comentarii

brazii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Povesti cu cimitire si baieti...:) - de monte_oro la: 12/03/2008 15:17:03 Modificat la: 12/03/2008 15:18:59
(la: Te-ai dat vreodata prin cimitir?)
Oho...sunt in tolba ceva fapte de "cruci"...Mai intai, baiet fiind, cutreieram un cimitir al eroilor dinspre iesirea din oras...Mancam zarzari, caise si nu mai stiu ce...impreuna cu alti viteji-colegi de joaca..Paznicul, om galgaind de multe primavaeri si ierni, se tot chinuia sa ne prinda urechile, dar nu reusea...Intr-o zi i-a venit geniala idee:"Mah...a tunat el...mah, prostovanilor, pai stiti voi de unde se hranesc copacii astia? Aaaa??...(cu diacritice)...". In ciuda varstelor de manji am realizat..."oroarea"...si n-am mai calcat prin copacii cimitirului. Mai tarziu, cand am crescut flacaiandru, faceam puiutzi de chefuri intr-un cimitir mai central...printre morminte...cu un casetofon cu baterii si hard rock...cautand si oase potrivite de la cine stie ce deshumari...sa le luam...(:... Era moda Kiss, Alice Cooper, dar si Metropolul sau Rosu si Negru faceau show-uri incendiare, deghizati in schelete fosforescente (deh, da, da...Rosu si Negru..care live..pe vremea aia..era o trupa senzationala...dar cine isi mai aminteste de imensul chitarist Perin Boian, de exemplu...?..deh...) Intr-o astfel de escapada, am fost nevoiti sa escaladam "din mers" gardurile cimitirului urmariti de paznicii care strigau "neprincipial": "Hotzzziiii!!! Prindeti-i!!! Profanatorii!!!"...Apoi, spre finalul liceului, plonjand in plin romantism si existentialism...imi luam cartile de filosofie si citeam intr-un fel de luminis al aceluiasi cimitir - paznicii nu m-au recunoscut niciodata..:))) - dotat cu doua sau trei banci, niciodata ocupate si strajuit de brazi inalti si nascatori de umbra verde... Abia apoi au urmat povestile cu cimitire...unde am plans...ducand, din cand in cand... cate o cruce...
sfarsit - de beatlemaniacul la: 13/03/2008 17:16:29
(la: 21 de minute)
Cu ochii în tavan, jumătatea goală a patului şi urletele care împungeau lumina firavă a dimineţii... „Ce indiferentă e această lume cu mine, cu noi. În timp ce eu sufeream cei de la bucătărie sacrificau animale sub geamul nostru”... Pentru o clipă crezu că celălalt are un pic de compasiune pentru el, dar zâmbetul zeflemitor îl trezi la realitate. Trebuia să ia o hotărâre cât mai repede căci jos petrecerea începuse şi el era asteptat. Ştia că trebuie să suporte privirile colegilor ei dar îşi propusese să-i ignore. Mai avea infima sperantă că o putea întoarce la el şi de aceea nu se putea hotărî. „Ca de obicei nu ai curaj să iei decizii rapide” conchise celălalt. Cu o smucitură se depărtă de oglindă şi pentru o secundă i se păru ca celălalt se miscă independent de el şi aceasta îl miră. Biletul cu rânduri ordonate dispăru în buzunarul din spate. „Ştii ce ai de făcut, nu?” auzi peste umăr. Primul pas îl făcu greoi cu o senzatie de amortire. Al doilea însă fu cu mult mai sigur si neliniştea crestea. Simţi o durere ascuţită în genunchi când se lovi de măsuţă. Căzând pe o parte, ceasul se opri mirat pentru o secundă, apoi îşi reluă ticăitul, mestecând molcom din minutul al unsprezecelea. Curând acesta fu inghiţit şi fără pauză minutul al doisprezecelea fu atacat. „În sfârşit, ne miscăm” auzi în spate. Din trei paşi ajunse la uşă. „Trebuie să încetezi a mai număra pasii. Te pierzi în amănunte şi nu vrei să vezi esenţialul. Sau poate ţi-e frică?” Apucă uşa cu furie şi o trânti în urma lui. Pe culoar, pereţii de culoarea untului reflectau o lumină înăbusitoare. Cu miscări aproape mecanice picioarele lui începură o execuţie de marş, o grabă absurdă spre nicăieri, mocheta moale absorbind loviturile sacadate, una câte una. Balustrada scârţâi şi fără să vrea începu să numere cele optsprezece trepte în timp ce le călca. „Dacă m-aş concentra acum aş încerca să şterg toate amintirile, una câte una, ca şi cum scara asta m-ar întoarce în timpul acela plăpând când nu te cunosteam. Închid ochii strâns. Amintirile ca nişte fotograme pe un film trec şi se şterg ...18... ea şi el, o pereche potrivită ...17... peronul învăluit în fum...16... un zâmbet de dimineaţă leneş ca un gând ...15... o bancă de lemn la umbra unui castan ...14... un pui de căţel, covrig la picioare ...13... o dimineaţă rece cu pâine prăjită ...12... lacrimi ce sapă tranşee pe obraz...11... o plimbare în parc ...10... o cabană de munte ...9... chinul aşteptării rezultatelor la examenul de admitere ...8... cofetăria cu mese rotunde ...7... un mărţisor ...6... iarnă ...5... toamnă ...4... vară ...3... primăvară ...2… frig ...1... şi numărătoarea se opreşte la unu. Cea din urmă amintire nu vrea să plece. Atât a rămas. Numai o amintire, una singură: AMINTIREA TA”. Şi deodată a înţeles. Amintirile nu vor dispărea niciodată. „Ştii ce ai de făcut” se auzi din spate. Ca un robot răspunse afirmativ din cap. Dinspre sala de mese o larmă de glasuri amestecată cu zăngănit de pahare revărsa multă fericire pe coridor. Se trezi fluturând din mâini, cu gesturile unui om care încearcă să traverseze o zonă înecată în fum. Vocea şuierată a celuilalt îi căzu pe umeri ca o mantie: „Există un singur drum. Trebuie să mergi înainte”. Cu umărul izbi uşa care sări la o parte. Valea abruptă îl aştepta răbdătoare, ca şi aseară, probabil din totdeauna. „Ştii ce ai de făcut” zise celălalt împingându-l inainte. Nu mai avu timp să reacţioneze. În avântul său sui balustrada de lemn dintr-o mişcare şi se pomeni pe vârfuri, cocoşat sub mantia aceea invizibilă şi foarte greoaie pe care nu îşi mai amintea când a tras-o pe el. O voce gâfâită din care se ghicea triumful răcni: „Ţi-am zis că trebuie să ai curaj. Acum sari!”. O secundă rămase într-un picior într-un echilibru perfect. Se văzu bătrân aşteptând încă să se deschidă uşa si să apară ea. Dar în locul ei un copil cu păr ondulat îşi făcu apariţia alergând dupa o minge. Deja atârnând în gol, se răsuci cu o smucitură şi chipul crispat al celuilalt alunecând peste umăr îl fulgeră scurt. Cuvintele îl loviră în timpan: „Ca de obicei...fără curaj!” în timp ce cu ultimele puteri se scutură peste prăpastie dezbrăcându-se de el ca de o haină. Celălalt încă nu se zdrobise de pietre cand el împingea vesel uşa. Ceasul mare de pe perete arăta şase şi douăzeci şi unu de minute. „Pentru o clipă am fost într-un echilibru perfect” îi venea să urle, dar în loc zâmbi unei fete cu un decolteu provocator.

Afară, sub lumina de veghe a lunii, vârfurile brazilor se aplecau cu smerenie în calea crivăţului ce se pornise în valuri.
partea a IVa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:32:55
(la: Leandru)
-Oglinda reflectă chipul omului, dar ceea ce este el cu adevăarat ne arată prietenii pe care şi-i alege, zise Ziurel de Ziuă. Dacă Verde Împărat are astfel de prieteni şi slujitori înseamna că nu poate fi decât un om de toată isprava tătucă. Dar cum de te-ai încumetat la o astfel de îndatorire voinice?
-Mărită domniţă, după cum se spune: nu poţi scăpa de ziua de mâine fugind astăzi de ea. Dacă asta a fost soarta şi rostul meu, unde puteam să mă ascund? Atâta timp cât mă ştiu curat şi neprihănit pot şi cred cu tărie în izbânda mea.
-Frumoase vorbe şti a rosti voinice, dar fata mea va fi doar a celui ce a reuşi să treacă de trei încercări uşurele ca păcatele lui.
-Dacă altă cale nu-i, mă prind în numele Împăratului să trec probele.
-Pentru început, ca să nu te spării, până mâine trebuie să faci ca toată grădina palatului să fie toată înflorită să pot culege flori pentru fata mea, Ziurel de Ziuă sau cum o mai alint eu Sburătorul visătorul pentru că atunci când este lună plina, pleacă în lume şi ţese visele oamenilor.
Leandru mulţumi pentru găzduire şi ospătare şi se retrase în camera lui. Ar fi vrut să plângă dar ştia că nu ajută cu nimic. Cum să facă să îndeplinească porunca Prierului? Căci totul în jur era numai zăpadă şi de unde atâta putere pe ea ca să facă florile să răsară? Se tot sucea şi se răsucea dar răspuns la întrebare nu găsea. Ar fi plecat chiar atunci dar nu îi sta în fire să dea bir cu fugiţii. Pe când stătea şi se tot întreba, în odaie apăru chiar naşa sa Zâna Zorilor, Crăiasa Florilor.
-Copila mea, grea sarcină ţi-ai asumat. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi al meu o să izbândeşti, căci datoria naşei este să-şi ajute fina la greu şi la necaz.
-Cum pot să-ţi mulţumesc Zână dragă?
-Doar păstrându-ţi sufletul şi cugetul la fel de curate ca şi până acum căci nu uita ”cărarea celor neprihăniţi este ca lumina, a cărei strălucire creşte mereu până în miezul zilei, iar calea celor răi este ca întunericul gros şi ei nu văd de ce se vor poticni”. Acum culcă-te şi de restul lasă că ma ocup eu.
Se culcă Leandru al nostru iar dimineaţa când se trezi, toată grădină era plină de flori care mai de care mai frumoasă, pomii erau: unii înfloriţi alţii cu poamele date în pârg iar într-o parte a grădinii erau fragii pârguiţi, numai buni de mâncat. Ieşi afară şi culese un coşuleţ de fragi, câteva fructe pârguite şi un buchet de flori, apoi merse în sala de ospăţ unde erau Prier şi Ziurel de Ziuă. Aceasta primi coşuletul cu fragi şi mulţumi pentru flori iar Prier zâmbi, dar se vedea că nu e zâmbetul lui căci nu-i venea bine ca flăcăul să izbândească. În timp ce mâncau îi zise flăcăului:
-Nu că vreau să te sperii, dar dacă nu ai fi izbândit cred ca unde-ţi sunt picioarele acolo ţi-ar fi stat şi capul voinice.
-Mulţumesc Mărite Prier şi dacă în prima încercare am izbutit cred că voi izbândi şi cu celelalte două.
-Aşa e voinice. Cea ce-a doua încercare este mult prea uşoara pentru un voinic ca tine, dar să-ţi spun despre ce este vorba: până mâine dimineaţă trebuie să termini cea mai frumoasă broderie care s-a putut vedea vreodată ca să aibă fata mea de zestre.
-Bine Mărite Prier dar asta e treabă de femei nu de voinici ca mine, şi apoi nici o mândră crăiasă n-ar putea termina până mâine această lucrare.
-Ce-am zis e bun zis. Ne vedem mâine dimineaţa cu lucrul gata.
Urcă Leandru în camera lui şi găsi acolo toate cele de trebuinţă pentru broderia ce trebuia s-o facă. Îşi puse nădejdea în Dumnezeu şi se apucă de lucru, că doar era neîntrecută în astfel de treburi. Şi până spre seară apucase de migălise la un pom plin de roadă şi câteva păsărele şi ca un făcut, începură a i se îngreuna ochii şi aţipi cu acul în mâna. Cum adormi, îşi făcu apariţia Zâna Zorilor, naşa ei şi atinse ţesătura subţire ca pânza paiangului şi pe dată apăru o broderie cum nimeni nu mai văzuse până atunci: soarele cu toată căldura şi strălucirea lui, câmpul şi cu florile, cerul şi cu stele, norii călătorii şi paserile înaripate, păuni ce ciuguleau pe malul lacului şi peşti de aur ce înnotau prin undele clare, brazii si stejarii bătrâni care doineau vântului căruntului şi într-un colţ se zăreau şi munţii albiţi de timp şi de nea. Când se trezi dimineaţa şi văzu minunea, Leandru îşi dete seama de ajutorul primit şi mulţumi iar naşei. Se spălă, se primeni şi coborâ în sală unde era aşteptat. Ajuns în faţa prinţesei desfăşură broderia încât să o poată vedea în toată strălucirea şi frumeseţea ei, iar fata rămase fără grai căci nu se aştepta ca voinicul să izbândească. Prier mulţumi şi-i spuse că reuşise şi în cea de-a doua încercare căci nici el şi nici fata lui nu mai văzuseră asemenea lucrătură.
Intruder - de INSULA ALTUIA la: 15/05/2008 13:11:30 Modificat la: 15/05/2008 13:35:52
(la: Secvenţe rurale )
Ah, da , am uitat ca nu exista claca masculina.
La Fintinele e un mare lac de acumulare si o zona superba cu brazi si alte conifere.
Femeile nu se bucura din orice si mai ales de pungi goale hai treaca de la mine.
(buburuza)
#310681 (raspuns la: #310678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anitzasmile - de Intruder la: 20/05/2008 21:10:08 Modificat la: 20/05/2008 21:10:23
(la: GayFest 2008)
cred ca e neplacut sa fii la cheremul proprilor opinii, cand sunt atat de stricte...lasa-le mai libere, nu ai nimic de pierdut.
cum pui tu problema...inseamna ca daca un barbat cu care ai stat de vorba o ora, la o cafea si-o bere... si la plecare te-ar saruta pe braz si ti-ar strange mana...vrea neaparat sa faca sex cu tine.
unde lucrez acum, sunt si doi homosexuali (barbati) dar nu sunt prieteni unul cu altul, ci fiecare cu altcineva...niciodata nu am simtit nevoia sa povestesc ceva despre ei...mai ales pe cafenea.
...nici n-as avea ce.

