comentarii

bunătatea - diamant cu multe fațete eseu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian - de carapiscum la: 17/10/2004 10:19:26
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Stii care este diferenta dintre noi doi? In timp ce eu ti-am facut cunoscute margaritarele ortodoxiei si ti-am expus cateva date concrete despre cum vede aceasta anumite stari de lucruri, tu n-ai venit sa-mi arati cat de frumos este ateismul si ce aduce el bun in lume, ci ai inceput sa-mi combati si sa-mi terfelesti credinta crestina facand din asta teza ta anti-teologica. Reciteste-ti mesajele si gaseste-ti singur cate ocari ai aruncat asupra ei si slujitorilor de pretutindeni, ca ai etichetat-o in fel si chip dupa bunul tau plac. Asa ai manjit cu noroi! Eu unul n-am nimic de impartit cu tine si speram sa fie la fel din partea ta, dar tu nu, vrei cu orice pret sa demonstrezi ca esti mai breaz si mai drept decat toti inapoiatii de ortodocsi- asa-i vezi tu. N-ai decat, da-i 'nainte cu tupeu, ca toti tupeistii de ieri si de azi se bat cu pumnul in piept zicand ca din cauza ortodoxiei nu mai pot ei sa-si traiasca viata si sa si-o manance cu placerile.

Da, prin prisma celor gandite si exprimate de tine am convingerea ca daca tu ai ajunge intr-o oarecare functie de decizie, primul lucru pe care l-ai face ar fi sa te legi de Biserica Romana. Dar stii ceva, nu mai e nevoie, deja ti-au luat-o altii inainte. Eventual poti sa-ti oferi sprijinul in aceasta lucrare.

Nu m-am pierdut deloc cu firea si nici n-as fi avut cum, pur si simplu ma asteptam la mai mult de la tine. Se pare insa ca nu trebuie sa te astepti de la oameni la nimic bun, mai bine ramai realist "d'al capo al fine". Fiindca nu lipsa de argumente ma determina sa iau aceasta atitudine, ci intelegerea unui fapt concret si anume ca orice ti-ar spune cineva acuma, tu n-ai sa crezi si n-ai sa accepti in ruptul capului ca fiind o privire realista si lipsita de ipocrizie.

In plus nu pot sa nu observ ca de fiecare data cand se pun in discutie probleme legate de ortodoxie, absolut toata lumea (neortodoxa) isi uneste eforturile pt. a lovi in ea- atei, protestanti, neoprotestanti, musulmani, evrei/mozaici etc. Toti acestia fac front comun impotriva ortodoxiei. Dar cand vine vorba de vreunul dintre ei, atunci automat se apara intre ei si spun ca se inteleg unii cu altii fiindca se afla in "duhul vremurilor", adica la masa ecumenismului. In opinia mea sincretismul religios (vazut ca ecumenism) si ateismul sunt ratacirea cea mai de pe urma a veacurilor.

Iti dau mai jos cateva randuri pe care am sa te rog sa le citesti cu ceva mai multa luare aminte.

Epistola catre Tit, cap. 3:
"3. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul;
4. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat,
5. El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt,
6. Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,
7. Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.
8. Vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi de folos oamenilor.
9. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte.
10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit."

Apoi Evangelia lui Luca, cap. 8:
"4. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în pildă:
5. Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.
6. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.
8. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
9. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
10. El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.
11. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.
13. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
14. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.
15. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.
16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
17. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare." Aici insist doar asupra ultimului verset: nimic din ce facem sau spunem nu va ramanea ascuns, tainuit sau nebagat in seama de Dumnezeu. Totul isi va primi rasplata cuvenita mai devreme sau mai tarziu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25335 (raspuns la: #25261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scarlet - de M a o la: 26/02/2006 20:44:22
(la: de ieri, a inceput masacrul cainilor fara stapan)
Omul se crede superior celorlalte forme de viata. Paradoxul este ca ce care se simt "mai superiori" (sic!) ignora formele de viata coexistente, dovedind prin aceasta ca de fapt sunt doar la nivelul primitiv al reprezentantilor speciei asazise superioare.

"Compasiunea faţă de animale e intim legată cu bunătatea caracterului şi se poate afirma cu siguranţă că cel crud faţă de animale nu poate fi un om bun."
Arthur Schopenhauer (filozof)


___________________________
men shi jiao you yu xian
(Mao Tze-Dung)
#108243 (raspuns la: #107323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fai Florico... - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:09:35 Modificat la: 15/04/2008 07:39:18
(la: Scrisoare pentru Spania )
daoncolo fai fata da italie. ce tzio luatu mintzile cu cizma aia a lor, pai daca e pasha numa zi sitzi fac cizme dastea da flamenco sa tropotesti pa ulita si demeneatza si seata ca sa dai desteptarea la toti. laso boali pa Ramona aia a lu basescu ca asta sa vazt marchiza cu babalacu ei si acu cica cadindeaza la romani ca ea e mai prima. Fa Floareo, io tre iubesc asa cum te am cu toate bubele rele drept in curui babii mele, ca asa te-am luat si labini si la greu, ca sa crezi ca mii mii ushor pacilea, vai de maiculitza mea (laso fa sa trancaneasca nearistocratic ca doar daia e soacrele soacre) ce tu nai minte nici cat fita? ca uite acu sa scoala pa chishoare si va tarnui ia pa amandoua ca la soacra aia cu tri norori, pai...ei comedii...
ia zi fa, bagasi ioroi in actiuni sau in pamant? ca sa stim si noi daca ni facem investitori sau mosheri, ca sa vrape tata romania cand a auzi ce sa nascut dintre matzele ei, fiiar matzu gros di ras lu tamadaul aista di Licu ca ma manca cu zili cu tat, auzi la el fa cicai gelos ca mai luat pa mini si nu pa iel, fa da prost ii, pai cum sal iei pa el fa? ce el are ce am io? oi fro tri sute, si tauri baltzati si caii barbatzi nu ca el vai di catarii lui ca ia adus acilea si a luat bani buni pa iei ca la salamancii astia li so dus catarii de suflet...
facushi fa cum itzi spusei? ada fa popan casa si fa Doamne iartama o sfeshtanie sa iasa tati dracii da pa sub pat si da pa unde sau mai oploshit ca sa intri soareli si pa ulitza dragostei noastre ca mircea radu ala cu te iubesc din dragoste ca asa ma mai busheshte cateo lingoare cand ma uit cata hura si desbenare poa sa hie intre barbat si muierea lui duopa zeci de ani de conlocatare impreuna...
Io fa Floare, tat cu gandu la tine si la copchila mii ca daia stai ca prostu si sufer in tashere si nam si io muieri...
tzeam lipit un pupoi pa frunche sitzi mai scriu...Costello

post...sssss...dala de se pune la finala: Fa Florica sa nu crezi ca daca am loat premiu la teveul lor io team uitat. io o sa fiu privighetuoarea ta tata viatza.
#302807 (raspuns la: #302806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
motanelul :)) - de Giordano Bruno la: 05/06/2008 12:11:44
(la: inima de mama***diamantul rosu.)
pai uite domnule ce mai zice: "Ce este filozofia?
Rodin, "Gânditorul"
Rodin, "Gânditorul"

Filosofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman. Întrebarea cum se poate defini filosofia este chiar şi ea una filosofică. Pentru introducerea conceptului putem spune că este studiul înţelesurilor şi justificărilor sau credinţelor despre cele mai generale sau universale aspecte ale lucrurilor, un studiu care nu este realizat prin experimente şi observare atentă, ci prin formularea problemelor şi oferirea soluţiilor lor, argumentarea soluţiilor oferite şi discuţia dialectică a tuturor acestora. Filosofia studiază concepte generale precum existenţa, bunătatea, cunoaşterea sau frumuseţea. Pune întrebări precum "Ce este bunătatea, în general?" sau "Este cunoaşterea posibilă ?". În termeni generali, filosofia este studiul critic, speculativ sau analitic al exteriorului şi interiorului în plus faţă de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte."
#315812 (raspuns la: #315811) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Valoarea femeii - de Areal la: 07/02/2009 14:47:50
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Un tată vorbea cu fiul său. Probabil că acest tată era şi un bun contabil, căci la orice lucru el folosea creionul şi hârtia. Fiul, fiind la vârsta căsătoriei, îi povestea tatălui despre viitoarea lui soţie, despre alegerea făcută:
- Tată, mi-am găsit aleasa inimii şi vreau să mă căsătoresc cu ea.
Tatăl îl întreabă:
- Cum este aleasa inimii tale?
Fiul răspunde:
- Este frumoasă.
Tatăl, vrând să „calculeze” valoarea fetei, îi spune:
- Ia un creion şi scrie un zero!
- Şi cum mai este?
Fiul răspunde:
- Este bogată.
Tatăl îi spune din nou:
- Mai scrie un zero lângă celălalt!
- Şi cum mai este?
Fiul:
- Este harnică.
Tatăl:
- Mai scrie un zero!
- Şi cum mai este?
Fiul:
- Este sănătoasă.
Tatăl:
- Mai scrie un zero!
Şi cum mai este?
Fiul:
- Cu nume bun.
Tatăl:
- Mai scrie un zero!
- Şi cum mai este?
Fiul:
- Cu multă ştiinţă de carte.
Tatăl:
- Mai scrie un zero! Până acum totul este zero.
- Şi cum mai este?
Fiul, nemulţumit de nemulţumirea tatălui său, îi spune accentuând fiecare literă:
- Tată, aleasa inimii mele este foarte evlavioasă şi credincioasă! Tatăl îi spune răspicat, accentuând şi el fiecare literă:

- Fiul meu, în faţa tuturor zerourilor scrie un unu şi vei vedea cât valorează aleasa inimii tale! Dacă este credincioasă, atunci este de milioane. Te felicit!

#403300 (raspuns la: #402201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Diamantul de Galconde*** - de sami_paris75 la: 07/02/2009 22:46:42
(la: Tiganii,aurul si diamantele*2 (vinatorii de carduri))
Astazi pe seara am ametit,mi-am umplut un pahar enorm de Wisky J.B. Cind sunt treaz,sunt timid,rezervat,apatic,ne-increzator.
Nici bogat,da nici sarac!
Ba futui mama lui de Wisky!
Cum incep sa sorb din prima parte a intervalului dintre jumatatea paharului si buza paharului,simt ca incep sa ametesc!:))))
Te iubesc ,alt cuvint nu gasesc.
Uite acum m-am jurat ca nu mai beau partea a doua a paharului.
S-o beau,sa n-o beau?
Sà mor eu dac-o mai beau!
Am spart paharul si-am golit sticla pina la fund.Ahhhhh,ahhhh asa mai da!
Sraluceste diamantul asta?
Diamant descoperit de un copil sarac,mai sarac ca bucatica de paine uscata gasita la gunoi.Intr-o mina tinea bucatica de paine si in cealalalta màna ,diamantul enorm care stralucea ca ochiul unui idol.Indian ori tigan?
Cred ca era tigan,ca noi tiganii venim exact din localitatea Galconde din India.Stiti? Aprope de Nasik nord-est, lànga Bombai.
Ce sa stie un copil de 5 ani, ce este un diamant de Galconde?
Aprope ca si-a rupt dintisorii in coaja de paine,da tot a reusit sa strige la unchiul Tajmall.
Unchiuuuleeeee,unchiuuuleeee!
Uite ce-am gasit!
Tajmall a privit neincrezator piatra enorma.
Sigur in noaptea asta n-o sa mai doarma toata familia de bucurie.
In citeva zile toata familia lui, cu mic cu mare,or sa devina ce-i mai bogati si ce-i mai respectati oameni din Galconde.
Tajmall a fugit repede la un camatar sa lase piatra amanet pentru 200 de rupi,numai pentru o zi si-o noapte,apoi o sa imprumute el de la o ruda mai bogata si-o sa recupereze piatra.
A cumparat faina proaspata,fructe,lapte si citeva bucatele de carne.
Din faina nevasta lui Taj,a preparat turte de faina de griu pe plita,un castron urias de salata si carne prajita in ulei de porumb.
Toata noaptea ,intreaga familie a mincat pe saturate.
Tàrziu spre dimineata,o umbra s-a strecurat aprope de rogojina unde dormea Tajmall si in citeva secunde i-a retezat gitul.
A doua zi si camatarul a fost gasit cu gitul taiat.
Asa au murit majoriatatea celor care intrau in posesia diamantului.
Intr-o buna zi,diamantul a ajuns intr-o minastire.
Preotul l-a numit "Nassak",asa s-a dus vestea in toata india de marele diamant Nassak.In 1818 trupele engleze au ocupat orasul, furind in acelasi timp si marele diamant.Nassak,un diamant de 70,2 karate,astazi poarta numele de ochiul de l'Idole si face parte din colectia R.Mouawad.
Diamantul este inchis intr-un seif confectionat din otel Krupp,codul seifului este 21008TTW.
Seiful este montat intr-o camera cu 18 senzori de prezenta,4 senzori de depistare a temperaturii.Camera unde se afla seiful este plina cu wisky.Urgent am nevoie de patru specialisti de pe cafenea,ingineri mecanici si electronisti,iubitori de bauturi tari.Inainte de' a ajunge la seif,trebuie sa bem tot wiskyul.hailaviu cafe.









































#403497 (raspuns la: #403447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Barodie - de Apoll la: 18/07/2009 00:26:34
(la: La fodbalu' da muieri)
O bunică iubitoare,toată numai bunătate,
căuta să își adune la un loc nepoți,nepoate,
rătăciți prin curți străine.Scopul să și-l împlinească,
doar prin sporturi ca fotbalul, ajungea să reușească.

O sfielnică echipă Cefereu de Timișoară
stimula admiratorii cu nurii de domnișoară.
Având meci în deplasare fetele din Chișînău
și-au adus suporteri ultrași cu bretele bănănău.

Cum meciul era-n nocturnă chibiții dintre localnici
așteptau evenimente cu sâni goi și craci zburdalnici.
De la oaspeți deciși durii fetele își protejau
cu priviri mângâietoare în alintul ce-l simțeau.

Ștrengarii de la localnici cu o firmă respectată
sunt Ghițucă și Pandele cu uica Rotaru tată.
Capii fani în deplasare,înfocați și nu mă mir
care luptă in tribune-s:Petru,Colea,Vladimir.

Cobor din Săjeata-albastră aproape de stagion
Fecele din Cimișoara și patronul Don Balon.
O suta coți mai încolo scoboară din pasajîrcî
șinșpi feti albinețî șî cu caușiul lor Poșîrcî.


După ce se îmbrăcară în costume colorate
Pe ie cu câte-un număr în centru pictat pe spate,
cu ghetuțe lustruite,în chiloți și jambiere
spectatorii în extaze făceau val în etajere.

Cârcoceau în gura mare Ghițucă și cu Pangele
când a’lor să gezbrăcară,că-s trecuce,nu-s mogele.

Apărură și trei ciocli.Unu-n centru sta pe loc
doi spre margine plecară și-ncepu febrilul joc.

Gazgele loviră prima prin Măria lui Istrace
și surduca o acinse pe Natașa drept în space,
țopăi –n sus lumânare,pentru cap de loviturî
dară Floarea bănățanca o tras di ii cu urî.


N-a urmat nici-o plăcere c-avea țesătura tare
și strigă bietul Pandele ridicându-se-n picioare:
-N-are cum să mai răzîșcie dacă mai înșerși o dată
pânza șie pe sâni îmbracă va ședa sigur îndată!

Mârâia unflându-ș mușchii dosădit sî pus pi harțî,
cănd i-o hâțânat tricou’, Vladimir schimbat la fațî:
-Șpionul cu zurgălău’ nu-ș pre fași datoria
sî scoatî zapiscu’ galbân,cî di nu… îș ie sîmbria!

Cu așeleași inșidence o trecut mitan gintâi
ș-o-nșeput si ăl ge-al doilea cu goșcii la pasa-ntâi.
Așcea mult mai cinerele fugăreau surduca bine
și să străcurau ușor printre fece banacine.


Una când s-o ia spre dreapta,spre stânga plecă din pușcă
de tricou Ana o-apucă în careu ș-apoi o mușcă.
Strîgî Petru ca zărghitu’:-Paliturî di osândî,
Însî iar i-o făcăturî,c-arbitru’ n-o vrut orândî!


Cât s-au mai tras de tricouri!...că Ghițucă-n nerăbdare
Își rodea fără să știe unghiile la picioare.
-Hai Natașa Anderson,ca tu ai talent cu carul,
Esci îngiemănacecă, sub iie s-ascunge harul!


Curgeau cu nemiluita trageri,țineri de tricouri
parcă să le facă-n ciudă nicidecum rupturi cadouri!
Se sfărșea repriza-a doua și echipele-amândouă
erau la egalitate în minutul optzeș’nouă.

Di pi stânga Tatiana o șentrat lung spri Natașa
șî aiasta-n înșercare cu foarfeca drăgălașa
ș-o crăpat chiloțî-n douî șî în marili iefort
i-o zburat în vinclu’porțîi ,fluturând ca steagu-n fort!


Ghițucă,Pandele ,Uică stăpâniti sunt de-un delir
nu același lucru-am spune de Colea și Vladimir
care fug către nocturnă imitând cercopitecul,
campion la cățărare ,și strigând:Ușidiț’becu’!
Dor de Romania?!? (3) - de Tot Areal la: 18/07/2010 14:45:36
(la: Dor de Romania?!? (1))
Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic
decît interesul propriu, chinurile şi frustrarea acumulată, dar zac inerţi
civic, vociferînd inutil în faţa televizorului sau pur şi simplu epuizaţi,
preferînd să se lase conduşi. Direct în stîlp sau în şanţ. Pare că nu-i mai
şochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nu li se mai pare
strigător la cer.

