comentarii

bucuria vieti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Vinovatie - de (anonim) la: 12/12/2003 16:56:09
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Stimate dle Herjeu, in primul rand bine ati reaparut pe ...ecran!
Puneti problema vinovatiei ! Dar faceti parte din categoria celor care se simt vinovati ...fara vina,a celor care se culpabilizeaza din bun simt si buna crestere! Credeti ca mai este loc de valori morale!Mi-am inceput "ucenicia" in valoare ..in familie. Incercand sa urmez acest drum m-am indepartat de oameni,intre care ma simteam stinghera, m-am intors la carte, la Iosif Sava si la muzica lui iubita si la invitatii lui de calitate pe care i-a propulsat catre noi si in general m-am indreptat spre cei care au avut ceva de spus,care ne ajuta sa ne cunoastem , sa ne echilibram spiritual,sa fim mai buni,mai intelepti.Incerc, prin meseria pe care o fac ,sa deschid si altora ochii spre ceea ce ne asigura de fapt bucuria vietii :gasirea acelui talc al vietii, acelui sens al existentei pe care ti-l poate da doar preocuparea ptr lucrurile valoroase, de substanta.Sa depasim pragul egoismului, al inavutirii cu orice chip si in orice fel,al urii si invidiei, al superficialitatii etc.etc.
Ocupati intr-un timp un loc important in lupta cu ignoranta, cu vulgul, cu spoiala ! Pe cand o reaparitie !Sau..ratingul...nu va lasa ?? Va asteptam !
#6495 (raspuns la: #6360) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este Rugaciunea? - de LMC la: 08/10/2004 18:18:30
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Rugaciunea este ca o convorbire la telefon, nu-i nimic special in afara de faptul ca actul in sine face minuni. Rugaciunea este o simpla conversatie cu Dumnezeu care iti raspunde prin Pace, Dragoste, Bucurie, si Binecuvintari. Nu exista o formula oarecare la cum si ce trebuie sa spui intr-o rugaciune. Nu este necesar sa o faci in genunchi sau stind in picioare, nici macar ochii sa tii inchizi. Dar ce este necesar este sa te adresezi lui Dumnezeu. In Biblie, David, cel mai mare scriitor de Psalmi, sau mai bine zis de poezii si cintece, vorbea cu Dumnezeu ca si cu un vechi prieten. Ii aducea lauda si multumire, se certa cu El, ii cerea ajutor, i se plingea, in fine, ii spunea tot ce avea el pe inima. Dumnezeu vrea sa ne fie prieten, vrea sa ne fie tata, nu vrea sa-l consideram de ne-atins. El nu este un Rockefeller sau un Bill Gates la care ajungi numai cu planificari (appointment) speciale si nu-l prinzi la telefon pentru ca secretara nu te considera destul de important. Telefonul Domnului este 24 din 24 deshis si niciodata ocupat. De multe ori relatia noastra cu Dumnzeu se raceste pentru ca nu mai punem mina pe telefon sa discutam cu El problemele si bucuriile vietii noastre. El sta si asteapta, si cind ajungi la cel mai mare necaz si strigi in gura mare "unde esti Dumnezeule" El spune "aici, linga tine". El este numai o chemare distanta, doar trebuie chemat si El raspunde. In viata mea personala, am simtit puterea rugaciuni in diferite feluri, fizic si psihic. Probleme care nimeni nu le putea vedea rezolvate, la rugaciune au fost rezolvate. Pot sa strig in gura mare "Dumnezeu face minuni si astazi" pentru ca am vazut cu ochii mei minunile. Va spun sincer, cele zece porunci au fost date cu un scop, si-acest scop sa traim fericiti si sanatosi. Viata in Isus Hristos este viata care-ti ofera libertate, libertate de mizerie, de boli, de saracie, de tristete. Cind in inima ta ii dai loc lui Dumnezeu, totul in viata ta se schimba inspre bine... devii fericit, ai pace, si iubesti mai mult decit inainte.
#24480 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adela, pentru Ueit - de (anonim) la: 20/11/2004 18:28:37
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Bravo tie! Esti un adevarat diplomat. Ai spus aceleasi lucruri, ]ntr-o forma voalata, cu delicatete, si ti-ai atras multumiri, iar eu, mai directa, mi-am aprins paiele in cap. Te admir pentru asta si as dori sa pot si eu, dar nu-mi permite felul meu de a fi. Eu nu sunt eu, daca nu pun toate punctele pe i, explicit de tot. Ce sa fac? Recunosc, m-am cam racit nitel, trebuie sa iau o pauza, dar nu renunt la disputa. Este un subiect care ma intereseaza mult, cu multe posibile ramificatii, iar discutiile, chiar si acele in contradictoriu (sau poate mai ales acele) fac parte din bucuriile vietii.
Cu urari de bine, Adela
#29347 (raspuns la: #29070) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
As vrea... - de albina la: 10/02/2005 16:07:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
As vrea sa mai am puterea de a ma ridica si a merge mai departe, cum reuseam pana nu demult... Nu, n-am gresit comentariul. Irving Stone, "Bucuria vietii". Degeaba toate povetele, sfaturile si vorbele de duh spuse sau auzite aiurea... Cartea asta m-a invatat ca nimic de valoare nu poate fi obtinut fara efort si sacrificiu. Van Gogh, suflet chinuit, geniu, om la capatul puterilor... Dar a avut un vis si a facut tot ce i-a stat in puteri sa-l implineasca. Si-atunci mi-am zis: trupul, invelis efemer, sufletul sa-mi traiasca (era sa zic si "bine")! Prin urmare, am tras de mine ca un caine, m-am luptat cu nevoile mele, cu prostia altora, cu prejudecatile care, din nefericire n-au disparut... O viata simpla, un start "clasic" pe vreme impuscatului: termini liceul, dai la facultate, iei - sa-ti fie de bine, nu iei - te angajezi, mariti, copil, scutece, iuresuri, copil, pampers, divort si, EVRIKA! Sunt totusi om, n-am decat 30 si un pic de ani, chiar daca am doi copii de una singura, invat si pentru mine si pentru ei, ma ridic si ma-nalt, sigur se poate! Asa ca am facut o facultate (grea), postuniversitara (chin), da' o sa fie bine, am target-ul stabilit. Chix! Uite-ma tanara (inca) absolventa, doldora de stiinta, cu destula vechime in "campul muncii", dornica sa muncesc pe rupte, sa pun umaru' ca sa zic asa... Usi trantite-n nas, salariu minim oferit la alergatura cat cuprinde, da, iti dau de munca da' tu ce-mi dai, ca nevasta nu vrea sa am stagiare, ca nu esti destul de prezentabila si clientu'..., ca nu mai esti tanara si noi vrem "oameni pe care sa-i formam noi", etc, etc, etc.... Pana la urma, o raza de speranta, o cunostinta, o sansa... Parca abia acuma-ncepe calvarul! Bai, esti la patron, te platesc bine (asta in vis), ai job-ul pe care l-ai dorit, fa-ti treaba asa cum iti spun, nu ma dezamagi ca ma dispensez de serviciile tale... Si-asa am ajuns sa ma simt ca-n tribuna asistand la defilarea plicticoasa (era sa zic sumbra) a zilelor mele... S-a dus si picul ala de bucurie care mai ramasese... Noroc cu copiii, ca-mi dau combustibil... Era sa uit! Poate mai am o speranta: am inceput, recent, sa citesc pentru prima oara cea mai buna carte pe care am pus mana vreodata; are de toate: dragoste, aventura, filozofie, istorie, ce mai - e completa! Si are si un nume simplu: Biblia!
Mai este mult - de Cristall la: 18/02/2005 19:22:44
(la: Cei mai frumos ani ai vietii tale)
Mai este mult pana cand sa ajung sa fac un astfel de bilant, inca mai am de trait ani destui pana la momentul in care sa-mi pun o astfel de intrebare. Nu m-am gandit pana acum la asta si dupa ce am citit intrebarea nu am reusit sa definesc transant o perioada. Ce sa zic, parca am fost binecuvantata in fiecare an al meu, m-am desfatat cu bucuriile vietii in fiecare perioada, chiar nu pot alege una care sa fie mai presus decat cealalta.
Probabil cand voi fi batrana-batrana si cu sufletul obosit, atunci voi privi cu ochi nostalgici or spre vremurile de acum, or spre cele de mai inainte (copilarie - adolescenta) or spre cele ce abia de acum vor fi sa vina. Dar asta e doar un raspuns speculativ, inca nu am capacitatea sa pot raspunde la intrebarea ta.
Alex - de irma la: 30/05/2005 11:48:23
(la: pauza (inspirat de isaac asimov))
" poate bucuria vietii nu este sa descoperi lucruri noi, ci sa descoperi noi moduri de a privi lucrurile pe care le stii deja."

Frumos spus, si din experienta mea si adevarat.
te stapanesti.... - de flori de camp la: 24/10/2005 20:19:24
(la: Abstinenta?)
pentru a fi tu insuti. eu una nu sunt genul de om care sa faca sex doar pentru reglarea hormonilor.
din tot ce am citit pe aici se pare ca sunt multi oameni care nu au fost nevoiti sa traisca in abstinenta si ma bucur pentru ei. sau daca au ales sa intre intr-o relatie doar pentru a nu trai in abstinenta, este alegerea lor....
ceea ce observ este ca abstinenta este condamnata...traim oare numai pentru sex? ce valoare are el daca nu imparti cu partenerul de sex si celelalte lucruri frumoase din viata? si ce valoare are daca il ai si tot nu esti multumit? nu te simti implinit? pentru ca eu una nu consider ca sexul este cel care ne implineste....da, recunosc ac este esential intr-o relatie...dar cand nu exista relatia? sau ajungi la concluzia ca oricat de bun ar fi din acest punct de vedere partenerul si in pofida faptului ca il mai doresti, relatia nu este asa cum ti-ai dorit-o? multi dintre voi sunt sigura ca ar spune "alta la rand...." dar .... si aici se pot insira multe. dar mai are sens? fiecare interpreteaza in felul sau...eu una merg pe convingerea ca nu doar sexul este bucuria vietii...si cu dezamagire vad ca in ziua de azi oamenii stiu din ce in ce mai putin sa se bucure de viata..aleg sa se bucure doar de sex....cate familii se mai intemeiaza in ziua de azi? nu spun casnicii durabile....durabile sunt si cele in care exista multe conflicte..ma refer la familiile adevarate.
flori de camp
#81048 (raspuns la: #78447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reiau cuvintele lui O.Paler c - de karinia la: 11/03/2006 12:09:32
(la: O cola, va rog. Dar sa fie rece.)
Reiau cuvintele lui O.Paler citate de Luigi...iti trebuie o viata ca sa demonstrezi ceva si sunt suficiente 5 minute sa o pierzi...Bantui de cateva ore prin "cafenea" ca sa nu mai stau in fata televizorului unde toate posturile bubuie pe marginea a ceea ce s-a intamplat cu Laura Stoica...Atunci cand cand stralucea mai tare, prin prisma implinirii ei ca om, ca femeie, ca suflet si ca tot, ...a pornit sa-si duca mai departe stralucirea - poate ajungand la steaua pe care si-a dorit- o, mana in mana cu cel care i-a adus fericirea si i-a completat bucuria vietii, Cristian Margescu. Si totusi, desi noi nu suntem in masura sa judecam, nu e drept..Dumnezeu sa le lumineze calea acolo unde au plecat...toti trei !
#110714 (raspuns la: #91897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O fire poetica si profunda. - de cosmiK la: 05/04/2006 20:31:50
(la: Multumesc pentru ca ...EXISTI !)
O fire poetica si profunda.
Si eu iti multumesc pentru aceasta "proza scurta" care m-a facut sa redescopar putin bucuria vietii
Cri cri - de cosmiK la: 12/04/2006 22:06:41
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Ma bucur ca ai puterea de a trece peste aceasta stare devenita si la tine cronica razand ori luandu-ti peste picior dezinteresul.
Din pacate eu nu mai am aceasta forta. Si stii de ce? Deoarece eu n-am stiut vreme indelungata ce inseamna sa razi cu sufletul. Am fost incojurat de tristete. Mai bine zis am fost un copil trist, un tanar si mai trist iar acum sunt un adult depresiv.
Nu demult vorbeam cu un bun prieten si ii spuneam ca imi plac mai mult fotografiile din copilarie (mai exact de pe vremea cand aveam vreo 5-8 anisori)- pentru ca in mai toate radeam, radeam cu toata fiinta mea chiar daca familia trecea prin perioade extrem de dificile, dar eu eram nestiutor si ignorant asa ca imi permiteam sa rad- decat cele prezente unde se vede clar ca imi lipseste bucuria vietii.
Si atunci el m-a intrebat: si de ce nu mai simti bucuria vietii la momentul prezent? Am reflectat la aceasta intrebare iar acum daca ar fi sa-i raspund i-as spune ca nu o mai simt intrucat inca de la varsta de 12 a inceput pentru mine "calvarul". Mi-a fost dat sa vad cum rand pe rand toti cei la care tineam ma paraseau. Morti premature si nefiresti, boli incurabile, disparitii invaluite in mister. Am vazut cum treptat neamul meu se stinge. Eram multi si acum ne putem numara pe degete dar mai grav e ca desi suntem asa putini nu ne mai intelegem unul pe altul, ca ne-am distantat teribil, iar atunci cand ne intalnim de cele mai multe ori ne adresam cuvinte grele.
Tristetea a coborat treptat in sufletul meu, pentru ca am vazut atata suferinta umana mai intai in calitate de lucrator rezidential intr-o casa de tip familial pentru copii cu nevoi speciale si mai apoi ca asistent maternal profesionist caruia i s-a incredintat spre crestere si educare un copilas de 12 ani cu cerinte educative speciale. Atunci am vazut ce inseamna sa fi parinte al unui astfel de copil, am vazut cum e sa lucrezi 24 de ore din 24 fara sa beneficiezi de sprijin, dar fiind inconjurat de nepasarea si uneori chiar dispretul oamenilor dar mai ales al amicilor care nu intelegeau cum de mi-am putut asuma o asemenea responsabilitate.
Pana la urma am fost nevoit sa renunt , nu mai rezistam nici fizic, nici psihic asa ca copilasul s-a intors intr-un centru de plasament iar eu am ramas cu un gust teribil de amar.
Unii spun ca am facut un gest nobil. Dar eu nu asta am vrut, am vrut sa incerc sa fac ceva pentru cauza unor astfel de copii dar am esuat in mod deplorabil. Singurul lucru care ma mai linisteste cat de cat e convigerea ca in perioada cat a stat cu mine a simtit si el ce inseamna un camin adevarat si cred ca am reusit sa-i daruiesc un strop de fericire.
Dar ma doare sufletul cand ma gandesc ca a trebuit sa se intoarca intr-un centru de plasament. As fi vrut sa pot face mai mult, dar acestea au fost limitele mele.
Si totusi n-as putea spune ca sunt complet nefericit. Iubesc si sunt iubit numai asa cum spuneam si in mesajul precedent iubirea noastra e pusa la grea incercare.
As vrea sa-mi redobandesc senitatea si sa retraiesc bucuria vietii pe care o simteam in copilarie dar mi-e tare greu.
Cri cri imi pare rau ca in loc sa-ti arat "un lucru cu adevarat inaltator" eu iti descriu doar uraciunea vietii, insa am constat ca tu ai o putere speciala si ca deja ai inceput sa depasesti aceasta stare.
As vrea sa inchei cu un fragment dintr-o poezie a lui R. Kipling care mie imi place nespus de mult si imi alina ceasurile de singuratate. Poate o stii si tu. Titlul ei: "Daca"
"Daca poti sili inima, nervii si tendoanele sa te serveasca mult dupa ce s-au consumat, si asa sa continui cand nu este in tine nimica afara de vointa care-ti spune: CONTINUA...
Daca poti vorbi multimilor si sa-ti pastrezi demnitatea, ori sa pasesti alaturi de regi, dar sa nu-ti pierzi simpatia fata de cei mici...
Daca nici dusmanul si nici prietenii iubitori nu te pot rani...
Daca pe toti ii pretuiesti, dar pe niciunul prea mult...
Daca poti sa umpli neinduplecatul minut cu valoarea celor 60 secunde parcurse...Al tau este pamantul si tot ceea ce e in el, va fi si inca ce-i mai mult: "VEI FI OM, FIUL MEU!"
#117025 (raspuns la: #116862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sarsilovici - de Lascar Barca la: 07/06/2006 21:29:21
(la: ALCOOL-the best, the worse)
"Alcoolul da ce-a mai grea dependenta..."

Spui asta pentru ca nu sti cum e cu celelalte:))
Eu sunt prietenul vinului.Ne-am cunoscut cu adevarat in "lumea noua" si, zic eu, e pe vecie.Imi insoteste deopotriva si agoniile si extazul:)).E un plus la bucuria vietii...
Dar o prietenie adevarata trebuie sa sti s-o intretii....:))Abuzurile de orice fel strica.
#126728 (raspuns la: #126560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodica - raspunsuri - de Baloo la: 20/06/2006 20:03:12
(la: Povara frumusetii)
"Nu esti confirmat de aceea apar mesajele mai tirziu."

... si asa s-a intamplat ca au fost puse raspunsurile la alte intrebari. Voi specifica de acum numarul comentariului.
________________
"Dar hai sa stabilim o linie a discutiei pe care sa incerci a te mentine constant in afirmatii.
Deci textul initial este conceput la persoana I -a dind de inteles ca este rezultatul unor experiente personale cu concluzia trasa de tine ca se poate si altfel,mai normal si mai frumos."

... corect. Pentru ca desi omul nu are dreptul sa greseasca, are dreptul sa fie inteles ca greseste, fiind om.
Un om ce nu greseste este o utopie, iar cine nu recunoaste ca greseste sau nu permite sa se greseasca se pune si pe el si pe partener sub o presiune inutila. Un om e creat din "frumos" si "urat", dar exista un echilibru. Ar trebui vesnic separate faptele "frumoase" de cele "urate" si nu amestecate. Ar fi pacat de cele "frumoase".
________________
"Revenim la primul sau al doilea raspuns(acelasi pt ca l-ai trimis de doua ori) in care sustii ca totul este rezultatul a altor conversatii de pe alte forumuri si totul este conceput doar ca idee
in spatele unei cortine."

- gresit pentru ca am sustinut ca sunt rezultatul unor conversatii pe "taram privat" si NU din vreun forum.
- corect pentru ca am folosit ca start povestea mea pentru a dezvolta o discutie generala fara a dori sa discut intamplarea in mod concret, deci s-a dorit descoperirea, intr-adevar, a unei idei.

Ideea pentru care am deschis acest subiect este : eu nu am crescut cu termenii de "oameni speciali" sau "frumosi", ci erau doar oameni pe care i-am iubit sau nu. Pentru ca pe cafenea am intalnit relativ des termenii mai inainte mentionati, si poate cu ceva usurinta pentru intelesul meu, am dorit sa aflu ce intelegi voi prin aceste notiuni, sa pot compara cu ce mi-am definit eu. Chiar daca in povestea mea nu apar si nu s-au folosit acesti termeni, am considerat ca poate servi de "fitil" pentru o discutie, iar "povara" era intentionat adaugata pentru a merge cu discutia si in adancime, pentru a aborda si partile mai putin "paradisiace" ale "frumosului".
________________
"Ideile trebuie promovate (cele bune)iar eu te-am intrebat ignorind
aprecierile mele si ale tale de ordin personal , si referindu-ma numai la titlul si continutul conferintei(imagineaza-ti ca am inteles ce vrei sa spui in aceasta conferiinta) de ce ai asociat frumusetea si celelalte atribute cu o povara."

am numit-o ca o "povara" pentru ca daca cineva se doreste sa fie "frumos" poate reusi, sau daca cineva cere de la altcineva sa fie "frumos" poate reusi si de data asta, dar in ambele cazuri reusinta de a fi "frumos" inseamna o povara, iar omul "frumos" nu mai este el insusi ci doar o marioneta ce-si pierde personalitatea si nu va savura din bucuriile vietii. Sa nu spun ca este impiedicat sa ajunga la culmi mai inalte ale "frumosului", posibile doar in conditii de libertrate mentala si spirituala. De origine, "frumosul" este o calitate stimulativa, ce conduce spre inaltimi de minunatie, cu conditia sa isi respecte conditia originara si mai ales naturala. Prin falsificarea intelesului de "frumos" devine o POVARA.
________________
"Si tu ce-mi raspunzi:"nu sunt nici unul nici altul"."

admin a pus raspunsul meu dupa o alta intrebare. scuze!. Iar nici unul nici altul insemna nici "dreamer" si nici "celine333". Si sa completez - nici un fel de altcineva.
________________
"deci revenim la forma initiala a referirii doar la tine.
Dar... raspunsuri ioc,deloc ,la intrebarile mele.
Nici la povara dar nici la cealalta intrebare cu schimbatul datei si a orei la acelasi comentariu.
deci pina vei fi confirmat voi avea multa rabdare asteptindu-ti raspunsurile pentru a ma limpezi si lumina si eu."

- sper ca am reusit sa raspund acum la intrebarile tale;
- doar admin poate muta comentariile dintr-un loc in altul. La fel si cu ora. Ora este aceea cand admin a terminat de corectat comentariul si l-a trecut pe site. Eu nu pot face nimic in sensul asta. Sau cel putin nu as sti cum. Sincer - nici nu ma intereseaza.
________________
________________
"Pe mine m-ar bucura sa nu ai nimic comun cu Dreamer sau Celine333.
Si chiar daca ai avea eu tot iti spun bine ai venit pe cafenea caci poate
de data asta va fi altfel.
Suspiciunea mea este alimentata de faptul ca ai procedat exact la fel ca ei adica:
la conferinta mea cu "norocul" comentariul tau a fost al doilea, dupa care a treia zi dispare de acolo si reapare ca ultim comentariu pe ziua respectiva cu data si ora schimbate doar.
Este doar unul din argumennte.
Deci pina la proba contrarie inca odata bine ai venit pe cafenea si conversatii cit mai multe."


Iti multumesc pentru urarea de bun venit. Voi incerca sa ma integrez comunitatii "cafenelei", si sa-mi aduc contributia in mod placut.


Twin Peaks : "Bufnita nu este ceea ce pare..."
#128889 (raspuns la: #128414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Calypso - de zaraza sc la: 22/08/2006 00:07:00
(la: Homeopatia)
Exact asa ii spuneam fiicei mele, cind ai bani ia-ti mincare de calitate, nu cheltui pe haine. De aici vine bucuria vietii, nu cumparind chestii care sa te bucure cu scopul de a uita problemele de sanatate. O viata sanatoasa iti aduce cele mai multe satisfactii.

cere si ti se va da
#140722 (raspuns la: #140107) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1) pai..siel 2) fecioara cu - de siel la: 20/09/2006 23:54:42
(la: Oracolul Cafenelei)
1) pai..siel
2) fecioara cu ascendent in gemeni
3) cainele..nu-mi prea plac pisicile
4) toamna, fara doar si poate, toamna..poate pentru ca m-am nascut in septembrie..ador toamna
5) flori- margaretele si florile de piatra, fructe-perele tomnatice(logic)
6) charles dickens, irving stone, niculescu, blaga..si lista continua
7) anthony hopkins, vincent d'onofrio, christian bale, jon bonjovi, enya, van gogh, vermeer, rodin
8) fight club, city of angels, emperor of the flies, matrix(primul- pentru idee)..
9) bucuria vietii, coliba unchiului tom, potretul lui dorian gray, david copperfield
Marţi, 12 decembrie - de Dinu Lazar la: 10/12/2006 23:26:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Marţi, 12 decembrie 2006, la ora 18, la Muzeul Ţăranului Român va avea
loc lansarea albumului fotografic:
"Chipuri de viaţă monahală" – fotograf Dragoş Lumpan (www.lumpan.ro),
editat de Mânăstirea Sihăstria Putnei

O avanpremiera virtuala puteti gasi la: http://ochiuldeveghe.over-blog.com/article-4778882.html

“Dacă cei ce doresc sa se călugărească ar cunoaşte toate supărările
vieţii monahale, nimeni nu s-ar duce la mânăstire... Iar dacă toţi
oamenii ar cunoaşte fericirea ce îi aşteaptă pe monahi, fără sa stea o
clipă pe gânduri, ar alerga la mânăstire". -Stareţul Varsanufie de la Optina

Un fotograf teolog poposeşte în mijlocul unor călugări. Străbate alături de ei
Postul Mare şi se contaminează de bucuria lor de după Înviere. În acest răstimp
iscodeşte, pătrunde în locurile unde muncesc, unde se roagă, unde mănâncă călugării…
Şi totul cu discreţie, fără a jena şi fără a profana. Reticenţi la început, cei
pozaţi – monahii – sfârşesc prin a-şi desfăşura cât se poate de natural ceea ce
fac ei în fiecare zi, nederanjaţi că cineva îi priveşte prin obiectiv.

Rezultatul? Un album de fotografii inedit. Nu cu ziduri vechi, cu alei înflorate,
cu picturi bizantine, cu colecţii de muzeu. Ci un album cu şi despre monahi.
Cu momente din viaţa lor pe care nu ni le putem decât vag imagina.
Cu minunate frânturi dintr-o lume nu întru totul înţeleasă, dar care stârneşte
semne de întrebare. Parte a universului unor oameni ca şi noi, dar care au
înţeles să trăiască altfel decât pentru a poseda, a domina …

„Personajele” acestui album sunt tinerii monahi ai Mănăstirii Sihăstria Putnei,
situată la doar câţiva kilometri de cunoscuta lavră ştefaniană.

Cu fiecare pagină dată se va contura o altă perspectivă asupra monahismului.
Una luminoasă şi plină de bucurie.
Spărgând clişee şi dărâmând prejudecăţi, dar fără a osândi pe cei ce
le-au construit, lumea acestui album este până la urmă o invitaţie.
Sau poate o provocare ...

Editorii albumului

In dictionarele englezo-romane mici cuvintul “pitch” este tradus ca:
1 pantã; nivel; azvârlire; smoalã; rãsinã;
2 a (se) instala; a ridica; a arunca; a fixa; a se înclina.
Daca insisti, cauti in dictionare mai mari, poti sa gasesti si sensul de “oferta”.
Din cind in cind sint invitat la astfel de pitch-uri ca sa dau oferte pentru diverse
proiecte comerciale.

De un “pitch” foarte atipc am aflat din mai multe locuri deodata. Cam in acelasi timp
in care primeam un mail de la initiatorii proiectului, alti doi prieteni-fotografi ma
sunau sa-mi spuna:
Am fost invitat la un pitch pentru un proiect de fotografii la o manastire; cred ca tu esti mai
potrivit..
E un lucru rar sa afli asa de un proiect...
Si proiectul in sine era unul deosebit.
Initiatorii doreau o altă perspectivă asupra monahismului; citez din mailul lor:
“Monahismul, pana in prezent, a fost prezentat aproape exclusiv la nivelul zidurilor, picturii si
traditiilor, pierzand esenta acestuia - viata monahala si scopul acesteia. Esenta manastirii se
regaseste pe deplin in viata monahala, apropiere desavarsita de Dumnezeu.
Scopul proiectului este realizarea unui album de fotografie de arta care sa surprinda bogatia,
lumina si bucuria vietii duhovnicesti din manastire si care sa indemne spre crestere spirituala.”
Un proiect foarte frumos, poate prea indraznet, dar cu siguranta pe gustul meu. Ceva asemanator
am inceput acum citiva ani la manastirea Vatoped, de la Muntele Athos.

In Postul Pastelui am ajuns la manastirea Sihastria Putnei.
Ca de obicei - pentru mine – in primele zile la manastire sint dezorientat; imi trebuie citeva
zile pentru a ma obisnui, pentru a ma “integra”. Ceva reciproc s-a intimplat si cu monahii de
la Sihastria Putnei: le-au trebuit citeva zile pentru a se obisnui cu un strain care ii urmarea
aproape peste tot cu aparatul de fotografiat. Imposibil sa faci fotografii firesti...
Dar lucrurile s-au “asezat” incetul cu incetul.... Spre sfirsitul celor trei saptamini pe care
le-am petrecut la Sihastria Putnei situatia se schimbase total: eu ma simteam foarte bine,
monahii nu mai erau stanjeniti de mine si de aparatul meu; incepusera sa ma vada ca pe unul de-al casei.

La Facultatea de Film, dupa citeva cursuri foarte frumoase de “Spiritualitatea luminii”,
concluzia suna cam asa: Nu va amagiti crezind ca veti surprinde spiritualiatea pe pelicula;
fimlul scapa o astfel de inaltime.
Totusi, sper ca macar in parte sa fi surprins cite ceva din bogatia, lumina si bucuria vietii
duhovnicesti din manastire.

Dragos Lumpan


http://www.orthphoto.net/shownews.php?id=238

http://www.orthphoto.net/photo.php?id=12181
#162559 (raspuns la: #162513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Charon, - de mushil78 la: 30/04/2007 09:25:47
(la: Si eu... si tu si noi.... si voi)
nu caut sa ofensez(nici sa ironizez,daca asta a reiesit).ma intereseaza opinia dv.asupra unor fapte din trecut(eu nu am studiat istoria religiilor).si apoi imi pare demna de discutat replica"nu bratul care loveste,ci forta care ordona"e vinovata(chiar daca e o replica dintr-o comedie de Caragiale).si preotii(capi ai bisericii sau nu)- sunt oameni.si oamenii gresesc.ca o paranteza:preotii au hotarat prinderea si uciderea lui Isus,iar Pillat le-a facut pe plac,nu inainte insa de a se spala pe maini.el a fost bratul care a lovit.si ,atentie!din Biblie nu reiese ca ar avea mai mare vina decat capii bisericii.apoi,daca sustinem ca si ei (preotii)sunt oameni ca toti ceilalti-mai putem crede ca au trecere mai mare inaintea Celui de sus decat noi?inainte de a fi prins Isus s-a rugat spunand:(Ioan17:14)"le-am dat Cuvantul TAU;si lumea i-a urat,pentru ca ei nu sunt din lume,dupa cum Eu nu sunt din lume".asadar,preotii ca urmasi ai apostolilor ,mai pot fi ca muritorii de rand?sau odata cu acceptarea Lui Isus au murit odata cu El pentru a invia odata cu El si nu mai traiesc pentru bucuriile vietii pamantene,ci in speranta vietii vesnice?cat e de crestin gestul de a te potrivi cu spiritul veacului?


Charon,eu intreb din dorinta sincera de a afla raspunsuri pertinente.intreb pentru a ma "lumina"cum ni se ureaza des pe-aici.
#192254 (raspuns la: #192185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dq - de zaraza la: 23/12/2007 00:00:22 Modificat la: 23/12/2007 00:03:47
(la: semne, afinitati)
la cum te percep eu, probabil sagetator. te vad destul de detasat si mai cuceritor, asa. genul de om care apreciaza bucuriile vietii si nu le lasa sa treaca pe langa, neutilizate. dar na, e doar o perceptie virtuala.

in plus, daca ai avea asc scorpion, ai fi a powermachine. ai avea leul pe mc si ti-ai dori sa fii in top, orice ar fi, chiar calcand peste cadavre. nu te vad asa.

zaraza
#267874 (raspuns la: #267873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele-10 - de sami_paris75 la: 26/02/2008 18:37:35
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Camera mea stralucea de curatenie.De si este o locuinta propusa pentru demolare,casa fara stapan.Politia franceza ne accepta fara sa ne creeze probleme..Consider ca acolo unde dorm si mànànc trebuie sa fie curat si frumos.Franklin plecase intr-o vacanta de o saptamana in India sa viziteze Taj Malul,Cornel era plecat de o luna la Nisa.Nu ma plictiseam singur,dar mi-era dor de anturajul lor.O asteptam cu nerabdare pe Franklin sa revina si sa plecam in Romania pentru casatorie.Pentru a invata mai repede lb franceza,plecam zilnic la cinema si vizionam numai filme frantuzesti.Nu ma interesa subiectul filmului,ma interesa modul de exprimare al actorilor.Repetam fara intrerupere diferite cuvinte pe care le notase'm in agenda si pe care le-am memorat foarte repede.Am facut progrese foarte mari.Destul de tarziu am stins lumanarile si m-am pregatit de culcare.Cu senzatia ca este frig m-am invelit cu doua paturi.Sant trist,nu pot sa dorm,sobolanii incearca sa faca alte gauri,zgomotul lor deveni'se cunoscut .Ma gandeam la Cornel.Aveam senzatia ca este pe undeva pe-aproape.Aud pasi pe scara,este o scara de lemn care scartaie si chiar dac'ai incerca sa mergi foarte incet,tot s-ar auzi scartaitul!.Se aud bàtài discrete la usa mea.Cine este? Eu, Cornel.Am deschis usa."Sa moara mama" nea Sami,am crezut ca esti in Romania cu Franklin!!!)Ti-e foame? Mai intrebi!Am plecat cu metroul pana la Concorde si ne-am instalat la o terasa.A scos un teanc mare de bani.Cu banii astia putem sa ne luam cu chirie un apartament cu doua camere,doar cateva luni de zile,unde poti si mata sa dormi mai omeneste.De unde ai banii? Paiii stii? De la ciordeala!!!)Dupa ce l-am refuzat,l-am intrebat/ Ce-are de gand sa faca cu banii?Daca vrei vino cu mine la Nisa,sant o gramada de femei frumoase la plaja.Strazile sant pline de romance care se prostitueaza noaptea!!!sucare pana la Dumnezeu.I-am povestit ca sant tot cu Franklin si ca urmeaza sa plecam in Romania sa ne casatorim.A doua zi am fost cu el la Port de Clichy,intr-o parcare unde se vindeau masini de ocazie.A dat 10 000 de franci pe o masina toyota,1000 de franci pe un permis de conducere naspa facut de niste falsificatori zairezi.Ce faci in Romania?Vino cu mine la Nisa!Mi-a facut cu mana si-a demarat direct cu viteza a doua.Franklin a revenit si-am stabilit plecarea intr-o saptamanà.De-si avea un aprtament la Boissy St.Leger,prefera sa stea cu mine la Quai de la Gare.Inainte de plecare politia de cartier a venit la locuinta abandonata si ne-a avertizat pe toti emigrantii, ca locuinta v-a fi demolata in decurs de cateva zile.Ziua prefer sa ma plimb prin diferite cartiere sa vizitez magazine de antiqitati,sa apreciez arta,sa evaluez preturile,ca timpul sa treaca mai repede pana la plecare.O multime de trecatori se aduna in jurul muzicantilor.Se canta la o orga si un contrabas concertul nr 21 de Mozart.Prin statie se anunta in franceza "atentie la hotii de buzunare"Intr-un colt,langa un aparat automat de cafea,stau un grup de francezi drogati de bautura,imbracati in culorile lui Winetou.Bucuriile vietii pareau stinse pentru diferite categorii de oameni.Furnicarul de oameni se revarsa de fiecare data cand metroul oprea in statia de la Place de Italie.Sant departe de casa si de copii mei.Ziua ce-a mare este vineri.Franklin mi-a cumparat un ford din anul 1988, masina cu care urmeaza sa plecam in Romania.Plec la copii mei ....
#289007 (raspuns la: #288723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, si mie-mi place - de Bucu la: 17/01/2009 18:51:13
(la: colectia halita)
ce mai stii de Ilie Stepan de la Pro Musica?

hai sa-ti dau o poveste de citit, o gasesti aici:

http://www.stepanproject.com/biografie-inceput.html


"Eu sunt nascut in 24 noiembrie 1953 la Caransebes ... primul impact puternic cu ghitara a fost dupa ce am vazut aici, aproape, la fostul cinematograf Victoria, filmul "Tinerii" cu Cliff Richards si The Shadows .. ala a fost "declickul" .. asta era prin 1963 cred .. '62 - '63 .. cam acolo.

Atunci am stiut ca vreau sa invat sa cant la ghitara, si dupa scurta vreme parintii mei mi-au adus primul meu profesor de ghitara, Adrian Popescu. Totdeauna vorbesc despre el cu ganduri bune; este omul care mi-a pus instrumentul in mana .. mai are elevi cu care se mnadreste: Nicu Covaci a facut cu el, Dan Ionescu (chitaristul de jazz care canta acum prin Canada) are cativa elevi cunoscuti chitaristi ..

Cu profesorul Popescu am facut 1 an jumatatea ghitara cu pana, deci am invatat sa cant la ghitara cu pana, tehnica asta care se foloseste si in rock ... Apoi, dupa un an jumatate, le-a zis parintilor ca nu mai are ce sa ma invete .. ca am invatat multe de la el ... repet foarte bun pedagog si dascal pentru ceea ce se face la inceput la ghitara ..

Ghitara clasica am inceput sa o invat singur pentru ca nu existau forme institutionalizate de invatat. Mi-am facut rost de niste carti, am citit partituri, am studiat niste metode, iar apoi, cand am stiut sa cant la ghitara clasica .. am avut bucuria vietii mele sa il intalnesc pe profesorul Eduard Pamfil, care este si a fost o mare personalitate a culturii si a vietii medicale.

Mi-a placut sa cred ca este un renascentist intarziat (profesor doctor, eminent psihiatru, a creat Scoala de Psihiatrie la Cluj). In '56, la revolutie, a cantat in balconul casei in care locuia studentilor care s-au revoltat; l-au deposedat de titlu ... a ajuns la Timisoara ca simplu medic. Aici a reurcat pasii carierei in psihiatrie, a fost un eminent spihiatru, a ajuns sef de clinica ... A studiat ghitara clasica la Paris, la Conservator, in perioada interbelica alaturi de Emilio Pujol (un mare compozitor si pedagog) ... era chitarist, muzician, poet, eseist, pictor foarte bun .. deci tot ce era in domeniul artei ii era cunoscut. Un adevarat om al Renasterii in plin sec XX.

Cu dumnealui am avut bucuria sa invat niste lucruri foarte importante despre ghitara si muzica .. in perioada asta in 1967 mi-am infiintat prima formatie .. la scoala generala era asta .. formatia "MARTIENII" .. apoi in liceu (bacovian petru mine, ca un cimitir a fost, si liceul ... si comunistmul) in clasa a IX-a am infiintat trupa "RIVOLI GRUP 4" cu care cantam muzici experimentale .. cantam si la reuniuni .. interesant e ca nu cantam cover versions, cantam compozitii .. lumea mai dansa pe compozitii .. era o atmosfera foarte "hippiota" daca stau sa ma gandesc.

1972 .. stai sa imi amintesc exact .. mai '72 .. am inceput sa ma gandesc intens la un grup pe care sa il infiintez asa dupa toate regulile infiintarii unui grup .. in toamna m-am gandit tare si am inceput sa lucram .. toamna '72. Numele trupei era Pro Muzica (un Sprite cald. Nu este? Un pepsi cald - n-ea intrerupt ospatarul n.a.) ...intr-o ora de chimie se intampla asta .. mi-a venit ideea de trupa .. era numele mai lung (deh, teribilismul varstei) .. "PRO MUSICA EXPERIMENTAL SUPER GRUP" .. dupa cateva saptamani a ramas PRO MUSICA

Am inceput sa repetam si primul concert a fost pe 15 ianuarie 1973 .. de fapt eu asa am oferit informatia, ca data infiintarii coincide cu primul concert. A fost la sala festiva a Liceului Eftimie Murgu (Carmen Sylva, Liceul Pedagogic). 15 ianuarie e ziua de nastere a lui Mihai Eminescu .. PRO MUSICA avea piese in concert numai pe versurile lui Eminescu.

Muzicienii care au fost pe scena: Doru Iosif ("Castravete"), Doru Apreotesei a fost la pian atunci, Liviu Butoi la oboi si flaut si alti colegi de generatie ..."

#392781 (raspuns la: #392571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O poveste dureroasa...si adevarata!!! - de Areal la: 21/01/2009 14:18:07
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
" Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata...a vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata- o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru " alta data "- i-am spus.
La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copii imi spun " ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George- un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele....avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar...mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
-Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
-Fiul meu, merge. Si e perfect.
Sharon Drew Morgen
#395188 (raspuns la: #394567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: