comentarii

buimaca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Lui Papadie67 - de Alice la: 14/10/2003 10:21:10
(la: Pilule)
Si?...si-atat! Vezi, mom ami, ramas-am nitel buimaca de maretia raspunsului (ca gest si sens, deopotriva..)
#1306 (raspuns la: #1114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Spovedania unui derbedeu" - de Ingrid la: 26/11/2003 11:28:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Serghei Esenin

Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.

Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.

Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.

Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.

Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.

Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.

Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.

Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?

Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.

Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.

Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.

Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.


in traducerea lui George Lesnea

#5271 (raspuns la: #5196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bravo Filip. Eu am citit cartea acum 3 ani, mi-a trimis-o un prieten cu mesajul ¨desteapta-te, romane(!)¨ si dupa ce am terminat-o am umblat buimac vreo luna de zile. Sa descoperi ca tot ceea ce ti s-a bagat in cap e o mizerie nu cred ca e prea usor de inghitit.
#10823 (raspuns la: #10796) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Colentina lui Cartarescu - de Serban la: 24/07/2004 00:53:11
(la: Cele mai frumoase poezii)
sanjuro, spre rusinea mea e pentru prima data cand citesc aceasta poezie a lui Cartarescu. Vreau doar sa iti multumesc pentru ocazia oferita. Colentina inseamna pentru mine copilarie, bunici stravezii de ceata timpului, colegi de scoala, invatatoarea Marin Maria, prima poezie scrisa, plopii desfunzindu-se timpuriu spre mirarea unor ochi mari si atenti de pionier ce eram, caini maidanezi adusi pe furis in casa spre disperarea familiei, indianul vinetu din paduricea din spatele Spitalului Fundeni, intr-un cuvant tot ce a fost si inca mai este.
Colentina este prin definitie mahalaua cu tot ce reprezinta ea. Muncitori, pensionari, caini la gard, gaini, gratare de duminica, masa de lemn sub bolta, carciuma, umbra, si un altfel de aer: un aer irespirabil in metropola, irespirabil la sat. Un aer special al mahalagiilor si mahalagioaicelor cuvinte perimate intre timp. Mahalaua Colentinei mi-a fost casa si imi este aducere aminte; asta pentru ca prezentul prea putin exista intre un birou din centru si un pat prea anost pentru a-l considera acasa.

Destul insa despre Colentina mea.

Voi continua prin cuvintele lui Francois Villon

-------------------------------------------------

BALADA LUI VILLON SI A ROTOFEIEI DE MARGOT

Daca iubesc si-i port mandrei credinta
se cade ca sa-mi ziceti prostanac?
Atatea ispiteli are-n fiinta
ca-ncing si spada ca sa-i fiu pe plac.
Cand are musterii o oala-nsfac
si fara zarva le-aduc bauturi,
paini, branza, poame si-alte-mbucaturi.
"Intr-un ceas bun!" le zic, de scot pitacul
si "Mai poftiti, cand veti mai fi-n calduri,
In crasma asta-n care ni-i ogeacul!"

Dar mai tarziu ce hai e cu putinta
cand fara bani Margot intra-n iatac!
Nu pot s-o vaz si ros de suferinta
Ii iau bulendrele si-n ciuda-i fac
ca i le tin zalog, sa-i vin de hac.
Cu mana-n sold ma ia la-njuraturi,
si jura pe Hristos cel din scripturi
ca nu le da. Atunci inhat tesacul
si-i fac sub nas vreo doua belituri,
in crasma asta-n care ni-i ogeacul.

Pe urma ne-mpacam si, drept cainta,
trosneste-un part de nu stiu ce sa fac.
Razand, ma mangaie cu staruinta,
imi zice tont si cearca la turlac.
Tarziu, beti morti, cadem in somn buimac
si-n zori, cu matele-n ghioraituri,
ma-ncaleca sa nu-i fac bataturi.
Icnesc, turtit sub ea, pan'ma ia dracu'
de-atatea dezmatate calcaturi,
in crasma asta-n care ni-i ogeacul.

Inchinare:
Vant, ploaie, ger...Ai paine, nu induri!
Is curvalau ca-mi plac ai curvei nuri.
La fel suntem? Ca doua picaturi.
La mata rea un soarec rau e leacul!
Otreapa esti, cu-otreapa te-nfasori!
Nu tii la cinste, n-ai de und' s-o furi
in crasma asta-n care ni-i ogeacul.

Francois Villon, in traducerea lui Neculai Chirica, 1983.
diverse - de Jay la: 09/08/2004 17:17:58
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
O vrabiutza zbura cu viteza la nivelul solului cind din urma ei vine un bmw..
Vrabiutza cu viteza pe langa bmw...se izbeste de masina...cade
ametita toata...soferul opreste,o ridica,o ia acasa ,o pune in colivie,ii
pune niste paine,ii pune niste apa...se trezeste vrabiuta la un
moment dat si se uita buimacita in jurul ei...vede gratii,vede apa,vede painea..
"Sa-mi bag picioarele.. l-am omorat pe ala cu bmw-ul..."

Un politist ajunge acasa. Intra la nevasta in dormitor si se tranteste in pat. Dintr-o data intra un hot in casa si ii spune sa se aseze langa zid. Ii traseaza o linie in fata lui si ii spune sa nu treaca linia ca il impusca. Hotul face sex cu nevasta politistului iar politistul radea in hohote! Intrigat, hotul intreaba:
- De ce razi, mah?
- Pai am trecut de trei ori linia si nu m-ai vazut!!!

Giocondel - de Florin si atat la: 12/09/2004 23:00:43
(la: Sunt un om Cinstit sau Prost?)
Daca ti-au spus:...you are a fool...ar aavea inteles de fraier, nu prost. Nu sint totuna....:).

Destin are dreptate: banca ar fii aflat foarte repede si ar fii trebuit sa dai banii inapoi.

Ai scris:
'...in adancul sufletului meu ca ceea ce am facut este corect...'
si
'...impartasim experienta cu cativa prieteni
( americani toti!!) si astia ne tot zic ca suntem prosti...'

ai facut ceea ce este normal desi te vad cam buimacit dupa ce s-a intimplat....:)

De obicei eu cind ma duc la banca mi se numara banii in fata la ghiseu si apoi ii numar si eu in fata ei. Greseli se pot face.
Ma surprinde foarte tare ca ati plecat cu banii si apoi v-ati intors.
Adica casiera n-a numarat banii in fata voastra si apoi voi ati verificat ce vi s-a dat? Mmmmh! Ciudat. Si daca va dadeau mai putin? Daca se facea o greseala pe 'cheque'?

Inapoi la subiect:
Da-mi voie sa ma indoiesc de moralitatea 'prietenilor' tai. Esti sigura ca n-au spus-o in gluma?

A doua parte a subiectului tau :'...Exista exceptii cand omul...omul testat si impins in ispita' este mai dificila.
Personal cred ca ispita nu ar infringe un om cinstit.
Destul de greu de spus daca disperarea i-ar cobori fruntea.
Am citit cindva ca 'razboiul nu schimba oamenii, le dezveleste doar adevarata fata'.

Cam atit deocamdata.
Dl Florin si atat - de giocondel la: 12/09/2004 23:40:51
(la: Sunt un om Cinstit sau Prost?)
Imi place ca insistati sa imi oferiti lectii de limba engleza: din pacate au spus " you are stupid" si nu "you are a fool"...

Cat despre greseala comisa, va asigur ca desi la sfarsitul zilei ar fi observat lipsa unei anumite sume, nu ar fi stiut exact unde a mers pentru ca greseala a fost comisa de persoana care a numarat banii insa in toate actele a fost trecuta o alta suma.Pana si pe plic.Prin urmare, si daca ar fi banuit unde au mers banii, nu exista nici o dovada legala a acestui fapt, ceea ce de altfel nu conteaza.

NU,nu am numarat banii nici eu nici managera care a avut de-a face cu noi. Am deschis mai multe conturi si am mutat bani dintr-unul in altul, plus ca am cerut doua carti de credit de la unul din ele si m-a luat la intrebari ca de ce...si am avut o discutie despre asta si intre timp se faceau alte chestii, ceea ce a facut ca totul sa fie si mai confuz.Oricum, repet: nu am indoieli si nici buimacita nu sunt.Pur si simplu reactia unora din jurul meu, m-a facut sa meditez un pic la situatiile dinafara regulii si sa imi pun intrebari despre natura omului.Ceea ce nu ma face sa imi schimb opiniile sau crezul in natura spirituala si nobila a omului.VReau sa aud ce cred si altii, pentru ca uneori e bine sa te reasiguri ca nu traiesti intr-o lume nebuna nebuna nebuna si ca desi anumite parti ale societatii sunt bolnave sau nevolnice, exista speranta atat timp cat onoarea si cinstea majoritatii prevaleaza.
A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.
#21959 (raspuns la: #21952) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns pt. Paianjen - de LMC la: 01/10/2004 18:38:14
(la: Cine conduce lumea?)