Patria e enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc, care mai respiră
cît de cît normal, care mai ţintesc către ceva, care nu au fost carbonizate
încă în acest război civil mocnit, dar generalizat sînt cîteva discrete
enclave de dreaptă judecată, de deschidere, de iniţiativă, de
profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă şi construcţie, de
demnitate, de mărturisire, de creştinism autentic, de delicateţe
revigorantă, de dăruire şi bunătate, de gîndire pe termen lung, de
convingere în nişte valori perene, clare şi nenegociabile. În faţa acestor
oameni, care se încăpăţînează să dea ce au mai bun din ei în aceste
condiţii (pe care tu abia reuşeşti să le suporţi în trecere), îţi vei pleca
fruntea şi te vei simţi inferior. Unii zic că enclavele sînt majoritare şi
probabil că e adevărat. Dar nemaiputînd comunica între ele, neputîndu-se
uni şi acţiona în front comun, sînt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al
imposturii îi ascunde, vrînd să îi facă muţi şi invizibili. Caută să le
discrediteze eforturile, îi bruiază şi descurajează sistematic, ca într-un
plan perfid menit să convingă că verticalitatea aici e imposibilitate şi
povară. Uneori reuşeşte. Enclavele bine-crescute îşi acceptă
marginalitatea, efectuînd mişcări retractile către forul interior al
propriei fiinţe, refugiindu-se în anonimat ca să se salveze măcar pe sine.
Înţelepciunea lor proaspătă, răbdarea lor purificatoare se transmite ca
alchimia numai pe filiere de iniţiaţi, iar copiii lor vor suferi precum
ciudaţii şi inadaptaţii societăţii.

Vino, dacă însetezi tare, dar ai să pleci mai îndurerat şi mai confuz,
realizînd că, de fapt, alternativa perpetuă în care trăieşti, dulcele
intangibil, posibilitatea acelui acasă la care visezi mereu şi-n care, ca
emigrant român, eşti suspendat o viaţă întreagă, de fapt nu există. A murit
şi, încet-încet, va muri şi în tine.

... impotriva prostiei zeii insisi lupta in zadar ...
#559307 (raspuns la: #559305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
uitasem sati spui... - de cosmacpan la: 14/09/2010 14:29:56
(la: pactul de agresiune)
"Si boierul, în loc de un cuvânt bun, m-a scuipat drept în obraz, de faţă cu slugile sale şi cu alţi oameni ce se aflau atunci la curte, încât am crezut că a căzut cerul pe mine de ruşine! Ba încă m-a şi ameninţat că altă dată, de mi-a mai călca piciorul în ograda boierească, are să poruncească să mă întindă la scară şi să mă bată cu biciul! Si cu rânduiala asta, măria-ta, în câţiva ani de zile m-a calicit cu desăvârşire, şi mi-a ridicat şi cinstea, care pentru mine a fost cel mai scump lucru!
Cuza-vodă a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la moş Ion Roată, cât a vorbit el. Si când a isprăvit vorba, vodă i-a pus doua fişicuri de napoleoni în mână, zicându-i cu bunătate:
- Tine, moş Ioane, acest mic dar de la mine, şi întâmpină-ţi nevoia, de azi pe mâine, cum te-a lumina Cel-de-sus! Iar pe boier lasă-l în judecata lui Dumnezeu, căci "El nu bate cu ciomagul".
Lui moş Ion Roată i se umplură din nou ochii de lacrimi, şi, sărutând mâna lui vodă, ca semn de mulţumire, zice oftând:
- Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum rămâne, măria-ta?
- Cu ruşinea, iacă aşa rămâne, moş Ioane, zise Cuza-vodă, sărutându-l pe un obraz şi pe altul, în faţa mulţimii adunate acolo. Du-te şi spune sătenilor dumitale, moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea."
...
#568170 (raspuns la: #568158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asa este...tot Nichita - de sanjuro la: 17/11/2003 03:35:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
si o sa-ti spun o poveste adevarata despre Nichita si copacul "Gica" pe care l-am mangaiat de cateva ori, in amintirea lui...Dar pe MP.
Acum...Blaga:

Bunãtate toamna

Pomi suferind de gãlbinare ne ies în drum.
O minune e câteodatã boala.
Pãtrunse de duh,
fetele-si lungesc ceara,
dar nimeni nu mai cautã vindecare.

Toamna surâzi îngãduitor pe toate cãrãrile.
Toamna toti oamenii încap laolaltã.
Iar noi cei altãdat-atât de rãi
azi suntem buni, parcã am trece fãrã viatã
prin aurore subpãmântesti.

Portile pãmântului s-au deschis.
Dati-vã mânile pentru sfârsit:
îngeri au cântat toatã noaptea,
prin pãduri au cântat toatã noaptea
cã bunãtatea e moarte.




#4473 (raspuns la: #4472) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu eu am fåcut sarmale da - de (anonim) la: 29/12/2003 15:39:15
(la: Urarea mea ptr. voi)
si eu eu am fåcut sarmale dar cu carne danezå, dar au iesit o bunåtate tot ca la mama acaså,am mincat 3 zile si nu mia fost råu.ciudat cå de obicei mi se face greatå dacå måninc aceasi mincare 2 zile
#7431 (raspuns la: #7314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragă Tavi , nu te lăsa descurajată de neîndemânarea unui o - de Mircea Cristian Puscasu la: 25/03/2004 19:09:01
(la: Ce parere aveti despre preotii din ziua de azi?)
Există mulţi duhovnici care au nobleţea sufletească necesară...

dintr-o discutie cu un preot duhovnic
("Intapminari"-interviuri realizate de Sabin Voda cu parintele Teofil Paraian)

"– Pãrinte Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un îndrumãtor în viatã?
– E bine sã avem duhovnic, pentru cã e bine sã ne verificãm cu o constiintã strãinã de constiinta noastrã si cu o constiintã superioarã constiintei noastre. Avem nevoie de un om strãvãzãtor, un om care poate sã-si dea seama de niste situatii pe care noi însine, pãrtinitori fiind, nu le putem sesiza si nu le putem rezolva. Si atunci e nevoie de cineva între noi si Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care sã ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie de un om care sã asculte mãrturisirile noastre, care pentru noi înseamnã si o usurare sufleteascã. Avem nevoie de un om care sã stie mai bine decât noi ce trebuie sã facem ca sã înlãturãm din viata noastrã cele rele si sã ne întãrim în cele bune. Asta însã nu înseamnã totdeauna cã cel care se spovedeste are si un duhovnic. Sunt atâtia credinciosi ai nostri care nu au duhovnic, chiar dacã se spovedesc la un preot duhovnic. Adicã nu au un om de care sã atârne cumva, un om pe care sã-l consulte în anumite situatii. Cineva care se spovedeste o singurã datã pe an, cum ar fi în postul Pastelui, nu poti sã zici cã are duhovnic, ci s-a spovedit la un preot duhovnic. La fel cei care se spovedesc foarte rar, poate mai rar decât o datã pe an sau chiar dacã se spovedesc de douã, de trei ori pe an, nu poti sã zici cã au duhovnic, ci au un preot la care s-au spovedit sau se pot spovedi la mai multi preoti, care au darul duhovniciei. Duhovnic ai atunci când depinzi de cel care îti este duhovnic, când ai constiinta cã ai un duhovnic, când esti doritor sã-i cunosti îndrumarea, când cauti îndrumare la el. În începuturile crestinismului si mai ales în începuturile monahismului, erau si cãlugãri fãrã hirotonie si fãrã hirotesie, care erau consultati, care aveau o harismã a duhovniciei si care erau duhovnici fãrã sã fie si dezlegãtori de pãcate, dar aveau darul strãvederii si puteau sã îndrumeze nu numai pe baza unor cunostinte de viatã moralã, ci mai ales pe baza unei harisme de cunoastere, pe baza unei receptivitãti fatã de voia lui Dumnezeu care se descoperea celor care erau vrednici sã aibã strãvedere. Deci, pe vremea aceea, duhovnicia nu era o functie, ci era o realitate care se baza pe înainte-vedere, pe faptul cã cei care aveau darul acesta erau vãzãtori cu duhul. Or, acum duhovnicia este mai mult o functie, o situatie care, totusi, e superioarã situatiei de a nu consulta pe cineva, dar nu este ceea ce ar trebui sã fie sau ceea ce a fost odinioarã. Credinciosii trebuie, totusi, sã aibã un preot în care sã se încreadã si prin constiinta cãruia sã aibã încredintarea cã îi vorbeste Dumnezeu Însusi.
[…]
– Pãrinte Teofil, de ce trebuie sã ne mãrturisim gândurile cu voce unui duhovnic si nu direct lui Dumnezeu?
– Dacã putem sã ne mãrturisim gândurile si direct lui Dumnezeu, si le mãrturisim de fapt, de vreme ce avem trebuintã si de iertarea pãcatelor, care se dã prin mijlocitor, asezat de Dumnezeu pentru iertarea pãcatelor, e nevoie sã ne si mãrturisim gândurile. Toate negativele câte le avem, e nevoie sã le mãrturisim, pentru ca cel care dezleagã pãcatele sã stie dacã situatia este aceea pe care o prezintã credinciosul si ca sã ierte pãcatele, trebuie sã stie ce anume trebuie sã ierte. Mãrturisirea pãcatelor este un mijloc prin care omul contestã pãcatul, adicã nu doreste sã fie sub puterea pãcatului. E o mãrturisire, nu numai în sensul cã spui ceva, ci este o mãrturisire despre faptul cã nu doresti sã fii sub asuprirea pãcatului. Sunt unii credinciosi care nu au puterea sã-si mãrturiseascã pãcatele, se spovedesc adeseori si totusi tãinuiesc anumite pãcate. Si acesta este un semn cã ei nu sunt de acord cu pãcatul. Iar când, cu ajutorul lui Dumnezeu, reusesc sã îsi mãrturiseascã toate pãcatele, atunci a biruit asupra pãcatului si atunci are cu adevãrat usurare.
– Pãrinte Teofil, cum ne alegem duhovnicul? Ce trebuie sã cãutãm la un duhovnic?
– Mai întâi de toate se considerã cã orice preot fiind duhovnic, orice preot care-ti vine-n fatã, si mai ales un preot care conduce comunitatea din care faci parte, este duhovnicul tãu sau poate fi duhovnicul tãu. Deci, cei mai multi dintre credinciosi nu fac deosebire între preot duhovnic si preot care nu-i duhovnic si nu stiu cei mai multi dintre credinciosi deosebirea aceasta, pentru cã în majoritatea parohiilor din tara noastrã în special, preotii sunt si duhovnici. Si mai ales în Ardeal. Preotii sunt duhovnici, primesc duhovnicia îndatã dupã hirotonie si în cazul acesta credinciosii se pot spovedi la orice preot duhovnic si sunt îndemnati sã se spovedeascã la duhovnicul care conduce parohia din care fac parte. Numai cã existã si niste ezitãri si anume, oamenii în vârstã de obicei ezitã sã se spovedeascã la un preot tânãr, desi un preot tânãr este mai mare decât un om în vârstã de ani si care nu e preot si nu are duhovnicie. Dar existã o ezitare, am putea zice, într-un fel fireascã. Un om în vârstã se simte cumva împiedicat sã spunã unui preot tânãr chestiuni care sunt de-o viatã întreagã, asa cã fiind astfel de situatii sau apãrând astfel de situatii, care sunt situatii firesti si care nu pot fi trecute adeseori, omul trebuie sã-si gãseascã un preot la care sã aibã deschiderea de suflet si sã-i spunã ceea ce simte el cã-l apasã pe suflet sau ceea ce în mod firesc n-ar spune la nimeni. Si atunci ceea ce ar duce la o relatie de felul acesta între duhovnic si credincios ar fi deschiderea de suflet, omul cãruia pot eu sã-i spun ceva ce n-as spune la nimeni si ceva ce ezit sã-mi spun si mie însumi. Pentru cã sunt fel de fel de pãcate, sunt fel de fel de situatii, pe care oamenii le poartã în suflet si pe care unii le poartã în suflet o viatã întreagã si abia la moarte dacã le pot spune. În cazul acesta, motivul de apropiere ar fi deschiderea de suflet. În fata unuia nu ai deschidere de suflet, deci nu poate sã-ti fie duhovnic în mod firesc si fatã de altul ai deschidere de suflet si acela îti poate fi duhovnic si îti este duhovnic în momentul în care l-ai ales. Apoi, sigur cã trebuie sã fii încredintat de viata lui moralã, sã fii încredintat de capacitatea lui de a nu face caz de chestiunile care te privesc pe tine, capacitatea de a tine secretul spovedaniei si poate cã e pânã la urmã si o chestiune de simpatie.
– Pãrinte, credeti cã existã sau trebuie sã existe o pedagogie a duhovniciei, în sensul cã duhovnicul sã se raporteze la fiecare în functie de statutul sãu?
– Da, neapãrat. Omul nefiind o fiintã stas, trebuie sã îl iei pe fiecare dupã ceea ce poti întelege despre el, dupã ceea ce stii despre el. Pe unii îi folosesti cu asprimea, pe altii cu bunãtatea. Pe cei mai multi îi folosesti cu bunãtatea. Un credincios, de obicei, când merge la un duhovnic, se duce la un pãrinte, nu se duce la judecãtor, nu se duce la asupritor, nu se duce la cineva care sã dispunã cumva de el dinafarã, ci se duce la un pãrinte, care are inimã de pãrinte. Un duhovnic trebuie neapãrat sã aibã sau inimã de pãrinte, si asta e cel mai bine, sau inimã de frate sau inimã de prieten, sau sã aibã si inimã de pãrinte si inimã de frate si inimã de prieten. Un duhovnic trebuie sã aibã inimã. Dacã n-are inimã, nu-i duhovnic. Si sã-l trateze pe cel care vine cum s-ar trata pe sine însusi sau cum si-ar trata propriii lui copii, dacã are copii.
– Pãrinte, duhovnicul poate fi consultat sau cãutat si în afara spovedaniei?
– Da, si e bine. Sunt lucruri care se spun numai la spovedanie, pentru cã pãcatele nu se spun, ci se spovedesc – e o vorbã care-mi place foarte mult. Duhovnicul poate fi consultat în chestiuni generale si în afarã de spovedanie. Pentru cã nu trebuie neapãrat sã creãm un cadru de spovedanie ca sã rezolvãm niste chestiuni care nu trebuie rezolvate neapãrat în spovedanie.
– Pãrinte Teofil, ce înseamnã sã fii ucenic?
– Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã. "
AlexM, despre limba romina.... - de Mary la: 26/07/2004 13:29:41
(la: Despre Limba)

´´Iasi, 15/27 Octombrie [1]877

Mult stimate domnule,

Faptul cã n-am rãspuns pânã acum la telegrama expediatã de dumneavoastrã cu rãspuns plãtit este de o nepolitete fãrã margini, pe care vã rog sã aveti bunãtatea de a nu mi-o lua în nume de rãu. În chipul acesta se manifestã însã nehotãrârea mea. Slavici îi scrisese lui Jacques cã la „Timpul" lucrurile nu stau tocmai bine. De luni de zile nu-si primise salariul cuvenit si scrisoarea lui m-a descurajat, desi pentru mine o evadare din Iasi ar fi fost foarte bine venitã´´....


Acesta este un fragment dintr-o scrisoare a lui Eminescu catre Maiorescu.
Nu am ales la intimplare,exemplul, bineinteles.
Dar ma bucur ca nici Eminescu nu a spus impolitete, ci nepolitete.....

Atita timp cit sint nepoliticos inseamna ca voi fi lasat sa fac si o nepolitete...
Eu cred ca ambele cuvinte, nepolitete si impolitete pot fi folosite fara a jigni limba romina, dar eu voi continua sa folosesc nepolitete pentru ca imi atinge mai lin/melodios auzul...lingvistic.
Pentru anonimul din canada - de valico la: 24/10/2004 04:43:04
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nu cunosc realitatea din societatea romaneasca emigrata in Canada.Desi ma indoiesc ca ar putea fi foarte diferita decat cea din Irlanda.
In 2001 cand am emigrat in Irlanda, cu sotia, un coleg de birou de la Tuborg a emigrat in Canada tot cu sotia.
Desi foarte buni profesional, primele care au gasit employment in tarile gazda, au fost sotiile noastre.Femeile sunt mai usor acceptate de bastinasi din emigratia pe care o receptioneaza, pentru ca romancele se fac placute usor si sunt muncitoare.
Bineinteles ca exista miracolul de "a avea".
Cand sotia mea are 28 si arata sexi, iar proprietarul hotelului la care e Manager, si a altor afaceri la care colaboreaza, are 36 de ani, simpatic, cu Ferrari, Jaguar XJ6 Sport, 7 case in toate tarile,normal ca poti deveni usor gelos!
Cat despre 911 nu am auzit situatii reale pana acum!
Bineinteles ca sunt femei romance care vor sa aiba mai mult: o relatie in care sa beneficieze si profesional, si material, si dpdv al familiei.
Eu cred aici, ca daca vrei sa concurezi cu alti barbati, trebuie sa recunosti ca ar putea fi o competitie intai.
O femeie compara mai mult sau mai ptin instictiv ceea ce are ea in familie cu ceea ce au altii in familiile lor.
Daca gaseste ca relatia ei cu sotul e perimata si arhaica, plicticoasa, fara pic de "flacara", pe toate planurile, inclusiv sexual, fii sigur ca va cauta sa o obtina de la un alt barbat.
Aici nu sunt deloc suparat nici egoist. Ca si barbatul ,femeia are tot o singura viata, asa ca de ce sa nu traiasca la maxim.
Sunt de parere ca trebuie sa fii competitiv ca sot. Sa aduci si bani buni in casa, mai multi ca sotia, asa cum e cazul meu, sa stii sa nu o plictisesti, sa creezi o atmosfera placuta,sa fii bun tata, etc.
Stiu irish, drept, nu romani, care discuta pe fata despre asta.
Sotia ii poate spune in fata sotului, ca aduce in casa bani putini, sa-si schimbe serviciul, sa-si caute ceva mai bun, etc, etc.
Cred ca sunt aprecieri constructive, iar efectele se vad la ei.Au familii indestulate si sanatoase, nu divorturi. Sunt foarte seriosi in casnicii, peste 70% detin proprietati si masini ultimul racnet, iar viata care o duc e ca in filme.
Nu vad nimic rau in a lua lucrurile bune de la ei, de a" colabora, coopera", in vederea obtinerii celui mai bun produs, in mica "intreprindere" care e casnicia.
Consider ca vorbim totusi despre casnicie, ca un rezultat practic de o viata a unui om. El poate arata esecul sau succesul respectivului.
Ce conteaza cate compromisuri trebuie sa faci, daca ajungi cu bine la succes, "at the end of the day"?
Incapatinarea si prostia sotului roman, de a nu accepta si solutia femeii, mi se pare stupida. Daca e eficienta economic si se justifica in toate efectele ei, solutiile femeii trebuie aprofundate si implementate.
Pana la urma nu inteleg de ce conteaza cine a avut ideea de inceput daca totul a iesit bine?
Adica fac o firma, sotia are ideea de a creea un produs nou, revolutionar, etc, il producem, vindem, ne imbogatim, si cand sa traim viata, n-o sa pot sa ma bronzez pe o plaja super, pt. ca nu o sa pot dormi noaptea ca a venit cu ideea intregului business sotia si nu eu.
Stiu, unui romani ar face asta! Nu eu!
Ce pot sa spun este ca barbatii romani nu sunt competitivi, in societatile occidentale. Se asteapta sa le vina totul pe tava, si joburile si femeile.
Si daca nu vin pe tava, sunt acri strugurii.Aceeasi problema ca si cei care stau in Ro. Nu sunt destul de motivati sa ia un job, sau o femeie.
Considera ca e sub demnitatea lor sa o ia de la "0",in tot, de la a cauta un job, la a cuceri o femeie.
