueit la: 01/12/2004 22:30:32
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca."

Discutia era despre nivelul de fericire in trecut si eu am adus niste motive pentru care cred ca acesta era scazut. Nu pot sti exact ce gandeau acei oameni dar cred ca epidemiile, mortalitatea infantila, lipsa accesului la informatie, teroarea religioasa nu-i faceau prea fericiti. Nu sunt informat privind frecventa bolilor depresive insa trebuie tinut seama si de faptul ca viata omului aproape s-a dublat in perioada moderna, acesta aducand cu sine probleme specifice. Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama este acela ca stiinta nu are scopul declarat de a ne face fericiti ci de a descifra mecanismele universului in care traim. Uneori putem ajunge la concluzii care nu ne convin insa, daca iubim adevarul, trebuie sa le acceptam si nu sa respingem stiinta pe motiv ca inainte eram mai fericiti.

"Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie."

Religia a vizat si vizeaza si teritoriul stiintei. Nasterea din fecioara, ridicarea la cer, invierea mortilor, inmultirea painilor, oprirea rotatiei pamantului, potopul, plagile, eclipsa de trei ore, nu sunt fenomene pur spirituale. Religia nu a renuntat la acestea, care nu mai pot fi verificate, ci doar la cele evident false. Este in conceptia mea o lipsa de onestitate.
Trebuie spus si ca afirmatiile dovedite false (varsta pamantului, ordinea creatiei, geocentrismul, etc.), au suport biblic si au fost sustinute timp de 1500 de ani. E usor a spune acum, dupa ce stiinta a aratat adevarul ca toate aceste falsuri reprezinta o mica eroare si ca de fapt biblia nici nu spune asa ceva. In aceste conditii te intreb daca este logic sa acordam crezare intr-un domeniu neverificabil (cel spiritual) unei teorii care atunci cand a putut fi verificata s-a dovedit falsa.

"Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa"

Din cate stiu eu aceste "miracole" nu au fost validate stiintific, prin urmare nu putem fi convinsi de autenticitatea lor.

"Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai."

Faptul ca omul este capabil de autocontrol nu implica dualitatea trup-suflet. Rostul creierului este de a controla trupul prin urmare nu vad necesitatea introducerii ipotezei unui suflet independent.

"Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete."

Nu stiu cum putem verifica aceste fapte, si chiar daca sunt reale nu reprezinta un miracol. Bosimanii traiesc in desert si se hranesc cu radacini sau insecte si nu au fost sanctificati.

"Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva)."

Nu am afirmat ca "D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul" ci ca religia priveste trupul ca fiind inerent supus pacatului. Pacatul aduce dupa el damnarea sufletului, in acest sens trupul este un balast. Probabil aceasta idee este ilustrata cel mai bine de cuvintele lui Iisus (Marcu, 9):

"43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului."

Nu am afirmat ca saracia este o virtute, doar ca dezastrele lovesc fara sa tina aparent seama de rugaciuni si orientari religioase, si cei mai loviti sunt nu pacatosii ci saracii. Nu spun ca acesta dovedeste ca Dumnezeu nu exista ci doar ca ateismul este in mai buna concordanta cu faptele decat teismul.

"ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias."

Este discutabil. Cred ca in tarile cu un nivel ridicat de trai oamenii sunt mai dispusi la a fi amabili si la a ajuta pe saraci, pe cand saracia de multe ori abrutizeaza. Cred ca am citit in Adevarul un articol pe tema asta, dar nu am date statistice.

"Starea "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei."

Sa inteleg ca japonezii si suedezii traiesc mai prost decat indienii, cubanezii sau romanii? Care este acea "stare de pe teren"? Pana la urma, atat timp cat si eu voi trai bine ma intereseaza mai putin cat de darnic este vecinul. Nu stiu daca stiinta face oamenii mai buni la suflet dar poate eradica saracia.

"nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti..."

I Regi, 15:

"2. Asa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a facut Amalec lui Israel, cum i s-a impotrivit in cale, cand venea din Egipt.
3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Este de remarcat motivul pentru care Dumnezeu ordona genocidul, faptul ca, cu 400 de ani in urma, amalekitii nu i-au lasat pe evrei sa treca bine-merci prin propria lor tara.

"cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept."

Prin prisma teismului tragediile umane nu reprezinta pur si simplu intamplari nefericite, ci se petrec cu vointa sau acceptul lui Dumnezeu. Prin urmare un credincios nu le poate condamna in mod absolut ci este nevoit sa le accepte. Faptul ca un crestin poate citi fragmentul de mai sus fara sa-l eticheteze ca pe o crima abominabila pune bazele unei duplicitati morale in care terorismul religios isi gaseste justificarea. Daca Moise, Ioshua si Saul au facut voia lui Dumnezeu de ce Usama Bin Laden nu poate?

"Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?"

Personal prefer sa mor de batranete la mine in pat si nu sub sabia vreunui macelar cum a fost Saul. Daca tu ai alte gusturi nu am ce comenta. Sunt de acord ca dupa ce omul moare nu mai conteaza pentru el, dar durerea celorlalti nu este de neglijat.

"dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da."

Iti dau eu un fir de investigatie. Studiaza in Biblie in ce mod si-a tinut Dumnezeu juramantul fata de Israel in ceea ce priveste teritoriul pe care i-l va da. Promisiunea este repetata in multe locuri si suna cam asa (Ioshua, 3):

"9. Iar Iosua a zis catre fiii lui Israel: "Veniti incoace si ascultati cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veti cunoaste ca in mijlocul vostru este Dumnezeul cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei si pe Iebusei.
11. Iata chivotul legamantului Domnului a tot pamantul va trece inaintea voastra peste Iordan."

In discutia noastra ai ridicat o problema care mi se pare extrem de importanta, aceea a absurdului unor situatii in viziunea ateista. Ma refer la:

"putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani."

Voi incerca sa arat in continuare ca nu filozofia ateista, ci dimpotriva, teismul, prin premizele pe care le introduce, provoaca acest absurd.

Ateismul spune ca universul functioneaza dupa anumite legi (sa spunem legile fizicii) si o face fara a da vreun interes gruparilor temporare de atomi numite oameni. O piatra care cade de pe un munte nu alege sa loveasca un copil, un batran, sau sa treaca pur si simplu mai departe. Ea cade din niste cauze mai mult sau mai putin cunoscute insa nu urmarind vreun scop sau planul cuiva. Daca un copil s-a aflat pe traiectoria ei este tragic pentru noi, oamenii, dar nu este absurd. Nu este vorba decat de actiunea acelorasi legi universale la un moment nefericit pentru oameni.

Ce ne spune insa religia? Omul este centrul creatiei si tot universul a fost creat in folosul lui. Creatorul, o fiinta de o putere, inteligenta si bunatate infinite este extrem de preocupat de soarta oamenilor, le asculta si indeplineste rugaciunile, ii ajuta sau pedepseste, are pentru ei un plan bine stabilit. Nici o piatra nu se clinteste fara voia Lui.
Se vede cum introducerea acestor ipoteze genereaza absurdul. Acel copil a murit pentru ca Dumnezeu a incuviintat acest fapt (de unde si intrebarea "de ce, Doamne" pe care o pun adesea in momente grele oamenii religiosi). Daca parintii lui sunt credinciosi si s-au rugat pentru el, pentru sanatatea lui, iar Dumnezeu nu i-a ascultat inseamna ca, fie ei au gresit undeva, fie Dumnezeu avea un anume plan cu copilul lor. Nu poate fi vorba de pura intamplare in universul teist.
Fireste, religia trebuie sa raspunda cumva la aceste intrebari, trebuie sa evite situatia de absurd. Este vorba de trivialitati, ca totul decurge conform unui plan (necunoscut, desigur), ca precis copilul se afla in rai si la indemnul de a persista in rugaciune si de a nu contesta dreptatea lui Dumnezeu.

In concluzie eu zic ca am aratat cum ateismul ne prezinta o realitate simpla, lipsita de mistere, aceea ca omul nu are un loc preferential in univers si ca este de datoria lui sa se adapteze si sa lupte pentru supravietuire. Am aratat ca teismul complica inutil problema introducand ideile de rol central al omului in creatie si de existenta a unui scop (plan) si incercand sa evite absurdul prin formularea unor explicatii ad-hoc, imposibil de verificat. Prin urmare, in problema discutata de noi, ateismul este alegerea rationala.

Sunt interesante si implicatiile teologice pe care le are moartea unui copil mic. Voi considera cazul in care sufletul acestuia ajunge in rai (daca este trimis in iad aceasta ar fi o evidenta nedreptate):

- daca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa ajunga in rai iar cei care mor la scurt timp dupa nastere ajung acolo, care mai este scopul acestei lumi, a liberului arbitru, a venirii lui Iisus, a intregului plan divin? Pur si simplu putea sa puna oamenii direct in rai, in acelasi mod in care copilul respectiv a putut accede acolo, si sa nu le permita acestora sa pacatuiasca.
- este preferabil ca oamenii sa moara la nastere intrucat ei vor ajunge sigur in rai, si dupa cum spuneai, "asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi".