episodul ala cu nenea care plangea la telefon...nu-mi spune nimic.
ei...ok, nu sunt numai eu pe cafenea.

#311526 (raspuns la: #311497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de anitzasmile la: 20/05/2008 21:37:07 Modificat la: 20/05/2008 21:50:46
(la: GayFest 2008)
:) ai dreptate...e dificil sa discuti...si ar trebui stiute multe lucruri pt a intelege...si stiu ca sunt prizoniera propriilor opinii :(...

cum pui tu problema...inseamna ca daca un barbat cu care ai stat de vorba o ora, la o cafea si-o bere... si la plecare te-ar saruta pe braz si ti-ar strange mana...vrea neaparat sa faca sex cu tine. - nu chiar asa.sunt mai deschisa spre comunicare decat iti imaginezi.tocmai acest lucru ma face sa nu ma insel asupra intentiilor cuiva.adica nu interpretez cuvinte, gesturi, nu sunt genul care gandeste 'ce-a vrut sa spuna cu gestul ala' sau 'de ce si-o fi dus mana la tampla, oare...?'...atunci poate m-am inselat, poate am facut rau ca nu am revenit, habar nu am, cert este ca nu am vrut sa ma complic fiindca asa am simtit eu lucrurile.

legat de tanarul care plangea...pe mine m-a impresionat.nu mi-au placut niciodata barbatii care plang...dar acela era putin diferit si, sincera sa fiu, mi-a parut rau ca nu-i pot spune ceva sa se simta mai bine.dar ce-as fi putut spune!din cauza asta am spus ca e o prapastie, totusi...creata de imposibilitatea comunicarii.ce cuvinte de alinare sa gasesc, de pilda, cand el/ea sufera dupa un alt el/ea...prima mea reactie a fost sa gandesc ce pierdere pt femei :)...gandire specific hetero.

oricum, trebuie sa recunoastem ca nici nu ne preocupa cu adevarat intelegerea lor.ne e teama ca daca le recunoastem normalitatea, ne vor afecta in vreun fel.ei oricum exista, fie ca-i acceptam sau nu...
#311545 (raspuns la: #311526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 23/05/2008 13:29:22
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
Suferi asta faci , si daca nu ai solutii compromisul asta e .
Singuratatea in doi e cumplit asta e viata
un rahat intre doi brazi(scuze)

buburuza
Intruder - de Giordano Bruno la: 03/07/2008 10:33:06
(la: cugetările unui scaun de răchită.)
pffff. a meu are doi brazi in mijloc... ca un cuplu pe langa un rau... in spatele lor crestele muntilor invaluite in nori. Nu il dau ma... pe o fufa? nope. :))
#322124 (raspuns la: #322122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fufa - de Intruder la: 03/07/2008 10:37:28
(la: cugetările unui scaun de răchită.)
cu buze, coapse si tzatze.
nu stii ce pierzi, iti pune imaginatia la treaba. :D
m-am razgandit, nu-l mai dau.
las' ca brazi imi desenez singur.
#322127 (raspuns la: #322124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LA - de Honey in the Sunshine la: 03/07/2008 21:38:16
(la: necuvinte)
nsa indiferent cum ar fi poezia mea NU IMI DORESC sa o tratati prin prisma persoanei mele.
eu sunt persoana din spatele cuvintelor, dar asta nu inseamna ca tot ce scriu este de calitate - uneori cuvintele mele sunt schioape si stangace.


chapeau! asta am vrut sa spun si eu, si vad ca nu te-am intuit gresit.

acum ca am lamurit asta, sa trecem la partea a doua, cu care insa nu sunt de acord:)

unde a disparut romantismul din poezia de azi?
eu il gasesc din ce in ce mai putin, iar asta ma intristeaza, pentru ca oamenii citesc poezia in general ca sa aline o rana, sa stearga o lacrima, sa scape un of sau sa amuteasca pur si simplu NU sa dezlege cuvinte incrucisate cum se intampla mai des prin majoritatae poeziilor.
toti incepem sa abstractizam viata si sentimentul...si ASTA e pacat!
ele sunt pentru ca sunt si asa cum sunt sunt simple si frumoase, dar mai ca si in tot...NOI le complicam pe toate!


presupun ca vorbesti in calitate de cititoare. din aceeasi pozitie iti raspund si eu.
nu-mi place ca poezia sa-mi dea "mura in gura" in genul Mi-e dor de tine/Vai de mine. Imi place sa fie subtila, originala, sa ma seduca chiar daca imi ofera marfuri vechi de cand lumea.
Arta nu "abstractizeaza" viata, cum zici tu, ci incearca sa o surprinda din diferite unghiuri.
Nu mi se pare "simpla si frumoasa", ci din contra, complicata, complexa si nu intotdeauna frumoasa in sensul canonic al cuvantului. O abordare simplista ma lasa rece, la fel ca un tablou cu brazi, izvoare de munte si norisori pufosi. Mi se pare ca face o defavoare frumusetii reducand-o la ceva trivial.
#322358 (raspuns la: #322336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey... - de Lady Allia la: 03/07/2008 21:50:13
(la: necuvinte)
"presupun ca vorbesti in calitate de cititoare." - da.

Honey trebuie sa recunosti ca in ziua de azi poezia tinde catre un fel de "revolutionare" a genului, a stilului - e altfel de poezia cu care ne-am obisnuit.
asta nu e rau! rau e insa faptul ca din prea mult novationism incepem sa negam toata frumusetea rimei de alta data, a poeziei care desi iti da mura in gura are inca..."acel ceva" :).
si mie imi plac poeziile care te tin incordat, dar uneori ma lasa si pe mine "muschii" si parca simt nevoia de ceva mai lejer, de ceva care sa respire...mie mi se pare totusi ca unele poezii tind catre "teze psihologice" care te fac sa transpiri, sa iti storci creierii ca sa poti intui...

"O abordare simplista ma lasa rece, la fel ca un tablou cu brazi, izvoare de munte si norisori pufosi."

:) da...revin la aceeiasi idee - perceptia bat-o vina si norocu ;).

#322367 (raspuns la: #322358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Of Rodica, si Hercule la Augias - de cosmacpan la: 08/07/2008 23:35:09
(la: Uimiri)
o muncit mai putin decat mine...
Ţup, ţup ţup şi-am ostenit
De mâncare n-am găsit,
nu am ciugulit grăunţe
pe sub brazi nu m-am umbrit
şi din Mureş apă rece, încă n-am băut...

La târgul de floci
Mă uit ca n-am bani:
Nici din Mehedinţi şi nici din Craiova...
Bane, bane, uragane, ce faci Europei strane...


Te-aş uimi dac-aş avea
Socoteala mai aşa
dar răspunsu-ntârziat
Pe câmp lat, mort, m-a lăsat...
#323692 (raspuns la: #323687) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asta - de INSULA ALTUIA la: 19/07/2008 10:32:26 Modificat la: 19/07/2008 11:16:48
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
cu inselatu" e greu de judecat.
Sunt cazuri si cazuri,s-o lasam balta.
Traim in compromis asta e.
Nu toata lumea ,dar vine o virsta cind nu ai ce face,mama bolnava,soacra paralizata etc.
Viata e un mare "rahat" intre doi brazi,parerea mea.
strumfy - de proletaru la: 05/08/2008 21:37:14
(la: need help)
de obicei ma scol devreme si am obiceiul de a ma uita cateva minute pe geam. imi ingrijesc florile si orezarii din balcon. daca e vreme buna ma duc pe jos spre serviciu. am cateva melodii bestiale pe player si pana se termina o parte din ele, am ajuns la munci. trec pe langa parc si cateva case superbe. biroul e intr-o cladire veche din centru. camere inalte si geamuri lunguiete. jos, strada fortota de lume. mai sus se vede muntele cu brazi verzi. o priveliste tonica.
n-are cum sa inceapa prost.
Lady Allia - de zaraza sc la: 07/08/2008 14:02:52
(la: excursie de nebuna printre vise si ganduri)
sau cu trio Grigoriu:
La cabana "Trei brazi"
http://www.trilulilu.ro/Willma/d13e274210e228

sau

Romanasului ii place
sus la munte,
sus la munte la izvor,
liber si sa fie-n pace
al naturii,
al naturii domnitor,
unde printre stanci batrane
curg izvoare cristaline,
jos la codru,
jos la codru-nfloritor.

#332406 (raspuns la: #332396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexu - de INSULA ALTUIA la: 08/08/2008 09:51:14 Modificat la: 08/08/2008 10:02:39
(la: Viata nu glumeste cu darurile)
Caii care alearga cu coamele-n vint printre cetina brazilor sunt atit de frumosi,incit seamana cu ingerii care zboara printre stele.
#332704 (raspuns la: #332679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tatiku - de INSULA ALTUIA la: 09/08/2008 11:00:49 Modificat la: 09/08/2008 16:11:08
(la: Va cer un sfat serios. )
Mie mi s-a parut o zona virgina la Belis Fintinele,nu-i aglomerat camera in jur de 120 cu mic dejun si prinz inclus.
Sunt doar brazi care dau intr-un lac mare.
Acum iti mai spun ca de exemplu ai sa vezi cladirile in care se caza lumea exact ca pe timpul lui Ceausescu,poate stii cabane cu acoperisul ascutit inalt.
Dar n-ai treaba alea sunt in Belis de unde daca vrei poti sa te aprovizionezi.
Cabana Bianca e faina renovata,frigider,tv. pat simplu sau dublu.
Liniste totala.
zaraza - de INSULA ALTUIA la: 10/08/2008 09:32:02
(la: Va cer un sfat serios. )
Si parca nu e asa defrisata,e liniste,brazii aceia sunt superbi dar sa vezi ce fenomen,ploua cam 5 minute dupa aceea soare si se repeta aproape toata ziua.
Asfintitul ,curcubeele superrrrrrr.
Am remarcat curatenia.
#333211 (raspuns la: #333188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Lady Allia la: 10/08/2008 16:43:28
(la: Autobiografia unui cafegiu de-o schioapa)

am vrut sa vin pe lume deoarece bunica si bunicul imi promisesera povesti frumoase, paine cu unsoare si ceapa verde, brazi de Craciun inalti pana la cer, zambete si imbratisari calde, picioare desculte, copaci numai buni de cucerit...

am vrut sa vin pe lume ca sa le fac in ciuda mamei si tatei si sa le arat cum doua manute de copil pot schimba lumea oamenilor mari.

am venit pe lume intr-o dupa amiaza. tata era la spital, mama...plangea ca tata e la spital, iar bunica ma incuraja sa ies repede sa nu o chinui nici pe mama, nici pe mine. am ascultat-o si am fost cuminte. ma grabeam sa cunosc lumea.

niciodata nu am inteles de ce oamenii trebuie sa aiba un nume - mai ales unul care nu ii place.

mereu am fost convinsa ca vata de zahar creste pe cer, iar oamenii mari o culeg, o coloreaza si o vand in targuri. de aceea mi-am pus in gand sa fiu om mare sa pot si eu culege vata de zahar fara sa o cumpar (mai ales la portie atat de mica :D ).

pentru mine cerul era caprui si zambea, deoarece intotdeauna cand ma trezeam ochii mei intalneau ochii bunicii si zambetul ei larg si frumos. in ochii ei mereu ma puteam oglindi si puteam desena lumi de vis.

cu bunicul faceam "bote cu nas si maini", ascundeam spiridusii prin boschetii de agrise, vanam elfii in ciresi si tei, cautam pupeze :))) si prindeam fulgii discutand atat de multe lucuri frumoase.

cand bunica facea mancare eram convinsa ca face vraji: "mai pun si de asta...asaaa, si asta, inca oleaca de aia..." :))) - si cred ca facea: niciodata, nimeni nu a facut mancare atat de buna ca si a ei.

si acum..."BOMBA"! :)))))
despre bunica, intotdeauna am crezut ca este vreo printesa renegata de parinti si alungata din castelul ei de cristal.
de aici si ideea ca in "buda" din gradina, bunica isi arunca pielea de om si se transforma in printesa. intotdeauna imi spunea: "nu te duce acolo ca nu este voie!" - prea semana cu acea camera din povesti in care niciodata nu aveai voie sa intri :))).
si bineinteles am vrut sa explorez. am explorat pana m-am trezit strigand dupa ajutor :))). nu stiu cum a ajuns bunica acolo, ea fiind mica si grasuta, dar stiu ca doar de doua ori am strigat.
doua saptamani am putit a rahat! :)))))))
mi-a zis bunica: eh, las ca de acu o sa fi o printesa norocoasa! am fost! sunt!
am fost ca i-am avut pe ei si sunt ca am si eu printesa si ingerul meu, in rest, vorba bunicului: "de unde noroc ca acolo numa cacaciosi ghinionisti au fost!"

si...am sa revin, dar acu ma striga pitica. tre sa o pun sa faca nani :D.




*** - de anticena la: 11/08/2008 17:06:25
(la: Autobiografia unui cafegiu de-o schioapa)
prima amintire e bunica cu suras doar pentru mine,calda si buna ca invartita cu nuca pe care mi-o pregatea la cuptor, cu miros de rom si scotisoara;
apoi vantul verii in mijlocul muntilor, cind credeam ca imi soptesc brazii; si iarba deasa invalurita de vant, in care prichindica ma pierdeam si tot bunica fugind dupa mine cu oul fiert in servet, cu lingurita si cu papusa mea Daniela, cu ea doar inghitand cite ceva in duet; multumesc mamaie ca s-a nimerit sa fii bunica mea, multumesc pentru nepretuitele comori pe care sufletul meu, mereu, le-a primit de la tine !



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...