Ce vrei, motivatie romaneasca:" mi se cuvine, la cat de bun sunt, de ce nu-mi da job-ul ala mie, si-l da la nemermnicul ala de national", sau :"Ce face asta fite cu mine, ca eu sunt un super, nici nu ma merita!"
Atitudine despre viata total gresita, adica "romaneasca"
Ideea de "a i se cuveni", totul, fara eforturi, e perimata stimati concetateni (barbati)!
Canada ca si Irlanda, si alte tari "vestice", permit aceasta competitie sa fie deschisa, femeia , ca si barbatul, isi poate alege in asi face casa cu orice barbat/ femeie, pe masura dorintelor, si motivatiei de a-si realiza aceste dorinte, in baza unei motivatii pe masura!
Ca in sloganul acela publicitar pt. Nike:"Daca vrei .. poti!"
Asa imi explica sotia:"Are masina de servici un Audi A8, masina care are un pret pe la 110-120.000 euro. Acasa are o Honda Accord 2L. Si imi spune:" Ce rost sa conduci/posezi o Honda Accord, chiar tehnic/estetic OK, cand exista un Audi A8. Prost sa fii sa tii cu toata ambitia sa conduci o Honda, dupa ce firma iti da un Audi A8.
Cam asa si cu sotii, ce nevasta crezi ca va sta casatorita cu un sot "depreciat estetic/moral-in conceptii, atat timp cat exista alti-"Audi A8", care se conduc super, si arata si mult mai bine, si in care arati de milioane ... $$$$$-cum spui tu.
Iar despre barbati, ca ar trebui sa faca bani? Normal ca ar trebui sa faca, tu ce propui, sa stea acasa sa creasca copiii?, sa "frece menta"?,adica tu propui sa nu faca bani?Adica pt un barbat , a face bani ar trebui sa nu fie pe lista proritatilor?
Te inseli, si in al doilea rand, eu nu fac bani numai pentru ca nevasta mea cheltuie 2000 euro pe credit carduri si eu trebuie sa le acopar, ci pentru ca imi place sa fac bani, iar ceea ce cheltuie ea, vreau si consider ca e "maruntis", in comparatie cu ce pot si cu ce intradevar fac eu!
La inceput, cand castigam putin, ma enervam sa constat ca sotia a cheltuit pe credit carduri o gramada de bani, dar acum incerc sa creez mult mai multi bani decat cheltuie ea , si decat are nevoie familia.
Atat timp cat ies in topul accestor cheltuieli cumulate, prin ceea ce castig eu , sunt ok, si sunt mandru ca familia mea isi poate permite toate astea, prin munca mea, si a sotiei, si nu incerc sa separ sa vedem cat castig eu si cat de putin sotia.
Pentru mine a devenit o competitie cu mine insumi, sa pot sa am succes atat in cariera cat si in familie.Cum ai sti cat de competitiv esti daca nu ai in viata asemenea"teste".Adica iti raspund tot eu!
Romanul se lasa pe o ureche: "Las ca merge, si la servici si acasa aceeasi placa!" Metoda lasatului pe o ureche, adica a dormi in front.
Pe aici nu se practica asta! Sorry! Aici daca dormi in front o ora, te "fura" bill-urile, iti "fura" vecinul nevasta, si stai in strada, sau la 911.
Propun la toti barbatii RO, sa se trezeasca la realitate, sa dea praful la o parte, e 2005 soon!
Lipsa de competitivitate romaneasca e de poveste. Am verificat-o chiar ieri. Dau sa transfer bani intr-o banca RO. Ma uit on-line, banii plecati din contul meu. Peste 10 zile banii s-au intors din Ro. Sun la banca mea, mi se spune, ca banca Ro, a spus ca IBAN-ul nu este valid. Sun la Banca Ro, greseala RO, banii au trebuit retreansferati catre Ro.
De la B, mi se spune ca vina ar apartiner bancii de aici. Iar banca mea, care e super intotdeauna, si care imi transfera on-line 10000 dintr-un cont in altul si la 2 noaptea in 10 secunde, spune ca intotdeauna relatiile cu RO, au "scartiit".
Cu parere de rau am incercat-o chiar pe pielea mea.
Deaia nu m-as mai intoarce acasa! Mie scarba , toate bune!!
Ar trebui sa incerci, am auzit ca si in Canada se castiga bine, .. ok, nu ca in Irlanda, dar multumitor!
#26076 (raspuns la: #25844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietene Roman Vesel... - de ampop la: 24/01/2005 07:53:42
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Acum un an discutam cu un "formator de opinie" al aceleiasi gasti securistice, yogin by the way...poate infiltrat in sanul gruparii lui Grieg. Stii ce e interesant? Si el in momentul in care nu-i impartaseai opiniile te facea "prost" , om care "nu intelege"...la fel ca si tine, permitandu-mi sa te citez :"am avut impresia ca esti un tip inteligent cu care cel putin se poate argumenta. Dar se pare ca m-am inselat.". Nu e oare curios? Toata lumea care are alta parere si nu aduce slava regimului comunist este "PROST". Ok, pe forum nu doresc sa-mi exhib pregatirea, ce fac si ce studii am...asta-i prea personal, tovarase ROMAN.Daca ai plecat in Australia cu "misiune" de la Secu' e treaba ta,sper sa faci bani buni, dar nu-i mai fa pe altii prosti, doar pentru ca nu-l pupa-n cur pe Ceausescu! Si nu poti face ceva sa-mi schimbi parerea...Si... stii ceva batrane? Nici pe cea a tinerilor...Va trece vremea ca la castraveti! Shalom brother!

Mario
#34341 (raspuns la: #34179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra, are you kidding? - de rodi la: 26/04/2005 20:18:12
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Nu ma uit in ziare sau la televizor dupa crime, dar cateodata ma mai uit la "American Justice", o emisiune despre marii killeri ai Americii. No, hai sa-ti dau niste exemple de serial killers homosexuali:

Donald Harvey - 37 de victime in Kentucky, "sora medicala" de meserie. A incercat sa-si ucida amantul cu arsenic, din gelozie, dar nu a reusit, in schimb l-a omorat pe tatal sau. Boyfriendul s-a mutat intr-un final de la el si si-a luat o prietena. Killer-ul a incercat din gelozie sa o ucida si pe ea.

Pentru restul iti dau doar numele, ii poti gasi pe internet ca sunt celebri:

John Wayne Gacy - Chicago , 33 victime
Patrick Kearney - Los Angeles 32 victime ( ii facea bucati dupa ce avea sex cu ei)
Bruce Davis - Illinois 27 de victime
Corll-Henley-Brooks - Texas , 27 de victime
Juan Corona 25 victime
si uite ca nu-l gasesc pe unul despre care am vazut la televizor acum vreo cateva luni. Era insurat, iar cand nevasta pleca de acasa, isi aducea baietii agatati prin gay-baruri. Dupa ce avea sex cu ei, ii ineca in piscina din fata casei si-i ingropa in padurea de pe proprietatea lui. Cand l-au descoperit dupa cativa ani, nevestei nu i-a venit sa creada, pentru ca era cel mai "successful" businessman din zona, cel mai "bun" tata si sot. S-a sinucis in Canada, incercand sa fuga de autoritatile americane.
Plus , daca-mi aduc aminte, parca si la noi, Luchian Mihalea a avut, Dumnezeu sa-l ierte, aceeasi soarta ca toate aceste victime. Iar mai recent am auzit despre un om de afaceri strain , homosexual , venit in Romania care a fost ucis de catre amantul lui roman.

Cassandra e o idiotenie sa spui ca homosexualii se omoara mai des intre ei decat heterosexualii, dar tot o idiotenie e sa spui ca sunt ingeri care n-au de-a face cu violenta. Hai sa fim seriosi.

recitit enunţul - de Simeon Dascalul la: 06/06/2005 14:50:42
(la: rasismul, xenofobia, intoleranta... cuvinte straine romanilor?)
Să fii român cred că presupune să ai ca limbă maternă româna şi majoritatea strămoşilor definiţi ca români. În plus să mai ai chef să fii român. Nu cred că mai poţi intra în categoria asta dacă te efortezi să devii altceva, să te integrezi în alt stat, să încetezi să mai vorbeşti limba, etc. Fără intenţia de a judeca pe cineva – nu-i cine ştie ce afacere să fii român.

Gargara cu toleranţa, cumsecădenia, bunătatea noastră m-a enervat încă din generală când nu-mi dădeam seama că s-a născut ca o justificare pentru faptul că deseori am mâncat bătaie.

E de-a dreptul tonică tendinţa din ultimii ani de a prezenta o istorie nefardată.

De exemplu cartea ieşită recent la Polirom cu pogromul de la Iaşi.
E frumos ce spui tu - de TeodoraPA la: 27/07/2005 12:57:54
(la: Totul despre sex."De trei ori femeie" sau "de trei ori sotie"?!!)
Dar nu corespunde dorintelor mele.
E oarecum cum spunea Cico mai jos. Sunt asa de multe lucruri care nu e musai sa fie facute, care mai pot astepta, sau nu trebuie sa fie aranjate perfect... Insa multe femei se straduiesc sa le rezolve, sa fie cu casa pusa la punct, cu mancarea pe masa, etc etc. Si apoi are si femeia viata ei. Acum vin la ce zicea Zaraza. Nu poti sa traiesti asteptandu-ti barbatul si incercand sa-l multumesti.
Cunosc femei care sunt de "n" ori femeie cu "n" mai mare decat 3... Tot asa cunosc barbati mununati, de 5 ori barbati, de 6 ori barbati, samd, soti buni, tati buni, oameni de cariera, harnici, responsabili si de gasca in acelasi timp.

joe dassin - de Pasagerul la: 29/08/2005 21:30:20
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
Buna seara
Pot sa "furnizez" L'ete indien, Melancolie, Taka taka ta, Et si tu n'existais pas, Emanuelle si Le Derniere Slow
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
#68558 (raspuns la: #68555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: