comentarii

cîndva din nou ne vom vedea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
hmm, pai sa vedem, unul de da - de Daniel Racovitan la: 10/10/2003 04:02:34
(la: Sa inventam cuvinte)
hmm, pai sa vedem, unul de data recenta, de inspiratie accidentala:
[cofishopnea], substantiv: o cofishopnea, doua cofishopnele. Inca nu i-am gasit un sens. :)
Shefule,Se vede ca ai citit - de (anonim) la: 16/12/2003 09:59:04
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Shefule,
Se vede ca ai citit cam mult "carticica comandantului de cuib".
Te rog sa-mi arati oriunde in istorie ca niste oameni au fost omoriti doar pentru "vina" ca au apartinut unei nationalitati anume?
Evreii au fost omoriti in masa doar pentru "vina" ca erau evrei.
Nu conteaza ca au fost omoriti 10 sau 1000 a omori e o crima.
Si de ce nu se recunoaste ca si romanii au omorit evrei sau tigani doar pentru ca au fost evrei sau tigani.
Un popor caruia ii este greu sa se impace cu istoria si sa-si recunoasca criminalii isi mistifica atit prezentul cit si existenta ca popor civilizt.
Asa ca-ti place sau nu in Romania afost holocaust si doar oportunismului "maresalului" mult adulat si ridicat in slavi care si-a dat seama ca razboiul epierdut si a incercat sa-si construiasca un alibi nu a condus ca in Romania sa nu fie un holocaust complet.
Apropo holocaust inseamna - ARDERE COMPLETA.
Dupa teoria ta doar daca n-ar nai fi ramas nici un evreu pe pamintul Romaniei ai fi fost de acord ca a fost hoocaust, asa doar cind au fost exterminati "doar vreo 200.000 de evrei" n-a fost nimic ci doar o intimplare istorica.
#6690 (raspuns la: #2699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de unde se vede ca o casa reg - de SB_one la: 17/01/2004 10:12:07
(la: Mostenirea regala : "un document cu cantec")
de unde se vede ca o casa regala nu-i mai cu motz decit una obisnuita;
...si sa ne mai dorim venirea regilor!


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
Se vede ca cineva face treaba - de SB_one la: 23/01/2004 12:22:38
(la: Noul aspect al sitului)
Se vede ca cineva face treaba asta cu pasiune. Noua "fatza" e demna de lauda.


Ptr. Camelia
nu cred ca e cazul sa fim mai ortodocsi decit trebuie. Iate ce scrie la pagina indicata de tine( textul mai jos) Nu scrie nici-unde de copyright etc. Aici nu se vinde nimic, motiv ptr. care cred ca se poate publica orice cu atit mai mult ca articolele nu sint blocate de "copyright"

Ai fost stearsa ptr. ca probabil ...si e dreptul lui. Eu gasesc initziativa lui excelenta. Putea la fel de bine sa ne "trimita" acolo dar uite ca a fost amabil si ne-a dat la "botu' calului"

sb

Cine e expatus?

Expatus reprezinta vocea expatriatului roman care si-a luat lumea in cap. Site-ul are un
caracter informativ si educational in acelasi timp.

Chiar daca cea mai mare parte a materialelor sint orientate catre romanii stabiliti in USA,
Expatus ofera informatii interesante si utile pentru toti cei care sint deja, sau sint pe cale,
sa devina expatriati. In plus expatus ofera idei generale care pot fi preluate si folosite de
romanii de pretutindeni.

Nu mai e un secret pentru nimeni ca vremea traiului sub cupola de sticla s-a dus.
Imprastiati pe toate meridianele globului, romanii au in sfirsit sansa sa-si creeze propria lor
identitate, eliberata de sabloane si mentalitati invechite. Unii o fac cu mai multa gratie,
altii cu poticneala, dar cu toti se straduiesc sa invete cit mai bine regulile traiului in
societati competitive si convietuitul in spatii culturale straine.

Experienta de expatriat, pe cit de intensa pe atit de dureroasa, reprezinta fundamentul
acestui site.
Fara a avea pretentia ca detine adevarul absolut, Expatus.com ofera repere, informatie
pura si experiente de viata, menite sa ajute pe cei care doresc sa-si construiasca o viata
mai buna pe diverse coordonate geografice.

Succes,

Dr. Camelia Buzan




Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8383 (raspuns la: #8376) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gluma, ne-gluma, se poate ved - de mapopescu la: 11/02/2004 06:48:44
(la: interviu cu Ada Milea in EvZ)
gluma, ne-gluma, se poate vedea un caz de roman plecat, intors si pesimist tot timpul.

nehotarirea asta cred ca ne turbeaza pe toti cei plecati, intorsi dar mai ales ramasi in Romania.

cum aceasta ezitare face parte din felul nostru de a fi (in majoritate), poate sentimentul ce ramine dupa acest interviu si multe din subiectele de pe luneta/cafenea este acela al romanului poticnit intr-un dezechilibru si cu privirea febrila cautind un altul :)

PS si mesajul meu ne sugereaza o alta bogatie spirituala romaneasca: acela de a stoarce generalizari nationaliste/patriotice/lacrimoase ba chiar filozofice chiar si dintr-un biet interviu :))
#9428 (raspuns la: #9261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
se vede treaba ca au fost scu - de Crisa la: 14/02/2004 16:10:19
(la: sara buna)
se vede treaba ca au fost scurte petrecerile de Sf. Valentin :)
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
... da stii tu unde se vede P - de SB_one la: 27/02/2004 15:31:52
(la: Femeia)
... da stii tu unde se vede Parisul cel mai bine?

SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#10825 (raspuns la: #10816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa vedem cum se folosesc cuvintele - de (anonim) la: 09/05/2004 05:25:39
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
secular vine din "seculum", care in latina inseamna si secol, insa mai inseamna, intr-un sens mai larg, veacul de acum ca opus eternitatii in viata duhovniceasca. de aici expresia "lasata secului", adica lasarea placerilor veacului de acum pentru post, care e sinonim, in acest context, cu placerile imateriale ale vietii de apoi.

Laic vine de la grc laos, care inseamna popor, si care este aproape acelasi lucru etimologic cu mirean, ce vine de la slav mir, care inseamna si pace si lume. precum se vede, mirean exprima mai puternic o incarcatura filozofca/religioasa.

Sa vedem cam cum merg antonimele, si cred ca merita sa ne uitam, datorita faptului ca aceste cuvinte sunt folote mai mult in contex reliogios, chiar acolo.

Laic este opus lui cleric, mirean e opus lui calugar. Deci, laic este ceea ce nu fae parte din ierarhia superioara a bisericii, insa o sprijina, caci nu poate exista ierarhie fara stratele inferioare, pe cand mireanul si calugarul nu se inter-conditioneaza.

Laic mai poate fi inteles si ca profan, chiar daca sensurile sunt totusi diferite, caci profan este ceva care se afla in opozitie cu sacru, pe cand laicul sustine ierarhia.

Mirean denota un crestin care, indiferent de starea lui duhovniceasca, traieste in lume, insa nu "veacul acesta", adica acea relatie de opozitie perfecta, ci in lumea care e crestinata. Se poate vedea si o influenta istorica, caci "lumea" celor care vorbeau latina in romania in primele secole era practic lumea pagana, pe cand lumea in contextul slavizarii romaniei era lumea crestina aflata in afara zidurilor manastirii.

Deci,

secular e total opus lui religios (e drept ca statul roman o o exceptie, caci zice ca e secular, insa sponzorizeaze Biserica, si pune obligatorii orele de religie, insa trebuie sa ii intelegem pe acesti batranei ce conduc si BOR si Republica Socialista Democrtica Romaniacare au fost colegi candva la scoala securitatii)

laic are ideea de ierarhie cad e folosit in cotext religios, si ideea de inferioritate(care pana la urma e tot un fel de ierarhie) cand e folosit in sensul de profan.

mirean presupune standarde mai inalte duhovnicesti, care nu sunt insa necesare pentru mantuire, cum sunt voturile monahale.
#15164 (raspuns la: #15161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa vedem ce numim confuzii?pentru ueit, - de DESTIN la: 21/10/2004 23:03:43
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sa vedem ce numim confuzii?

Tu afirmi:
"Nu vad cum doctrinele privitoare la "raportul dintre trup si suflet" sunt in afara subiectului."

Pui la indoiala folosirea de catre mine a cuvantului doctrine in stiinta...de acord?apoi revii cu ce am scris mai sus!!!???deci esti confuz de acord?

Ce cunoastem despre acest cuvant doctrine unde il mai intalnim?

Eu te-am raspuns...tu ai localizat acest cuvant numai si numai in religie!!!???

De ce? transferi discutia numai pe plan religios?

Existenta eterna a sufletului trebuie privita din toate unghiurile...chiar si stiintific.

Imi place sa dialogam insa nu pierzand timp...

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25880 (raspuns la: #25759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
se vede ca ai fost fript cand - de Mariana Ignatov la: 22/10/2004 10:39:54
(la: dragostea la distanta este posibila?)
se vede ca ai fost fript candva... eu deocamdata am o relatie putin asa...in tara...aici...de fapt eu sunt in italia de 5 ani si am cunoscut persoana cu cae sper sa am o familie intr-un viitor. si pot sa afirm ca am o incredere oarba in el, cum si el are in mine. suntem sinceri unul cu celalat si desi el acum e acolo si eu aici ne-am jurat ca vom fi sinceri, si daca va interveni cineva in viata noastra...ne vom spune adevarul.sper ca asta nu se va intampla...pt ca ... cred ca suntem norocosi sa ne iubim asa mult. dar ai dreptate ..la un moment dat ai nevoie de putin afect....dar eu sper sa il gasesc in bratelel lui si nu in altcuiva.
povestea mea continua, sper sa reziste....cu greu...dar sper desi ...sincer imi este putin frica pt ca stiu ca fara el ... viata mea va fi altfel. dar pt ca vreau din tot sufletul ca el sa fie tatal copiilor mei voi face tot posibilul sa nu il pierd.
arrividerci gente.
Siete molto forti!
#25918 (raspuns la: #25566) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


in padure lupul o vede pe Scu - de jazz la: 13/11/2004 17:23:59
(la: Femeia)
in padure lupul o vede pe Scufita Rosie si, incercand sa o violeze, o fugareste. Scufita reuseste sa scape.
concluzia: cele mai bune prietene ale unei femei sunt picioarele.
a doua zi lupul reuseste sa o prinda si o violeaza
concluzia: si cele mai bune prietene se pot desparti...
daca nu se vede, nu inseamna - de ioanamaria la: 17/12/2004 10:10:26
(la: EXISTA DREPTATE DIVINA?)
daca nu se vede, nu inseamna ca nu exista...poate a o vedea nu e intotdeauna pentru ochii nostri
#31839 (raspuns la: #31797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gata, l-am lansat, sa vedem d - de mya la: 30/01/2005 08:44:08
(la: Cum gandim?)
Gata, l-am lansat, sa vedem daca prinde pe piatza. Acuma...sincer, cine s-ar arunca sa-si dezvaluie defectele asa...pe fatza?! Hm.

Cu bine.

#34921 (raspuns la: #34918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai sa vedem... In ultimul ti - de Demmi la: 17/02/2005 20:31:13
(la: Invatamantul din ziua de azi)

Pai sa vedem... In ultimul timp cam toata lumea vorbeste urat despre profesorii romani. In mass-media e o adevarata campanie de denigrare, in fiecare saptamana apar stiri despre elevi care-si bat joc de dascalii lor, ii lovesc sau au ceva de reclamat cu privire la acestia. Parerea mea este ca o mare parte din vina pleca tocmai de la elevi, care nu numai ca nu mai respecta pe nimeni, dar nici nu mai au strop de interes pentru a afla lucruri noi, ci vin la scoala doar pentru a se intalni cu colegii, poate pentru 2-3 materii care sunt importante pentru examene si pentru a lua (prin orice mijloace) note foarte mari la celelalte obiecte din programa. Mi s-a parut interesanta ideea de a pune intr-o ora cativa elevi in locul profesorului; toti au fost de parere ca e o treaba foarte grea, nu au reusit sa tina clasa in frau nici 10 minute si au zis ca a doua oara nu ar mai incerca acest experiment.


Probleme sunt multe in invatamantul de la noi, solutii de asemenea, dar, din pacate, in practica ajung cele mai proaste...

daca zici ca poti vedea aura - de horus la: 10/03/2005 20:23:26
(la: Eficienta dispozitivelor antiradiatii.)
daca zici ca poti vedea aura esti un aparat kirlian viu
ar fi interesant daca ai avea ocazia sa vizualizezi aura unei persoane care vorbeste la un celular obisnuit si aura aceleiasi persoane cand vorbeste
la un telefon protejat cu dispozitiv ancu dinca
pretul unui dispozitiv este 25 euro, cred ca merita daca indeparteaza acele bombe care se emit de la telefon spre neuronii nostri
#38999 (raspuns la: #37062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hmmm... Sa vedem Tudor-C - de TeodoraPA la: 11/04/2005 11:50:32
(la: Ce ati alege : respectarea principiilor sau prietenii ?)
Nu stiu cum sa zic, si nu stiu daca te multumeste mesajul meu, si sper sa nu ma pun in pericol daca scriu lucrul asta, dar voi formula cu "sa zicem" si "daca"... E cineva de la Politie pe aici???
Deci... Sa zicem ca as avea un prieten care este de cativa ani cautat de politie pt trafic de droguri. Presupunem ca el ar fi vinovat, ca ar fi un prieten din copilarie la care eu as tine, cu toate ca nu aprob viata lui, bla bla bla. Dupa o perioada indelungata in care nu ne-am vedea, sa zicem ca ne-am intalni intr-o seara. Si pt ca am avea multe de povestit la un moment dat ne-am hotari sa plecam din locul unde ne aflam la mine acasa... Si ca orice om normal m-as intreba - ce ma fac daca e urmarit acum?, mai ales ca are "ceva" asupra lui in acel moment..., si cum il duc pe omul asta la mine acasa?, ma pun in pericol, si nu e conform cu principiile mele. Dar e o problema de suflet sa vorbim, sa povestim ca s-au intamplat multe, ... Si daca si-ar scoate la mine acasa "ceva" de consumat, ca organismul cere? Deci ce fac? Ce-i zic? Si am gandesc la raspunderea pe care o am, ca nu mi-e totuna daca apar prin ziare, ca am o familie in spatele meu, si probleme din acestea, si Dumnezeu...

Mai multe nu zic. Te multumeste situatia asta, Tudor?
Voi ce ati face? Sau poate voua nu vi s-ar putea intampla sa aveti asemenea prieteni...

CONTINUARE
Sa zicem ca ar trebui sa merg intr-un alt oras, acolo unde pritenul asta al meu locuieste... Si el ar sti lucrul acesta si m-ar ruga sa ii duc "ceva", ca pe mine nu m-ar banui nimeni. Si s-ar supara rau de tot daca as refuza, si adio amicitiei noastre! Ce as face? As putea fi acuzata de trafic. As refuza fara sa stau pe ganduri. Ce prieten e asta care ma pune pe mine in pericol fara sa ezite? Si daca mi-ar fi prieten ar intelege motivele refuzului meu.


Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42889 (raspuns la: #42779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ochii lor se vede totul, d - de Cimpoaca la: 21/05/2005 22:28:30
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
In ochii lor se vede totul, din vocea lor nu mai auzi nimic.
se vede k te-ai documentat mu - de Sonya la: 22/06/2005 09:12:37
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
se vede k te-ai documentat mult pe aceasta tema..cine te poate contrazice? ;)
#55990 (raspuns la: #55829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: