comentarii

bucuriile premature ne impiedica sa ne realizam


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dar de ce intrebi? Ia spune-n - de Florin si atat la: 08/04/2004 14:52:37
(la: Spuneti-va povestea!)
Dar de ce intrebi? Ia spune-ne noua acum ce nu ti s-a implinit tie?
Intr-o tara libera , prospera, cu valori morale sanatoase nimeni nu te impiedica sa-ti realizezi dorintele. Totul depinde de tine..norocul joaca o parte si el...:)

Daca insa esti un visator (tu in sens general) si iti alegi ce nu poti realiza...atunci nu este oare vina ta?

Christos a inviat.

Florin si atat

pentru lavdyi - de casandra_radu la: 20/07/2006 20:16:44
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Intr-adevar asa percep majoritatea oamenilor experienta de dupa iubire. Dar...poate ca nu e asa. Personal ma simt binecuvantata si recunoascatoare vietii ca am avut ocazia de a iubi. Pentru nimic din lumea asta sau din cealalta nu as vrea sa schimb ceva. Chiar daca s-a terminat rau, am ramas singura...am suferit. Dar apoi a venit un moment in care m-am inseninat, m-am bucurat ca a fost si am realizat ca singuratatea nu e un lucru rau. Asa a fost sa fie, asa este. Nu am ce-i face. Dar bine ca a fost! Inainte de a fi eram un om mai sarac sufleteste.
#134344 (raspuns la: #134147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PRETUIESTE PREZENTUL - de Areal la: 14/07/2008 08:36:34
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Imaginează-ţi că există o bancă care îţi creditează în fiecare dimineaţă contul cu 86.400 lei. E un cont special. În fiecare seară şterge tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în timpul zilei.
Ce ai face? Nu ai scoate până la ultimul bănuţ din acel cont?
Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numeşte TIMP.
În fiecare dimineaţă te creditează cu 86.400 de secunde. În fiecare noapte trece la pierdere tot ceea ce nu ai reuşit să foloseşti în mod util. Nu are sold, nu transferă ce nu ai folosit de la o zi la alta. În fiecare zi îţi deschide un nou cont. Dacă nu foloseşti tot depozitul dintr-o zi, e pierderea ta.
Nu există recuperare, nu se poate lăsa pe mâine. Trebuie să foloseşti depozitul zilei de azi.
Investeşte-l în aşa fel încât să obţii maxim de sănătate, fericire şi succes.
Ceasul ticăie. Profită din plin de fiecare zi.
Pentru a realiza valoarea UNUI AN, întreabă un student care şi-a picat examenele.
Pentru a realiza valoarea UNEI LUNI, întreabă o mamă care a dat naştere prematur copilului ei.
Pentru a realiza valoarea UNEI SĂPTĂMÂNI, întreabă editorul unui ziar săptămânal.
Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, întreabă o persoană care a pierdut trenul.
Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, întreabă un şofer care tocmai a evitat un accident.
Pentru a realiza valoarea UNEI FRACŢIUNI DE SECUNDĂ, întreabă persoana care a câştigat medalia de argint la Olimpiade.

Preţuieşte fiecare moment pe care îl ai! Preţuieşte-l şi mai mult pentru că ai pe cineva drag alături cu care merită să îţi petreci timpul.
Şi ţine minte: timpul nu aşteaptă pe nimeni!

irma - de Lady Allia la: 15/10/2008 19:21:18
(la: de gustibus...)
"numai ca nu vad unde-ar fi castigul (meu) daca m-as apuca s-o educ pe femeia-sorcova."

totul se rezuma la un castig?
eu daca as reusi m-as bucura enorm - in special daca ar realiza si femeia-sorcova ca a fost educata in folosul ei (nu se discuta alt folos).
#351722 (raspuns la: #351715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu te bucura prematur, cherico !
#375775 (raspuns la: #375773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cugetari despre casnicie, unele: - de 1brasovean la: 08/04/2009 12:10:14
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
“Am citit recent ca dragostea este doar o chestie care tine de chimie. Probabil de aceea sotia ma trateaza ca pe un deseu toxic.” - David Bissonette

“Cand cineva iti fura sotia, nu este o razbunare mai buna decat sa-l lasi sa o pastreze.” - Sacha Guitry

“Dupa casatorie, sotul si sotia devin doua fete ale aceleiasi monede; nu pot sta fata in fata, dar totusi stau impreuna.” - Hemant Joshi

“Casatoreste-te orice ar fi. Daca vei avea o sotie buna, vei deveni fericit. Daca vei avea una rea, vei deveni filozof.” - Socrates

“Femeile ne inspira la lucruri marete si apoi ne impiedica sa le realizam.” - Alexandre Dumas

“Marea problema ... la care nu am fost capabil sa raspund ... este :
Ce doreste o femeie ? ” - Sigmund Freud

“Eu i-am spus cateva cuvinte sotiei mele si ea mi-a raspuns cateva paragrafe.” - Anonim


“Unii m-au intrebat despre secretul lungului meu mariaj. Iata-l :
Ne facem timp sa mergem la restaurant de doua ori pe saptamana. Lumanari, cina, muzica in surdina si dans. Ea merge marti, eu vineri.” - Henry Youngman

“Terorismul nu ma ingrijoreaza. Sunt casatorit de doi ani.” - Sam Kinison

“Este o cale de a transfera banii mai rapid decat transferul electronic. Se numeste mariaj.” - Janes Holt McGavran

“Doua secrete pentru un mariaj fericit :
1.De fiecare data cand gresesti, recunoaste.
2.De fiecare data cand ai dreptate, taci.”
Nash

“Cea mai buna modalitate de a-ti aminti ziua de nastere a sotiei este sa o uiti o data.....” - Anonim

“Am avut ghinion cu ambele mele sotii. Prima m-a parasit si a doua nu.” - Patrick Murray

“Stiti ce faceam inainte sa ma casatoresc ? Orice voiam.” - Henry Youngman

“Eu si sotia mea am fost fericiti timp de treizeci de ani. Apoi ne-am intalnit.” - Rodney Dangerfield

“O sotie buna isi iarta intotdeuna sotul atunci cand ea greseste.” - Milton Berle

“Casnicia este singurul razboi in care te culci cu inamicul.” - Anonim

“Un barbat a dat un anunt la ziar cu textul : Caut sotie. A doua zi a primit o suta de scrisori in care scria : Ia-o pe a mea !” - Anonim

Snt un om viu - Nichita Stanescu - de TeodoraPA la: 20/05/2010 09:25:20
(la: Sa vedem ce iese...)
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3

[...]
de ce realizarea pe plan prof - de ariane la: 22/09/2003 15:40:13
(la: Iubire...liceu...parinti...viitor)
de ce realizarea pe plan profesional?!oare pentru a ne realiza profesional ne-am nascut?!incerc de fapt sa imi raspund mie insami.Mi se pare ca incercam sa ne ascundem, sa ne indepartam de noi,de cei din jur,de adevar.Am uitat sa ne bucuram de lucrurile simple,banale.In metrou,troleu vad mereu aceeasi imagine:oameni tristi,atat de straini unii de altii incat tot singur te simti si te rogi sa nu ti se intample nimic fiindca oricum nimeni nu ne va ajuta,vor privi scena de sub o masca impietrita de prea multe ganduri,nemultumiri,frustrari,ambitii mediocre.In bucuresti ma simt o straina printre alti foarte multi straini.Si atunci ma intreb daca nu cumva ar trebui sa-mi doresc sa devin OM si sa traiesc pur si simplu.
D-le Alexandru, Ma bucura - de ikoflexer la: 16/04/2004 11:28:33
(la: Despre viata politica si actualitate, cu Cosmin Alexandru)
D-le Alexandru,

Ma bucura faptul ca ati decis sa participati in aceasta discutie deschisa.

Am citit programul URR si, dupa cum ma asteptam, cu toate ca e pe intelesul meu, contine indeajuns sa produca confuzie in romanul de rind. Inteleg ca prin vizitele dvs. locale explicati ce aveti de gind sa realizati in Romania. Dar, pentru un partid care se mindreste de a fi bazat pe pragmatism si ne-ignoranta realitatii, nu credeti ca o versiune mai concisa, cu puncte clare si pe intelesul tuturor celor care vreti sa va voteze ar fi mai potrivita?

In program sustineti ca vreti sa privatizati intregul sector de stat. Ne puteti spune dupa ce model va-ti inspirat decizia? Adica: ce tari dezvoltate v-au folosit ca inspiratie? Chiar credeti ca e bine sa lasati sectoarele responsabile pentru infrastructura tarii din mina statului?

- ikoflexer
'acasa' unde ne intoarcem - de sanis la: 01/12/2005 10:39:04
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Toate mesajele sunt interesante (in felul lor), dar m-am hotarit sa raspund la acesta.

De ce? Pentru ca faptul ca un localnic recunoaste ca prefera sa stea pe ajutorul social decit sa plece din tara nu este tipic francez, si nu se datoreaza arogantei fata de alte partii ale lumii. Este un sentiment normal, pe care noi, in anormalitatea noastra, nu il mai intelegem. Sunt peste 200 de ani de cind un alt francez zicea: "Nu iti poti lua patria pe talpa pantofilor!" Era Danton, inainte de a se intoarce pentru a fi ghilotinat.

Noi nu suntem ghilotinati in Romania. Am decis doar ca vrem sa traim mai bine - si asta cit mai repede. Asa ca ne uitam in jur sa cautam o tara care ne primeste - si care este cit mai aproape de standardele pe care le-am dori sa le avem. Pentru ca noi nu plecam din Tara asa cum au fost nevoiti multi altii sa o faca: pentru a scapa de discriminare, de abuzuri, de autoritati care ne-ar pune insasi existenta in pericol. Pentru noi 'abuz' este faptul ca o licheluta ne-o ia inainte datorita relatilor. Ca riscam sa nu ne realizam - avem exemple nenumarate de persoane ajunse la anii pensionarii care nu au reusit sa devina bogate...

De ce nu vrea un francez, un american sa plece in alta parte? Pentru ca sentimentul de 'patriotism' la el este real. Daca l-am avea (asa cum multi alti romani il au), nu am pleca nici noi. Nu este un motiv sa pleci ca este mizerie, ca este mitocanie, ca este saracie... Toate tarile au avut parte de asa ceva de-a lungul istoriei lor - dar nu au plecat: si-au rezolvat problemele. Canada a trecut printr-o seceta cumplita; situatia grea a fost exacerbata de criza economica ce a lovit cam in acelasi timp. 90% din ferme au fost parasite, locuitorii s-au refugiat la orase, o multime au pierit pur si simplu de foame. Dar ei nu au plecat - nici macar in State! Au strins dintii si au rezistat - si apoi au venit si vremurile mai bune. Invatasera din momentul imigrarii ca la Vest se intinde Oceanul, ca au fugit cit de departe se poate, dar ca vine o vreme cind esti cu spatele la zid si trebuie sa faci ceva.

Noi venim aici pentru ca e mai bine. Venim la de-a gata. Nici macar nu avem respect pentru cei ce au creat tot ceea ce ne bucura aici, acum. Ni se pare normal sa beneficiem de ele si ne simtim discriminati daca nu le primim. Nu intelegem ca bastinasul, care are o alta mentalitate, nu poate fi ca noi - desi noi incercam sa fim ca el. Vorbeam cu un canadian casatorit cu o romanca. Are mare dragoste de cultura si traditia romaneasca, muzica ascultata este de predilectie cea romaneasca, participa la chefuri, la picnicuri, la slujbe religioase... Dar mi-a spus ca noi, romanii, ne plingem mereu. Si ca, desi ne-a fost intinsa o mina, nu avem pic de patriotism fata de noua tara. Aude des romani spunind ca daca lucrurile nu merg asa cum vreau ei, vor pleca din nou. In State, mai ales, sau poate in Europa. Unii chiar zic ca se vor intoarce in Tara... "Voi aveti intotdeauna o sansa. Nu merge bine aici, plecati... Dar noi? Noi nu putem pleca. asta e tara mea, la bine sau la rau. Daca merge rau, unde sa plec? Voi fugi toata viata de colo-colo, unde e mai bine? Ce viitor ii dau copilului meu? Nu e datoria mea sa fac din Canada tara lui, si sa i-o pregatesc sa fie cit mai buna?"

Toti cei ce au plecat din Tara - eu inclusiv (traiesc in Canada de 15 ani) gasesc usor o motivatie plecarii. Nici nu e greu. Ba chiar, fara sa constientizam, exacerbam acele probleme - pentru a ne justifica mai usor plecarea, pentru a ne justifica ne-intoarcerea. Unii zic: am realizat in noua mea tara, ceea ce numesc acum 'acasa', de zece ori mai mult decit as fi realizat acasa. Adevarat pentru cei mai multi. Adevarat si faptul ca probabil acasa, in Romania, nu ar fi putut sa o faca. Dar, dragii mei, ce este Romania? Este tara pe care SI NOI am facut sa fie ceea ce este azi. Am contribuit la asta, am asistat la asta fara sa fi ridicat un deget. Si, decit sa facem ceva sa schimbam - am preferat sa mergem acolo unde situatia este deja rezolvata. Va ajunge Romania sa fie la fel ca Franta? Who cares? Eu sunt (sau voi fi deja) frantuz...

Imi povestea un prieten: cind a ajuns prima data in Germania si-a aprins o tigara in statie, asteptind autobuzul. Cind acesta a oprit in statie, a aruncat tigara si a urcat in autobuz. Un german a alergat dupa masina sa ii dea ceva: "V-a cazut ceva pe jos". "Niciodata nu m-am simtit atit de rusinat, se uita tot autobuzul la mine..." Nu a mai aruncat niciodata nimic pe jos, dupa citiva ani s-a lasat si de fumat.

Probabil la astfel de intimplari ati asistat si voi. Procesul de integrare in noua 'acasa' presupune ajustarea la modul de a fi local. Invatam ca astfel de gesturi (a nu arunca gunoaie pe jos, de ex.) sunt naturale. Le aplicam si intr-o lume ne-naturala, in Romania de exemplu, si le-am aplica si in Africa, daca viata ne-ar duce pe-acolo... Dar citi dintre noi le-am aplicat fiind romani in tara? Citi dintre noi a luat actiune sa impiedice pe altul sa calce astfel de legi normale, care fac o viata sa fie normala? Cind ne suim in avion nu ne lepadam obiceiurile la aeroport si probabil cel mai greu este sa invatam noile obiceiuri, sa ne dezbaram de cele vechi. Eventual o vom face - desi in prezenta altor romani ne mai dam in petec...

Si cind ajungem la Bucuresti, 'normalitatea' lumii din Romania ni se pare anormala. Ne-am invatam sa consideram normal ceea ce am lasat in Franta, sau America - si vrem cit mai repede 'acasa' acolo... Simtim ca noi, in putinele zile cit vom sta 'acasa' aici, nu vom putea face vreo diferenta. Mai stim ca puterea exemplului lucra - dar dinspre majoritate spre minoritate:-) Altfel, daca vrei ca tu sa fii exemplu, vor ride toti de tine...

Si unii, cei care au trecut pragul primilor cinci ani de emigrant, vor invata adevaratul sens al cuvintului DOR. Vor vedea ca nu este totul in viata noastra sa ne 'realizam', sa facem ce nu am fi facut intr-o viata in Tara. Ca viata are multe componenet, si, in afara celor de baza (hrana, adapost, imbracaminte) restul sunt aleatorii - dar sunt unele care, daca lispsesc, fac ca fericirea sa nu fie deplina.

Nu vreau sa gneralizez, dar acesta este adevaratul motiv care ne face pe noi, cei ce am plecat din Tara si pentru a vedea Lumea, sa preferam iarasi si iarasi sa ne petrecem concediul 'acasa', in Romania, si nu in vreun loc exotic. Nu toti, desigur, dar intr-o proportie suficient de mare ca sa putem zice ca vorbim de majoritate.
#91994 (raspuns la: #74393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Este o realizare de care tre - de RSI la: 22/02/2006 15:08:44
(la: Romania pe locul I in clasamentul coeficientilor UEFA)
Este o realizare de care tre sa ne bucuram, si care contribuie la o mai buna cunoastere a Romaniei in Europa. Si. draga tatikule, crezi ca un european de nivel mediu o sa te intrebe vreodata : "Esti din tara lui Cioran, scriitorul de limba franceza?" sau "Esti din tara marelui fotbalist Hagi?" ;)
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
cei cu alte inclinatii sexuale sunt victime sau conrupatori? - de jony la: 29/03/2006 18:51:28
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
nu de mult citeam acest articol si ma intrebam: de ce aproape toate mediile de informare ne prezinta o fatada atat de alba la ceva care este "ATAT" de gri ca sa nu zic chiar negru?oricum ceva ce nu este asa cum ni se prezinta:
HOMOSEXUALII AU PORNIT LA CUCERIREA LUMII


Comparându-i pe cei ce se opun homosexualităţii cu naziştii sau cu Ku Klux Klan-ul, activiştii homosexuali au pornit la cucerirea lumii
Louis Sheldon
HOMOSEXUALII AU reuşit să schimbe percepţia publică în favoarea lor. Majoritatea oamenilor însă nu realizează că acest efort face parte dintr-o campanie de propagandă atent gândită şi în desfăşurare de ani de zile.
Un sondaj realizat de Los Angeles Times şi publicat în iunie 2000 arăta că tot mai mulţi se obişnuiesc cu prezenţa homosexualilor şi chiar dacă cred că comportamentul homosexual este imoral, consideră că homosexualii ar trebui să se bucure de o mai bună protecţie din partea legii.
Conform studiului, 73% dintre americani cunosc pe cineva care este homosexual, comparativ cu numai 30% în 1983. Şaizeci la sută nu au nici o problemă cu prezenţa homosexualilor, comparativ cu numai 40% în 1985. Şaizeci şi opt la sută susţin legile anti-discriminare. Cincizeci la sută susţin acordarea de „beneficii casnice” partenerilor homosexuali – adică acordarea de drepturi pentru partenerii homosexuali, similare cu cele pentru cuplurile căsătorite.
Totuşi, numai 35% erau de acord cu dreptul homosexualilor de a se „căsători”, comparativ cu 58% care erau împotrivă. În plus, 64% dintre americani considerau că homosexualitatea este imorală. Treizeci şi şase la sută au declarat că i-ar deranja să afle că fiica sau fiul lor ar fi homosexuali. Treizeci şi şapte la sută ar fi „foarte supăraţi” să afle despre comportamentul homosexual al copilului lor. În urmă cu 15 ani, acest procent era de 90%. [1]

Maşina de propagandă a homosexualilor şi-a făcut treaba
Lumea ar trebui să înţeleagă că atitudinea lor faţă de homosexualitate a fost în mod programat schimbată printr-o campanie de marketing/propagandă abilă, comparabilă cu propaganda lui Adolf Hitler. De fapt, multe dintre strategiile folosite de homosexuali pentru a induce o schimbare culturală în intreaga lume sunt preluate din scrierile lui Hitler şi din manualele de război propagandistic. Eric M. Pollard, fondator al organizaţiei ACT UP, declară că filosofia lor se bazează pe ceea ce a scris Hitler în Mein Kampf. Pollard recunoaşte aceasta într-un articol apărut în Washington Blade pe 31 ianuarie 1991.
Potrivit lui Pollard, „am ajutat la crearea unei organizaţii cvasi-fasciste”. Pollard declară: „Am plănuit crearea unui grup de activişti care să exploateze eficient mass-media în scopurile stabilite, care să lucreze sub acoperire şi care să încalce legea fără menajamente… Sub influenţa drogurilor [LSD], aceasta chiar părea o idee bună.” [2]
Pollard recunoaşte că ACT UP a considerat că trebuie să recurgă la tehnici subversive „în mare parte preluate din Mein Kampf, pe care unii dintre noi au studiat-o ca pe un model de lucru. Pe măsură ce ACT UP s-a dezvoltat, am lovit programatic în fiecare instituţie care ne stătea în cale”.
Iată câteva extrase din scrierile lui Hitler despre folosirea tehnicii „Marea minciună” pentru a abate atenţia publică. [3] Data viitoare când veţi auzi sau citi un articol favorabil despre homosexualitate, ar fi bine să vă gândiţi la aceste tehnici:
Amploarea minciunii este un factor decisiv pentru ca aceasta să fie crezută sau nu, pentru că poporul este, în adâncul inimii, mult mai uşor de înşelat decât prin tehnici conştiente şi vădit negative. Simplitatea primitivă a minţii lor îi face să fie o pradă mai uşoară pentru o mare minciună decât pentru una mică, deoarece şi ei spun mici minciuni, dar le este ruşine să spună unele mari.
Întotdeauna rămâne sau se lipeşte ceva din cele mai neruşinate minciuni, lucru ştiut prea bine de toţi indivizii sau instituţiile care au de-a face cu arta minciunii, ele nedându-se în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopurile.
Propaganda nu trebuie să slujească adevărului, mai ales dacă prin aceasta ar putea aduce un avantaj oponenţilor.
Printr-o folosire abilă şi constantă a propagandei, oamenii pot fi făcuţi să vadă raiul ca iadul şi invers, sau să considere cea mai nenorocită viaţă ca pe un rai.
Pollard a recunoscut că a folosit strategiile de propagandă ale lui Hitler şi ale naziştilor pentru a-i teroriza pe oponenţii activiştilor homosexuali. ACT UP a folosit violenţa pentru a proteja mişcarea homosexuală şi pe proprietarii de clinici unde se făceau avorturi la sfârşitul anilor 1980.
Cucerirea Americii heterosexuale
Homosexualii şi-au prezentat strategiile de propagandă în două documente majore. Unul este The Overhauling of Straight America (Cucerirea Americii heterosexuale) publicat în revista Guide, în noiembrie 1987. Celălalt este o versiune dezvoltată a acestui articol, numită After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s (După bal: Cum îşi va învinge America teama şi ura faţă de homosexuali în anii `90).
Aceste două materiale trebuie citite de cei care vor să înţeleagă cum a avut loc homosexualizarea societăţii americane, prin intermediul unei minorităţi bine finanţate de activişti hotărâţi [*].
În The Overhauling of Straight America, autorii Marshall K. Kirk şi Erastes Pill prezintă un ambiţios program de înşelare şi demonizare a celor care se opun homosexualităţii. Iată o parte din aceste strategii:
Vorbeşte despre homosexuali şi homosexualitate cât mai tare şi cât mai des posibil. „Principiul din spatele acestui sfat este simplu: aproape orice comportament începe să-ţi pară normal dacă te întâlneşti cu el suficient de des, la intervale constante şi printre cunoscuţii tăi.”
Obiectivul este acela de a de-sensibiliza publicul vizavi de respingerea homosexualităţii, făcându-i pe oameni să discute constant despre ea într-o manieră neutră sau pozitivă. „În ceea ce priveşte de-sensibilizarea, ideea constă într-un mesaj de normalitate. Până acum, homosexualii de la Hollywood ne-au oferit cea mai abilă armă în lupta pentru de-sensibilizarea mass-mediei”, declară autorii.
Kirk şi Pill afirmă că este esenţial ca autoritatea morală a Bisericii să fie subminată, prin „tulburarea apelor morale”. Obiectivul este acela de a face grupările religioase liberale să susţină pe faţă homosexualitatea, simultan cu portretizarea organizaţiilor care se opun ca „homofobe” şi „retrograde sau total rupte de ultimele cercetări psihologice”. [4]
Autorii atrag atenţia asupra expunerii publicului american la adevărul despre comportamentul deviant homosexual. „La începutul campaniei de cucerire a Americii heterosexuale, masele nu trebuie şocate sau îndepărtate printr-o expunere prematură la comportamentul homosexual în sine. În schimb, trebuie minimalizate aspectele sexuale, iar drepturile homosexualilor trebuie reduse cât mai mult posibil la o chestiune socială abstractă. Lăsăm întâi cămila să-şi bage capul în cort, şi numai apoi arătăm şi partea din spate!”
Homosexualii ştiu că dacă practicile lor sexuale devin cunoscute, acestea îi vor îndepărta pe acei oameni care altfel ar fi gata să-i susţină. Care sunt acele comportamente pe care nu vor homosexualii să le ştim?
Homosexualii întreţin o serie de acte sexuale deviante. Iată doar câteva dintre acestea:
• Sex anal
• Sex oral
• Rimming - lingerea anusului; aceasta conduce frecvent la ingerarea de materii fecale, ducând la afecţiuni intestinale.
• „Duşuri de aur” - urinarea pe partenerul sexual.
• Orgii sexuale, la care participă zeci de bărbaţi.
• Glory holes - sex oral cu anonimi, prin intermediul unei găuri tăiate într-un perete despărţitor.
• Fisting – introducerea mâinii în anusul partenerului sexual.
• Sadomazochism, incluzând biciuire, tăiere, bătăi, etc.
• Folosirea de droguri, inclusiv amfetamine pentru sporirea plăcerii sexuale.
• Bareback parties – orgii la care participă mai mulţi bărbaţi, unii posibil infectaţi cu HIV, dar fără folosirea de prezervative. În multe cercuri de homosexuali, a avea SIDA a devenit acum un fel de „medalie de onoare” în cadrul revoluţiei sexuale.
Prezintă-i pe homosexuali ca victime, nu provocatori agresivi. Acest obiectiv trebuie atins prin portretizarea homosexualilor ca „victime ale sorţii”, ei neavând niciodată posibilitatea să aleagă sau să respingă comportamentul lor sexual. În mass-media vor apărea numai homosexuali cu înfăţişare normală. Homosexualii trebuie prezentaţi ca „victime ale societăţii”. Folosind această tactică, ei vor fi prezentaţi ca brutalizaţi şi victime la locul de muncă şi în societate.
Oferă-le protectorilor o cauză dreaptă. Homosexualii trebuie să evite să solicite „sprijin direct pentru practicile homosexuale. În schimb, tema lor principală trebuie să fie anti-discriminarea”. Evită discuţiile despre actele homosexuale şi concentrează-te pe libertatea de expresie, pe libertatea de opinie şi asociere.
Fă-i pe homosexuali să apară ca buni. Homosexualii trebuie prezentaţi nu doar ca nişte oameni obişnuiţi, ci chiar superiori moral faţă de heterosexuali. Kirk şi Pill recomandă menţionarea de nume din istorie, homosexuali cunoscuţi, pentru a arăta că homosexualii sunt de fapt superiori heterosexualilor în multe privinţe. „Niciodată nu a mai reuşit vreo campanie media, abilă şi inteligentă, să facă din comunitatea homosexualilor o adevărată naşă a civilizaţiei occidentale”.
Fă-i pe oponenţi să apară ca răi. Aici campania dusă de activiştii homosexuali a avut un imens succes. Potrivit lui Kirk şi Pill, cei care se opun homosexualităţii trebuie identificaţi cu naziştii şi Ku Klux Klan-ul. „Publicul trebuie să vadă imagini cu homofobi furioşi, ale căror idei şi concepţii îl dezgustă pe americanul de rând. Aceste imagini pot include: Ku Klux Klan-ul, care cere arderea pe rug sau castrarea homosexualilor; preoţi şi predicatori bigoţi, mânaţi de o ură isterică până într-acolo încât par şi caraghioşi, şi tulburaţi mintal; rockeri, derbedei şi deţinuţi care povestesc cu sete despre „poponarii” pe care i-au omorât sau pe care i-ar omorî; imagini din lagărele de concentrare naziste, unde homosexualii erau torturaţi şi omorâţi”.

Un activist homosexual poartă o pancartă prin care o compară pe dr. Laura Schlessinger cu Adolf Hitler. Dr. Schlessinger realizează o emisiune radio în cadrul căreia combate, pe baza Bibliei, perversiunile sexuale
Homosexualii s-au străduit din răsputeri să obţină anularea legii vârstei consimţământului, care îi proteja pe copii de agresiunile sexuale. Acum, ei îi atacă pe creştinii conservatori care consideră că homosexualitatea este imorală. Homosexualii se prezintă ca „victime”, ascunzând adevăratul lor obiectiv: coruperea copiilor.
Această tehnică a fost folosită cu succes când studentul homosexual Matthew Shepard a fost torturat şi omorât în bătaie de nişte derbedei în statul Wyoming. Maşina de propagandă a homosexualilor s-a pus imediat în mişcare. Obiectivul clar a fost acela de a lega uciderea lui Shepard de „incitarea la ură” şi de organizaţiile creştine care critică activismul homosexual.
Totuşi, aceeaşi maşină de propagandă a minimalizat torturarea şi uciderea lui Jesse Dirkhising, un băiat de 13 ani, de către doi homosexuali din Arkansas. Jesse Dirkhising a fost torturat şi violat de mai multe ori de Josh Brown, în timp ce iubitul acestuia savura scena. Gura băiatului fusese acoperită cu bandă adezivă, iar acesta a murit asfixiat.
Presa principală a ignorat această crimă, iar organizaţiile de homosexuali nu au reacţionat în nici un fel, de parcă incidentul nu ar fi avut nici o semnificaţie pentru ele. Evident, se acordă atenţie numai atunci când un homosexual este omorât de un heterosexual.
Dacă un băiat este violat şi asfixiat de doi homosexuali, acest lucru nu merită comentarii. În lumea lor, homosexualii pot fi numai victime, nu şi agresori sau ucigaşi.
After the Ball
În After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays în the 90s, autorii Marshall Kirk şi Hunter Madsen dezvoltă strategia de normalizare a homosexualităţii şi demonizare a oponenţilor.
Autorii explică faptul că societatea heterosexuală trebuie schimbată prin trei mijloace: de-sensibilizare, amestecare şi câştigare. Fiecare dintre acestea constituie un element al unei campanii de propagandă atent planificată. Publicul trebuie de-sensibilizat, prin expunerea constantă la dezbateri despre homosexualitate, până se plictiseşte de acest subiect. „Pentru a-i desensibiliza pe heterosexuali cu privire la homosexualitate, îi inundăm cu o mulţime de reclame legate de homosexuali, prezentate într-o manieră cât mai puţin jignitoare. Dacă heterosexualii nu pot închide duşul, în cele din urmă se vor obişnui cu apa. Desigur, indiferenţa este preferabilă urii şi ameninţărilor, dar noi vrem să obţinem rezultatele maxime”. [5]
Al doilea obiectiv este „amestecarea”. Aceasta este o tehnică psihologică de spălare a creierului, care implică Condiţionare Asociativă şi Modelare Emoţională Directă. În Condiţionarea Asociativă, persoana care se opune homosexualităţii este bombardată cu imagini prezentând homosexuali persecutaţi, discriminaţi sau omorâţi. Pe măsură ce omul vede asemenea imagini, el va începe să-i fie ruşine pentru atitudinea sa faţă de homosexuali. În Modelarea Emoţională Directă, heterosexualului trebuie să i se spună că opiniile sale sunt minoritare şi că sunt contrazise de ale altora. Majoritatea oamenilor au nevoie de aprobare de la cei din preajma lor şi nu doresc să fie catalogaţi ca bigoţi sau intoleranţi. Obiectivul este acela de a-i convinge pe oponenţii homosexualităţii că opiniile lor sunt minoritare şi pline de ură.
Al treilea obiectiv este „câştigarea” sau convertirea. Potrivit lui Kirk şi Madsen, „nu este suficient ca bigoţii anti-homo să fie dezorientaţi sau indiferenţi faţă de noi – pe termen lung, cel mai bine pentru noi este să-i facem să ne placă. La asta se referă convertirea.”
Prin convertire, autorii înţeleg „convertirea sentimentelor, gândurilor şi voinţei americanului de rând, prin intermediul unul atac psihologic planificat, sub forma unei propagande servite întregii ţări cu ajutorul mass-mediei”.
Cenzurarea opoziţiei
Intreaga lume se află sub un atac psihologic lansat de activiştii homosexuali. Pentru propaganda lor, aceştia se folosesc de mass-media şi nu îi interesează deloc adevărul. De fapt, unul dintre principalele lor eforturi este acela de a împiedica aflarea adevărului prin mijloacele de informare în masă. De exemplu, grupări de genul GLAAD (Alianţa Homosexualilor şi Lesbienelor împotriva Defăimării) au reuşit să-i convingă pe jurnalişti să nu mai prezinte difuzeze (ca să evităm repetiţia) ştiri care ar putea să-i înfăţişeze pe homosexuali într-o lumină negativă. De asemenea, activiştii homosexuali au reuşit, în mare măsură, să-i convingă pe jurnalişti că orice critică la adresa homosexualităţii reprezintă „incitare la ură”, care conduce inevitabil la violenţă.
Acest efort de a cenzura orice opoziţie faţă de homosexualitate este evident în cazul unei decizii emise de un judecător federal din San Francisco. Cazul se referea la un conflict între Consiliul Supervizorilor din San Francisco şi o campanie publicitară numită „Truth in Love”. Reclamele de la televizor erau sponsorizate de asociaţii cum ar fi Focus on the Family, Family Research Council şi Kerruso Ministries (asociaţii ale foştilor homosexuali – oameni care au realizat o trecere la heterosexualitate).
Când s-a început achiziţionarea de spaţii publicitare la TV, Consiliul Supervizorilor a contactat mass-media, pentru a le descuraja în ceea ce priveşte difuzarea respectivelor reclame. Una dintre reclame prezenta un fost homosexual care spunea: „Visul pe care îl credeam imposibil pentru mine – să am o soţie şi copii – s-a împlinit. Dacă eşti rănit, singur sau dezorientat, Iisus te poate ajuta.”
Consiliul Supervizorilor a pretins că aceste reclame contribuie la „oribilele crime săvârşite împotriva homosexualilor şi lesbienelor”. Pe scurt, ele reprezentau „incitare la ură” şi puteau conduce la crime împotriva homosexualilor. [6]
Asociaţiile care lansaseră campania au înaintat o plângere în octombrie 1999 pentru a opri cenzurarea mesajului creştin din acele reclame. Totuşi, un judecător federal a decis în iunie 2000 în favoarea Consiliului Supervizorilor, considerând că acesta are dreptate să cenzureze reclamele, din motive de „siguranţă publică”.
Brian Fahling, din partea Centrului pentru Lege şi Politici al Asociaţiei Familiilor Americane, vede în aceasta o gravă ameninţare la adresa libertăţii de exprimare. „Niciodată nu s-a mai petrecut aşa ceva. Este un lucru grav, care ar trebui să ne pună pe gânduri, întrucât avem de-a face cu o decizie a unei instanţe federale care afirmă că autorităţile pot lua măsuri pentru condamnarea credinţei religioase.” [7] Acesta nu este singurul atac la adresa libertăţii de exprimare, dar reprezintă un atac direct la adresa condamnării de către creştini, pe baza Bibliei, a comportamentului homosexual. Exact acest lucru este dorit de propagandiştii homosexuali – reducerea la tăcere a opoziţiei, fie prin incriminarea expresiei, fie prin cenzurarea ei.

Administraţia Clinton i-a ajutat pe homosexuali prin promovarea lor în cadrul autorităţii publice, prin „instruiri” pro-homosexualitate obligatorii pentru funcţionarii publici şi prin adoptarea de legi împotriva „incitării la ură”
Kirk şi Madsen arată clar în After the Ball că scopul lor este acela de a cenzura total orice punct de vedere opus homosexualităţii. Ei afirmă: „Opiniile bigote devin acţiuni agresive. Ele reprezintă o incitare directă la violenţă, un pericol clar pentru ordinea publică, asemenea unui om care strigă „Foc! Foc!” într-un cinematograf ticsit de lume, sau unui om care stă în faţa casei comerciantului de porumb şi îi spune mulţimii înfometate, cu torţe în mâini, că comercianţii de porumb sunt cei care au provocat foametea. Veniţi şi daţi foc. Mulţimea agitată ascultă, cu torţele în mâini, şi preia sloganul.” [8] Pe scurt, aceşti autori lansează pretenţia absurdă că a critica homosexualitatea înseamnă incitare la revoltă şi omor. Aşa justifică ei eforturile lor de reducere la tăcere a oponenţilor. Din fericire, Internetul constituie un mijloc de comunicare fără oprelişti a adevărului despre homosexualitate.
În loc de încheiere: un „revoluţionar homosexual” independent lansează o provocare la adresa Americii heterosexuale
“Vă vom viola fiii, simbolurile şubredei voastre masculinităţi, ale visurilor voastre derizorii şi ale minciunilor voastre vulgare. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în vestiarele voastre, în sălile voastre de sport, în asociaţiile voastre de tineret… oriunde vin în contact bărbaţi cu bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. Îi vom remodela după chipul şi asemănarea noastră. Vor ajunge să ne dorească şi să ne adore…
Toate bisericile care ne condamnă vor fi închise. Zeii noştri sunt tinerii bine făcuţi. Vom învinge, pentru că ne hrănim cu amărăciunea feroce a celor asupriţi.” (Michael Swift, Boston Gay Community News, 15-21 februarie 1987)
Louis Sheldon este preşedinte al “Traditional Values Coalition“
—-
[*] În 2005, Uniunea Europeană a acordat, cu girul Ministerului Sănătăţii şi Familiei din guvernul PD-PNL, o finanţare de 700.000 dolari organizaţiei ACCEPT a homosexualilor români. ACCEPT urmează să folosească acest cadou pentru dezvoltarea propagandei pro-homosexualitate în România. (Traducere si adaptare Bogdan Mateciuc)
BIBLIOGRAFIE
1. Alissa J. Rubin, “Public More Accepting of Gays, Poll Finds,” Los Angeles Times, 18 iunie 2000, ediţia pe Internet.
2. Tony Marco, “’Gay Rights’ Strategies Involve Conscious Deception And Wholesale Manipulation of Public Opinion,” Leadership University, ediţia pe Internet.
3. Ibid.
4. Marshall K. Kirk şi Erastes Pill, în “The Overhauling of Straight America,” revista pentru homosexuali Guide, noiembrie 1987, pag. 8.
5. Marshall Kirk şi Hunter Madsen, After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s
6. Plume Books, Penguin Group, New York, NY, 1990, pag. 149.
7. Stuart Shepard, “Judge: S.F. Had ‘Duty’ to Stop Ads,” Family News in Focus, 27 iunie 2000.
8. Ibid.
9. Kirk, Madsen, pag. 101.

Yuki - necesitatea sistemului - de Simeon Dascalul la: 16/06/2006 12:18:36
(la: Mita la romani)
Presupun că pe măsură ce se dezvoltă instinctul de conservare / subzistenţă se estompează şi presiunea familială. În facultate vine bursa, prima recompensare a tocelii. Apoi începi să-ţi iei câte-un proiect ca să faci bani de DVD-uri, de scuter, să ai cu ce să-ţi scoţi tipa în oraş, să mergeţi în vacanţă, etc. Şi aşa ne transformăm în slujbaşi conştiincioşi, la fel cu ai noştri părinţi.

Doar că nu ne naştem iobagi. Tră să fim educaţi din greu ca să ajungem aşa.

Şi pentru asta e nevoie de un sistem aiuristic-opresiv. Nu poţi fenta un copil să-nveţe cu predici cum ar fi „învaţă că va trebui să-ţi iei apartament, să-ţi familia, mai târziu şi pe noi, că pensiile-s mici”, oricât ar fi de adevărate, şi cu atât mai puţin cu texte în stilul „tre să realizezi ceva în viaţă”.

Zic aiuristic fiindcă plusează inutil. La liceu la soru-mea a fost ceva schimb de experienţă cu Italia şi a venit foarte mirată de lejeritatea şcolii, zicea că ei fac numai într-a doişpea ecuaţiile de gradul doi, de care noi ne bucurăm dintr-a noua. Unii profi erau încântaţi de asta - „vai ce deştepţi suntem pe lângă ăia”. Mi se pare o tâmpenie, la ce foloseşte digerarea prematură a ecuaţiilor de vreme ce noi mergem să le spălăm blidele şi nu invers?

E un lucru bun să reuşeşti să te împaci cu soarta şi slujba aferentă, psihicul uman e adaptabil. Un test relevant, dar prea greu de realizat, al autenticităţii iubirii de serviciu, ar fi ca declarantul să primească o sumă considerabilă care să-l scutească de obligaţia de a semna condica. Imposibil în practică.
casandra_radu - de Alexandros la: 12/09/2006 16:30:15
(la: Carpe diem sau nu?)
Nimic nu ma impiedica sa savurez clipele in care motzai in autobuz dimineata, merg pe strada, stau relaxata pe un scaun, manac o mancare delicioasa, fac un dus sau o baie prelungita, ma bag in pat sa dorm, fac curat prin casa...sau sunt cu cei dragi. Dar asta o simt cei care intr-adevar iubesc viata si se iubesc pe ei insisi. Realizezi ca trecutul e mort, viitorul nu a venit iar clipa este singura dimensiune reala in care existi. Aici-acum. Oamenii rateaza clipa fiindca nu o traiesc, mereu incearca sa o "potriveasca" cu trecutul ori se gandesc la viitor imaginandu-si lucruri mai frumoase decat au fost in trecut. Si in tot acest timp, clipa se scapa printre degete.
Se pare ca cel mai greu lucru este sa fii actual, sa traiesti in prezent,sa iei lcururile asa cum sunt, sa nu incerci sa te mulezi dupa concluziile trecutului si nici sa visezi la un viitor mai bun. Trecutul nu poate fi schimbat, cel mult reinterpretat iar in ce priveste viitorul, acesta nu exista, nu a venit si cine poate stii daca ziua de maine va mai veni si pentru el? Moartea poate surveni oricand. Astfel ca ma ghidez dupa o simpla intrebare, deseori retorica:"Ce as face altfel daca maine ar fi sfarsitul lumii sau sfarsitul meu?" Si atunci nu mai pierd vremea cu amintiri, cu planuri de viitor, cu prostii, cu orgolii, cu vesnice nemultumiri, nelinisti...ramane doar ceea ce conteaza.


E o explicatie plauzibila a sintagmei "carpe diem".
Insa nu e decat o viziune personala asupra acestei chestii.
Asa vezi lucrurie tu?
E ok.
Dar asa vezi oare lucrurile?
Nu e doar simpla teorie?
Dar asta o simt cei care intr-adevar iubesc viata si se iubesc pe ei insisi.
Ca sa iubesti viata si sa te iubesti si pe tine trebuie sa-i iubesti si pe ceilalti altfel dovedesti un egoism extrem.
Sa iubesti pe cineva trebuie sa tii cont de trecut ,chiar sa te mulezi dupa concluziile trecutului, altfel neavand trecut sau netinand cont de el, se presupune ca nu poti iubi pe cineva decat numai daca e o iubire flash, fara trecut si fara viitor.

Daca maine ar fi sfarsitul lumii, eu nu cred ca as face nimic.
Ar fi totul in zadar.
Daca ar fi sfarsitul meu iarasi nu as face nimic dar nu din acelasi motiv ci pentru as face multe. As descoperi ca nu mi-ar ajunge inca o viata sa fac tot ce mi-as dori.

Uite un exemplu minunat de cum ar trebui sa traim nu ultimele clipe ci toata viata:
(cred ca am vazut si pe cafenea textul insa merita recitit)

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Gabriel García Márquez




"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#144850 (raspuns la: #140996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de andleia la: 21/09/2009 10:34:59
(la: Despre vise)
Eu sunt multumita asa cum sunt eu. E loc de mai bine, si stiu si cum sa fac sa fie bine. Chiar daca acum am intrat intr-un fel de concediu si n-am chef sa fac o schimbare decisiva, in 2 zile imi revin si o sa se schimbe. Totul incepe de la lucruri marunte: ceai, cafea, o haina moale si fina...
"Alegeti si tu niste vise realizabile. Sau pe care intr-adevar sa le vrei realizate."
Astea deja nu mai sunt vise, sunt certitudini. Certitudini am si eu, ce nevoie mai am de vise?
Altii au vise mai frumoase, intr-adevar. Pentru ca, desi am voce buna, nu sunt senzationala, ca Whitney sau ca Pavarotti, ceea ce nu ma impiedica sa ma bucure cand unii ca ei isi implinesc visele. Daca eu as incerca sa-mi implinesc visul, as fi ridicola, pe langa ei. Asa, visul lor, mult mai nobil si mai indreptatit la implinire e de 10 ori mai frumos ca al meu.
Visele sunt ca promisiunile nerespectate, daca nu faci nimic ca sa le implinesti. Fix ca atunci cand vine cineva si-ti promite luna de pe cer, si tu doar astepti sa se intample asta. La felul asta de vise ma refer. La visele implinite prin noroc chior. Cum sunt fetele care se plimba pe strada, si apoi semneaza contracte cu agentii din Milano. Sau cand te duci la karaoke, si e producatorul Madonnei, care te remarca. Despre asta am scris.
#483691 (raspuns la: #483687) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de Homo Stultus la: 07/01/2011 11:36:40
(la: the groove)
Stiu. Din pacate nu ma pot abtine. In fapt, majoritatea sunt scoase prematur din cuptor si au ramas crude la mijloc.

Lenea ma determina sa ard etapele, sa scriu tampenii stiind ca sunt tampenii. Daca unele sunt deranjante, imi cer scuze. Si nu fac asta din complezenta sau din fariseism. Cand sunt in regula (macar in linii mari) ma bucur.

Iti multumesc pentru ingaduinta si rabdare. Cum, de altfel, ar trebui sa le multumesc tuturor. Fiecare minut pe care cineva il pierde citind un text pe care il gaseste nesatisfacator, e un minut pierdut din viata lui. Si cum nu suntem nemuritori, nu ma pot impiedica sa simt un sentiment de vina.
#590488 (raspuns la: #590177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de zaraza sc la: 03/09/2013 10:57:34
(la: Ce este si ce nu este New Age)
Am ceva de adaugat si comentat... :D Mi-a facut mare placere comentariul tau la obiect si detaliat! :) Dar sunt bine primite si glumele sarate si piparate... ;)

Intai ma bucur pentru traducerea versurilor. In engleza suna foarte bine si in romaneste ar necesita putina aranjare. Acum am traducerea corecta asa ca... poate iese ceva!

Armonie si-ntelegere
Simpatie si incredere,
Fara prefacatorie si luări în râs
Viselor vizionare drumul li-i deschis
Revelatii in globul de cristal
Si adevarata eliberare a mintii.


Mda... Fiind vorba de textul unui cantec nu era cum sa iasa perfect! :)) Cel mai ciudat suna versurile
"Golden living dreams of visions
Mystic crystal revelation"
Impresia mea este ca se refera la faptul ca in era Varsatorului capacitatile zise acum paranormale ale creierului vor fi ceva normal.
Iar ultimul vers, cu adevarata eliberare a mintii, iar e o forma mai degraba comerciala, pentru ca nu mintea o eliberam, ci spiritul. Acum mintea si-a intrecut atributiile si vrea sa ne invete din ceea ce numim experiente trecute, in loc sa facem loc noului. Sunt insa chestiuni de subtilitate, pentru ca spiritul este liber!... Mintea ne lasa impresia ca spiritul nu este liber. Trebuie sa realizam asta, sa devenim constienti ca spiritul este liber si sa folosim mintea ca un ajutor, nu ca niste lanturi care ne impiedica sa evoluam.

despre asta e vorba...

#647567 (raspuns la: #647565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Victorian Silă la: 15/11/2013 22:38:21
(la: M-am intors)
M-am încăpăţînat să nu întreb pe nimeni despre fostul nume al localului, pentru că nu voiam să fiu luat drept provincial aflat în trecere prin capitală. Nu ştiu ce-mi venise să mă îmbrac în nişte pantaloni reiaţi de culoare maro care nici măcar nu mergeau bine cu pantofii. Mă simţeam ridicol şi aşa, fără să pun întrebări!
Fata cu reclamele nu m-a recunoscut şi a vrut să îmi mai dea o invitaţie dar am reuşit să mă feresc. Hîrtia a căzut pe jos, spre a fi astupată imediat de zeci de tălpi lacome. Un ţigan încerca să vîndă ceasuri contrafăcute care indicau tot felul de ore. O femeie arunca la gunoi un caca de Schnautzer, învelit într-o pungă transparentă. Aproape că îmi luasem gîndul să-mi găsesc noii colegi, dar ce mă scotea cu adevărat din sărite era faptul că nu văzusem nici măcar un cunoscut în toată gloata aia. “Ok, nu-i găsesc pe ăia, dar chiar nimeni cunoscut, ca şi cum nu sînt născut şi crescut în oraşul ăsta! Imposibil să nu mă întîlnesc pînă la urmă cu cineva! Doar nu sînt un Vily oarecare, născut la mama dracului!”
Chiar în timp ce mă perpeleam aşa, la intrarea unui local mai select am văzut un chelner la papillon care îmi făcea semne să mă apropii. Sau poate că mă invita să intru?
“Da! Dumneata! Hai că ţi-am păstrat aceeaşi masă ca de obicei!” părea să zică, în timp ce-mi zîmbea familiar, de la distanţă. Oricît m-am străduit, n-am reuşit să-l recunosc. “O fi vreun coleg de generală pe care orarul solicitant din baruri l-a ridat prematur.” mi-am spus. Cînd m-am apropiat să văd despre ce era vorba, chiar în dreapta lui, mi-au căzut ochii pe un ceas care indica ora două. Dacă am fi fost cu un secol în urmă, ar fi fost o pendulă care-ar fi bătut de două ori. Ding. Ding. Era exact ora două…
“Intraţi, sînteţi aşteptat! Să vă conduc la masa colegilor dumneavoastră.” a repetat.
A repetat de vreo trei ori pînă cînd m-am dezmeticit. Pe de o parte, mi se părea incredibil că era doar ora două, iar pe de altă parte simţeam că mai trăisem acel moment, cel al inteminabilei rătăciri de la o adresă la alta, urmată, miraculos, de găsirea locului de întîlnire exact la timpul potrivit. În mintea mea, căutarea din centrul vechi durase aproape juma de zi cînd, efectiv, nu fuseseră decît vreo zece minute. Pe fond de stres, experimentasem acel fenomen, foarte cunoscut persoanelor mereu aflate sub presiune psihică, cărora viaţa li se poate părea fără sfîrşit. Un calvar fără sfîrşit, dar totuşi o viaţă lungă. Nu este atunci oare mai avantajat chefliul fără griji, care îşi trăieşte traiul, fără să realizeze cînd a ajuns la fundul sacului de mălai? Eu, chefliul ăsta am vrut dintotdeauna să fiu, şi în permanenţă mama m-a împiedicat!
“Cum ţi-ai dat seama că din toată nebunia asta, eu eram cel aşteptat şi nu altcineva?”
“V-am recunoscut după legitimaţie, cum altfel?”
I-am urmărit privirea, un pic contrariat, dar era adevărat. Din reflex, îmi prinsesem şi eu legitimaţia la centură – cum văzusem la domnul Iosifescu şi la alţii că e modern – iar chelnerul o recunoscuse de departe datorită culorilor ei cam fistichii.
Urmîndu-l pe chelner, m-am apropiat de o masă ocupată doar de patru persoane. Aşa cum mă aşteptasem, masa se afla pe terasă, fapt care m-a bucurat mult, pentru că semnala claritatea deducţiilor mele: mă puteam baza pe ele şi în alte situaţii viitoare, poate cu mult mai importante. În timpul acesta, chelnerul, care se mişcase printre mese cu siguranţa unui şef de sală, îmi spunea banalităţi, cum se obişnuieşte în astfel de situaţii, iar eu îl ascultam mecanic, fără să-i dau nici o atenţie. Glasul lui puternic, baritonal, i-a făcut atenţi pe cei patru. Imediat s-au întrerupt din ce aveau de discutat. Era Zelosul, Năltogul, secretara – mare amatoare de poze şi tipul jovial, cel care părea uns cu toate alifiile.
Ca sa poti realiza ceva la 30 - de ratusca la: 18/09/2003 01:10:01
(la: Viata la 30 de ani)
Ca sa poti realiza ceva la 30 de ani trebuie sa incepi, cel putin cu gandul, pe la 20 de ani. Altfel probabil vei "face ceva" cu viata pe la 40 de ani......
Lui Papadie... - de lmm la: 18/10/2003 02:30:33
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Mi-a trebuit un pic sa realizez daca intr-adevar se scrie cum se citeste acest caca rapace si pe urma sa ma gindesc ``hmmm, ce ar putea insemna...``. Banuiesc ca as fi stiut daca ar fi insemnat ceva....

Cit despre indoiala ta daca mi-ar fi de vreun ajutor sa aflu ce face Cutare sau icsuleasca,da, m-ar ajuta! Asa cum orice altceva ne este de ajutor cind invatam aflind de ginduri si experiente ale altora ....Ca bucuriile sau esecurile noastre nu sint unice in univers si ca atare sa nu ne umplem prea rau de mindrie sau disperare : Samd...
Dar ma intreb de ce oare te-a revoltat asa ideea de a vorbi despre casa si familie? De parca am atins o coarda sensibila...Atunci poate cine stie , poate chiar tie ti-ar fi de ajutor o discutie mai aprofundata decit caca rapace pe aceasta tema...
Anonima ca de obicei,fara teama de identificare ca doar, ce stim noi despre tine,numai ca esti papadie...Si cel putin pe unde locuiesc eu creste ca iarba sub cer....
#1591 (raspuns la: #1585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: