comentarii

ca să înşele vremea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
RE: TEORIA CONSPIRATIEI, my dear Spirit Intelept... - de spirit_intelept la: 04/08/2004 01:03:23
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga ampop,

se pare ca totusi uneori sunt nevoit sa ma repet :). Ti-am mai spus o data de ce presupunerea ca Grieg este in legatura cu guvernul sau cu diverse partide sau servicii secrete mi se pare puerila. Chiar numai daca te documentezi putin relativ la viata lui, iti dai seama de asta. Iti ofer cateva repere:

A. Pe vremea comunismului

- Grieg inca de tanar incepe sa aiba anumite stari spirituale cu totul deosebite. La 5-6 ani le vorbea copiilor din sat despre Dumnezeu, si chiar mai tarziu a desenat pe o usa un simbol traditional, aflat in legatura cu Revelarea Sinelui.
- Are o pasiune pentru citit exceptionala, fapt confirmat de bibliotecari, pe care ajunge sa-i cunoasca foarte bine. Il intereseaza foarte mult cartile spirituale, care la acea vreme se gaseau numai la fondul secret de carte. Urmareste totusi prin diverse metode sa le poata citi. Face multe notite si insemnari pe marginea acestora.
- Intretine o corespondenta bogata pe teme spirituale cu Eliade. Deoarece inca de pe atunci era in vizorul securitatii, la o perchezitie i se confisca toate materialele cu tenta spirituala gasite la el acasa.
- Intretine discutii pe teme spirituale cu diversi cunoscuti si chiar cu membrii ai Bisericii, cum ar fi Parintele Galeriu.
- Deschide un curs de yoga care ulterior a fost interzis. Grieg este arestat de securitate (ca inamic foarte periculos al statului, din cauza ca se credea ca vrea sa-l elimine pe Ceausescu prin metode paranormale, necontracarabile), torturat si incarcerat.
- Evadeaza facand uz de anumite puteri paranormale prin care determina niste gardieni sa-l ajute. Pana astazi este singura persoana care a reusit vreo-data sa evadeze dintr-o inchisoare a securitatii. Din aceasta cauza un ofiter care trebuia sa fie facut general nu mai este avansat.
- Este prins si inchis la un spital psihiatric unde se urmarea distrugerea psihicului persoanelor periculoase pt regim. Scapa de acest "tratament" prin omenia unui medic si la Revolutie este eliberat.

B. Dupa Revolutie

- Infiinteaza impreuna cu un grup de sustinatori mai vechi MISA.
- MISA capata rapid amploare si incepe sa aiba filiale si in alte tari. Este apreciata peste tot si instructorii MISA se intorc din diverse ashrame si alte centre spirituale pe care le viziteaza cu multe impresii pozitive precum si alte forme de recunoastere a meritelor.
- In momentul in care Grieg publica primele carti despre francmasonerie, incep sa apara primele probleme. Este amenintat, apartamentul explodeaza, apar sicane din partea institutiilor statului. Grieg nu renunta ba chiar mai scoate niste carti pe aceasta tema si organizeaza un set de conferinte la nivelul intregii tari despre francmasonerie. MISA devine astfel una dintre putinele organizatii din lume care ia atitudine publica impotriva acestei miscari oculte.
- Sicanele se inmultesc, massmedia aservita in cele mai multe cazuri anumitor interese intervine in joc si incepe campania de denigrare a MISA. Se arunca cu noroi, invocand pretexte foarte sensibile pentru public cum ar fi orgii sexuale, urinoterapie, anticrestinism, spalarea creierului, etc...
- Din cauza acestor campanii concertate yoghinii incep sa fie vazuti in Romania ca niste paria sau chiar ca elemente antisociale. Apar si conflicte familiale, in care parinti sugestionati de aceasta campanie incearca prin forta sa-i indeparteze pe copii lor de la practica yoga.
- Ca un element comun al acestor dezinformari, cu toate ca se incearca distrugerea MISA si a lui Grieg si chiar se incearca gasirea unor probe incriminatorii pentru acuzatiile foarte grave aduse (trafic cu droguri, trafic cu arme, prostitutie, sechestrare de persoane, trafic cu carne vie, etc), evident ca aceste probe nu sunt gasite, pentru simplul motiv ca ele nu exista.
- Apare astfel situatia paradoxala in care dupa cele mai ample actiuni ale politiei de dupa Revolutie (doar la primele faze ale perchezitiilor au participat 300 de procuri si jandarmi), nu se gasesc nici un fel de probe, nimeni nu este invinuit si evident nu au loc nici arestari.
- Aceasta situatie paradoxala in aparenta, face ca unii sa se gandeasca la posibile conexiuni ale lui Grieg cu puterea sau cu alte organizatii si care il apara pe acesta. Si asta datorita discrepantei flagrante in ochii cetateanului de rand intre ce aude la televizor datorita dezinformarii despre MISA (adica droguri, arme, orgii, etc..) si faptul ca politia nu face nimic. Evident ca nu va face nimic nici pe viitor, fiindca nu are ce.
- MISA se regrupeaza dupa loviturile initiale si incep sa aiba loc proteste ample, cu mii de participanti veniti inclusiv din strainatate, emisiuni radio-tv, articole, etc. Grieg si altii sunt aparati de abuzuri si de "erori de procedura" de niste avocati foarte buni, unii dintre ei chiar cursanti yoga. Dintre toate acuzatiile initiale ramane doar "sex cu o minora", care nici asta nu se sustine...daca vrei iti pot explica de ce.
- Forumurile internationale, chiar senatori europeni se sesizeaza despre acest scandal si incep sa aiba loc diverse interventii oficiale. Tot mai multi reprezentanti ai statului incep sa se scuze pentru "unele erori" si sa dea vina unii pe altii.
- Din ce in ce mai multe fire conduc catre guvern si chiar catre Adrian Nastase, Ion Rus, etc. In doua randuri guvernul se simte obligat sa spuna ca nu are tangenta cu acest scandal.
- MISA isi reintra in normal, cu toate ca Grieg este ascuns. Se tin cursurile de yoga precum si alte activitati specifice, evident urmarindu-se solutionarea si situatiilor noi aparute pe parcurs.

Cam asta ar fi situatia la momentul actual. Vezi si tu ca spiritualitatea a fost o caracteristica permanenta a vietii lui Grieg si ca de fapt problemele care le avem vin din cu totul alte directii.

Am dedicat acest reply unei scurte biografii a lui Grieg si a MISA, ca sa poti sa-ti faci o parere mai clara. Daca vrei, am sa-ti dau mai multe informatii si despre acele organizatii/persoane despre care ai pomenit. Acum am sa-ti dau doar un scurt citat din ziarul Ziua (21-iulie-2004), in care Papa si Vaticanul fac anumite afirmatii in contextul aprobarii Constitutiei Europene fara nici o mentiune la Dumnezeu:

<<< Din pacate, foarte putini lideri ai Europei de azi s-au aratat dornici de a sprijini crestinismul, dovedind inca o data legaturile sau apartenenta acestora la gruparile oculte masonice, afirma surse neoficiale de la Vatican. Proiectul unei Europe unite nu trebuia sa fie atat de strans legat de planurile masoneriei mondiale, mai afirma aici prelati revoltati, care considera ca prin aceasta lovitura masoneria si-a demonstrat inca o data caracterul sau profund anti-crestin.>>>

Daca vrei poti sa-i acuzi si pe ei de paranoia si de teoria conspiratiei :).

Spirit Intelept

PS: ma flateaza supozitia ca as fi Grieg :). Tin sa spun ca il cunosc de mai mult timp, timp in care diverse manifestari comune m-au facut sa-l cunosc mai bine si sa capat un profund respect si admiratie pentru el, atat ca om cat si ca maestru spiritual.
#18936 (raspuns la: #18869) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un ansamblu de o inestimabilă valoare , - de DESTIN la: 04/08/2004 01:48:07
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)

1945 Decembrie, doi ţărani egipteni au descoperit în apropierea satului Nag Hammadi un vas de pământ conţinând treisprezece suluri de piele.
Acestea cuprindeau texte biblice, datând de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui de-al V-lea. Între acestea se aflau:
Evanghelia lui Toma;
Evanghelia Adevărului;
Evanghelia Egiptenilor;
Evanghelia Mariei;
Evanghelia lui Filip,

Un ansamblu de o inestimabilă valoare pentru cunoaşterea literaturii creştine timpurii, cu nimic mai prejos de Evangheliile cunoscute.
Este vorba de documente originale ce aparţinuseră evreilor fugiţi din Palestina, care avuseseră privilegiul de a-l fi cunoscut personal pe Iisus.

Ansamblul sulurilor de piele cuprinde 52 de documente ce abordează subiecte gnostice creştine dintre cele mai importante: elementul feminin al divinităţii, natura lui Dumnezeu, natura lui Christos, suferinţa, moartea, învierea lui Christos.

De ce fuseseră îngropate aceste texte şi cum se explică faptul că rămăseseră necunoscute timp de aproape două mii de ani? Motivul este că un sobor de episcopi le etichetase drept eretice către jumătatea secolului al doilea.

Episcopul Irineu din Lyon scrisese către anul 180 cinci volume intitulate Respingerea şi desfiinţarea aşa-zisei cunoaşteri care începeau prin făgăduiala de a denunţa ideile celor ce propovăduiau erezia. Astfel, el ataca o evanghelie celebră numită Evanghelia Adevărului pe care o considera deosebit de periculoasă.

Cincizeci de ani mai târziu, Ipolit de la Roma a scris o altă "respingere" masivă a oricărei erezii, pentru "a dezvălui şi a respinge blasfemiile deosebit de eretice".

Potrivit tradiţiei eretic era cel care se abătea de la adevărata credinţă. Dar ce anume definea această adevărată credinţă? Şi de ce era numită astfel?

Primele comunităţi creştine, din vremea apostolilor, aveau aceeaşi credinţă şi se rugau împreună; toţi respectau autoritatea apostolilor.

Între grupurile de creştini circulau numeroase Evanghelii precum cele ale lui Matei, Marcu, Luca, Ioan dar şi Toma, Filip, a Adevărului etc. ca şi imnuri secrete atribuite lui Iisus sau discipolilor Lui.

De ce s-a modificat această situaţie către sfârşitul secolului al doilea? De ce creştinismul s-a transformat într-o instituţie ce avea în frunte o ierarhie pe trei niveluri: episcopi, preoţi şi diaconi care se dădeau drept păzitorii singurei "adevărate credinţe"? Cine a operat aceste schimbări şi din ce motive? De ce anumite texte au fost excluse şi declarate "eretice"?

În ochii lui Irineu, gnoza era cea mai nefastă dintre deviaţii. Ea se baza pe experienţa personală şi pe unirea cu Dumnezeu, minimaliza rolul preoţilor şi episcopilor şi se opunea constituirii unei puteri bisericeşti.

Aşadar, episcopul din Lyon s-a apucat să distrugă gnosticismul, descurajând demersul personal în favoarea unei credinţe colective, indiscutabile, graţie instaurării unor dogme definitive. Astfel s-a întâmplat ca Noul Testament încăput în mâinile lui Irineu să fie cernut prin sita deasă, prescurtat, adăugit sau modificat după interes, pentru a ajunge la ansamblul de texte ce se cunoaşte astăzi.




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

mai fratilor... - de enigmescu la: 04/08/2004 07:12:01
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
ce se intampla daca cineva ucide intr-un accident de masina DIN NEATENTIE?- ca rareori se intampla sa fie deliberat. ce se intampla daca din aceeasi neatentie impingi ghiveciul peste pervazul geamului direct in capul vecinului de vis-a-vis cu care nu erai totusi in cele mai cordiale relatii? ce se intampla daca barbatul venit acasa isi gaseste femeia cu altul in pat si-i osandeste pe amandoi instantaneu la o moarte tragica?- cati ar fi in stare sa suporte asa ceva si s-ar abtine de la a le aplica pedeapsa cuvenita?
eu personal m-am gandit de multe ori la aceste aspecte ale dreptatii si justitiei fara de care lumea s-ar prabusi. initial am gandit ca multi dintre cei de aici, de aia le si inteleg si accept pdv. dar eu as fi ceva mult mai practic si mai putin inclinat spre pedepse capitale. asadar de ce mai intai nu le-ar fi tatuat pe frunte/obraz/mana ceva care sa-i recomande ca pe niste oameni periculosi??? va dati seama ce impact ar avea asupra lor dar si asupra noastra ca cei care vrem sa ne ferim de ei. intr-un fel s-ar exclude pur si simplu din viata sociala.
in ce-i priveste pe recidivisti, e alegerea lor si trebuie s-o respectam, nu-i asa? daca le place acolo, in casuta cu muscate, unde pot fi luati drept fetite la orice ora..., n-au decat. eu nu ma opun, pot sa stea acolo cat vor, insa pe bani munciti de ei, nu pe ai contribuabililor. pot sa aiba si piscina daca vor, numai sa si-o plateasca singuri.
in alta ordine de idei, mi se pare ca inchisoarea ar trebui totusi conceputa ca un mic iad pt. cei ce-i calca pragul. asta nu din rautate pt. ei ci ca o masura de precautie: sa faca tot posibilul sa nu revina, sa nu recidiveze. altfel, daca stau ca la hotel si incepe sa le placa, ce garantie putem avea ca nu o duc mai bine decat in lumea de dincolo de gardul ghimpat si ca n-o sa caute sa revina? daca ar fi dupa mine l-as pune pe fiecare in celula lui, nu prea mare, (singuratatea omoara, ca sa zic asa, mai mult si mai bine decat orice alt instrument) iar la dispozitie nu i-as lasa decat strictul necesar, nici vorba de luxuri. apoi soarele nu l-ar vedea decat o data pe saptamana, ca sa-si aduca aminte la ce a renuntat atunci cand a ales o viata dincolo de lege. apoi vizite... cel mult o data pe luna. pachete...? eu cand faceam armata si-mi aduceau ai mei pachete la unitate, de-mi gaseau sergentii ceva imi aruncau tot. cica: "ce, ba, ii zici lu' ma-ta ca n-ai ce manca aici, sau ca-i mancarea proasta?" asa ca pt. puscariasi ar fi bun un regim sever ca in armata, sa faca instructie zi de zi si sa fie modelati(educati) ca plastelina. asa le-ar mai fi frica, poate si rusine.
dar ce ne facem cu suprapopularea puscariilor? dar cu cazurile de detinuti "ilegal", adica detinuti cu acte in regula dar cu vina contrafacuta?
just me
practica si religia? - de Qbelle la: 04/08/2004 13:18:42
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Ce ma nedumereste intotdeauna la astfel de explicatii sunt explicatiile stiintifice in materie de religie...de ce oare vrem cu obstinatie ca totul sa ne fie stiintific explicat?!

Eu vad credinta ca fiind iubirea de Dumnezeu. Ori iubirea a incercat sa fie explicata stiintific de cineva? Care e reactia chimica care ne face sa ne indragostim? De unde provine ea? Si de ce exista? Evident ca omul, asa cum este construit el este mai mult decat un context de ritual de imprerechere...Si atunci, vin si ma intreb ce legatura are credinta unui om cu explicatiile stiintifice? Daca iubim un Dumnezeu, de ce avem nevoie de palpabil?

Oare unii dintre noi n-am iubit oare persoane nepotrivite, crezand in ele orbeste, uneori impotriva evidentei?

Sunt chiar curioasa daca mai gandeste cineva asa...

Q
Primita prin e-mail..nu chiar banc. - de Jay la: 04/08/2004 18:25:17
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa
raspunda la urmatoarea intrebare: "Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?"


Un student a raspuns ferm: "Da!"
Profesorul a pus o noua intrebare: "Daca Dumnezeu a creat totul
inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem
observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu e cel rau?
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, lasand profesorul
sa concluzioneze ca el a "demonstrat" ca "credinta in Dumnezeu" este o
poveste pentru copii, deci prea putin credibila.

Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare.
Studentul s-a ridicat in picioare si a intrebat: "D-le Profesor,
starea de frig exista?"
"Bininteles!", i-a raspuns profesorul. "Ce fel de intrebare este
aceasta?", a continuat profesorul... Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig,
n-ai tremurat niciodata?
Proaspatul student raspunse: "De fapt starea de rece nu exista. In
concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta
de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata
vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta
totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa
cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in
organism."

Si, continua studentul, "intunericul exista"? "Bineinteles!" raspunse
profesorul. De aceasta data studentul zise: "Va inselati din nou,
domnule Profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar
absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu
poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga
intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina.
Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se
intampla cand nu avem lumina.

In sfarsit studentul il intreba pe profesor, Domnule Profesor, exista
raul absolut?" profesorul ii raspunde "Bineinteles ca exista, dupa cum am
mentionat la inceputul discutiei, vedem violuri, crime, violenta
peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului."

Studentul raspunse " Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel
cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat
de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima
omului.
Dupa toate acestea, profesorul isi dadu jos palaria si nu mai spuse nimic.


Numele acestui tanar este ALBERT EINSTEIN.

#18987 (raspuns la: #18949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fratele meu cu destin incert - de enigmescu la: 05/08/2004 05:28:09
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
citindu-ti mesajele ma gandesc adesea la tine ca la o persoana ce vrea sa vada cu tot dinadinsul soarele fara a tine ochii deschisi. nu stiu care a fost scopul editarii ultimului tau mesaj aici dar ce stiu e faptul ca exista in el destul de multe inadvertente pe care le poti descoperi, numai sa vrei asta, citind de pe un site (http://www.geocities.com/athens/delphi/5647/rel48.htm spre ex.) informatii legate de gnosticism, ce a fost, cand s-a format, ce a propovaduit si cum a fost combatut de Biserica primara. n-am sa ma lungesc dandu-ti explicatii legate de acesta ci am sa concluzionez doar spunandu-ti ca exista enorme greseli in invatatura gnostica, o invatatura sincretista, un fel de ghiveci, de amalgam fara gust si forma certa. dealtfel chiar si descoperirea textelor pomenite de tine vine in ajutorul intelegerii ariei de care s-a folosit acest curent sectar care nu este nicidecum infatisat ca unul ce are legatura cu invaturile Bisericii Apostolice. este o erezie ca toate celelalte sprijinita pe teze gresite si interpretari sterile. ce e mai rau e faptul ca aceste texte sunt considerate originale in sensul ca ar fi scrise de persoane sfinte ce s-ar fi aflat in preajma lui Hristos. dar uitam asa usor ca inca din timpul vietii Mantuitorului au existat schisme si voci care I-au rastalmacit invaturile? uitam ca pana si intre Apostoli au existat unele disensiuni si neintelegeri care au fost mai apoi rezolvate IN SOBOR? da, soborul episcopilor a avut si are menirea de a tine credinta dreapta, nealterata si nedistrusa de viermele trufiei sau al neintelegerii. acele texte sunt vadit contrare invaturilor Scripturii si de aceea n-au fost admise in canonul ei. si da, sunt originale, dar in sensul ca apartin unor persoane ce au trait in primele secole, persoane ce s-au considerat destul de sfinte si de mature dpdv teologic pt. a da sentinte si a explica relatia noastra cu Dumnezeu prin prisma unor idei preconcepute si subiective.
un aspect f. f. important imi pare a fi faptul ca nu-ti pui o intrebare pe cat de decenta pe atat de simpla: cum se face ca aceste texte au fost combatute de atatia oameni sfinti ai Bisericii, in timp ce adeptii lor n-au fost decat cativa, chiar si aceia fara a avea un numitor comun? adica ti se pare normal sa dam crezare unor texte, cum am mai zis, indoielnice (de calitate indoielnica, nu cu vechimea indoielnica!) si sa ne indoim de mesajul biblic actual fiindca cineva s-a opus mediatizarii lor? pai bine mai, pana si o carte cu continut fanatic (nu neaparat religios) sau care incearca sa scimbe invataturile bune si folositoare de veacuri va intampina o rezistenta acerba chiar in zilele noastre, pt. ca cenzura functioneaza si trebuie sa functioneze daca vrem sa avem traditiile si invataturile vechi de milenii.
zici urmatoarele: "creştinismul s-a transformat într-o instituţie ce avea în frunte o ierarhie pe trei niveluri: episcopi, preoţi şi diaconi care se dădeau drept păzitorii singurei "adevărate credinţe""... cum sa se transforme intr-o institutie cand ea exista deja inca de pe vremea Apostolilor? citeste istoria bisericii, dragul meu, si vezi ca Andrei, primul chemat de Hristos in ceata Apostolilor, a propovaduit cuvantul in partile Dobrogei de azi hirotonind episcopi. la fel au facut toti Apostolii, pe unde au trecut au pus episcopi, preoti si diaconi. si ca sa te convingi de adevarul acesta citeste in Faptele Sfintilor Apostoli despre primul act martiric mentionat dupa crucificarea lui Hristos, act pastrat in aceasta Biblie pt. unii fara valoare. e vorba de martiriul Sf. Ap. si Arhidiacon Stefan. vezi ce spune el acolo si gandeste mai profund inainte de a trage concluzii. apropo, vezi ca pana si diaconia era o treapta cu subtrepte, asadar sistemul exista deja pe vremea cand probabil nici nu se scrisesera macar acele suluri (cu valoare istorica si fara valoare teologico-dogmatica pt. crestinism).
in plus mai tine cont de acestea: -"manuscrise copte scrise in sec.3-4 in dialect sahidic" (gnosticismul a fost combatut pe la mijlocul secolului al doilea); -"par a fi traduse din greaca". asadar nu sunt chiar asa de originale cum se spune. apropo, ca tot am ajuns la capitolul vocabular, pana si in limba romana cuvantul "original" poate sa insemne nu numai originea (de la...) ci si originalitate, adica noutate.
mai multe despre toate acestea numai daca va fi necesar. astept si de la altii ceva completari, nu ma lasati singur sa ma lupt cu balaurul asta, please! :}}}
just me
#19055 (raspuns la: #18940) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
se putea sa nu...? - de enigmescu la: 05/08/2004 06:11:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
altfel nu te-as mai recunoaste, cu fata ta fandosita si vesnic surazatoare care zice tuturor, asemeni unor pastori care veneau prin Ro cu mesajul evanghelic imediat dupa 89 crezand ca suntem un popor barbar si fara Dumnezeu: fiti liberi in cuget si lepadati de la voi invataturile pe care le aveti de 2 mii de ani, nu aveti nevoie de ierarhie bisericeasca, de Sfinte Taine, de botez, de cununie, de cruce, de Maica Domnului, de Liturghie, de parastas si de toate celelalte. culmea e ca de ceva timp le fac ei insisi in propriile case de adunare. dar sa revin. tu incerci sa ma/ne inveti cum sa-mi/ne apar/am credinta de prostii ordinare strigate in gura mare peste tot, asta doar de dragul "libertatii"? stii ce a zis un Sf. Parinte cand i-au fost aduse acuzatii ca minte, bea, nu tine post si desfraneaza? da, marturisesc, pe toate acestea le-am facut! dar cand i s-a aruncat in fata ca profaneaza sfintele invataturi atunci a zis: nu, asta n-am facut-o! prin urmare n-am sa stau sa ascult cu gura cascata la ce spun unii ca tine, doar de dragul "comunicarii" si "libertatii", fiindca am dreptul sa te combat pt. invaturile gresite si intrebarile cu substrat pe care le pui. asta, ca sa zic asa, tot in numele "libertatii" si "comunicarii"! stii ce fac grecii cu ereticii care le invadeaza viata cu carti de tot felul? le dau foc la tarabe si la brosurile scumpe date pe gratis. numai noi, romani smeriti si cu simtul NEraspunderii, ii lasam pe toti sa ne calce credinta in picioare, ba chiar unii calca pur si simplu peste traditiile celor care acum odihnesc in pamant, calca peste chiar crucile de la capataiul lor. ori eu asta nu pot accepta, fie ca vine de la un strain, fie ca vine de la un roman. am sa strig sus si tare ca nu-i pot suferi pe toti lingusitorii aia rotofei si rumeni care incearca sa dezbine biserica si s-o rupa ca pe camasa lui Hristos. am sa spun ca si Proorocul David in psalmi: "ravna casei Tale m-a mancat"! nu vreau sa ma manance ereziile, macar atat am sa pastrez curat in sufletul meu, CREDINTA, daca faptele mele nu vor fi totusi vrednice de lauda.
referitor la obroc... e o pilda data de Hristos unde Se aseamana pe Sine Insusi cu lumina lumii care nu trebuie ascunsa sub pat sau obroc, ci se pune in sfesnic ca sa lumineze la toata lumea. vrei sa ne luminezi mintile? cum ai putea sa faci asta de vreme ce ochiul tau e intunecat, zice tot Hristos.
referitor la indemnuri... trebuie sa-ti desenez ca si la copiii mici: cartea Scripturii insasi este o carte plina de indemnuri. ce facem, le lepadam si pe acelea fiindca suntem prea siguri pe stiinta noastra si n-avem nevoie de indicatii?
iar in ce priveste siturile respective mai incearca. oricum sfaturiortodoxe, asa cum ti-a mai recomandat cineva, este intre cele mai bune. daca nu vrei sfaturi de la ortodocsi si vei cauta in alta parte, ca de ex. in gnosticism, vei afla o multime de alte intrebari inainte de a te fi edificat asupra celor dinainte. asa ca spor la treaba!
just me
#19059 (raspuns la: #19045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
(hihihi!) :}}}}}}}} - de enigmescu la: 05/08/2004 09:28:48
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
pe cuvantul meu de hermafrodit la minte ca ma distrez copios!!! ssst, sa nu zici la nime', ca astia is in stare sa se-mbete de bucurie la auzul vestii.
tot la fel de sincer ca si Domnita afirm aci, asa ca sa auda toata lumea, ca n-o urasc si nu-i port pica pt. nimic. pot zice chiar ca-mi place cum scrie si-si enunta ideile. iar in numele adevarului zic cu mana pe inima ca de la inceputul discutiei acesteia care a degenerat oarecum, am incercat sa o provoc la un dialog mai amplu. din nefericire, asta probabil ca sa nu mai fiu asa mandru, "gospodarirea" s-a produs cam ca la nivel de CAP. asa ca recunosc ca am ratat o buna ocazie de-a-mi intari doctrina de partid. eh, o sa-mi pun cenusa in cap si-o sa ma imbrac in sac si-oi manca numa' o coaja de pane pe zi da' tot nu ma las pana nu pun la punct ce-am inceput.
acuma referitor la...vecine..., de unde ai scos-o pe aia: "cum ai recunoscut deja ca ai facut-o, si-anume printre 'vecine'"? bre femeie, io nu m-am dus la vecine, cel mult la Wecinul Costica! :} ce ti-am zis aclo o fo' numa' referitor la divertisment: dans, joc..., nimic altceva. e adevarat ca am invatat jocul popular si dansul direct pe la nunti cerand celor mai cunoscatoare sa ma invete si pe mine. mah da prost mai sUnt, am crezut ca intelesasi substratul de ozon subtiat. nu-i nimic, poate data viitoare.
cu varsta am nimerit-o, zau asa, ca exact la 30 ma gandeam, nush de ce. poate finca si io mi-s de tot atata vreme sub soare. da' daca chiar vrei sa-mi raspunzi la o intrebare care ma chinuie zi si noapte, de nu mai am nici somn si nici liniste, poate-mi zici de prin care parti esti (pare ca de prin Moldova...). daca e asa atunci ai circumstante atenuante si te pup pe urechiusele tale cu cercei din canepa rosie, luati-as pielea-n bat!... :}}}}}}}}}}}} ah, incearca numa' sa raspunzi la asta ca-ti arat io tie unde o-ntarcat mutu iapa si surdu o pus closca pe motan. aghia astept. toparlanu' di mini, cum di mi si perindi tati pin fata ochilor ca la cutia ceia di-i zic aistia televi'zor bre... auzi tu, sim' zici ea mii ca rata-mpungi si corcodusu' face...cu ochiu. ie n-o vazut filmu' "plutea o manga pi Siret", sau asela "moara cu zaruri"... mai are di mancat o tir' di maliga.'
hai, tati celi buni, ca celi reli le-am pus la co...dos.
just me
#19065 (raspuns la: #19061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
evrika!...striga el. - de enigmescu la: 05/08/2004 10:16:17
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nu fi naiv, credeai ca nu ma asteptam la raspunsul asta din partea ta? era cel mai simplu mijloc de a scapa pe o portita dosnica, fiindca matale inca n-ai catadicsit sa raspunzi in vreun fel AFIRMATIILOR mele. in schimb ai catadicsit sa-mi scoti un citat dintr-un context, exact ca fratii nostri cu tendinte sectare, si sa faci din el cap de afis. frumos, n-am ce zice. dar mai mult de atat nu poti. n-ai cum fiindca adevarul ti-e impotriva si nu poti lupta fatis cu el. ceea ce vrei sa faci aici aratand nici mai mult nici mai putin ca ierarhia bisericeasca e o inventie omeneasca, arunca o lumina intunecata asupra lucrarii tale (pot zice) de propovaduire. nu stiu de ce dar tare imi seamana ideile tale cu cele in care se zicea ca n-avem nevoie de capi, de oameni instariti si mai ales de cei invatati. da, pt. ca sta in firea lucururilor ca marea masa de oameni sa fie condusa. sa-ti amintesc despre parabola imparatului plecat departe si care se intoarce la vremea roadelor sa-si ia plata? sau de aceea in care isi trimite mai intai slugile, apoi chiar pe fiul sau ca sa-si ia partea lui de roade, iar slujitorii lasati acolo ii omoara pe toti trimisii? ce arata asta? ca exista ierarhie, domnule! si mai mult decat atat, aminteste-ti cel putin doua lucurui insemnate: Hristos s-a supus stapanirilor (exista o sumedenie de referiri biblice) si a poruncit Apostolilor sa nu se razvrateasca (chiar si atunci cand a fost vandut iar Petru a taiat urechea slujitoului), apoi chiar a platit darile cerute de stapanitorii romani (fragmentul referitor la prinsul pestelui din gura caruia va scoate banul dajdiei).
vorbesti de "adunari locale"... unde se adunau crestinii pt. slujbe si citirea Evangheliei, omule, in teatre, pe stadioane, in piete, in discoteci, in baruri, pe malurile raurilor??? de ce nu zici ca aveau locuri special amenajate, asa cum se putea de frica iudeilor si a persecutiilor romane. arheologia e plina de astfel de locuri in care se adunau crestinii si in care, de multe ori, erau ingropati de vii de persecutori. chiar unele locasuri pagane au fost transformate in biserici dupa vestitul Edict de la Mediolan, edict prin care Constantin cel Mare NU a adus crestinismul CI A DAT LIBERTATE ACESTUIA. cuvantul "basilica" de provenienta latina a patruns si la noi dand numele de biserica. ce era basilica, stii domnia ta? faci niste confuzii grave incercand sa arati cu degetul spre preotie. dar probabil ca nu te deranjeaza atata faptul ca toti crestinii se aduna de obicei intr-un anume loc, ci faptul ca se aduna IN BISERICA. poate ca daca nu i s-ar mai zice biserica ar fi ok si pt. tine. sa se numeasca, domnule, cort, ca-n Vechiul Testament. atunci ai cauta pricina si la ala? sau deja ti-am mai dat o pista de aterizare fortata: Cortul Marturiei. nici nu poti banui macar in ce te bagi cu asa-zisele tale cunostinte. daca vei citi numai si VT ar fi de ajuns ca sa intelegi rostul/rolul unei cladiri speciale pt. adunarile credinciosilor.
acuma una peste alta, poate nu inteleg eu mesajele tale, poate ca vrei sa se adune toti la tine acasa, unde faci dragoste cu femeia ta, unde injuri, unde te uiti la filme porno...
just me
#19068 (raspuns la: #19058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
recunostinta - de carmentopa la: 05/08/2004 11:54:32
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Draga domnisoara, a-ti asculta parintii nu este un act de recunostinta!
Fericirea personala incepe cu educatia primita cu si prin sfaturile parintilor. Asadar a tine cont de ce spun parintii e , pana la urma, o chestie de educatie!
Cu exceptia situatiilor in care parintii isi sfatuiesc copiii sa faca alegeri in interesul propriu, toti cei care au copii nu doresc acestora decat ce e mai bine pentru ei! Cand copiii ajung maturi, parintii isi spun parerea care, de cele mai multe ori, este reala! Felul in care o fac poate genera asa-zisul SRG (Sindrom Romeo si Julieta), care consta in accentuare convingerii ca, daca nimeni nu e de acord cu dragostea noastra noi o sa murim din dragoste! De cele mai multe ori obstructia puternica a parintilor ii face pe tineri sa nu mai observe ce ii desparte ci numai ce ii apropie, lucru care le poate fi fatal!
Daca la mijloc nu este chestie de orgolii si mandrii stupide atunci flerul parintilor este real! O spun din cunostinta de cauza! Parintii ne cunosc cel mai bine, ne stiu sensibilitatile si reactiile, ne cunosc sufletul!
In ce priveste chestiunea amestecului de etnii, as dori supun atentiei mesajul Bibliei. V-ati intrebat de ce Dumnezeu interzice amestecul raselor? E bine sa reflectam "fara ura si patima!" Dragostea nu poate surmonta chiar toate barierele si, chiar daca e asa de speciala si reuseste sa treaca peste primele, ajunge, cu timpul sa nu mai faca fata celor ce urmeaza in anii in care in locul feromonilor, ne iubim cu adevarat cu sufletele! Daca la inceput iubirea ne implica doar pe noi, 2 persoane indragostite, cu timpul integrarea in grup, familie, societate, poate ceea mari probleme. Diferentele de obiceiuri, cultura, religie nu put fi ignorate.
Nici situatia in care exista diferenta de studii nu e de neglijat. In cazul in care femeile sunt cele fara scoalai...lucrurile merg mult mai bine decat in situatia inversa! Barbatii sunt orgoliosi si chiar daca nu recunosc de la inceput...cu vremea...apar probleme si inca unele foarte grave!
As dori sa inchei cu o sugestie: incercati, draga domnisoara, sa analizati la rece opozitia parintilor!
Dupa ce veti trece de fierbinteala asta o sa intelegeti ca nimanui nu ii aduce noroc amaraciunea produsa propriilor parinti.
Sigur, veti face cum doriti caci sunteti adult si libera! Dar...libertatea adesea e o povara caci alegerile, bune sau rele, trebuie sa ti le asumi cu toate consecintele ce decurg de aici.
Va doresc fericire! Pana la urma fiecare gaseste ce cauta si are ce merita
Succes si intelepciune in alegerea ce o veti face!
conforn parerii datE mai jos - de Alice la: 05/08/2004 12:11:31
(la: Gramatica si butélia)
bey, ea termenati, ca ieu acush'k la purecat ce a-ti scris in ultima vreme (s-au ultimu timp) si sa vezi atuncisha gresali di tat fielul: ortografice-ortopedice-si-de-punctoatie (bre, voi n-auzise-r-ati ca nu-i voe de pus virgula intre sujet si predicatu aferent?), semantice, grosolane incalcari ale regulililor, pi ce de ce lea fact aea, nu sa demonstram nuoi ca le potem incal-ca???
haida-de!

ca cere-ti batae!
#19079 (raspuns la: #19056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alegerea a fost deja facuta ! - de (anonim) la: 05/08/2004 15:38:03
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Eu sunt de circa 20 ani in occident, impreuna cu familia, adica sotia si 2 copii care acum deja nu mai sunt copii, fiecare a ajuns la meserie si traiesc pe picioarele lor. Deci, noi suntem acum "acasa" ca sa fie clar, orice ar zice cineva ca nu se poate, ca tara unde te-ai nascut etc etc. Asta este realitatea daca place unora sau nu, noi ne simtim foarte bine, avem prieteni si romani ca noi si straini de pe aici, nu facem vreo diferenta, calitatea omului in primul rind si pe locul 2 originea.. cred ca este normal asa. Desigur cind ne intilnim cu romani avem alte subiecte de discutat, poate unele mai aproape de sufletul nostru, amintiri de pe vremea copilariei care sunt intotdeuna frumoase dar si altele neplacute de pe vremea comunismului, dar atit. Totul este de domeniul trecutului !.
Asadar, daca asi cistiga ceva in plus, cu atit mai bine, asi avea mai mult de cheltuit aici !!!
Hotie - de Petre Buzoianu la: 05/08/2004 17:01:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Practica acestor concursuri cu cedare drepturilor, nu a fost inventata ieri, si in nici un caz nu este specifica Romaniei.
Imi amintesc ca acum vre-o 20 de ani, la inceputurile carierei mele am vrut sa particip la un concurs similar organizat de American Airlines.
Astia, pe vremea aceeia pretindeau ca la toate imaginile inscrise in concurs sa le cedezi drepturile. Mai tirziu am aflat ca de fapt, concursurile astea nu sunt administrate de organizatia in numele caruia se fac, ci aceasta angajeaza o firma specializata in genul asta de concursuri care le organizeaza in numele ei.
Evident, profitul si pentru unii si pentru altii iese din cantitatea enorma de imagini al caror drept tocmai l-au capatat si pe care si il impart
A te scandaliza de situatia asta nu inseamna nimic si nu rezolva nimic, cel mai simple este, nu participi.
#19109 (raspuns la: #19088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Pt. Destin - de Little Eagle la: 06/08/2004 07:25:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am mai scris de cateva ori si iar repet pt. ca gandesc o mare intelepciune in cuvintele unui om sarac si simplu,care nu a vrut bogatii nici alte lumi si pamanturi,a ales de multe ori sa se retraga ,sa-si conduca tribul departe de lupte decat sa foloseasca el insusi un mod de a pedepsi pe invadatorii englezi,francezi ori...so called americans!Poate un fel de Mahatma Ghandi inainte ca acesta din urma sa se fi nascut.

Dear Destin,tu esti un om intelept,multi in cercul nostru la cafenea avem o inteligenta mare,nu suntem nici dobitoci nici ramasi in urma,desigur ca ne certam mereu unul cu altul/alta,sau altul cu altii si altii cu altul si in final unii cu toti ceilalti de parca there's no tomorrow!

Nu cred ca este necesar.Nu noi ne certam intre noi(ca suflet)ci lasam frau liber ego-ului sa -si exprime tot ce zace in el selfish si raul iese afara mereu,nu e bine.Daca cineva vorbeste si da ex. legate de Jesus,de ce oare trebuie sa critice pe un altul ca si cum este vinovat si ar merita luat la pietre si de ce nu crucificat...?De ce acela ce critica e mereu nervos si suparat impotriva lumii parca?
Atunci unde este pilda lui Iisus?Ce sfaturi si ce invataminte ar fi dat el discipolilor lui sau tuturor,daca i-ar fi luat la palme verbale si mereu urlat la ei si fiind nervos si suparat?Oare nu exista ceea ce se numeste compasiune si intelegere dar si rabdare pt. orice in viata?

Odata Iisus a mai spus ceva legat cu ...palma data pe un obraz si el ar intoarce pe celalalt....
Acum scriu nu neaparat tie Destin ori Enigmescu ori cine stie cine altcineva ci in marele general.Eu personal real as dori sa cred in Dumnezeu sa fiu ca Iisus de ex. dar stiu ca este mai mult decat f. greu,insa incerc si nu ma voi bate niciodata cu pumnii in piept ca sunt crestin de cutare ordin ori credincios in cutare religie sau credinta.
Pt. ca stiu ca a iubi pe Dumnezeu este aproape imposibil si totusi pt. o mana de oameni in tot acest univers nu a fost ori este nerealizabil,pt. ca daca vrei sa te consideri credincios in Jesus de ex. atunci...neaparat TREBUIE(imi pare rau de majuscule,real am dorit sa subliniez importanta)sa traiesti viata lui.....

Intreb de curiozitate daca cineva cunoaste ori a auzit de astfel de persoana?
De aceea sunt retinut si nu spun ca iubesc real pe Dumnezeu,stiu totusi cine este si invat mereu privind in jurul meu natura in care-l vad si mai greu dar incerc...sa-l vad si in oameni,cel mai greu!Pt. ca trebuie sa fii detasat de orice stare de spirit rea si sarenunti la orice manifestare a ego-ului ...e f. greu!!!!

Dar ,exista lucruri mai simple in drumul de a afla pe Dumnezeu si in fapt ...a-l descoperi in tine insuti.Si ele mereu au fost exprimate ca pt. mintea noastra de avatarii lumii,prin pilde si parabole,ca in trecut cand mintea umana nu era chiar asa de ridicata....dar azi inca nu este decat tare putin...si atunci ce face Dumnezeu?
Se coboara la mintea noastra si ne da ceva de gandit o regula,sa zicem in viata.El NU poate vorbi in limbajul lui real unora ca noi,vasta majoritate pe glob si univers,atunci misiunea lui ca avatar(cuvantul in trad din indiana=incarnare directa a lui Dumnezeu in forma umana)devine acea de dascal si te invata sa intelegi la acea anume viata din timp si istorie a lumii de ce a venit si revine si fiecare,pt. ca fiecare societate are un anume grad si nivel de dezvoltare materiala si spirituala,va avea in concordanta,anumite precepte pt. acea vreme,spuse de avatarul de atunci.

Iisus a fost acum 2000 ani,desigur,azi e alta viata si epoca,dar realul sens si mesaj este si va fi si a fost mereu acelasi spus in diverse forme,dar il vezi la fel si la primul avatar(Abraham),apoi Zoroaster,Rama,Krishna,Buddha ce au fost inaintea lui Iisus,si apoi si la Mohamed si in final Baba .Toti au trait intocmai preceptele sfinte,nu vei gasi niciodata in vietile lor o minciuna sau o greseala,astfel de "oameni" sunt avatarii lumii si ei formeaza un anume ciclu istoric,nimic in univers nu este intamplator!

Este destinat!
Sa fac o analogie simpla,gandeste ca tu esti profesor de facultate,oricare ar fi ea.Acum ai o varsta si o experienta de viata si munca si studii si cultura si intelepciune.Deodata te trezesti in fata unor copilasi de clasaIa primara si trebuie sa-i inveti ceea ce stii tu...oare crezi ca vei putea sa le explici in cuvintele tale si termenii la care ai ajuns in studii?In nici un caz!
Pt. ca NU te vor intelege,e ca si cum Einstein ar explica teoria lui unui copil de 7 ani!
Ce faci atunci sa fii inteles?Te cobori la mintea lui si folosesti....parabole,scurte istorioare,in cateva cuvinte(nu ca mine acum de scriu un roman deja!)sa fie pe intelesul lui si neaparat dai un ex. prin tine insuti altfel,la ce buna e vorba daca nu e sprijinita de fapta?

Si cam asa a fost mereu,mesajul mereu acelasi,f. simplu....dar omenirea nu s-a schimbat deloc!De aceea un avatar sa vina NU e de ajuns...

Vorbim mereu de Dumnezeu la cafenea si ce piosi suntem ori mistocari sau atotcunoscatori in toate....si de fapt inca si azi nu stim habar de nimic.
Eu zic asa: hai sa fim cu totii prieteni,sa ne iubim intre noi(hey!NU va ganditi acum la acel Ozzy din trecut fustangiu,okay?)si sa invatam unii de la altii si restul va veni de la sine.

E oare greu?De ce suparari si suferinte chiar aiurea?Oare merita efortul?Nu cred,ganditi acum ce-i mai important?Sa ne injuram unii pe altii ori sa ne iubim si daca odata soarta va fi sa ne puna fata-n fata pe unii din noi,ce fericire ar fi sa ne luam in brate !!!

NU am scris astea deloc cu idea si la adresa ta Destin ori Enigmescu ori oricine din lumea toata!Imi sunteti frati oricum si a va judeca nu-i bine,dar imi pot spune opinia si cine o accepta e okay.Nu am puterea de a judeca....sunt un nimica in acest univers dar asta sunt si chiar un nimica am dreptul sa vorbesc,dar niciodata ca un avatar!

Sper ca la un moment dat limbajul meu din trecut prin care am ofensat pe f. multi si pareri si opinii ce am avut nu au devenit treptat un mijloc de initiativa de exprimare pt. altii...stiu din experienta inca din...scoala generala...

Hey,acum nu vi-o luati in cap!Inca sunt mare fan al amicului Ozzy,port cele 4 perechi de shades(ochelari de soare pt. cei ce nu stiu slang american)trimise de Sharon,unii f. inchisi de soare puternic,altii albastii,altii purple altii pink.
Depinde cum e vremea ii port mereu,si in casa.
La fel imi place muzica lui,si rock si heavy metal si tech-industry,si desigur si The Doors,Motorhead etc.
Asta nu inseamna ca-s un depravat si drogat si antichrist!I am a free man si vreau in viata asta sa fiu cum sunt,in cea care vine poate voi fi cine stie in ce alta tara si poate femeie,poate saraca,poate f. bogata,doar karma stie si sanskaras,altadata va scriu ce-nseamna sanskaras ori samskaras.

Cert e ca sunt fericit cum ,sunt ca iubesc ca am trait din plin si gustat din multe placeri sexuale ale vietii,am suferit in Ro., am avut si clipe fericite acolo dar nu as mai trai acolo deloc.
Deci brothers and sisters,let's be friends,love is all you need...how right was John Lennon.also a Baba Lover!
De la cine credeti ca au venit ideile lui "give peace a chance"si altele?De la cine credeti ca i-au venit ideile si filosofie si politica lui Mahatma Ghandi?
Cine credeti ca l-a invatat sa-si iubeasca aproapele, sa fie simplu dar puternic in gandire si fapta si mai ales onestitate?Cine credeti ca i-a spus ca unica solutie este rezolvarea oricaror probleme pe cale pasnica si prin .....LOVE&PEACE?

Cum am scris la inceputul romanului meu,e vorba despre aceste cuvinte ce in final sunt rezumatul a tot ce am scris acum.
Din pacate nu simt nevoia sa traduc...sper ca cine stie engleza si toti stiti,sunteti inteligenti,vor accepta asta:

"We do not want churches because they will teach us to quarrel about God,
as the catholics and protestants do.We do not want to learn that.
We may quarrel with men sometimes about things on this earth.But we never
quarrel about God.We do not want to learn that."

Chief Joseph(Nez Perce/1840-1904/Iroquois nations)

Nu stiu de ce am scris atatea cand acest mare intelept indian si mare CHIEF a spus totul in cateva cuvinte?

Destin,stii cum sunt fratii mei?Intelegi ce vor sa spuna doar privindu-te in ochi si la fel ii intelegi si tu...putine vorbe,multe doar prin gesturi.Un european ca noi ori chiar si....asa zis american.,da din gura mereu,ca mine,chestia e ca in prezenta lor sunt f. mut,nu am de ce vorbi cand ne putem intelege perfect prin liniste....a fi tacut...e o arta in final...mai vorbim si nu crede ca te-am criticat,ori pe numeni de altfel,departe de mine!!!

LOVE&PEACE,
Ozzy




































































































#19146 (raspuns la: #19142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pescarus - de (anonim) la: 06/08/2004 15:00:00
(la: Viata gay...romaneasca!)
Ai dreptate, eu sunt gay de cand am constientizat asta, sa stii un lucru, eu niciodata nu mi-am facut complexe in privinta a ceea ce sunt, cum vorbesc, am o voce feminina, nu s-a schimbat prea mult, ma comport absolut normal, recunosc ca in timpul copilariei ma mai prosteam, imitand femeile si dorindu-mi sa fiu fata, dar spre adolescenta am desoperit ca e mai bine cum sunt si am cunodcut oameni minunati care mi-au inseninat viata, sunt de 2 ani cu iubitul meu, ne intelegem foarte bine si suntem fericiti.
Cred ca e minunat sa ai incredere in tine si in partenerul tau si sa nu pui la suflet ceea ce zic unii, si mie mi s-a mai intamplat, dar stii ce mi-am zis, eu iubesc mult folclorul si traditia populara, are atat de multa intelepciune si niciodata nu am auzit de hulirea altor oameni, am asa un fel de crez inspirat din folclor, suna asa ,,Si-am gandit asa de bine/ Ca imbatranesc ca maine/ Si nu-i rau daca iubesc/ Chiar daca ma prapadesc" . De fapt e un text, cred ca spune totul,
Foaie verde pelinita
Pe cand eram copilita
Pe maicuta o iubeam
Alte griji nu mai aveam,
Dar de cand m-am facut mare
Mi-a iesit dragostea-n cale.
Si nu stiu ce sa mai fac
De ea cum sa fug, sa scap
De toate m-ai invatat
De dragoste ai uitat,
Care boala e mai grea
Pentru inimioara mea.
Mi-a raspuns a mea maicuta
Dragostea-i grea suferinta,
Si-am gandit asa de bine
Ca imbatranesc ca maine,
Si nu-i rau daca iubesc,
Chiar daca ma prapadesc.(Aneta Stan)
Concluzia se regaseste spre final, oamenii sunt cum sunt dar cel atotputernic ne iubeste, eu nu cred in Apocalipsa, poate daca omenirea se autodistruge, dar Dumnezeu nu cred ca isi doreste sa murim, sa ne separe, atata timp cat Dragostea uneste doua inimi, ceilalti nu au nici o putere, si nici nu au dreptul sa judece.Asta e important, celelalte sunt frunze in vant. Iar bisericosii, care ne spun ce e bine sau nu, aceste legi sigur au fost facute de oamenii vremurilor, biblia e o istorie scrisa de oameni, Dumnezeu a dat legile acelea lui Moise si cuprindeau o esenta din ceea ce avrut sa comunice omenirii, restul s-a scris si adaugat, dragostea e un legamant care ne cuprinde pe toti, suntem la fel, doar anumite conceptii ne-au distantat, nu pot sa uit cat rau a facut biserica de-a lungul miilor de ani, oameni nevinovati torturati, vanatoare de vrajitoare...Stii de multe ori cand vad o fata bisericeasca si mai are si o ura in ea, te face sa-l asociezi cu necuratul, ori Dumnezeu nu a lasat
asa, e o doctrina, mai ales la unele religii, sau secte, iar la noi in general preotii sunt doar niste functionari, facuti la norma, cata simplitate avea Isus in port, acum la noi cu podoabe si cruci de aur, o fatarnicie, atat de rai, rar mai gasesti la o manastire preoti batrani intelepti care te asculta si au o vorba duioasa.
La noi oameniimai au de invatat, atata timp cat nu suntem unii dintre noi in stare sa ne spalam si sa igienizam locul un de stam si cel de langa noi, mai avem multe de invatat, primordiala la noi, o spun in mari orase dar si in unele comune este mizeria, si psihica dar si fizica, ar trebui sa incepem cu ambele, nu generalizez dar cand vezi doctrina asta comunista in ce hal ne-a adus, unii chiar nu accepta schimbarea, desigur valorile sunt la locul lor, raman marturii peste vremuri ca sunt si vor mai fi genii, oameni care intr-adevar lasa o urma pe pamant.vorbesc de majoritate, de cei multi, de educatia sexuala in scoli si de gradul de civilizatie ce ar trebui impus.sunt multe de spus, ramane sa mai treaca vreme, dar puterea si cei din ministere sa colaboreze cu oameni adevarati, sa elaboreze programe educationale, sa impuna reguli, se se miste mai repede, cand vezi la cate o institutie cum stau niste ,,vaci" ce dorm pe ele, cum sa mai misti, sau comunisti ce nu vor sa se mai deranjeze, stand frumusel pe scaun si dupa pensie, iti vine sa fugi, sau mergi la vreun minister si vezi cum arata cestile de cafea la toarta, un jeg, in plin Bucurestiul, nu peste tot dar sunt atatea. Am trecut la altele, dar vezi cum sunt unele sisteme, mai ales cei tineri, au atata nevoie sa fie sprijiniti, sunt infometati de dorinta de a explora, de acunoaste, putin se face, sa nu mai zic de sexualitate, parintii se feresc sa aduca discutia de sex, sau cum se fac copii, imediat i se spune ,,e rusine" si a terminat, sau separarea copiilor in grupuri de fete si baieti, nu e voie sa te joci...
poate am exagerat cu unele lucruri dar doream sa spun cuiva.
Apreciez tot ceea ce ai scris, pe langa toate astea, viata isi are farmecul ei, sa stii cum s-o faci mai placuta si sa te bucuri de fiece zi, care e un dar de la natura care ne-a creat. Viata e un noroc, un dar ceresc, unic in felul lui, uneori ma intreb :,,De ce oare oamenii au ajuns aici si mai ales in zilele noastre, cu atatea descoperiri, cu tehnologii avansate, ne pierdem vremea cu unele maruntisuri de a condamna, de a fi rai, cand am putea sa creem paradisul aici pe pamnt, fara bariere , e trist ca exista oameni saraci si chiar muritori de foame, oare cei ce au sau fiecare stat sa loce fonduri si sa rebiliteze aceste state, nu mai spun de someri si lipsa de locuinte, sunt probleme mondiale dar e trist sa vezi asta, eu cred ca se pot gasi solutii in toate dar exista alte interese care inlatura oamenii de a face efectiv ceva.
Iti doresc numai bine si multe realizari.
#19175 (raspuns la: #14052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de kissable la: 06/08/2004 18:02:48
(la: Randuri pentru el)
Pentru mine e prea urat ce mi s-a intamplat... tot ce am simtit cand am scris "Randuri pentru el"...Tu nu stii ce mult poate sa te inchida, sa te schimbe o greseala facuta din prostie pura...Ajungi sa respingi ce trebuie sa iubesti.Nu mai sunt eu cea care traieste viata mea, asa ca singura solutie e refugiul.M-am oprit in timp si stau pe margine sa analizez.Intr-un asa moment, am nevoie de o pauza inainte sa accept iubirea cuiva.Stii?Se intampla ceva ciudat cu oglinzile...de ceva vreme nu mai reflecta ceea ce sunt...
#19189 (raspuns la: #18658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pas, ashtept parolul - de AlexM la: 06/08/2004 20:33:01
(la: Despre Limba)
tre sa zic pas. Nu mai stiu cine o canta. Io pe vremea aia stiam mai bine pe Ion Dolanescu, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Ciobanca, Puceanca, Budala s a m d. Nu ca-ma omoram eu atunci dupa ei ( acum ma omor dupa ei) dar tata & echipa lui. Tot mereu dadeau pick-up la maxim. Ca tot zicea cineva de "zgomot de casetofoane la tsara". Era si cand eram io copil, da numa la sfarshit de saptamana cand venea tata acasa de la serviciu. Era modul lui de a da sfara in tsara cum ca a venit. Semnalul de adunare pentru toti amarastenii & tzuicarii satului:-))

AlexM
#19202 (raspuns la: #19201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spataru? - de AlexM la: 06/08/2004 20:37:48
(la: Despre Limba)
pai de el acum ad hoc imi amintesc numai Tarancutsa tsarancutsa, cu bujori in obrajori si ce i-ar face el daca o prinde (avis viitoarele manele) si etc etc etc..
Corect, Dan Spataru.. a fost mare la vremea sa..

AlexM
#19207 (raspuns la: #19203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. oricine din cafenea,si mai aduceti cafea multa. - de Little Eagle la: 06/08/2004 22:30:45
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Mama mia,din nou tambalau si discutii aprige.Din pacate eu sunt adept al indepentei copiilor de parinti.Uite ca eu personal pot (iar!)fi un exemplu:de 23 ani am parasit Romania,rudele toate si mai mult pe ambii parinti,si sunt singurul lor fiu,ei traiesc acolo eu aici,ne vedem la 2-3 ani adica ei vin la noi acasa aici,noua nu ne place in Ro.Si la asta se rezuma ....recunostinta mea fata de parinti.

Nu-i critic deloc,sa ai parinti ca ai mei e ca si cum Dzeu ti-a pus mana pe cap.
Niste oameni rar de gasit,adicatalea....pe la 14 ani fumam deja si beam alcool,pe la 16 aveam sex in prostie si era un du-te vino de gagicute in casa,uneori se mai si imbaiau si Tata dadea din greseala peste ele(stau si ma gandesc acum....no,I can't think'bout it...)goale in cada...cred eu ca se facea ca da peste ele...din...greseala...

Apoi cate avorturi n-au vazut...?La vremea mea,sa platesc un avort ma costa o pereche de...blugi americani,dar era ca si aurul atunci.Apoi cate nu am mai facut?Si in final mi-am luat zborul si la figurat si la propriu,spre USA,de unul singur,plecand in neant si necunoscut.

Desigur ca au fost tristi,dar mereu le-am zis ca trebuie sa-mi fac viata mea,sa fiu independent de ajutorul lor,sa -mi creez viitorul cu mainile mele.Asa gandesc eu.Si singur am facut realmente totul.De la zero absolut.

Parintii au misiunea lor in viata ta ca fiu/fiica,dar la un moment dat e prea embarrassing sa stai pe capul lor si ei pe al tau...as face o analogie cu natura,vezi cum sunt pasarile?Parintii au grija de pui,ii cresc si cand fac aripi,trebuie sa plece zburand din cuib,o vreme parintii le mai dau de mancare dar afara si cei mici bat din aripi si fac galagie ca vor si vor,si mancarea
chiar le sta la cioc,vad asta zilnic in gradina.Si totusi puii inca vor ca parintii sa-i hraneasca...pana cand,parintii ii parasesc pt. ca e vremea ca puii sa se descurce singuri.Desigur ca unii mai si mor,am vazut personal in gradina cateva pasari prinse de ereti sau vulturasi,asta-i viata si pe undeva e la fel si pt. noi ca oameni.

Tu Bubulina,faci exact asa cum iti dicteaza sufletul!Dragostea e mare si nu face discriminari de situatie materiala sau de culoare!Nu parintii decid soarta ta si a iubitului tau!Voi doi o faceti.Si la fel nu conteaza educatia si scolitul(eu personal ma cac pe scoli),ci experienta vietii si cine esti si ce vrei de la tine,restul va veni de la sine,believe me!Poate nu chiar cat ai bate din palme,dar cu rabdare treci puntea(parca asa e zicala?Am uitat).Te poti scoli singur citind, si la scoala vietii mereu ca student ,pt. ca suntem mereu indiferent de varsta!

Nu-mi plac oamenii influentabili care asculta de altii,si mai ales cand tin cont de parerile vecinilor....stii ceva Bubulino,i-as cam lua la bataie pe parintii tai,ori as pleca de acasa de as fi tu.
Daca tu ii consideri cum scrii si vrei sa fii cu iubitul tau,ce va sta impotriva?
Ori esti la mana lor,cu locuitul,bani in casa,haine scoala etc?Si atunci chiar nu conteaza.Daca iubesti e imposibil sa nu te rezolvi ,muncesti,gasesti ceva de lucru si faci studii la seral,la fel si el ar trebui,inchiriezi o mansarda,garsoniera,si in cativa ani trebuie sa va puneti real pe picioare.

Dar poate consideri ca e mai comfortabil a sta cu parintii?Atunci...te vor santaja mereu!Atunci e alta situatie intre voi,si din cate descrii,el nu are studii si situatie materiala.Asta nu e mare scofala,dar intreb:Oare e interesat si hotarat si muncitor sa faca ceva pt. voi doi,sa creeze un viitor?Ori se complace in parazitism?

Atentie,bubulinica,poate azi il iubesti,dar maine poate nu....te simt tinerica si zic sa mai astepti o leaca.Dar ca idee,sunt impotriva amestecului parintilor in viata intima si alegerile copiilor lor!You know what?Just lock them in the basement and throw away the key.

Live your life and leave them out.Mai tarziu ei vor veni la tine.

Si ce daca are alta culoare, etnie?Indiferent ce culori avem pe noi si in piele,fii sigura ca avem acelasi sange rosu ce ne curge in vene si acelasi suflet.

LOVE&PEACE,
Ozzy
"Mitakuye Oyasin"(We are all related/Lame Deer)





















































































































































Apoi cate avorturi n-au vazut ?Sa faca gagica un avort ma co

























Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...