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30333 (raspuns la: #30088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cuvantarea domnului Basescu - de (anonim) la: 07/01/2005 13:29:05
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
Mi-a placut mult comentariul dvs.
Sunt perfect de acord cu ceea ce ati scris.
Ma bucur ca aveti capacitatea de a intelege bogatia omului simplu si marele ridicul al omului afectat.
Sunt madra de presedintele nostru si ma rog lui Dumnezeu sa-i calauzeasca pasii si sa ajute acest popor destept, natural si sensibil sa se ridice si sa ocupe locul pe care il merita in aceasta Uniune si in aceasta lume.
Am convingerea ca toate credintele noastre, toata configuratia nostra sufleteasca si toata sinceritatea nostra asteapta de multi ani sa fie recunoscute in ochii tuturor.
Va urez un an 2005 foarte bun.
#32872 (raspuns la: #32739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns la comentariul lui stancosty1 - de XID la: 08/02/2005 09:25:15
(la: scrisoarea pt mos craciun :))
daca tu nu esti in stare sa admiri un om care poate sa traiasca din vise, asta nu inseamna ca ei nu exista sau ca nu au frumusete sufleteasca; incearca tu sa traiesti intr-o lume in care toti sunt 100% "fizici". vezi daca o sa poti supravietui... presupun ca afirmatiile tale au la baza o experienta personala; ce-ar fi sa nu-i mai judeci pe toti prin perspectiva propriilor tale trairi; si ce daca o sa se faca model si o sa traiasca din banii unui barbat bogat... trebuie sa fie si aia buni la ceva si sa nu-mi spui ca lor nu le convine sa fie admirati ca au pus laba gretoasa pe o "bucatica".
in final, trebuie sa accepti ca altii au si alte preocupari inafara de ale tale si sa-i tolerezi asa cum sunt ca pun pariu ca si tu esti greu de suportat
#35646 (raspuns la: #35536) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand cunosc cu un om strain ( - de mya la: 28/02/2005 04:01:29
(la: Ce observi prima data la un barbat ?)
Cand cunosc cu un om strain (barbat sau femeie), prima chestie la care ma uit sunt ochii. Ochii sunt oglinda sufletului si daca stii sa privesti in ei, vezi multe ;).

Apoi a doua chestie care ma intereseaza este vocea. Si vocea poate sa spuna multe despre sufletul omului, exista niste vibratii in ea, sunt sigura de asta.

Bogatia si inaltimea nu-mi spun absolut nimic. Nu sunt calitati, exista bogati mitocani asa cum exista si oameni mici de inaltime cu sarm si personalitate, deci chestiile astea nu sunt relevante. Nu poti sa judeci un om dupa banii pe care ii are asa cum nu poti sa-l judeci dupa inaltimea pe care i-a dat-o Dumnezeu/mama natura.

Hainele pot sa spuna si ele multe despre personalitatea unui om. Insa pot sa te induca in eroare uneori ("Pe afara e vopsit gardul, inauntru-i leopardul")...asa ca nu e relavanta chestia mereu.

Gesturile sunt foarte sugestive intr-adevar. Unul cu ticuri iti da de gandit daca-l compari cu altul echilibrat care "se misca natural" ;). Daca esti atent si la gesturi poti sa "vezi" mai departe de aparente.

In general oamenii echilibrati sunt si ingrijiti dar exista si oameni ingrijiti care nu sunt echilibrati asa ca...

Abia dupa ce omul din fata mea deschide gura si incepe sa vorbeasca mai mult, sa-si dea cu parerea, sa-si spuna opinia despre "X" subiect, eiiii ... abia atunci pot sa-mi dau seama cu adevarat in ce ape se scalda.

Dar scriu cu mana pe inima ca la ochi ma uit prima data si de regula prima impresie pe care mi-o fac e confirmata de parerea ulterioara.

Chestia cu self-confidence e cu doua taisuri. Oamenii echilibrati au self-confidence (si poate sa nu-ti sara in ochi chestia asta neaparat uitandu-te la ei) dar exista si oameni neechilibrati cu maaaaare self-confidence. Fiecare a intalnit vreodata vreun mitocan sau vreo tzatza, plin/plina de self-confidence, sunt sigura.

coruptia exista de cand omul( - de popix la: 09/04/2005 16:34:22
(la: Coruptie)
coruptia exista de cand omul(ca fiinta a mamii-natura), a decis el singur insusi si cu mama si mintea proprie sa dea nastere gintilor, apoi triburilor si mai apoi imperiilor, regatelor si a lumii "moderne" si contemporane.
sa nu uitam ca mare Romà de acum 2000 ani era focar de coruptie fapt care pe urma a contribuit substantial la decaderea si disparitia unui vast imperiu asa zis "infloritor".
in ziua de azi coruptia este planetara fara dar si poate.este daunatoare la maxim oriunde se gaseste.cu diferenta ca intr-un stat puternic, influent si bogat (ex cum ar fi America de Nord, Euopa de Vest, Japonia, Australia...) aceasta are repercusiuni mai minore in nivelul de trai al popoarelor care il locuiesc.in Romania coruptia este nimicitoare pentru simplu fapt ca tara noastra e deja saraca si ramasa in urma in ceea ce priveste tehnologia si nivelul de trai.una e sa furi dintr-o mie de unitati si alta este sa furi dintr-o suta de unitati.
eu consider ca nu suntem nici mai hoti si nici mai cinstiti decat americanii, nemtii, italienii sau japonezii.suntem umani si noi ca si dansii.poate va aduceti aminte de marile jafuri - sa le zic asa -din America cu ENRON-ul de acum ceva ani, frauda de miliarde si miliarde de dolari, de scandalurile politico-economice in Germania lui KOHL, in Franta si in Italia cu CIRIO si PARMALAT.daune care ar fi putut ingenunchea economia unor tari sarace ca Romania.care daune au produs pagube, nu zic nu, dar care nu au influentat deosebit economia acestor tari.deci si ei sunt f. corupti ca si noi.
cred ca am raspuns in parte intrebarilor tale, asa cum am stiut eu, bineinteles.
nu cred ca la noi e "genetica" coruptia.face parte din modul de a fi si de a se comporta al rasei umane.suntem inca la prima pagina a evolutiei spirituale si avem drum lung de facut.nu putem decat spera intr-o accelerare a procesului de constientizare al umanitatii.din pacate n-am nici o speranta ca voi vedea si trai clipa aceea "live", dar macar sper ca de undeva din ceruri s-o pot trai vreodata...
Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tanar, da' bogat! - de Esoteria la: 28/05/2005 07:13:06
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Fratilor eu vreau sa va spun ca poti sa iei un barbat mai in varsta si cu 33 de ani si chiar sa il iubesti cu adevarat. Poate nu te coplesesc banii/averile lui ci personalitatea lui, faptul ca e un om cald, bland, foarte inteligent, foarte citit, de la care ai ce invata, care te rasfata si te trateaza ca pe un copil si stie sa te faca fericita. Si poate fi si frumos, in felul lui, oricum, tu il iubesti si il vezi frumos :)) Am fost 11 ani sotia mai tanara cu 33 de ani a unui scriitor cunoscut. Eu aveam atunci, 1n 1991, 27 de ani. L-am iubit asa cum poti iubi la 27, cu avant, fara retinere, ca pe nimeni altul, si fara sa ma gandesc ca va veni un sfarsit. I-am facut un baietel, doar pentru ca il iubeam si ma iubea. (vezi http://cartipentrutine.tripod.com/ion_tugui.html). Acum sunt cu baietelul si cu viitorul meu sot, mai mare decat mine cu doar 5 ani. Primul mi-a murit in brate acum 3 ani... Dar povestea mea cu el nu numai ca este de neuitat, ci merita relatata intr-o carte, fiind atat de deosebita. Morala:
- in ce ma priveste, asa a fost sa fie, eu consider ca am avut noroc sa il intalnesc pe el, nu imi pare deloc rau;
- dar nu trebuie sa generalizam. Adica: nu recomand, pentru simplul fapt ca la varste diferite ai "ritmuri" de viata diferite. Eu suportam bine diferenta, el devenea din ce in ce mai gelos. Asta e o boala pt orice varsta, dar mai la batranete cand ai o tinerete langa tine! Poate e de inteles.
- poate fi si tanar da' bogat! desi pare de domeniul povestilor, daca te mai si iubeste :)
om - de Cassandra la: 29/07/2005 14:19:48
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
"Unde s-ar ajunge daca cineva ar avea HIV si doctorii ar spune ai HIV, este letal ...deci eutanasiere!"

Problema nu este asa de simplista. In general oamenii vor sa traiasca si chiar lupta pentru a-si prelungi viata cit mai mult. In fata vestii ca sufera de o boala care duce inevitabil la moarte, oamenii reactioneaza foarte diferit dar speranta exista intotdeauna si omul lupta. Cu atit mai mult cu cit in prezent SIDA este o boala cronica existind tratamente care pot asigura o viata aproape normala a celor afectati. Un medic cu o etica profesionala nu va impinge niciodata un pacient la luarea acestei decizii, iar un pacient constient nu va lua cred decizia doar pentru ca i-ar spune medicul. Totul vine din convingere personala, iata sint multi tetraplegici care au ales viata.

Aici este vorba de eutanasia voluntara, atunci cind o persoana considera ca viata e mai mult o suferinta careia vrea sa-i puna fin. Este decizia lucida a unor persoane care insa sint incapabile fizic sa rezolve situatia fara sa implice legal alte persoane. Si atunci sint nevoiti sa recurga la lege.

Daca Ramon nu ar fi avut nesansa cu accidentul ar fi avut sigur o viata bogata si plina, ar fi fost un om deosebit de activ, viata lui trebuia sa fie cu totul alta. Conceptia lui de viata era in total dezacord cu situatia sa.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...