comentarii

bunica de la bloc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
paradoxul bunicului - de carmen-mihaela la: 25/03/2005 20:38:10
(la: trecutul este trecut sau viitor?)
Ne-ar trebui un fizician, care sa ne explice exact, daca timpul este sau nu a patra dimensiune, si sa ne prezinte modelul matematic al calatoriei in timp.

Pornind de la prezumtia ca acest lucru s-a demonstrat: viitorul este trecut, pt ca: avand o masina a timpului, voi porni maine, intr-o calatorie in evul mediu, care conform conventiilor actuale tine de capitolul ieri.

Legat de subiect mie mi se pare foarte interesant paradoxul bunicului, pe care-l propun for a new poll.

bref:

Calatoria in trecut duce la aparitia urmatorului paradox....

Ai o masina a timpului.
Calatoresti in timp
Ajungi la un punct "t-1" din trecut. Intri intr-un pub. Iti intalnesti bunicul cu care ai o altercatie.
Iei un pistol si il impust inainte ca el sa-l "conceapa" pe tatal tau.
Ce se intimpla cu glontul ??????? Ce se intimpla cu tatal tau ???? Ce se intimpla cu Universul ?????

c.m.
bunicii - de marinarul la: 07/04/2005 16:21:05
(la: Scufiţa roşie contemporană)
Ce bine ca bunicii tai traiesc !Sunt clipe cand le mai aud pasii prin batatura si tresar la fiece scartait de poarta.Vantul.Ma duc si acum prin gradina si la vremea pranzului ma astep sa strige buna :Hai ma copchile ca so racit mancarea ma-i lasale focului de bete(suliti sageti ca baietii).Sunt mare acum,de, trecut de prima,dar nu ma pot impaca cu gandul ca nu-s.A-i grija lor iubindu-i asa cum sunt,caci batranii fac cat tot aurul din lume
Bunicii ... - de kiwi la: 09/04/2005 16:08:49
(la: Scufiţa roşie contemporană)
Eu mi-aduc aminte cel mai bine de bunatatile care le pregatea bunica mea :cozonaci , placinta ...etc.Abia asteptam sa ajung la ea sa vad ce a facut bun.
Acum am sa-l citez pe fiul meu intr-o dicutie cu mama mea :
"-Mamaie nu mai vin la tine ca ma plictisesc !
-Pai bine mamaie am luat si calculator , ti-am pus si internet , ce mai e acum? Uite iti fac si ceva bun , ce vrei tu ...
-Uite daca ma duci la McDonalds ma mai gandesc , ce zici ?"...
Diferenta intre generatii este de aproximativ 20-25 de ani :D .
comparatia cu bunica si bunicu... - de (anonim) la: 21/04/2005 14:51:47
(la: FEMEIA intre cariera si cratita; BARBATUL...unde mai are loc...)
Niciodata nu putem compara generatie cu generatie. Fiecare generatie are conditii si moda diferite. Femeia a fost intotdeauna nedreptatzita si a fost nevoita sa lupte pentru drepturi.
Si pina la urma a reusit sa obtzina:
-dreptul de a fi mama
-dreptaul de a face majoritatea treburilor casnice
-dreptul de a merge la serviciu si a avea o cariera
-dreptul de a avea drepturi
Si a obtinut dreptul de a beneficia de toate drepturile in acelasi timp.
Dar daca mergem inapoi in timp si ne comparam cu generatiile precedente?... Eu as putea spune ca bunicul facea cascaval, tata facea telemea si eu nu fac nici o brinza!

Dumnezeu sa ne ajute,

Grigorescu

======================================
"Daca apa din fintina s-ar preface in Cotnar
As lasa limba romana si m-as face fintinar"
#44772 (raspuns la: #44452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scari si urcusuri, intuneric - de anisia la: 13/05/2005 14:19:45
(la: Aveti fobii??)
Mi7haela te inteleg perfect. Si eu am aceeasi problema cu scarile. Si asta mi se trage din copilarie. Nu imi amintesc, dar mi s-a povestit ca aveam cam un an si ma tinea bunica in brate. Eram in vizita la niste rude la bloc. Si era cat pe ce sa ma scape bunica in gaura aceea dintre scari si etaje. Se pare ca m-am speriat foarte tare atunci si ca mi s-a imprimat in subconstient teama de scari. Cineva mi-a propus odata sa trateze aceasta teama cu hipnoza. Nu am incercat. Prefer sa ocolesc treptele, cat de mult posibil. Diferenta este ca la mine apare panica si daca trebuie sa le urc. Insa nu am nici o problema sa folosesc scarile rulante.

In ceea ce priveste urcusurile, cred ca mi se trage din tabara de la Busteni din clasa a 5 a, cand diriginta m-a obligat/fortat sa urc mai mult decat simteam ca pot. Imi amintesc ca si ieri ziua cu pricina. Cert e ca acuma (dupa atat de multi ani) urc pe munte, dar cu pauze dese. Cred ca e doar ca sa ma asigur ca nimeni nu ma mai forteaza. Deci inca ma intreb daca este fobie sau doar dorinta de a nu mai fi fortata sa fac ceva impotriva vointei mele.

Intunericul este un subiect cu dus intors. Mi-e teama de intuneric in locuri necunoscute, dar pe de alta parte nu pot sa dorm daca cel mai mic firicel de lumina patrunde in camera. Ciudat, nu?
#48514 (raspuns la: #48509) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a doua despartire - de gigi2005 la: 27/05/2005 04:23:54
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
a fost de bunica mea (mamaie, cum ii ziceam noi). Eu am cunoscut-o batrana si totdeauna cu un batz in mana sa ne altoiasca (pe mine si pe cei doi frati ai mei). Cand nu mai putea saraca imi zicea: las' ca te bag eu in mainile lu' tac'to, vezi tu! Avea tata o curea din piele, lata de doua degete, roasa de purtat dar care se infasura ca o liana de picioarele mele. Si lasa niste urme rosii...In paranteza fie spus eu nu am inteles decat de bataie! Eram atat de incapatzinata incat imi zicea mamaie: mai bine te facea ma-ta un c..at! Iar eu auzisem la cartier (am copilarit in Vitan) o injuratura numa' buna pe care i-o administram. Mi-i jena s-o spun acum! Tin minte ca mamaie nu stia decat o poveste "cu gorila" pe care ne-o spunea mereu.
Am iubit-o pe mamaie ca a avut rabdare cu noi si ne dadea bani... A venit la noi la bloc intr-o iarna, ca la curte era frig pentru oasele ei batrane. A stat cateva luni cu noi si intr-o dimineata s-a sculat, s-a spalat, s-a imbracat frumos, si-a strans bruma de lucruri intr-o sacosha si a vrut acasa la ea. N-a mai vrut sa stea nici un minut. S-a dus acasa, a facut curat, s-a gatit si s-a culcat in pat. A doua zi a chemat-o pe mama sa-i dea 400 lei "sa-i ia fetii un pulovar" si pana seara s-a stins...Nu a suparat pe nimeni, a trait 81 de ani plini de dureri si de..noi...N-am uitat-o niciodata si nici n-o voi uita!
acasa - de giocondel la: 13/06/2005 17:47:38
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
am fost in romania, pentru o luna...

paleta de emotii simtite este atat de bogata incat imi este foarte greu
sa pun totul in cuvinte...

cand ma intorc in Romania, de fiecare data, nu pot dormi in avion...ajung sa stau fara somn in jur de 50 de ore, cu pregatiri, calatoria la aeroport si tot drumul pana la usa mamei...nu pot dormi pt ca de fiecare data ma chinuie tot felul de ganduri: pe de o parte, ma rog si sper sa fie mai bine, sa gasesc o Romanie transformata ,intr-un pic de mai bine, oricat de insesizabil, dar sa fie mai bine....pe de alta parte stiu, in cel mai indepartat coltisor al subconstientului meu ca NU, in Romania mai nimic nu e mai bine decat era cand am terminat eu liceul si m-am desprins de oraselul meu de munte....

poate ca unora li se pare ca romania se dezvolta dar aici e chestie de gusturi si de standarde... eu sunt cam mofturoasa cand vine vorba de calitatea vietii si de respectarea drepturilor individului...groapa dintre saraci si bogati se adanceste pe zi ce trece, birocratia este la fel de intortocheata, nepotismele sunt la ordinea zilei, oamenii fura, inseala, calca pe ceilalti.

o tara corupta pana in maduva oaselor! asta e romania...o tara in care trebuie sa fii lup si sa mananci cadavrele altora ca sa poti supravietui.

o tara in care vecinul mamei isi poate permite sa taie apa la tot blocul, doar pentru ca el este consilier si teava trece prin curte lui. o tara in care daca iti ceri drepturile fundamentale nu esti bagat in seama decat daca iesi la inaintare cu euroi.

o tara in care colegii mei analfabeti termina facultati si mastere in domenii ale caror nume nici nu le pot pronunta corect, pentru ca au bani sa indese in buzunarele profesorilor.

o tara in care zi de zi trebuie sa fii martor al abuzurilor, lipsei de respect si mitocaniilor.

cred ca e destul de clar cum ma simt in Romania! pentru ca Refuz sa mint, sa insel, sa fur si sa calc pe altii... la mine acasa ma simt ca un extraterestru, un loser, un inadaptat!

imi este pur si simplu FRICA!!!! de romania.

adevarul este ca pe cat de teama imi este de toate porcariile de-acasa, pe atat de mult iubesc muntii, padurile si poienitele care mi-au incantat copilaria.

de asta imi e teama..pentru ca ma intristeaza nemaipomenit sa vad cat de greu ii este societatii romanesti sa se desprinda de obiceiurile maligne si sa isi recladeasca prezentul si prin urmare viitorul ALTFEL!

imi iubesc tara, sunt mandra ca sunt romanca, apreciez calitatile romanilor si ador natura si viata din sangele romanilor.

dar ma doare ca atat de multi oameni sunt condamnati sa traisca vieti fara sens, concentrate pe supravietuire, gandind minut de minut la ce vor manca maine sau cum sa isi plateasca nenorocitele alea de gaze pe care nici nu le consuma...in timp ce altii, manati de aceleasi temeri dar cu oportunitatea si norocul de a fi la locul potrivit, in momentul potrivit, fac evaziuni, baga mana adanc in bogatia tarii, isi cladesc palate si traiesc inconjurati de bogatii de-adreptul obscene.

desigur mai e si patura de mijloc, a romanului care munceste cinstit( si asta e o chestie de nuanta) si care isi trece zilele in iluzia ca totusi se putea si mai rau.

si mai sunt si cei care au avut noroc sau au fost pur si simplu de-asupra multimii si s-au realizat profesional si is cat de cat mai bine.

dar majoritatea romanilor traiesc in saracie, cu toate masinile de ultimul racnet, furate din germania, care ne umbla pe soselele gaurite!

manelisti, fals-snobi, epatati, femei din c e in ce mai usoare, superficialitate si incultura, cultul banului obtinut prin orice mijloace caci scopul le scuza pe toate, psihoza fotbalului!!,batrani obositi si infometati, agricultura de trei lei, batjocorirea maselor sinistrate,agresivitate, mishtocarie, bashcalie!!!!!

de asta, cand ma intorc in Romania ma simt ca si cum m-as duce la ghilotina.

Ma bucur sa imi vad mama si bunica, sa imi salut muntii, sa imi revad prietenii.Si da, parte din mine este strans legata de Romania, intotdeauna ma voi identifica cu cultura si nationalitatea mea cumva.Pentru ca asa cum cineva a spus mai jos, acolo m-am nascut si asta nu e intamplator..acolo am invatat sa citesc, sa vorbesc,
sa gandesc si mai ales acolo am trait sub comunism, fsn ism(tot aia) si acolo m-am format ca om si m-am dezvoltat si am evoluat tocmai impotriva putreziciunii din jur.

cand ma intorc in romania e ca si cum m-as intoarce in timp. mai ales in oraselul meu unde vad aceleasi fete obosite, fara speranta, aceiasi oameni purtand aceleasi haine de cand eram eu in clasa 1...

ma opresc aici.
cu bine,
gio


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-



"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

Irma se numea si bunica un - de gabriel.serbescu la: 06/07/2005 19:56:43
(la: Ordonati sau dezordonati)
Irma se numea si bunica unui prieten care, spre sfarsitul vietii ei, o striga Irma Infirma. Asta nu vrea sa insemne ca nu-si iubea bunica, ci ca, pentru a-si ascunde propriile sentimente le invaluia intr-o grosolanie, se arata nepasator, cinic, ironic.
Cam de o aceiasi forma exista oameni care traiesc in aparentele ordinii, a organizarii, a meticulozitatii cand realitatea e cu totul alta.
Nu mai retin cine spunea ca daca nu te poti rataci pe strazile unui oras nou, poti sa-l si parasesti imediat, locuitorii de acolo sint lipsiti de orice imaginatie.
Totusi nu se poate confunda meticulozitatea, cea germana de exemplu, cu creativitatea. Uneori meticulozitatea asta, ordinea si fluiditatea duc la o buna eficienta. Insa si de aici, pana la spatiile birocratice, cu pereti uniformi, gri, distribuiti rational, e cale lunga.
Stiu in acelasi timp ca nu as putea trai in Germania, ca inoile decoruri minimaliste sint atat de reci si de lipsite de personalitatea celui care le habiteaza, si ca in natura nu exista linia dreapta.

eheeee - de Belle la: 07/07/2005 01:03:31
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
galbiori, negalbiori, eu una mi-am prins urechile, dar era cazul de-o interventie ca deja eu nu mai pot sa urmaresc ce se combate acolo ;)

faceam si eu destule ;)))) .. numai ca eu am stat la bloc. din fericire cartierul era curatel si eram multi copii cam de-aceeasi varsta, cand se-ncingea leapsa sau ascunzelea stateam pana la 10 seara afara. si-mi mai placea sa ma sui in dud la vecinii de peste gard... am fost si eu destul de baietzoasa, tot timpul eram calare pe garduri sau prin copaci.
painea cu untura de care povestesti mi-aduce aminte de vacantele la sibiu, in casa stil sasesc cu pereti grosi de-un metru si curte interioara pavata cu pietre. cand vroia bunica sa ne potoleasca ne dadea cartofi copti cu sare sau paine prajita frecata cu usturoi si unsa cu untura.
nu stiu de ce dar parca prea repede s-a dus copilaria
#58402 (raspuns la: #58400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce oare? - de Intruder la: 04/08/2005 10:46:45
(la: Ce regreti ca n-ai facut in viata?)
regret ca n-am timp destul pentru carti...

regret ca nu mi-am impus punctul de vedere in unele momente ale vietii...

regret ca am slabiciuni si ca le arat...

regret ca ma consum prea des pentru fapte marunte...

regret ca nu dorm suficient...

regret ca n-am fost la inmormantarea bunicii mele fiind la mii de kilometrii departare...

regret ca viata trece pe langa mine cu repeziciune...

regret ca n-am trait mai intens...

regret ca nu pot sa iubesc si sa ma-nalt in acelasi timp...

regret ca nu pot avea un caine al meu intr-un apartament de bloc...

regret ca n-am avut vreme sa vad si sa cercetez mai bine locuri pe unde am fost...

regret ca prea vreau totul dintr-o data si nu am rabdare sa astept...

regret pe prietenul meu cel mai bun plecat in Australia...

regret ca de multe ori am fost inteles gresit...

regret ca n-am reusit in viata sa fac doua compromisuri...

regret ca lucrurile merg cum merg in tara asta...

regret ca uneori cer prea mult de la altii dar dau prea putin...

regret ca n-am mai facut o facultate...

regret ca n-am destul timp liber...

regret ca voi muri si eu odata si odata...
draga d-le "gh. doja" - de gaga la: 05/09/2005 15:17:37
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
nu mă pot abţine să nu-ţi răspund. Până în 1945, leul românesc era mai tare ca dolarul american, iar România care cele mai prielnice condiţii pentru agricutură, FĂCEA AGRICULTURĂ. Elveţia din ce trăieşte?
A fost oare bine că i-am scos pe ţărani din mediul lor şi i-am adus la bloc, încercînd sa-i civilizăm (vezi şi acum în spatele unor blocuri coteţe cu porci, găini)?
A fost oare bună o industializare care a produs marfă pe stoc, proastă, vândută la preţ de dummping?
A fost oare bine când vorbeam în şoaptă pentru ca micuţii noştri să nu ne audă, a fost bine că nu ai putut citi Eliade, Cioran, Ţuţea şi la şcoală studiai George Lesnea cu poezia Partidului, a fost bine când nu aveai nici o libertate şi când bunicii sau părinţii stăteau cu frica în sân pentru că erau intelectuali de marcă?
Care Românie modernă?
Pe-afară vopsit gardul,
Înăuntru leopardul!
#69720 (raspuns la: #69705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
saracia se raporteaza la stan - de Intruder la: 22/09/2005 16:40:14
(la: despre saracie)
saracia se raporteaza la standardul de viata al fiecaruia...
unii sunt saraci pentru ca n-au o paine sau o casa a lor...altii se considera saraci cand n-au bani sa-si achite impozitele, cablul TV, telefonul, intretinerea la bloc...altii ca n-au bani sa-si faca un plin la masina sau ca n-au un calculator...altii ca n-au bani suficienti sa-si cumpere o carte...

oamenii saraci de pe strazi...se infiltreaza printre ''ceilalti'', iti cer un ban, o tigara sau iti sterg parbrizul la masina pe la semafoare si parcari...de multe ori, toti acestia formeaza o intreaga filiera intr-un cartier sau oras...

mie imi dau un gust amar oamenii care nu cersesc si-si poarta crucea cu stoicism...numai ei stiu cum se descurca...sau copii si adolescenti care ar vrea sa invete, sa-si continue studiile dar n-au bani nici pentru un caiet de multe ori...acestia chiar trebuie ajutati!

personal, nu ma simt vinovat pentru starea saracilor, nu stiu daca-i bine...la urma urmelor, nu Intruder face legile in tara asta...poate toti suntem vinovati, chiar din clipa cand punem stampila pe buletinul de vot...
mama mea este invatatoare; am cumparat din banii mei un calculator, unui copil din clasa ei, mai demult...(acum ma simt putin inconfortabil ca am spus-o)...o firma de comunicatii ii asigura copilului (prin interventiile cuiva!) abonament gratuit la internet (nu stiu cat timp!)...dar acel copil era (este) deosebit de inteligent...la matematica a primit cateva calificative de ''excelent'' (superior celui de ''foarte bine'' si care se da doar in situatii speciale)...o fiinta care se irosea intr-o saracie tipic romaneasca...mama lui lucra te miri unde, tatal avea o pensie de handicapat iar in casa- 3 copii minori si o bunica fara pensie...si cati ca ei...
bunica mea e un om destul de - de oanalaur la: 06/10/2005 21:42:25
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
bunica mea e un om destul de rezonabil si in viata ei nu a crezut in vrajitoare si ghicit in bobi si altele de genul asta. dar mi-a povestit ca era insarcinata in cateva luni (deci inca nu se vedea) si nu mai spusese nimanui in afara de bunicul meu, cand pe strada a trecut o tiganca ce s-a oferit sa-i ghiceasca. din plictiseala a fost de acord si mai apoi a ramas uimita de ce i-a zis: ca e gravida, ca va naste usor, va avea un baiat care va avea un semn la ureche. si asa s-a intamplat. a nascut usor, a avut un baiat care avea o micuta excrescenta (cred ca are si un nume medical pompos), un "cercelus" la o ureche.dar in continuare nu crede in ghicit si vraji.
"kunsthaus"...un fel de bloc - de Intruder la: 27/10/2005 15:40:34
(la: viena)
"kunsthaus"...un fel de bloc social, in toate culorile, ferestre de diferite marimi si forme, pomi cu radacinile in casa si coroana in afara, pomi pe acoperis, ziduri, podele si tavan in curbe, ca la balamuc...:)
pe urma: Toilet of Modern Art...toaleta publica-muzeu!...si una si alta! chiar stai la coada, nu stiu cum e la femei, chiar as vrea sa vad...(huh, WC-ul, normal!!!)
...poti face si fotografii, hehe...toti au aparatul foto intr-o mana si-n cealalta, hartie igienica...:))
altceva, nu stiu...mananca bomboane de ciocolata "Mozart", strudel, snitel...bea "melange" (mie nu-mi place!)





























#81921 (raspuns la: #81876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu de la povestile bunicii me - de Honey in the Sunshine la: 28/10/2005 15:17:44
(la: Poveştile bătrânilor)
Eu de la povestile bunicii mele am ramas fascinata de iele si dansurile lor sub clar de luna.
Chiar.. poate sa-mi dea cineva detalii despre mitul asta al ielelor ?
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
anisio! asta este prea de tot... - de gaga la: 09/11/2005 12:33:22
(la: Ce colectionati?)
află că şi eu am o colecţie de căni, unele chiar unicat...de la bunica.
Căt am stat la bloc, din lipsă de spaţiu le ţineam în blidarul din bucătărie, prin vitrina bibliotecii, dar acum mă gândesc să le pun într-o vitrină, undeva la loc de cinste.
Ţin să-ţi spun că pe unde văd o cană deosebită, fără nici un pic de jenă o cer (pe la prieteni, colegi de serviciu, etc). Am unele chiar foarte vechi şi unele cred că le am şi în două exemplare. Bine că ştiu, am să-ţi păstrez din cele mai vechi.
Banca din fata blocului - de ampop la: 10/11/2005 14:00:59
(la: Oamenii enervanti, prieteni sau dusmani?)
este substitutul prispei casei taranului dezradacinat de Ceausescu, transformat peste noapte in proletar si apoi in lumpen proletar. Bietul taran si-a adus la oras obiceiurile, incarcand sa-si reconstruiasca universul copilariei. Asa ca a sta pe banca din fata blocului este mai degraba o invitatie la comunicare a individului, decat un loc de cugetare in liniste. Sara buna bade Ghio! Sara buna...lelea Marie ce face?... pai s-o dus la oras cu Grigoras, la doftor, ca il dor foalele...pai asa-i la tara, pe banca in fata casei.
Mario
Horia... - de Intruder la: 11/11/2005 22:55:58
(la: Decat sa planga mama, mai bine ma-sa!)
raspund la intrebarea ta: da, prefer sa am o arma in casa si sa nu fiu nevoit s-o folosesc decat sa nu am si sa fie nevoie...dar!
eu stau la bloc, am vecini, blocul se afla la bulevard si hotii nu prea au ce fura de la mine...ma-ncred in ''bunul simt'' al hotilor, ca n-or sa vina cand suntem acasa.
latu zice bine: nu stim cum am reactiona fiecare intr-un caz concret, acum doar ne dam cu presupusul...personal, nu sunt in stare nici sa tai o gaina, va dau voie sa radeti de mine! stiu ca odata am fost la tara si la plecare, a venit sora bunicului meu si mi-a dat o gasca vie, n-am scapat de ea pana n-am luat-o...am ajuns aproape de miezul noptii si prietena mea a zis s-o taiem la ora aia, ma rog...i-am zis ca eu nu pot, nu puteam sa ma duc afara si sa rog pe cineva sa-mi taie gasca la ora aia imposibila, asa ca intrusa s-a hotarat s-o taie ea...a pus-o in cada, i-a pus sub gat o scandura si m-a rugat (mi-a ordonat!) s-o tin de aripi pana moare...ea a dat cu toporisca, o data si pac!...eu m-am simtit ca un cretin...va dau voie sa va radeti...:)
bineinteles, un hot nu-i o gasca...s-ar putea ca-ntr-o situatie similara ca a lui iovan sa nu mai judec omeneste.
























#86890 (raspuns la: #86881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despartirile (2) - de casyana la: 20/11/2005 19:55:24
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
...desprtire de prietena cea mai buna din liceu.totul a inceput in anul 1997 cand am intrat la liceu.prima zi de liceu,nu cunosteam pe nimeni.de super rusinoasa pe atunci m-am asezat pe o banca asteptand sa inceapa festivitatea de nou an scolar.stiam numai numele diriginteti si litera clasei din care urma sa iau parte.asa ca asteptam in tacere ca totii dirigintii sa isi spuna numele si sa precizeze o sala de clasa unde avea sa urmeze prima discutie intre dansii si noi,bobocii.printre toti cei care eram acolo am vazut o fata cunoscuta.o tipa pe care o cunosteam din vedere din generala pt ca participasem la o olimpiada impreuna.m-am apropiat,am salutat-o si am intrebat-o daca urma sa petreaca urmatorii 4 ani in acelasi liceu cu mine si aici a inceput totul.

culmea,nu numai ca urma sa fim in acelasi liceu,dar urma sa facem parte din aceeasi clasa.in sfarsit au inceput dirigintii sa isi strige elevii si sa ne indrume spre o sala de clasa ca sa ne cunoastem si sa stabilim cateva lucruri.bineinteles ca noi doua ne-am asezat in aceeasi banca si pana la sfarsitul clasei a 12-a am fost nedespartite.

am uitat sa specific:numele ei nu il pot face public dar o sa o numesc:eva.era totul mult mai frumos decat imi imaginam ca o sa fie la liceu.si mai ales cu prietena mea,cu care formam un duo fenomenal.mai tot timpul eram impreuna.la scoala,acasa(cand nu eram la ea,eram la mine).numai cand dormeam eram separate.dupa o luna si jumatate a venit balul bobocilor,si cum era normal balul era organizat de elevii claselor a 12-a insa mai aveau nevoie din cand in cand de cineva sa ii ajute.asa ca noi doua ne-am oferit voluntar.ce sa mai zic,incercam sa facem tot posibilul sa petrecem cat mai mult timp impreuna.


un lucru f important:eva era cea mai buna eleva din clasa.eu nu ma pot lauda cu asa ceva insa nici nu pot spune ca eram codasa clasei.si aceasta chestie avea sa ne desparta pe noi mai tarziu cu 4 ani.

nu am fost genul petrecaretelor,nu ne-au placut discotecile si nici petrecerile care se mai dadeau din cand in cand printre colegii care ramaneau singuri acasa peste nopate.singurele distractii erau iesirile la cate un suc,plimbarile prin parc sau excursiile pe care le faceam incercand sa cunoastem romania.dar ne distram super fain de fiecare data cand eram impreuna.

cand am intrat intr-a 11-a fratele ei mai mare a intrat la facultate in bucuresti si de atunci a inceput pt noi distractia.pt ca la sfasitul fiecarei saptamani eram libere sa mergem la bucuresti la fratele ei.ho ho ho,camin studentesc,studenti,petreceri etc.si mai ales ca parintii ne dadeau voie,atata timp cat rezultatele la liceu nu scadeau.si mia ales ca aveau incredere in fratele ei pt ca era un tip super responsabil si la locul lui.de asta nici nu pot spune ca am facut vre-o idiotenie,nu ne-am pus viata in pericol niciodata,nu ne-am drogat,sau mai stiu eu ce tampenii.asa ca in cursul saptamanii invatam pana ne sareau capacele ca sa putem merge la bucuresti la sfarsit de saptamana.

si asa cum va asteptati,eva s-a indragostit pe al jumatatea anului scolar si cu putin inainte de a incepe pregatirile pt bac-ul care ne cam batea la usa.totul bun si frumos.in fiecare week-end in capitala,mai ales pt ea ca era super indragostita si credea ca totul o sa dureze la nesfarsit.

ideea este ca in clasa a 12-a eu m-am retras din calatoriile la bucuresti pt ca vroiam sa iau bac-ul cu nota buna si sa intru la facultate.insa ea nu si nu.pt ca iubitul ei era acolo si alta sansa sa se vada,nu aveau.insa eu nu puteam sa mai merg pt ca profesorii incepusera sa puna lectii suplimentare pt pregatirea bac-ului sambata si erau gratis.iar eu bani sa dau pe meditatii private nu aveam.

relatia a inceput putin cate putin sa se raceasca.insa nu foarte mult pt ca am incercat ca intre pregatirea pt bac si celelalte responsabilitati pe care le aveam sa gasim un pic de timp liber doar pt noi doua.insa cu fiecare zi care trecea eva nu mai dadea atata importanta scolii,iar bac-ului nici atat.era super indragostit si avea capul in nori.am incercat sa vorbesc cu ea,sa ii spun ca profesorii erau ingrijorati pt ca nivelul ei scadea din ce in ce mai mult.am rugat-o si pe mama mea sa vorbeasca cu ea (pt ca se aveau f bine)dar fara nici un rezultat.

relatia celor doi asa cum o vedeam eu,avansa pe zi ce trece si incepusera sa faca planuri de viitor.casatorie,copii in fine,un viitor impreuna.mai ales ca urma sa vina bac-ul si bineinteles,facultatea care ii putea ajuta sa petreaca mai mult timp impreuna.dar eva parca era surda si oarba si nu vroia sa inteleaga ca daca vroia sa intre la facultate si implicit,sa stea cu iubitul ei,trebuia sa puna mana pe carte,atunci cat inca nu era prea tarziu.asa s-a intamplat ca prietena mea,din cea mai buna eleva din clasa se transforma-se in codasa.

a venit si perioada bacu-lui,ca doar nimeni nu putea sa opreasca timpul in loc pt ca ea sa puna mana pe carte si sa se trezeasca la realitate.singura proba de care stiam ca ne este frica la amandoua era matematica(care recunosc ca nu mi-a placut niciodata si am invatat-o de mila si de sila).dupa terminare probei de matematica eu am iesit plangand din sala pt ca mi se parea ca nu facusem bine examenul.eva a iesit zambitoare si a spus :"chiar daca nu am sa scot nota mare,sigur am sa trec".bun.aveam de asteptat o saptamana pana la rezultate.si in ziua respective ramasese sa mergem impreuna dar m-a sunat inainte si mi-a spus ca o sa vina mai tarziu ca au incuiat-o in casa si nu avea cum sa iasa.asa ca m-am dus eu singura.o lista imensa.cei picati erau scrisi cu rosu.tremuram toata.habar nu aveam unde sa privesc.toata lume se imbulzea sa vada rezultatele,eu eram in fata dar habar nu aveam unde sa privesc.eram dezorientata.intr-un final cand m-am dezmeticit,am vazut ca eu arem aprobata cu 9,04 si prietena mea era picata la matematica,trecuta cu rosu.am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu puteam sa ma bucur de reusita mea pt ca prietena mea cea mai buna urma sa primeasca prima veste super proasta din viata.

probabil ca a fost dupa masa sa vada rezultatul pt ca de atunci nu a mai vorbit cu mine.au trecut cateva zile.am incercat sa o sun,imi raspundea cineva din familie si imi spunea ca nu este.am asteptat-o 14 ore in fata blocului sperand ca o sa apara.nu stiam ce se intampla.

pana intr-o zi cand m-am dus in bucuresti sa imi depun dosarul la facultate si ma-am intalnit cu o prietena comuna care mi-a spus ca nu vrea sa mai aduda de mine.ca eu am platit bacul si am aranjat ceva impotriva ei,pt ca eram geloasa pe relatia ei.dar de unde doamne iarta-ma credea ea ca am avut banii astia,cand stia f bine ca eu sunt doar cu mami,si abia aveam ce sa punem pe masa,ce sa mai zic de platit examene.

nu am crezut prima data cand am auzit.dar putin cate putin zvonul s-a dat in oras(mai ales ca orasul meu este micut si ne cunoastem toti,aproape).m-am convins.era asa cum imi povestise tipa aceea.

dupa ce s-au dat rezultatele la facultate,a aflat ca am intrat cu bursa.alta ocazie pt mine nu era,pt ca nu erau bani sa merg la facultate.cu toate ca mami imi spunea saraca:"chiar daca o sa trebuiasca sa mananc paine cu ceapa,si am sa fac tot posibilul sa mergi la facultate".dar nu putea sa faca nimik,pt ca muncea de dimineata si pana seara(si inca mai munceste),dar salariul era mizerabil.

nu ne-am mai intalnit o vreme buna.nu stiam ce s-a mai intamplat.eu eram in bucuresti si cam pierdusem legaturile cu orasul meu.tinem si faculatea si munceam pt ca bursa nu imi ajungea.lucram program scurt in mc´donalds.intr-o zi a aparut fratele ei cu iubita lui si asa am aflat ce mai este de viata ei.luase bac-ul in toamna si se maritase cu un tip din sat de la bunica-sa.atat.nimic mai mult.

numai d-zeu stie pe unde mai rataceste si care mai este viata ei.parintii ei nu imi vorbesc.si cum numai locuieste in oras nu mai pot afla nimic despre ea.

atat dragii mei.m-a marcat f tare aceasta despartire.si sunt sigura ca multora dintre d-voastra vi s-a intamplat.


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
maan, - de Intruder la: 29/11/2005 09:53:03
(la: poveste cu moshi)
Cand si cand, ma mutam intre betoane, de dragul parintilor, care incercau zadarnic sa ma dezvete de-a umbla desculta, ma persecutau cu rochite si fundite, si ma condamnau la moarte prin infometare cand refuzam cutitul si furculita.

eeeee, trebuia si asta, cum vroiai sa devii doamna?!...da' las' ca am vazut eu, tot cu ''bre'' in brate ai ramas, ha-ha!...my fair lady...:D

N-aveai voie, la oras, sa furi de la alti copii, nu puteai sa le pui praf in cap, sa tipi, sa te joci cu noroi … de fapt n-aveai voie sa te joci in nici un fel.
Era un joc, “briceagul”, foarte fain, dar am luat bataie ca l-am initiat.


eu aveam voie, mama si tata nu stiau...era misto, faceam "turte" din noroi si le aruncam pe zidul blocului si ele se lipeau...
cum e ''briceagul''?

A fost cat pe ce s-o-ncasez cand am umflat niste baloane (nici macar frumoase) gasite intr-o noptiera … ciudatul ala de tata a stat suparat toata ziulica si dupa aia mi-o dat niste explicatii ilogice din care reiesea ca barbatii pun balonasele alea pe putza.
Yeah, right …ce tampiti! Sa faci pipi-n balonase! Iar olitele-s pentru bebelusi!


yeah, right!...ce cautau alea in noptiera sau ce cautai tu sa umblii acolo?
si sora-mea a gasit niste balonase d-alea, mi le-a aratat, io (copil prost) i le-am aratat lu' mama si mama s-a certat cu tata ca uite ce fac astia micii daca el nu stie sa-si puna ''porcariile'' unde le e locu'!...tata a zis ca unde le e locu', ce sa faca cu ele, sa le puna in frigider?...si-atunci mama ne-a certat pe noi ca ne bagam nasu' peste tot...!

Ce-mi placea mie imens la oras erau cada mare din baie, samponul din apa

mie nu-mi placea ca trebuia sa ma spal pe dinti...

Cand m-am mai saltat nitel si-a trebuit sa ma mut de tot intre betoane, daca nu vream sa raman analfabeta, au trebuit sa ma momeasca ba promitandu-mi calutul ala balansoar cu sha rosie (de care, nici pana azi n-am avut parte!)...

haaaaaa, am avut si eu calutz d-ala!!!...mama l-a numit Bator si io credeam ca-i un nume nobil, pana am citit ce si cum...

La oras era MOS NICOLAE!!!

...si televizor si cada cu dus si circul si cofetarii si tramvaie si masini multe, trai nineaca!

Dincoace, la tara, era doar Sfantu’ Neculai, si-n ziua aia stiam ca tataie se duce la vecinu’, la nea Neculai a' lu’ Grama ca sa cinsteasca cum se cuvine ziua sfantului.

la mine la tara, veneau vecini la bunicu' si bunica facea ''varzare'' cu branza si aia beau ''jinars'' si se laudau cu toate alea si io capatam bani de la bunicu', he-he!

- Tata, exista Mos Nicolae????
- Nu.
Spunea prostii!!!
Tot asa zicea si despre Mos Craciun.


cand mi-a zis mie sora-mea ca nu exista Mos Craciun, in capu' meu s-a innorat putin...si-mi venea sa plang ca un copil prost si i-am zis mamei...si mama a zis ca exista- sa nu ma iau dupa ea ca vrea sa rada de mine!...si dupa cateva zile ma uitam pe geam la betonul de vis-a-vis si am vazut io la o fereastra un Mos langa un brad...am rasuflat usurat si am facut-o pe sora-mea "mincinoasa naibii" si am parat-o lu' mama ca se da cu ruju' ei si ca se joaca cu pantofii aia cu toc inalt si ca se-nfasoara in perdele si ca-i place de un baiat pe nume "Gabi"...si sora-mea m-a parat lu' tata ca am demontat aparatul de radio si o pendula veche si ca i-am luat un stilou...si d-aici tin-te suturi in dos...

Atat va mai zic: nu subestimati puterea credintei!
Ce cauti exista! E suficient doar sa crezi!
Va veni!


pai la mine vine in fiecare an, stie ca-mi place sa ma uit in ghete si sub brad...si il ajut si eu, ca-i fain sa-i vad pe ai mei cum desfac pachete si se uita-n bocanci si ma pupa tzoc-tzoc! :)))

al dumitale,
l'intrus...
___________________________________
semper idem...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...