Auzi bibicule, i-a spune-ne noua atunci cind te ciupeai de obraz, cu ce-ai ajutat tu lumea de s-a schimbat conducerea lumii? Sau daca tu gindesti deja se si intimpla? Ma distrezi de numa cind incepi sa deviezi de la intrebarile puse, cind aberezi aiurea si dai navala sa ne arati tu muschii tai. Eu ti-am mai spus si la subiectul meu ca ar trebui sa te apuci si tu de alte hobby-uri ca prea te-ai buimacit de cap in ultima vreme. I-a apucate tu frumuselule de broderie sau de calarie, ca sa-ti aerisesti un pic narile, ca prea mult foc ai suflat din ele in ultima vreme. Serios, iti spun din dorinta de bine, nu din inima rea. Hai sa vedem ce altceva avem noi doi in comun ca m-ar interesa o conversatie pozitiva cu tine. Nu de alta, dar as vrea sa mai vezi si tu soarele din cind in cind, nu numai umbrele dusmaniei. Deci hai sa ne stringem miinile si sa vedem daca putem sa zimbim macar odata unul altuia.
#23916 (raspuns la: #23861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


si eu am citit "colectionarul - de miloser coperil la: 19/02/2005 19:21:29
(la: Ultima carte)
si eu am citit "colectionarul", si cand am citit-o , acu vreo 2 ani, m-a lasat buimaca ..... de fapt , e o carte superba , dar n-as mai reciti-o , am incercat s-o recitesc in sperantza de a surprinde nuante , care scapa la prima lectura , dar nu a fost chip.e o carte pe care am "trait-o", ca sa zic asa ....imi facea rau , un rau fizic , cred ca empatizam prea tare cu personajele :D
pe de alta parte , nu vroiam s-o termin , si citeam din ce in ce mai putin :)):))
cand am terminat-o , m-am gandit ca de fapt , toata situatia din carte poate fi si alegoria unui cuplu/mariaj, in sensu ca unu din parteneri , prin complexele lui de inferioritate il "ingropa " pe celalat , il "sufoca" intr-o pivnitza.la asta m-am gandit io .
***

zilele trecute am citit o carte despre clody berthola , si acum am inceput un roman de william trevor , scriitor irlandez, calatoria feliciei . :)
Despre ratare - de DANG la: 05/04/2005 00:29:42
(la: DEMAGOGIE)
Un om ratat este ratat doar in raport cu el insusi. Va spun acest fapt deoarece nenorocirea mea vine din mine insumi. Candva am visat sa ajung sociolog, dar intamplarea a decis altfel . Si aici este toata problema. Muncesc, fara satisfactii spirituale, iar din punct de vedere material, ma descurc, de azi pe maine. Cu toate acestea , sigur nu sunt in totalitate un naiv. Sunt atras de periferia societatii deoarece aceasta experienta imi reactualizeaza conceptia dostoievschiana despre lume si viata. Am constatat, de pilda, ca oamenii nu sunt niciodata, ceea ce par ca sunt. Vesnica dedublare, alternanta dintre bine si rau, dualitatea ortodoxa sau duplicitatea psihologica, sunt doar cateva notiuni pe care le vehiculez, atunci cand umilit si obidit, de faptul ca traiesc intr-o tara condusa de infractori, ma gandesc cu groaza la ziua de maine. Si apoi suferinta aceasta morala.Beau peste masura si nu stiu nici macar acum, care este sensul vietii. Nu pot sa inteleg, decalajele imense care exista pe lumea aceasta. In fine, conceptii si conceptii. V-as ruga, ca un om, educat in spiritul necredintei, de o societate absurda, sa-mi dati un sfat despre cum as putea sa cred cu tot sufletul in Dumnezeu. Cand stiu ca am atatea pacate, atatea patimi si slabiciuni, recunosc ca este o intrebare delicata. Dar, ma mandresc cu mila pe care o am, ca un dar sufletesc. Spun asa, de exemplu, dar probabil, doar ca sa starnesc interesul, un citat din memoria aceasta traumatizata , ca nu incape in toata omenirea atata suferinta cat poate sa incapa in sufletul unui copil abandonat sau orfan. Am vazut in Bucuresti, copii aurolaci, care starneau scarba unor indivizi cu multa credinta in Dumnezeu si lucrul acesta ma invalideaza din toate punctele de vedere. Imi place sa spun ca nu putem vorbi de notiunea de lumina, daca n-ar exista intunericul. Bogat - Sarac. Barabat - Femeie. Credinta - Necredinta. Bun- Rau. Curajos - Las. Dumnezeu - Diavol. etc .Pana la urma, adevarul este ca avem din toate, cate ceva. Sunt un dezradacinat , in propria tara. Parintii mei, invatatori refugiati din Basarabia in timpul celui de-al doilea razboi mondial, zona Orheiului, au trait o viata atat de modesta si neinsemnata, incat este greu de relatat. Dar, la origine, neamul din care provin, a fost gospodar si bogat. Pamanturile noastre , de acolo, raman tot acolo.Iar eu, mostenitorul sunt un golan, adica gol de continut. Nici un fel de radacina. Cine este vinovat ? Citesc si descopar ca raul vine din toate directiile. Occidentul decadent, a creat nazismul in manifestarea sa pragmatica, iar maicuta Rusie a devenit comunista datorita starii de naivitate ortodoxa in care au gasit-o revolutionarii de la 1917. Germanii, sunt la doar 60 de ani, de la sfarsitul razboiului, o natiune, desi invinsa atunci, unita si in plina ascensiune. Rusii s-au destramat oarecum, desi au fost invingatori. Paradoxuri ? Nu stiu. Cert este ca limba germana, atat de tare imi sugereaza disciplina, ordine dar si imaginele socante ale acelor lagare de concentrare din perioada razboiului. Planuri de exterminare, etc. Limba rusa, atat de moale, imi sugereaza sufletul larg al rusului, vesel, comunicativ si bautor de vodca, adica indisciplina, lipsa de civilizatie etc. Tata a avut doi frati. Pe cel mai mare, in 1941 l-au condamnat la moarte prin impuscare, la doar 19 ani, NKVD-istii. Cel mic, basarabean desigur, dar deja inregimentat in Armata Rosie, l-au impuscat nemtii sau ma rog germanii. Sisteme sociale, religii, onoare, filozofie, ce conteaza ? Colectivism si Individualism. Prostii. Atata timp, cat noi am fost la mijloc, vinovati sunt si germanii nazisti, dar si rusii comunisti. In fond care este adevarul ? Basarabia este un tinut bogat si fertil, dar exploatat de-a lungul anilor. Si iata ca suntem cei mai saraci in Europa, cei mai defaimati si inculti. Explicatia este totusi simpla. Seamana Basarabia cu acel copil orfan in a carui suflet este adunata suferinta intregii lumi. Germania cotropitoare a adunat averi in acele momente de cosmar ale istoriei. Germanii sunt, in general vorbesc, oameni reci, distanti,rai la suflet. Rusii, neghiobii, indoctrinati de comunism, dupa Blocada Leningradului, aveau toate motivele sa ne pedepseasca. Si ne-au pedepsit, molipsindu-ne si pe noi de comunism. Romania, tradatoarea, fara onoare militara si alte bazaconii. Nu, nimic din toate acestea nu este adevarat. Capitalismul inseamna in esenta exploatarea omului de catre om. Comunismul inseamna incalcarea flagranta a drepturilor omului. Si ce-i cu asta ?Trebuie sa traim. Si atata tot. In ce scop, nu ne spune nimeni. Traim si asistam buimaciti la spectacolul lumii, ne desconsideram si refulam prin asasinarea conducatorilor acestia, atat de tipici si atipici in acelasi timp, respectiv Antonescu si Ceausescu. Imi pierd vremea in acest delir. Dar totusi ideea este ca Antonescu a fost extrema dreapta, iar Ceausescu extrema stanga. Capitalism- Comunism. Spectacol desuet. Povesti despre o lume, care are la baza sentimentul de ABSURD. In ce sa crezi omule ? Democratie - Dictatura ? Sau in capitalismul salbatic, deja instituit in Romania , culmea sau de ce ar fi culmea , tocmai de comunistii nomenclaturisti. In fond si comunismul initiatic a fost instituit de capitalisti, gen Marx sau Engels. Paradoxuri. Cai verzi pe pereti. Cu toate acestea viata, aceasta saritura scurta, merita traita. Cu sau fara credinta. Optimisti sau Pesimisti. Candva Iliescu voia sa construiasca comunismul stiintific. A venit Emil Constantinescu cu intrebarea credeti sau nu credeti in Dumnezeu ? Iar acum , mai nou sloganul domnului Basescu - SA TRAITI BINE ! Pentru ca este libertate de exprimare, am transformat sloganul in urmatorul mesaj - SA TRAITI BINE, DAR SA NU VA VINDETI SUFLETELE - ...........Ajutati copii orfani, ajutati Basarabia, ajutati ca Romania sa se reintregeasca. Diagnostic - Schizofrenie. Totusi Germania , cea rea s-a reintergit, dupa ce ne-a ucis cu rapace exactitate. Iar maicuta Rusie, band votca la Moscova, isi bate in continuare joc de moldovenii, care i-au hranit mai tot timpul. DANG- BANG. E noapte, totul este inutil. Sunt ganduri, fara coerenta. Ramane grija nenorocita a zilei de maine. S-ar parea ca pe vremea lui nea Nicu, romanul de rand, naiv si mediocru, ca subsemnatul nu era atat de stresat si bolnav psihic. Era sa uit, ca atacurile de panica s-au imultit. Era sa uit sa spun ca suntem in Spania, cea mai ieftina forta de munca. Era sa uit sa spun ca totusi suntem neamul lui EMINESCU. Era sa uit sa spun ca mi-e rusine ca v-am deranjat cu aceste ganduri,
#41941 (raspuns la: #39429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O vrabiutza zbura cu viteza l - de kiwi la: 21/04/2005 09:51:53
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
O vrabiutza zbura cu viteza la nivelul solului . Din urma ei vine un bmw... Vrabiutza cu viteza pe langa bmw...si se izbeste de masina...cade ametita toata...soferul opreste , o ridica , o ia acasa , o pune in colivie , ii pune niste paine , ii pune niste apa... Se trezeste vrabiuta la un moment dat si se uita buimacita in jurul ei...vede gratii , vede apa , vede painea... "hai sa-mi bag picioarele...l-am omorat pe ala cu bmw-ul..."
buimace... - de Cristall la: 09/05/2005 20:38:32
(la: Cercul perpetuu ..)
...raspunsuri date la acest text!

assiral, textul in sine are coerenta si mesaj
si din ce ai mai spus tu, pentru mine a fost extrem de interesant sa aflu ca sunt oameni care considera ca
"asteptarea de a se umple vaza e mult mai frumoasa si excitanta decat scurta viata a florilor care isi duc scurta viata in ea"

iar celelalte 2 mesaje schimbate, intre autor si altcineva, par cumva din sfera privata


anisia - de cico la: 23/05/2005 00:07:33
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
E foarte interesanta si complexa problema pusa de tine. Ma uit de ieri buimac si nu stiu ce (mi-)as putea raspunde. De fapt nu poti raspunde prin alba sau neagra, fiindca lipseste ceva : lipsesc multe, dar mai ales circumstantele. Despre ce fel de crima ar fi vorba? A omorit un inocent sau o pramatie? Cita incredere ai in sistemul justitiar si cel penitenciar? Cit de moral consideri omul pe care l-ai acoperi? etc

Ca am principii e clar, dar cazurile extreme, cind e vorba de cineva ff apropiat, au pentru oricine cu totul alta nuanta. Sint convins ca pentru copiii mei as merge si pina in pinzele albe. La dracu principiile, doar pe ei ii am. Societatea si lumea din jur nu-i nici pe departe atit de morala si corecta sa ma incred la maxim in sistemul lor punitiv. I-as pedepsi mai degraba eu insumi, dar asigurindu-ma ca fac din ei oameni, ca-si dau seama cum au gresit si ca-n cursul vietii isi rascumpara greselile poate salvind chiar alte vieti.
Pasagerule,rescriu mesajul pierdut. - de PROUDFRECKLED la: 06/06/2005 16:34:23
(la: Ce va place cel mai mult la Paris)
A trecut deja o saptamina de la intoarcere!Doua nopti la rind am visat doar Paris.Am umblat si am vizitat tot ce propui tu mai sus,in plus am fost si la Versailles.Vizitat si cimitirele Pere Lachaise si Montparnasse.Am avut doua zile bilete la OpenTour,plimbare pe Sena.In rest abonament la metrou.Magnific ! Monumentele,muzeele,bulevardele..Cum sa raspund la test ?Imposibil sa ma hotarasc !De cum am coborit din avion am simtit ca sunt in Europa.Vinticelul cald,plante care aici le-au distrus de mult cu ierbicidele.Castani.Plin de castani si tei.Doar cind nu-i mai vezi iti dai seama ce mult ti-au lipsit.Arhitectura si sistematizarea,canalizarea,serviciile,efortul pentru curatenie,aprovizionarea...ma rog tot ce tine de "asezare umana"este la superlativ.Poate sunt inca buimaca,dar eu n-am vazut mizerie.Dimpotriva,nu stiam cum sa mai pozam sa nu prindem si un lucrator cu matura,un cos de gunoi,ori o masina de curatat.E drept c-am urmat trasee turistice,dar ce vrei mai mult in sapte zile.
Parisul,greu de istorie,adulat de poeti ,frecventat si locuit de artisti si de bogatii lumii in toate timpurile...ce mai pot adauga eu?Ceva de la mine?Pai daca as insirui cladirile mai inportante din Arad,orasul in care m-am nascut,cum ar fi,Palatul Cenad, Casa cu lift,Banca, Primaria ,Scoala Sanitara,Teatrul,Palatul Cultural,Gara,cele trei biserici centrale,Liceul nr.1,poate dar nu e sigur ,ca ajung la suprafata muzeului Louvre!Este prima data ca mi se intimpla,in atitia ani de turism sa-mi para rau ca trebuie sa plec,sa urc in avion,sa ma intorc pe continentul Nord American.Am avut sentimentul ca plec de acasa,nu ca ma intorc la mine.Si suntem asezati si noi aici,ca tot romanul gospodar:casa,curte ,piscina,peturi...Daca as locui in Paris,sigur m-as deplasa doar pe bicicleta.Distantele sunt mici,sunt piste pentru biciclete,se circula reglementar.Poate ca cel mai mult la Paris mi-ar place viata de zi cu zi.Voi cei privilegiati cara traiti acolo daca aveti motive sa ma contraziceti ,nu ezitati !Poate mi-l scoateti din cap.Parisul.Da n-o sa fie chiar usor !Pasagerule,daca te intereseaza si alte amanunte vazute prin ochii mei n-ai decit sa-mi faci un semn.
gagicii mele :) - de cico la: 17/06/2005 02:52:10
(la: Din dragoste....posta electronica)
gagica mea cu ochii verzi
si cu picioarele cit craca
de cind tu m-ai lasat, saraca,
ajuns-am palid, sa ma crezi.

n-am somn, n-am tonus si-s buimac
lovitu-m-a si scarlatina
ma dau cu capul de cerdac
si dau tircoale la vecina

tu vina iar napoi la mine
sa facem nebunii prin casa,
pe aragaz, prin bai, pe masa,
pe trambuline...

ps Pe Jijel l-a giordit pulitzia ca umbla cu prea multche
Lumea romanilor din CAN - de Danila Prepeleac Jr la: 27/06/2005 23:09:52
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Prima impresie este extraordinara:
• Toata lumea este binevoitoare si iti da “sfaturi”;
• Toti pun intrebari si sunt curiosi sa afle despre tine, etc.
• Te impresioneaza ca majoritatea au masini care, la prima vedere sunt nemaipomenite in comparatie cu Dacia (modelul vechi);
• Strazile pe care esti plimbat sunt mai curate.

Apoi constati ca si in cazul romanilor exista o stratificare. Nu vei vedea aceeasi oameni impreuna la un party cu picnic la iarba verde sau unul privat-acasa la cineva. In parc se duce fiecare cu ce are si nu este interesat de partenerul de distractie. Acestea sunt cele mai populare intilniri la nivelul “lumii a treia din Can”, unde te simti si cel mai bine daca nu manifesti pretentii selective. La petrecerile private are loc prima selectie. In casa cuiva, poate cu o anumita ocazie, sunt invitati numai cei cu care gazda are un interes de orice natura.

Bunul simt cu care vii din Romania te face sa nu pui intrebari personale, mai ales ca esti buimacit intr-o lume noua. Cind incepi sa intelegi putin mersul lucrurilor si vrei sa pui intrebari utile pentru viitorul tau este deja prea tirziu. Constati ca fiecare “nu prea stie” cum sa te ajute, sau iti spune ca “este foarte ocupat” sau lasa sa se inteleaga acest lucru. Astfel, dupa o perioada de timp realizezi ca nu prea stii nimic deapre oamenii pe care i-ai intilnit. Si in special nu stii unde lucreaza. Ce lucreaza cu atit mai putin. Stii doar ca romanii care lucreaza au un job. Rareori afli si firma. Motivele? Subiectul in discutie.

Realizezi ca cei cu care ai intrat in contact erau curiosi sa afle… dar mai ales sa se autoincurajeze, sa-si spuna ca tot mai bine este in Canada ca nu au gresit facind acest pas. Pentru asta trebuie sa arunci cu cantitati mari de laturi in directia RO. Altfel risti sa fi catalogat... Altii urmaresc de fapt sa devii clientul lor stiind ca ai o suma de bani fara de care nu ai acces in Canada. Pentru prima data ajungi sa afli ca informatia costa si orice raspuns se plateste.

Cineva, cindva spunea ca atmosfera vestica este alta. Oamenii sunt mai destinsi, cu fete zimbitoare. Comparativ, in Romania este o atmosfera cenusie si trista. Pot spune cu mina pe “orice”, in comparatie cu Canada in Romania este o veselie continua. Exceptind zimbetul comercial care de cele mai multe ori nu-ti mai este acordat, aici am vazut cele mai serioase, crispate si amarite figuri. Pentru ca AICI SI ZIMBETUL COSTA!

In general romanii emigranti au o mandrie vecina cu aroganta. Nu mai vorbesc de invidie. Mi-a trebuit mai bine de un an sa constat ca:
Achizitioneaza alimente ieftine de la magazinele “No Frills” ( fara fasoane), sau de la departamentele SALE cu marfuri partial degradate sau aproape de expirarea termenului, reduse la pretul unic de 1(unu) dolar pachetul;
Se imbraca la mina a doua de la magazinele “Armatei Salvarii” unde orice lucru costa de 5-10 ori mai ieftin decat unul nou; de aceea si ideea ca in Canada imbracaminte nu conteaza. Este adevarat dar numai pentru “lumea a treia a CAN”;
Recupereaza mobilier sau electrocasnice de la benele de gunoi, sau de la particulari care organizeaza “Garage sale” cu lucruri care prisosesc in casa.

De unde stiu? In aceste locuri auzi vorbindu-se curent romaneste si ruseste. Si nu mi-e rusine sa spun ca mai trec si eu prin aceste locuri. Doar este lumea a treia a Can, unde mai toti ne dam “balena in ceasca” cu “REALIZAREA mult visata”.
#56959 (raspuns la: #56954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
text - de zaraza la: 02/10/2005 01:08:31
(la: Concurs)
dintr-o alta delicatesa:

"Scotoci printre lucruri si scoase un exemplar din Ulise al lui Joyce:
- Aubrey! Pe onoarea mea, ce crezi despre aceasta... piatra de temelie?
- Iti inteleg dilema, spuse Aubrey, gandindu-se la partile obscene ale capodoperei lui Joyce.
Dar, spre surprinderea sa, Galen spuse:
- Este cea mai antisemita carte pe care am citit-o vreodata! Absolut virulenta!
Aubrey era complet buimacit, caci el nu o citise niciodata astfel.
- Cum anume? intreba cu reala uimire, iar lordul Galen ii suiera drept raspuns:
- Daca, asa cum imi spun ei, cea mai timpurie piatra de temelie a fost Homer cu eroul lui, Ulise, reprezentand calatorul intelept si cuceritorul a noi taramuri, spiritul umanist european, ca sa zic asa, pai cartea asta e o imitatie rautacioasa dupa Homer, o satira. Dupa Joyce, noul Ulise e un evreu din Dublin cu cele mai josnice calitati, cu cel mai abject caracter, cu cea mai repingatoare moralitate: iar sotia lui e si mai rau. Aici a ajuns civilizatia noastra..

Scoase un sunet care in romanele frantuzesti e reprezentat fonetic prin "Puoagh!". Isi turna un whiskey tare si facu un gest disperat de neputinta, de parca ar fi invocat sprijinul cerurilor sau aparitia insasi a umbrei lui Joyce, pentru a-l ajuta sa-si rezolve dilema. Dar Blanford fusese realmente starnit de aceasta analiza extraordinara, prima de acest fel, si era pierdut in admiratie, amestecata cu uluire, in fata faptului ca o asemenea intuitie venea din partea cuiva ca Galen. "

zaraza
Pentru Simeon Dascalul - de Lady Allia la: 15/11/2005 23:52:36
(la: Romanitza Iovan...legitima aparare ?!)
Poate că din dorinţa de a acoperi mai multe aspecte ale problemelor sociale existente în România, m-am abătut de la subiect şi nu m-am făcut înţeleasă în ceea ce priveşte părerea mea în cazul Iovan-Iancu.
Din punctul meu de vedere, dacă o persoană ar pătrunde în dormitorul conjugal şi m-ar trezi din somn speriată, buimacă ... ar exista probabil două variante:

1. ori m-aş speria atât de tare încât aş înţepeni şi nu aş face nimic;

2. ori dacă aş avea la dispoziţie o armă pentru apărare aş trage asupra celui care se află în dormitorul meu fără să mă gândesc dacă îl omor sau îl rănesc doar...pur şi simplu aş trage.

Dar, în momentul în care agresorul ar fugi, nici într-un caz nu l-aş alerga prin toată curtea (părăsindu-mi familia în dormitor) ca să îl împuşc în cap în timp ce acesta ar fi agăţat de nişte bare de gaz.
Şi, deoarece nu s-a găsit nici o amprentă a lui Bogdan nici pe obiectele din buzunarul lui (o brăţară, un ceas şi o brichetă), nici în casă, nici pe barele de gaz, bineânţeles că nu pot să accept doar ideea că acesta ar fi fost acolo să fure. Putea să se fi aflat acolo din numeroase motive, chiar dacă unii nu vor să accepte şi aceaste variante.
Însă, indiferent dacă a fost acolo cu scopul de a fura, în momentul în care acesta nu a prezentat nici un pericol asupra lui Iovan (şi nu voi spune jefuit) ci dimpotrivă a fugit de acesta, nu consider că ar fi trebuit împuşcat asemeni unui animal. Consider că ar fi fost de ajuns ca atunci când Iovan l-a surprins pe Bogdan atârnat de barele de gaz (cum susţine) era de ajuns să aştepte forţele de ordine care să-l pedepsească conform normelor în vigoare.

Nu susţin hoţia sub nici o formă, dar consider că înainte de a pune arme în mâinile oamenilor ar trebui să dăm nişte legi sociale care să ajute societatea românească să iasă din acest impas al sărăciei şi al infracţiunilor care din păcate sunt din ce în ce mai multe.


"Dacă vrei să fii iubit, iubeşte !" - Seneca
#87865 (raspuns la: #87785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noroc cu conferinta asta - mu - de latu la: 22/12/2005 00:17:55
(la: Bilanţ 2005)
Noroc cu conferinta asta - multumesc rac - ca altfel nu fac bilanturi de frica minusurilor, ci ma multumesc cu lista implinirilor...:-)))

Implinirile m-au buimacit anul asta in ultimele trei luni, ca intensitate dar mai ales ca au fost neasteptate si tare nesperate.

In rest, defalcat arata cam asa:
- Pe plan material trebuie sa pun un minus.
- Pe plan spiritual un plus, dublu cat minusul.
- Pe plan familial pun un +/- cu tendinta spre plus. Mult mai bine de atata oricum nu se putea...

Sub linie se afla deci un plus baban pe plan spiritual, care sper ca se va mentine si in anul care vine pe acelasi "high-level"...

P.S. Nici n-a fost asa greu...:-)))



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...