comentarii

bucuria de a avea un copil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un copil creste armonios datorita iubirii - de Radina la: 15/06/2005 20:29:04
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Daca nu vorbim neaparat de pasiune, pentru ca e gresit sa ne imaginam ca intr/o lunga convietuire pasiunea se pastreaza ca la inceput, trebuie neaparat sa vorbim de tandrete, de caldura sufleteasca, de un climat in care, pentru ca un copil sa se simta in siguranta, sa existe iubire. Tu spui ca sotii nu se mai iubesc. In cazul in care nu mai e deloc iubire, in cazul in care a intervenit raceala, parerea mea este ca atmosfera devine presanta pentru copil chiar daca comportamentul se pastreaza in limitele decentei. Copiii de regula sunt foarte senzitivi si observa mult mai acut viata. Ei sunt mimetici pana dupa adolescenta si se poate foarte bine, sa/si formeze o idee gresita despre ce inseamna cuplul in general si asta sa le afecteze comportamentul ulterior. Copiii nu traiesc doar cu hrana si imbracaminte, doar cu confort, doar cu exterior, ei sunt sensibili si in formare. Daca simt raceala dintre parinti dezvolta, un complex. Nu pot fi nici dusi de nas cu falsuri pentru ca le sesizeaza foarte repede. Daca ajung si sa simta primii fiori ai iubirii, sa spunem adolescentine, se poate intampla sa faca parintilor reprosuri pentru ca nu au trait intr/o atmosfera de iubire. Pe de alta parte copiii sunt si foarte egoisti si isi doresc sa fie cu ambii parinti. Asa ca oricat de hotarati ar fi parintii sa accepte compromisul copiii sunt afectati negativ. Cred ca nu merita sa incercam intr/o astfel de situatie sa acceptam compromisul, ci sa facem recurs la amintirile placute si atata timp cat convietuim sa facem un efort sa reaprindem dragostea trecuta. E foarte putin probabil ca odata ce ne/am casatorit si am avut si bucuria impartasita a aparitiei unui copil, iubirea care a fost la inceput sa se stinga cu totul, asa, ca o lumanare.Nu faceti un asemenea compromis e nociv si pentru sufletele voastre si pentru ale copilului. Mai bine luptati pentru iubire.Un copil creste in primul rand cu iubire.
#55039 (raspuns la: #54953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Äntoarcerea än Tarä - de Chris71 la: 05/06/2005 13:09:12
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Eu sänt plecat din Septembrie 88 än Germania, la värsta de 17 ani si mä bucur cä am putut petrece copiläria än tarä. Am foarte multe amintiri frumoase legate de Romänia si sänt mändru de originea mea!
Ultima datä am fost än concediu la Sibiu in 1999 si mä bucur de fiecare datä ca un copil cänd trec peste granitä pe teritoriul Romäniei. Mä äntorc ACASÄ!!! Cu toate cä träiesc acuma aici än Germania, am multi prieteni si cunostinte aici si m-am acomodat foarte bine la felul de a träii, rädäcinile ämi sänt totusi in Sibiu. Sper ca anul viitor sä ämi pot petrece concediul de varä iaräsi in tarä, sau sä pot lucra pentru o firmä din Germania, care are o filialä in Romänia.
Än orice caz, este o bucurie foarte mare sä mä reäntorc, pentru un anumit timp än Romänia.
Multe salutäri tuturor romänilor!!!!
Chris71
Ooofffff Doamne ! "copiii tai - de papaver la: 23/12/2005 19:46:29
(la: "Copiii tai unde sunt?")
Ooofffff Doamne ! "copiii tai unde sunt?"...ce intrebare dureroasa !

Niciodata nu am avut atat de mult curaj sa pot intreba pe cineva "copiii tai unde sunt?" (am inteles ca vine de la un copil de 3 ani).
Nu te supara Andre29. "ce inseamna sa ai un copil pe langa o mare responsabilitate si bucurie?........" este ok, dar titlul "copiii tai unde sunt?"...este "criminal".
Nu vreau sa supar pe nimeni, eu spun din punctul meu de vedere.
Pentru mine este un subiect...sensibil,dureros si intim. Toti oamenii isi doresc, la un moment dat, copii. Cei care spun "nu vreau copii", cred ca nu sunt sinceri cu ei, vor sa-si ascunda durerea sau vor sa inchida subiectul...depinde de fiecare.
Dorinta exista in toti, dar nu toti au noroc. Este atat de complicata viata...
Unii au avut copii si au plecat in lumea ingerilor, altii vor dar nu se poate din punct de vedere medical, altii...
Sigur, poti adopta un copil, dar regretul ca nu l-ai facut tu...ramane vesnic ca o rana deschisa. Regreti ca nu l-ai facut tu, ca nu poti sa-l faci cu cel pe care-l iubesti, ca cel pe care-l iubesti nu vrea copii cu tine, eheheeeeee multe...
Cand cineva ma intreaba "de ce nu ai copii?"...mor cate putin. Pentru mine este cea mai dureroasa intrebare. Ce raspund? Raspund " nu-mi doresc !" si discutia s-a terminat.
Un copil inseamna o mare bucurie. Exista si lacrimi, dar asa vezi mai bine bucuria de a avea un copil.
Responsabilitati ai si pentru o pisica sau un cactus. Pentru un copil, responsabilitatile sunt mai mari, dar si satisfactiile sunt pe masura( eu asa cred).
Nu stiu cati oameni se gandesc, atunci cand decid sa faca un copil, la "ce-i oferim sufleteste". Toti suntem "bogati" sufleteste (asa spunem, nu?). Cine spune "eu nu fac un bebe pentru ca sunt sarac sufleteste" ? Nimeni.
Banii sunt o probleme, dar o problema de timp si nu una ce tine de dorinta de a avea un copil.
"Copiii ti-i da Dumnezeu"- mult timp am spus ca nu este adevarat pentru ca nu intelegeam exact sensul cuvintelor. Acum stiu asa : sa intalnesti persoana cu care sa-ti doresti un copil...este o mana intinsa spre darul de la Dumnezeu.
! - de Guinevere la: 28/03/2006 23:58:30
(la: Anotimpuri în bagaje)
Voi incerca sa fac rost de ele, e lucru cert. :o)
Am vazut site-ul, e super, a fost o bucurie sa il intalnesc pe "copilul poet". Sa ai o viata frumoasa si lina, si sa scrii de bucurie!
#113997 (raspuns la: #113389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosmacpan - de thebrightside la: 28/05/2007 08:45:40 Modificat la: 28/05/2007 09:02:18
(la: Daca se face verde)
pana cand culoarea semaforului va da liber la zbor si la viata...

Sau nu, dupa cum il lasa sufletul pe drumet...


update
Sa inteleg ca ar mai fi cate ceva prin camara ca altfel nu-ti inteleg bucuria.

Sunt doar un copil captiv in trupul unui adult. ;)

#200964 (raspuns la: #200696) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
erau sau nu oamenii mai buni si babele mai frumoase?:) - de Ander la: 09/09/2008 18:06:03
(la: petitie anti indoctrinare religioasa in scoli)
Avand in vedere ca am fost "citat" si ca nickname-ul meu a fost mentionat in cateva mesaje, vreau sa clarific lucrurile chiar daca deja subiectul mi se pare depasit. Asa...in ceea ce priveste afirmatia cu oamenii mai buni si babele mai frumoase din trecut, cu sarcasmul de rigoare, cand am spus acel lucru am luat in calcul contextul mondial in care traim, globalizarea si faptul ca e o situatie noua in istorie. Mai departe, eu inteleg lumea, asa cum e azi ca o catastrofa generata de crize sociale si economice, natura-ca simbol al frumusetii intr-un dezechilibru continuu, tarile dezvoltate polueaza in cifre inimaginabile anual, devastarea padurilor-la ordinea zilei, alimente stropite cu pesticide, reactoare nucleare, specii care distar aprox 70 pe zi, terorism international,cea mai mare parte a planetei moare de foame, statele puternice se bucura de absolutism economic, un copil moare la fiecare 2 secunde, etc, etc. astea nu sunt mosteniri pe care le-am primit. Astea sunt actiunile noastre, a prezentului, si asta o sa lasam noi mai departe...Este asta dezumanizare?Este! eu asa zic. Dar in ciuda tuturor atrocitatilor oamenii inventeaza in continuare metode de clonare, bombe atomice pe langa care Hirosima e mic copil, etc, etc. Suntem mai buni, nu cred...nu vb de individ, ci la modul general..asta incercam eu sa spun, ca oamenii erau mai mult oameni.."poate"...Cred cu tarie ca singura speranta este religia. Fie ca ne place sau nu, acolo se indreapta increderea si asteptarile majoritatii oamenilor. In civilizatia europeana din care apartinem d ela traditia iudeo-crestina se asteapta solutiile. In Romania, cea mai mare parte de la ortodoxism, ca de asta e religia cu cei mai multi adepti la noi; si religia nu trebuie privita ca un instrument invechit, pentru ca in cadrul ei s-au inregistrat innoiri valoroase.
#340463 (raspuns la: #340457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cel mai bun vin - de Areal la: 12/12/2008 11:03:41
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Un bărbat şi o femeie se căsătoriră la o vârstă înaintată şi spre marea lor bucurie şi surprindere avură un copil. Îl crescură cu toată iubirea şi grija lor şi, deşi erau foarte săraci îl trimiseră la şcoala unui înţelept pentru ca şi sufletul să-i fie cultivat. Întors acasă, băiatul avea o singură dorinţă: aceea de a se revanşa faţă de părinţii săi.

"Ce lucru aş putea face care să vă facă într-adevăr plăcere?"
"Lucrul cel mai drag nouă eşti tu, fiule", răspunseră bătrânii. "Dar dacă totuşi ţii să ne faci un dar, adu-ne puţin vin. Ne place foarte mult şi sunt ani de zile de când n-am mai băut un strop măcar..."

Băiatul nu avea o leţcaie. Într-o zi, pe când mergea prin pădure să taie lemne, îşi muie mâinile în apa care curgea dintr-o cascadă enormă şi bău: i se păru că apa avea gustul celui mai bun şi mai limpede vin pe care-l gustă vreodată. Umplu un ulcior pe care-l avea cu el şi se întoarse în grabă acasă.

"Iată darul meu", le spuse părinţilor. "Un ulcior de vin doar pentru voi".
Părinţii gustară apa şi, deşi nu simţeau decât gustul apei, îi zâmbiră şi-i mulţumiră din inimă.
"Săptămâna viitoare vă voi aduce un altul", le spuse băiatul. Şi aşa făcu multe săptămâni la rând. Bătrânii intrară în joc: băură apa cu mult entuziasm şi erau bucuroşi să vadă fericirea înflorind pe chipul fiului lor.

Astfel, se întâmplă ceva nemaipomenit: bolile şi ridurile le dispărură. Ca şi cum acea apă ar fi avut ceva miraculos...
#371984 (raspuns la: #371709) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de mazariche la: 27/05/2009 15:35:02
(la: oboseala)
Imi pare rau s-aud ca nu-s SF-uri:(

Ma bucur doar ca al meu copil chiar stie pe ce lume se afla, fara a fi paranoic.

Altfel da, toate ca-n viata...
#444263 (raspuns la: #444255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Denisse la: 21/06/2011 13:22:10
(la: Stoluri in ritm...)
Felicitari! E-atat de frumos sa nu uitam bucuria daruita de zambetul unui copil! Aici...buchete proaspete de puritate si tinerete!
#616068 (raspuns la: #615826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum asa? - de beatlemaniacul la: 15/11/2011 04:43:44
(la: sfaturi)
Va cer un sfat caci sigur numai de aici ma poate cineva ajuta.

Cum asa, suntem singura asociatie de ajutor sfatos din Romania?

Ma, in primul rand relatia ta cu nevasta era subreda de la inceput daca tu nu ai putut mirosi nimic. Insa fii bucuros ca ai ramas cu copilul. Nu ne spui nimic daca este fata sau baiat. Sper sa fie baiat, relatia ta cu el va creste. Daca vrei sfatul meu: DA-O IN SPUMA MARII PE VETUTA, creste copilul si incearca sa fii fericit. Priveste-l in ochi si creste-l cuviincios. Restul e spuma de la prea multa bere varsata de destin.
Hai pa
parola.uitata - de Roman Haduch la: 11/10/2012 08:26:14
(la: IMPORTANŢA BEŢIVILOR PENTRU SALVAREA SUFLETELOR)
sunt o multime de argumente insa , cert este ca in " magazinul de peste drum" nu exista la vanzare si nici nu se servea " pe sub mana" smerenie, nici la halba nici la tzoi .
Cunosti cand un om este "parfumat" cu "aghiasma" daca tu , la randul tau nu esti la fel ca el. Daca tu, cum bine ai spus, ai pocalul inimii tale plin cu smerenie, identifici semenul in care colcaie pacatul urat mirositor "vinul amestecat" al placerilor din asta lume, care il opresc pe om de a fi cu inima plina de bucurie. Cel care ne-a daruit dreptul , harul, favoarea, sa ii adresam apelativul "TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI" exista , este DUMNEZEU IN PERSOANA, are sentimente si se bucura de fericirea ta, drumul tau frumos prin viata ( tu ai un scop cu viata ta) insa , se intristeaza cand copilul este mai mult decat nazdravan este, de-a dreptul batjocoritor.
Daca ai un copil de 3- 4 anisori , tu , ca parinte, oare te poti bucura si poti accepta ( drepturile copilului de a-si exprima personalitatea) poti accepta cu satisfactie ca el (ea) sa fumeze, sa consume alcool , sa vorbeasca obscenitati si sa faca lucruri degradante?
#635617 (raspuns la: #635609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma bucur ca cineva a gasit ti - de sumo la: 09/08/2004 10:08:33
(la: Regulile si noi)
Ma bucur ca cineva a gasit timp sa citeasca ce am scris..
O dictatura a bunului simt? Interesant.. Oricum se bat unii "cu carammida in piept" ca poporul roman e bun si bland si cinstit...Asta asa e..Romanii sunt in general, buni, harnici si cinstiti, dar pe de alta parte"Foamea si saracia scot lupul din padure si din om".. Si parca aud gandul " Dar ce eu sunt mai prost? Daca azi asa se traieste.. eu de ce sa nu fac la fel?".Dezordinea ne impinge sa grabim unele solutii, lipsa de profesionalism ori de priceperea unora, ori chiar "ceatza legala" ma va obliga sa caut alte cai...Adica sa fiu descurcaret.. Acesta incrancenare a fofilarii pe langa lege.. Aceasta duplicitate invatata parca de la comunism "de a te face ca faci", ca si miroticul " Capul plecat, sabia nu-l taie".. Cred ca astea ar trebui sa inceteze.. Nu ne plangem la Protectia consumatorului despre produse si servicii proaste.. Nu ne plangem la Politie despre scandalurile nocturne ale restaurantrului din vecini.. care urla cu muzicile pana la 4,oo dimineata.. pentru ca "avem masina in strada si mi-o zgirie aia" ..Ori imi bat copilul pe strada...Ori imi sparg geamul, ori dau muzica si mai tare ... "De ce sa ma leg la cap?" Fiindca ne doare! De aia!.. Sau sa suportam. Asteptand ca UE "sa ne dea" .. "sa aduca" .. sa ne faca".. Cam de acolo ar trebui poate inceput.. Si sigur si din alte locuri.. Dar daca media ne arata cum unii au voie orice si cand mai si aud ca nu au patiti nimic sub aspect legal.. sau uneori o patesc, dar parca prea tarziu pentru morala publica..Cand facem staruri inchipuite din fete frumoase care trec de la un bogat la altul si le mai si laudam cu banii pe care ii primesc.. (fapta asta parca aduce a altceva), cind subiectul unei rubrici de sport e ceasul ori masina noua a lui X "fotbaliator".. ori noua lui aventura cu fotomodelul Y.. Parca e tot promovarea subtila a "descurcarii" ca mod de a fi..
Nu fac apologia saraciei.. Ea exista ca si bogatia.. Dar parca moralitatea si modestia erau si ele printre valorile cu care se mandrea romanul...
Si sa nu uitam cum o necesara campanie de afise anti coruptie (Afisele Mindbomb) au fost considerate de un fost primar de "municipiu de 5 stele" ( zicea el) ca ofensa personala .. Cum adica? Zicem ca luptam impotriva coruptiei si ne deranjeaza chiar propanganda anticoruptie...Hmmm.. Ciudata stare...
Cred ca trebuie inceput la nivelul individului.. NU dau si NU iau spaga, bacsis,ciubuc,atentii,etc...Respect regulile si voi fi aparat de ele..Sau imi asum riscul de a le incalca fara sa astept mai apoi clementa, iertare >>"lasa-l saracu.. e baiat bun da' lumea e rea..a avut politistul cu el ceva(ori procurorul, ori paznicul, ori judecatorul, ori vecinul ,ori.. ) " fara sa mai caut daca "nu avem pe cineva sa ne ajute.."
#19421 (raspuns la: #19367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma apropii de colinele copila - de alura la: 20/12/2004 09:57:12
(la: Vacanta la bunici)
Ma apropii de colinele copilariei mele si simt emotia, nostalgia, ca de fiecare data. Acum imi amintesc de o iarna geroasa... inghetase bocna lacul de langa satul bunicilor mei, iar eu tocmai primisem o pereche de patine. Tare mult imi doream sa plutesc pe gheta, asa ca, dupa ce m-a infofolit bunica intr-o broboada maronie, sa nu-i inghete gatul si urechile copilului, am fugit spre lacul inghetat. Acum, cand ma gandesc, cred ca eram tare caraghioasa, dar niciodata nu m-am simtit mai libera ca atunci. Lacul ere pustiu, nimeni nu se incumeta sa iasa afara pe asa un ger si nici nu aveau de ce. Alunecam pierduta in visele mele , din cand in cand ma ancoram in prezent, ma bucuram din plin de fiecare clipa si ma simteam Craiasa Zapezii, Zana Zanelor, cea mai frumoasa balerina... lumea toata era a mea si eu eram a lumii, si nimic nu tulbura atunci fericirea mea de copil...
suferinte / bucurii - de anca g la: 29/04/2005 10:11:43
(la: Oglinda Sparta)
da, suferintele exista..si da (din nou) fiecare se foloseste cum poate / stie / (si daca are noroc) vrea de ele...

tot auzim si citim cuvintele - joaca : "moartea ne aduce in sfarsit liniste .... in sfarsit putem sa uitam suferinta.."

nu vreau sa uit suferinta .. de ce as vrea? ea ma face ceea ce sunt azi .. ea ma formeaza (evit cuvantul educa)... si invat din ea...

as folosi ca o foarte amara ironie expresia : Moartea ca sublima desfatare... pentru cei care ma cunosc.... ar fi clar..
iubesc viata .... cu tot ce este in ea..cu simplitatea ei..cu revelatiile cauzate de parfumul unei floricele.... fosnetul de frunze... puterea unei rafale de vant...bucuria din rasul unui copil....

poate si pentru autorul textului initial viata inseamna mult ( cu tot cu plictisul din ea) si de aceea fraza finala, pentru el, este o imensa ironie....

numai bine
#46299 (raspuns la: #46112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maturitate si a fi ca un copil - de desdemona la: 03/05/2005 16:35:19
(la: ...)
Iata parerea mea:
Maturitatea e o calitate care un om poate sa o aiba sau nu, indiferent de varsta fizica pe care o are. Ea presupune atat o parte de experienta cat si o atitudine corecta fata de problemele care apar. Sigur, aici atat experienta cat si corectitudinea sunt discutabile: unele persoane considera corecta o atitudine, altele una opusa. Si unele persoane pot sa traiasca zeci de experiente fara a invata nimic din ele. Intr-un fel, maturitatea unei persoane este ca gustul pe care il are un fruct. Un fruct copt e dulce, aromat, se digereaza usor, el cade din copac. Unul necopt e acru, fara aroma, si poate da dureri de burta. In acelasi copac pot exista unele fructe coapte si foarte bune si altele (de aceeasi varsta) care sunt acre, uscate, sau bolnave. In aceeasi generatie pot exista persoane mature si altele mai putin mature.
Ideea mea despre maturitate nu e deloc incompatibila cu cea de-a fi ca un copil. Exista multe calitati in copii care nu exclud maturitatea. De exemplu spontaneitatea, iubirea si umilinta, capacitatea de-a se bucura usor si de-a fi multumit cu putin. Un ego exacerbat exclude maturitatea, ca si excesul de conditionari mentale. Pe de alta parte, copiii rasfatati manifesta in mod cert simptomele unor persoane imature (si invers). Dar in opinia mea, un om nu este cu adevarat matur decat atunci cand apreciaza calitatile spontaneitatii, umilintei, bucuriei inocente, iubirii mai mult decat ambitia, faima, dominarea altora, faptul de-a avea intotdeauna dreptate.
Sunt eu oare o persoana matura ? Nu pe de-a-ntregul, dar incerc sa ma corectez in aceasta directie. Mai am multe de invatat, si lectia (atunci cand vine) sper sa nu cada in urechi surde.

Desdemona
"dacă aş avea un copil cu b - de RSI la: 09/07/2005 11:05:19
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
"dacă aş avea un copil cu boala respectivă aş prefera, în măsura în care se poate, să-i dau medicamentele acasă. Un spital din România nu-i cel mai recomandabil loc, mai ales un spital de nebuni. "
Intrebarea mea era daca-l duci la doctor sau la "exorcist". Nu se referea la internare in spital sau la tratament acasa. Deci il duci la doctor sa-l diagnosticheze , nu in alta parte. Atunci de ce pentru ca sunt numai "niste tarani" unii trebuie sa se bucure de "tratamente folclorice, populare, traditionale". Eu asta numesc snobism. Slujbe, molivte etc. n-au omorat pe nimeni daca au fost facute impreuna cu si nu in loc de tratament medical.
Iar protestul general impotriva acestor practici obscurantiste culminand cu tragedia de la Tanacu nu inseamna ca toti au "un dinte" contra BOR, ci ca atitudinea de "n-aude nu vede" a capilor BOR nu este acceptata de majoritate. Sunt multumit sa adaug ca in sfarsit Sinodul s-a adunat si a adoptat o pozitie ferma confirmand masurile luate de arhiepiscopul de Husi. Better later than never.
P.S.
Nu consider ca a lega pe cineva timp de 3 zile pe o cruce,fara apa si mancare, cu un calus in gura este la fel de "folcloric" ca si Calusarii sau Paparudele. Cred ca remarci diferenta. Sper...
P.P.S.
Sunt adeptul reformelor si al progresului, nu neaparat al revolutiilor. Nu consider snobism imitarea oamenilor care se spala si nu vad rostul transformarii jegului in valoare traditionala. Bine-inteles vorbesc in mod eufemistic
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58814 (raspuns la: #58466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
popix - ma bucur ca te-am scos din sarite pentru ca... - de reincarnat la: 17/07/2005 02:10:53
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
popix - ma bucur ca te-am scos din sarite pentru ca... asa scoatem la iveala adevaruri! Si pe mine m-a scos HateFree din sarite cu "nevinovatia" cu care incearca sa ne impresioneze...

"parintii lui il iubesc"... bineinteles ca parintii lui il iubesc. Ce parinte nu-si iubeste copilul? Dar ce a oferit el parintilor pentru toata dragostea pe care a primit-o de la ei???? Vrei sa-mi spui ca exita parinte pe lumea asta care sa fie fericit ca copilu este homosexual?????

***"Daca tatal tau ar fi fost homosexual tu nu ai mai fi existat"

destul de fals.EXISTA milioane de tati homosexuali sau bisexuali pe lumea asta.***

Well, asta este unul din cele mai puternice argumente pentru faptul ca homosexualismul este numai o degenerare morala. Daca ar fi a clean cut intre homosexuali si heterosexuali, nu numai eu, majoritatea ar accepta-o. Dar asa majoritatea lor au relatii bi-sexuale. Cei care nu au relatii cu sexul opus este pentru ca nu sint acceptati. Pentru ca arata si se comporta ca gay.

***"Tu doar unge-te si ateapta sa fii penertat".

limita bunului simt.***

Oh, ti se rupe inima nu alta... dar asta este adevarul!

Ma bucur pentru tine ca nu esti nici gay si nici bi-... Dar ma intreb daca ai avea un copil gay sau bisexual... cum ai simti?

Eu am un baiat si este normal, de aceea sint So Happy!!! Call me old fashion dar astept cu nerabdare sa-mi vad nepotii, fericire pe care parintii lui HateFree nu o vor avea si simti niciodata.




#59984 (raspuns la: #59925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
bucuriile simple - de batranu la: 09/12/2005 10:38:39
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
E drept ca eram copil dar ma bucuram teribil cand mancam portocale sau cirese. Pentru banane m-am bucurat de prea putine ori.
Bucuria de a se fi terminat calatoria cu autobuzul.
Ciunga o mancam cu muuuuuuult mai mare placere.
Toate bucuriile lucrurilor rare.
Un copil... da... presupune o - de laura_ la: 21/12/2005 10:55:53
(la: "Copiii tai unde sunt?")
Un copil... da... presupune o mare responsabilitate si se "finalizeaza"... cu o bucurie imensa! Spun din auzite... nu trait pe pielea-mi ... sentimentul acesta unic si binecuvantat!
Ma gandesc adesea la postura de mamica.... cum mi-ar sta... ce as simtii... ma uit in juru-mi la prietenele din copilarie... mai toate au unul,doi sau chiar trei copii... sunt fericite si impovarate de griji... le admir pentru curajul si sansa avute....
Imi doresc puiul meu... si ma gandesc putin cu nostalgie... este posibil sa fiu o mamica batrana... demodata... si nu-mi doresc asta....
Analizand situatia la rece...in momentul in care te gandesti sa ai un copil... si se concretizeaza asta... trebuie sa constientizezi si sa fi pregatit pt ce-i mai rau.... dincolo de bucurie si satisfactie...
Apoi... sunt de parere ca... mai conteaza cum si cu cine-l faci.... educatia unui copil isi pune amprenta pe intreaga-i viata... dincolo de hazard... sansa... dupa umila-mi parere asta este foarte important...evident ca si situatia materiala este unul din cele multe "importante"... dar intr-un final... spun ca... a avea un copil... este o binecuvantare cereasca!!!

Ca sa nu mai desfac firu-n patru... am sa raspund la intrebarea cheie a acestei conferinte.... ai mei copii... sper... sunt in viitor! (ca si ai tai draga Andreea)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...