comentarii

caci calci pe visele mele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
danfdan - de bloom la: 12/04/2006 14:26:35
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Felicitari pentru versurile de la finalul comentariului tau. Nu vreau sa-ti iau din meritul de a cita niste versuri superbe pe care le-am retinut si eu. Cu permisiune ta:"sarac fiind, nu am decat visele mele/ Pe care l-a picioarele tale le astern/ Deci ai grija cum calci/ Caci calci pe visele mele". Versurile le-am auzit in filmul Echilibrium, difuzat de HBO.
Dar nu mai retin din cine sunt versurile, stiu ca e un poet englez. O sa-mi amintesc eu...
Stii... cred in visele mele c - de rayro la: 23/02/2006 20:01:07
(la: Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi..)
Stii... cred in visele mele chiar daca unii zambesc atunci cand vorbesc despre ele.
Uneori insa e atat de greu. Pentru ca trebuie sa muncesti in fiecare zi pentru asta. Pentru ca trebuie sa privesti mereu in sus ca sa vezi unde poti zbura. Si mai ales iti trebuie atat de multa energie sa te avanti catre ceruri....
Ma intreb uneori daca pana la urma merita atat de mult efort?
Iar atunci cand ma intreb asta, citesc intamplator textul scris de tine.
Si asa imi raspund singura la intrebare.
Sa fii iubit!
Pt. MY de la Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 13/02/2004 21:42:07
(la: Romani in strainatate)
hello MY,

NU,nu sint celebrul mega rock star,sint un mare fan al lui inca din 1970, cind era cu faimosul grup Black Sabbath...daca ai auzit cumva de el?Ori daca ai trait in acei ani?In fine ,intrebarile tale mi-au atras atentia si pot spune ca
m-au si deranjat mult,NO offense though!Ai libertatea de a te exprima si a-ti scrie parerile si gindurile si la fel oricine,deci si eu.
Si s-o luam de la prima intrebare,your back is against the wall.

1.) OH YES,YES,YES!!!!Am plecat cu inima mai usoara ca fulgul acum 23 ani din Buc.Ro,cel mai fericit om din lume!Nici azi inca nu-mi vine sa cred ca sint in USA
si mi-am REALIZAT SINGUR toate visele mele ce NU le-as fi putut realiza nici in trecut dar nici in prezent in RO.!!!!Spune-mi UNDE poti cistiga din arta ta
$10.000-$12.000 pe luna? IN Romania?Asa ca zilnic ma scol si multumesc din suflet Lui Dzeu pt. soarta mea ca m-a adus aici si ca am scapat de mizeria comunista in care am trait.Inima imi este inca f. usoara!!!!!

2.) OH,YES YES AND YES!!!READ MY LIPS!Chiar daca am avut vreo 4-6 ani de greutati la inceput,am stiut ca ma voi realiza in USA!Si daca vrei sa cunosti raspunsul la intrebare citeste raspunsul la prima!
Am o familie superba si o sotie minunata italianca-americana.Desigur ca sintem fericiti de 14 ani de la casatorie si avem si o vila superba in mijlocul naturii in New Jersey si la citeve minute de mers pe jos la plaja Atlanticului.
As fi avut asa ceva in RO?NOOOO!!!Poate as fi stat la ocean visind dintr-un atlas de geografie.

3.)My dear MY,colacii i-am facut eu prin multa munca,ciini sint destui in Ro. pe toate strazile.Crezi oare ca m-a interesat CE voi gasi la colt de strada in USA?
Nu cred ca-ti imaginezi nici in vise cit de fericit eram si sint ca traiesc aici!
Oare nu crezi ca unii oameni AU un anume destin al lor ce-i cheama in alte tari?Unde se regasesc de fapt si unde ar fi trebuit sa fie de la inceput? Asa simt eu in mine.Ciini exista peste tot in lume ,colacii tii faci singur(a).

4.)Hey,sa nu gindim acum din p.d.v. personal,adica al tau!
Eu sint de parere ca NU e bine sa te dai destept sau snob ORIUNDE TRAIESTI in lume,dar e o chestie ce eu o consider de experienta de viata si fiecare o are pe a lui sau ei,la fel cum eu o am pe a mea.
NU MA CONSIDER DELOC DESTEPT dar nici imbecil sau prost!
In Romania am terminat liceul Tonitza si incercat de 5 ori la Grigorescu,NU am avut....acele pile necesare si nimic altceva decit talentul meu inascut.
CUM se face oare ca vin in USA si dupa 1 an cea mai prestigioasa scoala de arte din New York,Art Students League fondata in 1894 si unde au studiat unii din cei mai mari artisti ai lumii,daca ai auzit de Andy Warhol,jasper Jones,
Jackson Pollock,Frank Stella,Alexander Calder etc. primesc bursa de studii pe 4 ani acordata ...DOAR pe arta mea si FARA examene de orice fel?O comisie de prof. ilustrii m-au admis IMEDIAT!!!
Poate ca-s mai destept ori talentat ca MULTI din cei ramasi in Ro.Tu ce crezi,ori oricine va citi mesajul meu?
Si apoi cum se face ca am devenit un artist faimos si cu NUME aici timp de 12 ani in arta de benzi desenate,pt. cea mai mare companie din lume,Marvel Comics?Stii cum am ajuns sa fiu ales?Am mers intr-o buna zi acolo cu 7 schite in creion si acuarela si Stan Lee ,presedintele companiei inca din 1945,s-a uitat la ele ,HABAR NU AVEA de mine,dar mi-a zis ca -s f. talentat si PE LOC a ales o schita si mi-a spus chiar atunci s-o pictez caci o va tipari ca ,coperta la una din reviste si era CONAN the barbarian!Au urmat altele si altele si alte reviste renumite si am fost mereu invitat ca GUEST ARTIST la zeci si zeci de conventii in tara si semnat autografe,caci am avut si inca am multi fani!
Oare ma consider ...destept?Crezi ca in Ro. as fi avut sansele astea?
Si apoi din nou...si de 7 ani am parasit B.D. si sint in prezent un artist de succes creind si ilustrind storyboards pt. reclame TV ce le vad cu ochii mei pe toate canalele posibile in USA.Fara ele nu se face aici o reclama TV.!
Oare sint mai destept?NU! Ceea ce sint este munca mea de unul singur si fara ajutor si pile si legaturi si nume!
Cind am dat portfoliul meu ca sa lucrez pt. TV,M-AU ALES pt. TALENTUL meu,
dupa multe luni apoi am aflat ca au fost peste 200 candidati pe UN SINGUR POST!!!Si asta l-am cistigat eu si FARA examinari,doar aratind arta mea!
Oare sint mai destept ?Poate sint in adevar si nu-mi dau seama dar un lucru e CERT: NU AS FI ceea ce sint azi daca as fi ramas in RO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Tu ai viata ta si e treaba ta ce faci cu ea dar cred ca este decent sa NU critici pe NIMENI din afara RO.pt. ca toti am trecut prin thick and thin oriunde traim azi si daca ne-am facut un rost si sintem fericiti este alegerea noastra,
poate unii n-au reusit ca mine sau altii dar totusi merita respect pt. ca au avut curajul de a incepe o noua viata de la inceput fara frica si fara a se plinge,noi
si sper ca nu aduc ofense nimanui acum,romannii din strainatate sintem ALT ALUAT,sintem ceea ce as numi the fittest of the fittest,o rasa anume de oameni,tari in caracter si suflet ce am stiut ca va fi greu dar totusi am facut un pas ce multi ca tine NU vor face,pt. ca cei ramasi in RO sint destinati sa traiasca acolo si asta e in final viata,cum iti e scris asa traiesti.

5.)YES,YES YES,tzatza Veta avea gura stirba aurita!Daca NU CREZI IN TINE desigur ca nimic nu va fi posibil si NU ai realiza nimic si ..realitatea ar fi mereu neagra de nori grei..."don't delay you're in today but tomorrow is another dream"ca sa -l exemplific pe Ozzy intr-unul din cintecele scrise de el.Miine devine ieri si va fi un alt vis in iluzia vietii de scurta durata si se va pierde in ..trecut.dar de ce nu mi-as cladi visul meu acolo unde vreau?
Deci traieste-ti visul tau in RO. si eu pe al meu in USA.Fair enough?
Si DA,TZATZA Ozzy iti spune ca ESTE suficient SA CRED in ceva si ...HOP realitatea ,nu doar ca se ajusteaza dupa ce cred eu dar DEVINE un fapt real in viata mea!

Cred ca te-am lamurit si daca uneori tonul meu il consideri dur,imi cer iertare,la fel tuturor celor ce vor citi ce am scris si s-ar simti ofensati.Am spus doar adevarul din perspectiva mea si experienta mea de viata,nimic mai mult.

LOVE&PEACE,
OZZY OSBOURNE
































































#9593 (raspuns la: #9591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
game over? - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:41:29
(la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
Daca incep prin a marturisi ca filmul Matrix este cel mai atzatzator scenariu sau subiect de pana acum (la capitolul subiecte deja il fumasem intr-unul din visele mele de marire si glorie cand ma si vedeam rupandu-mi conexiunile de la un « server » al inchisorii noastre cea de toate zilele) ce vei spune oare ?
De ce este atat de greu acest subiect ? pentru ca nimeni nu s-a intors sa povesteasca, iar Dante a scris ceea ce credea el ca poate fi infernul (nu a trait in lagare – naziste sau socialiste), sau purgatoriul (perioadele de tranzitie sunt intotdeauna purifiante) (si nu purgative cum am vrut initial sa scriu, cu toate ca pe zi ce trece imi dau seama ca suntem aruncati in latrina istoriei de o mana de oameni – neoameni). Cea mai inexpugnabila cetate este mintea omului ( si visele sale) dar cate bordeie, atatea obiceie. Ne place sau nu place, ne dam cu presupusul. Ba ca este asa, sau poate asa, ba mai bine asa, dar cum este cu adevarat nimeni nu stie. Si chiar Mantuitorul aminteste ca nu poate vorbi deslusit ca nu a venit inca vremea si ca sunt oameni care cu toate ca aud nu inteleg si cu toate ca vad nu pricep, caci nu a venit inca timpul dezvaluirilor. Trebuie ca insasi omenirea sa urce Golgota ei, si-si sprijine crucea bine si sa se rastigneasca pana cand va binevoi sa invete ca odata rastignit trebuie sa suporti toate caznele si chinurile caci rastignirea nu-i o joaca, o opereta, un show.
Pana cand nu se vor cutremura locurile si lumile din strafunduri pana la ceruri, nu vom sti ca ne-am izbavit. Poate ca de aici senzatia de « deja vue » caci daca repetam acelasi spectacol seara de seara nu se poate sa nu invatam ceva, sa nu se lipeasca ceva mecanicisme de noi.
Si eu am trait destule experiente de genul celor enumerate si poate de aici senzatia si dorinta de a fi rautacios caci teama ne creeaza dependentze. Dar teama sau frica exista si sunt umane. Nu pot sa spun ca imi este frica de moarte pentru ca nu stiu ce este dincolo de ea sau daca este ceva dincolo de ea. Pot sa cred ca am mai avut o viata anterioara ? Nu, nu cred. Caci daca ai crede ai fi nevoit sa-ti amintesti si restul povesti, ori acest lucru nu se poate. Cineva spunea ca pe lumea asta totul este miscare, schimbare. Deci vorbele, visele, locurile si trairile cuiva odata nascute, plutesc prin lume si se « lipesc » pentru un timp de mintea, trupul si sufletul altcuiva. De aceea cand intalnim o persoana noua ne simtim atrasi irezistibil catre ea (indiferent de sex) sau nu putem sa o suferim (indiferent de tipologie : flegmatic, melancolic, coleric sau sangvin), sau cand trecem printr-o gara prafuita stim ca dupa al doilea colt se afla un magazin de incaltaminte de unde ai sa-ti iei cei mai frumosi pantofi pe care ii vei avea, sau ca pe banca aceasta dintr-un parc necunoscut vei cunoaste cea mai deosebita persoana care iti va influenta viata. Asta sa fie oare « deja vue-ul » ?
De ce oare nu ne este frica sau poate ca murim de frica dupa un vis in care intalnim locuri si persoane dragi, cunostinte si necunoscuti pentru momentul visului ? Sau ce te faci cand ai un vis ce continua ca o « saga » pe mai multe noopti, ani, zeci de ani ? sau ce te faci cu vise care vin si revin cautandu-te caci parca si lor le este frica sa nu uiti de ele ? Vis a vis de darul cel mai frumos de ziua ta (batranul tau – cat de simplu si frumos spus, batranul) bucura-te de el. Deci ca incheiere : marturisesc ca viata mea anterioare este de fapt viata parintilor si bunilor si strabunilor pe care ii port la mine in suflet si in minte (cat de frumos sunt spuse in « Dune ») iar viata mea viitoare va fi traita in sufletul si ochii copiilor mei. Caci voi privi cu ochi lor toate minunatiile fiecarei noi zile. Si de ce sa nu recunoastem ca fiecare zi este o zi deosebita care difera de celelalte prin doar 86 400 de secunde traite altfel.


iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
salut Teompa - de cosmacpan la: 09/02/2006 16:34:55
(la: Nu vreau sa traiesc in Rromania voastra!)
faptul ca nu vrei sa traiesti in Romania (nu-i nici a noastra si nici a voastra este doar Romania) nu-i bai si nu cred ca te opreste cineva sa incerci marea cu degetul. nu sunt de acord cu urmatoarele afirmatii:
-Am fost adus pe lume într-o zonã defavorizatã (Muntii Apuseni) - defavorizati sunt locuitorii si nicidecum locurile care sunt printre cele mai frumoase locuri din tara;
-nu-mi vãd un viitor în România ce pare un spatiu al ratãrii - ratarea apartine oamenilor si nu spatiului pentru ca daca oamenii sunt sub vremuri e de datoria lor sa gaseasca o cale de a nu claca;
-Peste 12 milioane de conationali trãiesc peste hotare, deci putem vorbi de “a doua Românie”, cea de afarã - putem vorbi de Romania si de comunitatea romaneasca din (si aici poti enumera ce tara vrei tu de pe oricare continent) dar nu de o Romanie din nauntru si o Romanie de afara;
-Sã ne integram în adevãrata Europã si nu în homosexualitatea si drogurile ei! - din pacate ne vom integra in aceea Europa care le are pe toate, asa cum si noi le avem pe toate; si in Europa exista: mafie, criminalitate, minoritati nationale, religioase, sexuale, de opinie, exista clasa bogatilor ca si a saracilor (parca homeless se cheama), exista competitie (cu si fara competitori), ghionturi, piedici, inscenari, pentru ca in Europa de care spui tu, cea adevarata, nu traiesc decat tot oameni cu diferite nivele de educatie, cultura.
-Când va veni mintea românului de pe urmã, va veni si vremea României - arata-mi si mie cel din urma roman ca sa-l intreb ce este in mintea lui pentru ca sunt curios si la horoscop nu spune nimic de acest lucru.
PS: te rog sa ma crezi ca nu am supt patriotismul de la sanul mamei, si nici nu am mancat patriotism pe paine alba, ma consider un om cu temerile, angoasele, realizarile si neamplinirile lui, dar punandu-le toate una peste alta cred (din lasitate) ca locul meu este aici. caci daca visele mele ma ajuta sa ma schimb poate ca rasuflarea mea (promit sa ma spal pe dinti si ca nu voi manca usturoi sau ceapa) nu va fi a ultimului care va trebui sa stinga lumina si sa traga usa dupa el.
Saraca lume a barbatilor ....:-) - de cristinusha la: 06/04/2006 19:53:50
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung.
Sotia mea m-a cunoscut, nu invers; Mi s-a prezentat si oriunde mergeam, ea era deja acolo......sunt deja 12 ani de atunci.
Pe vremea aia eram un motociclist inrait, purtam numai tricouri negre, blugi crestati, cizme de motociclist si aveam....parul lung.

Bineinteles ca aveam si un outfit pentru ocazii speciale. Atunci purtam un tricou negru, blugi crestati si papuci de sport, adidasi, albi.

Munca pe acasa era ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat mai departe, pe drumuri.
Dar imi iubeam viata asa cum era ea.
Asa, deci, m-a cunoscut ea. "Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat de ....macho, indraznet si ...liber".

Cu libertatea a fost in curand gata, pentru am decis sa ne casatorim.
De ce nu?!? Eram un barbat indraznet, aproape liber si aveam....parul lung.
Bineinteles toate astea numai pana la nunta. Cu putin timp inainte imi zice: "Ai putea si tu macar la frizer sa mergi, ca totusi vin si parintii mei la nunta."
Treceau orele - NU, ..... dupa cateva zile si lacrimi fara numar de la ea....... am lasat de la mine si mi-am tras o frizura la moda cu par scurt, ca......in cele din urma o iubeam, si ce mai.... eram barbat indraznet, aproape liber, nu mai aveam parul lung dar eram ataaaaaaat de dulce.
"Scumpul meu, eu te iubesc asa cum esti !!!" - a exalat ea.

Viata era in regula desi la cap imi era putin mai racoare.
Au urmat saptamani de convieturire pasnica si duioasa pana cand intr-o zi nevasta mea statea in fata mea cu o plasa mare in brate. A cumparat o camasa, o helanca (la cuvantul asta deja am pielea gainii) si o pereche de pantaloni, noi noute si imi zice: "Probeaza si tu astea, te rog !"
Au trecut zile, au trecut luni si nenumarate servetele imbibate cu lacrimi de la ea ............ ca in cele din urma sa las de la mine si sa port camasa, helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa. Au urmat pantofi negri, sacou, cravate si pardesiu. Dar eram barbat indraznet, super misto si cu parul scurt.

Apoi a urmat cea mai mare lupta, Lupta pentru motocicleta. Bineinteles ca nu a durat mult, pentru ca in costum negru si cu permanenta frecare si topaiala pe motocicleta nu poti lupta mult. In afara de asta pantofii negri de lac erau de asemenea o "forta" fragila. Dar ce mai conta, eram barbat chipes, aproape liber, conduceam un combi si aveam parul scurt.

Cu anii au mai urmat multe alte batalii, pe care eu le-am pierdut in oceanul ei de lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam cuparaturile, am invatat slagare pe derost, beam vin rosu dulce si faceam plimbarea de duminica. "Dar si ce?!?"- ma gandeam eu ;.............. eram un pampalau, asuprit, ma simteam naspa si aveam parul scurt......

Intr-o buna zi, scumpa mea nevasta statea in fata usii cu valizele impachetate si mi-a zis: "Te parasesc !"
Uimit si socat o intreb pentru ce motiv. "Nu te mai iubesc, te-ai schimbat atat de mult. Nu mai esti omul pe care l-am cunoscut eu odata." - mi-a zis ea, trantindu-mi usa in nas.
poate iubirea - de aerosmith la: 08/04/2006 11:28:21
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Se pare ca iubirea e urletul subconstientului in cautarea fericiri.Dar poate fi fericita o persoana care iubeste? Pote iuburea sa dea ratiunea necesara intelegerii ei ,putem intelege totusi un mesaj de iubire cand sufletul e gol ,putem face diferanta intre a iubi si a fi indragostit?Sunt momente in care putem confunda starea de beatitudine oferita de o companie placuta cu drgostea care nu sti de multe ori daca e doar pofta carnala sau izvor de liniste.Atata timp cat exista forme diferite de iubire ( materna ,platonica ,spiritual....) putem fi siguri ca am ales cea ce trebuia sau inca cautam imaginea visului pierdut.Cineva spunea sunt asa sarac,nu am decat visele mel,pe care le asten cu piosenie la picioarele tale.Te rog ai grije nu-mi calca visele ,e tot ce mi-a ramas.
danfdan - de Cri Cri la: 08/04/2006 16:10:01
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
<>

Frumos spus...:)
#116111 (raspuns la: #116079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vise, premonitii, temeri ascunse in subconstient. - de cosmiK la: 15/05/2006 21:21:00
(la: Voi ce visati noaptea?)
Imi amintesc rar ce visez. In adolescenta rememoram si mai putine vise decat in prezent.
Dar doua vise din adolescenta m-au marcat pentru ca mi-au prevestit nenorociri.
In unul din ele se facea ca imi cautam disperata mama dar nu reuseam nici cum sa ajung la ea, pentru ca de fiecare data cand ma apropiam disparea in incaperi intunecoase. In cele din urma am gasit-o in biserica, adormita in scriu, dar cand m-am apropiat de ea, s-a ridicat in capul oaselor si a inceput sa bata din palme spunand "Ha, ha, ha, pacaleala de 1 aprilie, eu nu sunt moarta". In ziua ce-a urmat visului, am primit un telefon prin care eram anunta ca mama a murit intr-un accident.
In al doilea vis mi-a aparut un cap imens de pisica, negru ca smoala. Si dupa vis, un alt telefon care de data aceasta anunta moartea tatalui meu .
Ce fel de vise au fost acestea? Vise premonitorii?
Acum visez, dar visele mele dau glas, celor mai profunde temeri.
Un vis recent: calatoresc cu prietenul meu dar nu mai ajungem la destinatie. :)
Sau altul: eu si prietenul meu castigam o suma uriasa de bani, pe care vrem sa-i investim intr-o afacere profitabila, dar nu ma pot bucura de acest castig, pentru ca, dupa incheierea afacerii, sufar un accident in urma caruia raman imobilizata la pat.
Uneori imi doresc sa nu-mi amintesc ce visez. Dar nu intotdeauna tine de mine.
Concluzia: in anumite situatii pot controla amintirile legate de vise dar in altele mi-e imposibil.
apropo de vise si de experien - de sinival la: 06/09/2006 04:52:17
(la: FENOMENE INEXPLICABILE?)
apropo de vise si de experiente paranormale..imi permit sa relatez si eu in mic episod din nepalpitanta-mi existenta..
acum 4 ani a murit bunica mea..prima inmormantare la care eram implicata direct,decedatul fiind ruda apropiata..
nu am fost apropiata de fel de bunici si cu atat mai putini de aceasta,intrucat era destul de rea si-mi batea pisicile...chestia asta ma scotea din minti, mai ales ca atunci cand le lovea cu furie cu bastonul mai si prolifera "cuvinte de ocara"..trecem peste ..sa n-o vorbim de rau pe raposata..
bunica asta a mea..era genul ala plangacioas..pe care tot timpul o durea cate ceva..care se pregatise de moarte (avea tottul aranjat..ce pereche de pantofi,ce rochie sa poarte..ne-a lasat pana si instructiuni pt inmormantare..)..si parca ne si obisnuisem cu iminenta mortii ei..
in fine..a avut o moarte subita..si destul de brusca..
chestia weird e ca cu o saptamana inainte de a muri..am visat-o pentru prima si ultima data in viata mea..in camera ei,unde isi ducea existenta printre sacose pline cu serpi..pe care ii avea pe ea,printre ea..
si mi-amintesc si acum ca eu o tot intrebam diverse chestii iar ea nu imi raspundea,doar statea acolo , inconjurata de serpi si se uita fix la mine..
iar pe urma stiu ca m-am trezit brusc cu ideea asta in cap..o sa moara bunica!mi-a venit asa din senin..
n-am prea zis asta atunci nimanui..pt ca am zis ca e unul din visele mele mai ciudate ..pe care le mai am din cand in cand..dar dupa o sapt ,intr-o zi foarte de dimineata..am fost anuntati ca a murit..
eram plecata de acasa ..dar imediat am facut legatura cu visul..
nush..eu nu ma prea pricep la interpretari de vise..si nici nu prea le dau importanta..sunt o fire destul de pragmatica.. .dar experienta asta recunosc ca m-a cam pus pe ganduri...
Daca........... - de cosmacpan la: 07/10/2006 16:38:47
(la: Oracolul Cafenelei)
Daca Intruderul il ia pe cel mare eu ma bucur sa-l iau pe cel pentru intreaga cariera. Deci, pana se hotareste daca sa traiasca JOS sau jos sa TRAIESTI, sa vedem:

la MICUL DEJUN ciugulim (pt. silueta):

1. Care e nick-ul tau? Cosma Racoare (DE OCTOMBRIE)
2. Care e zodia careia ii apartii ? de n-as fi caine as crede ca-s scorush

La APERITIV tot usurel (ca intermezzo)

3. Care e animalul tau preferat? Oameni si soareci? nu! Caii si Cainii
4. Ce anotimp iti place cel mai mult? anotimpurile iubirii? nu ca asta era film. Invatza sa te bucuri de clipa caci anotimpul nu ajungi sa-l "mirosi" pe deplin.
5. Fructe si flori, care iti sunt pe plac? De n-ai fi fructul cu parfum de floare cum as ghici ce fructe se ascund intre petale?
6. Cine scrie pe gustul tau? Poeti & prozatori preferati – si de prin cafenea! Din Hesse iei un praf usor si-n rasarit de Eden il prefiri, mai iei si-un alchimist incetisor din taina celor nascocite de Sheherezada...povesti, domnule....povesti. de prin cafenea il stiu io pe unul dar nu va spun..........
7. Care iti sunt artistii preferati (actori, cantareti, pictori, sculptori)? Zorba-AQ, Ion adancul, robin regele pescar, NKK si fiica sa, mishelul ingereresc, maiastra de la masa tacerii.............
8. popcorn...Care sunt filmele tale preferate? Zorba, cercul poetilor disparuti, omul bicentenar, parfum de femeie.............nu stiu ca fiu prea scurt iar lista e prea lunga........
9. nectar...Cartile iubite?...Iubitele daca nu-s numai ale tale sunt curtezane sau de-a dreptul femei usoare..........sa ne oprim la cartile iubite: tarot.
10. ambrozii...poeziile preferate? ale mele, ale tale, cupe, crupe portocale........

precum caviarul - o singutra tartina.....DELIKATESSEN I

10. Care e forma ta geometrica preferata? cea din oglinda
11. Planeta preferata? Venus..........era si munte?
12. Ai vreun idol sau un model? Care ar fi acela ? Idolii sa-i pui pe foc, doi pasi la stanga si-n mijloc.........."Indrazniti! Eu am cucerit lumea...."
13. Care sunt personajele tale favorite? cele pe care inca nu le-am descoperit.

INTERMEZZO! GUSTARICA! un mica, mica, mica...........
14. Ce directie/sens iubesti? Directia cinci? nu!. sensul trigonometric? prea suna pe invers. hai sa spune pe cel drept...........vertical
15. Autocaracterizare in 3.14 cuvinte ! ( 2 πR, πR2, 4/3 πR3) cum altfel decat: frumos, destempt, mondest e t c .........
16. Ce culoare are vocala « ű » ? alba ca-i putin nordica si face gura rotunda
17. Unitatea de masura preferata? cardul. nu, cordul........over the rainbow (judy garland si vrajitorul ei)

DELIKATESSEN II (deja trecem la metlocloparamid)

18. Mitul preferat ? Sisif. Facerea (a nu se citi geneza, caci eu ca simplu OM doar fac, Dar EL a creeat totul)

19. Copacul/pomul (laudat sau nu) preferat ? OPOmul care face ciori (de ce? D'aia)
20. Ce si cum ai fi vrut sa fii daca ai fi avut la dispozitie o noua viata ? incerc sa o fac pe asta cat mai frumoasa,asa ca n-am timp de alta.


INTERMEZZO (amarretto)! sau CEAIUL DE DUPA-AMIAZA! (laxativ)

21. Apa, aer, foc, pamant – elementul preferat ? Toate sunt duse de vant, ying si yang minus si plus, cate ore s-au mai dus?
22. Ce alegi intre o margareta si un catel de plus ? Iarba verde de acasa (daca ai stii cat adevar ascunde)
23. Kitsch-ul cel mai amuzant ? Prezentul!

CINA ROMANTICA (ori pana-n 30 ori dupa 50 intre nu ai timp de ea)

24. Care iti sunt visele/idealurile, spaimele/cosmarurile ? (preferate sau nu...) am presarat visele mele de am umplut calea lactee.......dealurile fara i se prefira in campii..........spaimele se nasc in noapte, deci sa dormi doar car se poate.
25. Portretul (sau autoportretul :) femeii/barbatului ideal. idealul este pentru idealist. spre rusinea mea sumt putin materialist.....deci........poze........imagini fabricate.....vorbe........
26. Pe cine iubesti cel mai mult din cafenea ? :Pe mine. (iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti)
27. Defectele pe care le suporti la ceilalti ? (cele pe care cred ca le am si eu.
28. Cum te-ai vedea in : Antichitate, Evul mediu, Perioada interbelica? Pe cruce/pe rug/pe drum........curiozitatea-i mare
29. Care e momentul preferat al zilei si de ce? cand pot sa ma bucur.
30. Ce preferi : marea sau muntele si de ce ? marea te alinta ca o amanta, muntele te sleieste de puteri (tat ca o) dar ambele te indeamna la visare
31. Ce melodie ii dedici EI / LUI ? sa fii iubit/a

ALLEGRO FINALE : LAPTICU’ DE SEARA (cine-i mic si bea laptic = film de groaza)

32. Cat de translucid(a) esti? fie barza cat de grea tot gaseste o ramurea.........opalin..............
33. Care e starea ta de agregare preferata ? intre doua stari de agitatie extrema o mare de relax.......
34. Ce-ti inspira o fata verde ? Dar un barbat ghiurghiuliu ? Fata verde cu parul balai? Marianne? fata lui Poseidon? Afrodita? pata mea de mucegai, pe o bucata de paine veche. un barbat ghiurghiului, cules toamna mai tarziu? teasc. must, varza, viezure, barza, branza....


irma - de Giordano Bruno la: 09/10/2007 13:00:21
(la: Portret 3)
Ei ei. Vezi ca strica la portret! pt ca sunt dornic, (tare dornic) sa fiu bagat in zama) :) si ... NU DA BINE sa fi laudaros.
Api visele mele de-o viatza se naruie.
Caci totu poate "atarna de-un cuvant" :)
#241815 (raspuns la: #241805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ridic si ochii......de bartender......conitza - de cosmacpan la: 21/10/2007 18:11:23
(la: ganduri de octombrie)
dadui fuga la matusha,
ca sa iau si io manusha
ca are manushi o mie
are fabrica, vezi bine
si m-a luat si pe mine
cica comisionar,
sa am bani de buzunar.
io manusha o ridic
si la gazda vreau sa-I zic
sa ma ierte de trollare
da aci gasii parcare:

Chiar printre visele mele
Isi fac veacul vreo trei iele. De ce? Pentru ca:
Cine n-are un maestru, nu-si gaseste usor rostul.

“In general supravietuitorii devin rari. Unii au o opera, altii o poveste si cei mai multi o ratare, graind si ea despre vremurile sub care am stat.” – Virgil Ierunca.

FI: Vezi tu dragul mieu, omul este un miracol. De-asta-mi si place sa lucrez cu el. Omul niciodată nu se descurajează şi nu se dezgustă în asemenea măsură, încît să renunţe si să ia totul de la început. Ii este frica. Asta-i natura lui: nu vrea sa se recunoasca infrant, nu intelege ca e intr-o fundatura. Nu poate sa priceapa ca e mai bine pentru el daca darama totul si o ia de la capat (Daramati templul asta si-l voi ridica in trei zile). Poate da cu capul in zid pana la epuizare. Si pentru asta il ador. Tin minte ca am auzit un banc cu trei oameni (nu-ti spui si de unde erau ca se intelege) care nimeresc pe o insula cu canibali. Li se spune ca daca pot implini fiecare cate o conditie de-a tribului atunci sunt lasati in viata. Primului i se propune sa manance un kg de sare. Acesta refuza caci stie ca-i peste puterile lui si atunci este azvarlit in cazanul de ciorba.
OT: Oh, ciorba cu carnita. De cand n-am mai mancat......
FI: Ah nebunaticule, ce senzual esti cand te lingi asa pe buze..............
OT: Hai, hai.............zi mai departe.....
FI: Celui de-al doilea i se propune sa primeasca o suta de bice pe spinare dar acesta mandru nu accepta si ajunge in oala cu tocanita a tribului. Cel de-al treilea cand vede ce au patit ceilalti doi isi spune ca el poate reusi. Nu asteapta sa vada ce-i vor cere. Cere sa manance sarea. Incepe sa manance, dar cand mai avea trei linguri, renunta si cere cele o suta de bice. La cel de-al 98-lea bici cedeaza nervos si se cere la gratar. Vreau sa fiu friptura!.......
OT: Ah, asta-mi place....... ce masochist pe cinste.........p-asta l-as beli si io.....
FI: El ştie foarte bine ca fara el tribul n-ar mai avea friptura. Si stie cît de important e acel lucru şi mai stie că merită făcut. Ori ce gust ar mai avea carnea fara putina sare si fara sa fie fragezita de bice? Sunt oameni care accepta evidentele si oameni care nu le accepta. Sunt oameni care isi cunosc limitele si altii care fabuleaza crezandu-se superman. Sunt oameni si oameni. Dar in fiecare om zace acel vierme al curiozitatii care roade. Roade incontinuu pana cand din om nu mai ramane decat o structura poroasa ca un svaiter care se surpa in sine atunci cand nici macar aerul nu mai umple acele gauri. Acei oameni sunt plini de vid. Goi. Infiorator de tristi si goi.

(PS: e drept ca seamana mai mult a ghiveci, dar io bauturile le tratez cu respect si nu le pun la gramada)
#246765 (raspuns la: #246763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iar, - de iarba_alba la: 08/09/2008 10:20:38
(la: Omul, mamifer monogam ?)
,mult stimate doamne si domnisoare,urmatorul "banc" este o ilustrare fidela a ceea ce facem noi cu si din partenerii nostri:
Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung.
Sotia mea m-a cunoscut, nu invers; Mi s-a prezentat si oriunde mergeam,
ea era deja acolo……sunt deja 12 ani de atunci.
Pe vremea aia eram un motociclist inrait, purtam numai tricouri negre,
blugi crestati, cizme de motociclist si aveam….parul lung.

Bineinteles ca aveam si un outfit pentru ocazii speciale. Atunci purtam
un tricou negru, blugi crestati si papuci de sport, adidasi, albi.

Munca pe acasa era ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat mai departe,
pe drumuri. Dar imi iubeam viata asa cum era ea.
Asa, deci, m-a cunoscut ea. “Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat
de ….macho, indraznet si …liber”.

Cu libertatea a fost in curand gata, pentru am decis sa ne casatorim.
De ce nu?!? Eram un barbat indraznet, aproape liber si aveam….parul
lung.
Bineinteles toate astea numai pana la nunta. Cu putin timp inainte imi
zice: “Ai putea si tu macar la frizer sa mergi, ca totusi vin si
parintii mei la nunta.”
Treceau orele - NU, ….. dupa cateva zile si lacrimi fara numar de la
ea……. am lasat de la mine si mi-am tras o frizura la moda cu par
scurt, ca……in cele din urma o iubeam, si ce mai…. eram barbat
indraznet, aproape liber, nu mai aveam parul lung dar eram ataaaaaaat
de dulce. “Scumpul meu, eu te iubesc asa cum esti !!!” - a exalat ea.

Viata era in regula desi la cap imi era putin mai racoare.
Au urmat saptamani de convieturire pasnica si duioasa pana cand intr-o
zi nevasta mea statea in fata mea cu o plasa mare in brate. A cumparat o
camasa, o helanca (la cuvantul asta deja am pielea gainii) si o pereche
de pantaloni, noi noute si imi zice: “Probeaza si tu astea, te rog !”
Au trecut zile, au trecut luni si nenumarate servetele imbibate cu
lacrimi de la ea ………… ca in cele din urma sa las de la mine si sa port
camasa, helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa. Au urmat pantofi negri,
sacou, cravate si pardesiu. Dar eram barbat indraznet, super misto si
cu parul scurt.

Apoi a urmat cea mai mare lupta, Lupta pentru motocicleta. Bineinteles
ca nu a durat mult, pentru ca in costum negru si cu permanenta frecare si
topaiala pe motocicleta nu poti lupta mult. In afara de asta pantofii
negri de lac erau de asemenea o “forta” fragila. Dar ce mai conta, eram
barbat chipes, aproape liber, conduceam un combi si aveam parul scurt.

Cu anii au mai urmat multe alte batalii, pe care eu le-am pierdut in
oceanul ei de lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam cuparaturile, am
invatat slagare pe derost, beam vin rosu dulce si faceam plimbarea de
duminica. “Dar si ce?!?”- ma gandeam eu ;………….. eram un
pampalau, asuprit, ma simteam naspa si aveam parul scurt……

Intr-o buna zi, scumpa mea nevasta statea in fata usii cu valizele
impachetate si mi-a zis: “Te parasesc !”
Uimit si socat o intreb pentru ce motiv. “Nu te mai iubesc, te-ai
schimbat atat de mult. Nu mai esti omul pe care l-am cunoscut eu odata.” - mi-a
zis ea, trantindu-mi usa in nas.
……………………………………
…………………………………….
De curand am intalnit-o iarasi. “Noul” ei (masculul) este un
motociclist paros, cu blugi crestati si tatuaje care…… se uita la mine plin de
compasiune.
#339756 (raspuns la: #339657) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 14/03/2012 04:49:24
(la: Daca te rog frumos)
Iata ca Bianca ne arunca manusa, cineva intreba intr-un comentariu daca n-are nimic legat de sex si iata ca apare sub alta forma. As incepe prin a sublinia inca din start ca legatura subiectului cu sexul nu se datoreaza viselor mele erotice ci impulsului primordial ce guverneaza lumea animala, instincul de procreere.
Asta face ca femeia sa nu reziste nici macar o zi nemachiata, cum zicea o reclama. Bine or fi si doamne care pot sustine ca "renovarea" din fata oglinzii si studiul atent asupra tinutei n-are nimic cu penisul ci cu dorinta de a arata bine pentru sine, ca-ti da incredere, ca alte alea. Eroare, este un comportament comandat de subconstient, un automatism de a te pune in valoare fata de sexul opus inregistrat in creier. E ca si "comanda" aia ce le face pe broastele testoase sa strabata mii de kilomtrii pana la plaja natala sau "un instinct atât de van, Ce le-abate şi la pasări de vreo două ori pe an" cum spunea poetul nepereche. Numai ca la fiinta bipeda nu se intampla periodic ci tine de alti stimuli aleatorii ce in rezumat s-ar traduce prin atractie. Si barbatul are un comportament carateristic in prezenta sexului opus menit sa-l scoata in evidenta ca fiind un eventual partener "de nadejde" la asternut.
Pornind de la acest aspect incepe sa devina explicabil de ce "bărbaţii sar în ajutorul ei de fiecare dată când are nevoie". Atentie insa ca exista si aici niste aspecte, cand "ea" este sotia fata de care exista o rutina intima ce mai atenueaza din entuziasm si chiar nu se simt insultati cand aud "lasă, mă descurc sigură". In restul cazurilor "lasă, mă descurc sigură" si asta spus cu ochii dati peste cap suna mai mult a invitatie decat a refuz mai ales cand e o problema ce tine de muschi.
"Suntem noi utile bărbatului? Mereu, ba tind să cred că suntem indispensabile" mai ales cand ei nu sunt gay, pentru ca fata de acestia devin chiar geloase ca le "incala teritoriul" diminunad din potential. Sunt barbatii utili femeilor? Fara doar si poate caci vibratorul poate sa produca doar orgasm nu sa fecundeze si ovulul.
Aia cu "femei foarte inteligente" sunt cazuri rare... nu puneti mana pe piatra ca am glumit... :)
*** - de pescadorul la: 09/11/2013 10:32:36
(la: Cum sâ-ti strici concediul cu Omnia Turism)
Nu cred ca aici se poate incrimina o agentie in sine caci a vinde "vise" e caraterisitic in general dupa principiul "pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul". Bine ca n-ati fost cazati la casute din lemn sau la "hoteluri" gen camine de batrani cu WC-ul pe hol. Si ce pretentii sa ai sa vezi castelul din Zaragoza, ghidul ala e si el om si daca l-o fi vazut de inca 20 de ori inainte prin natura profesiei, i s-o fi luat si lui saracul.
Pana la urma omul sfinteste locul si daca nimereati probabil un alt ghid un pic mai "omenos" probabil ca excursia devenea mai atractiva indiferent de agentie ca in rest cam toate procedeaza la fel.
Pai du-te la un "targ de case" de exemplu si incerca sa te arati interesat de vreo oferta mai tentanta ca pret. Ti se prezinta niste pliante cu "obiectivul" asezat intr-un peisaj mirific cu verdeata, gardulete, pomisori, tufisuri, alei, fantanele, bancute, legane pentru copii, cand cobori din lift te urci direct in metrou, la parter ai magazine, cinematografe, frizerie adica in general tot ce-ti trebuie ca sa poti sa ajungi la orice si-n pijama si papuci.
Cand ajungi la fata locului vezi o aratare inca in constructie pe un maidan cu acces pe un fel de drum de tara, metroul inca nu s-a construit dar e in plan in urmatorii 15 ani si cam tot ce ai vazut in poze sunt imagini de la momentul cand totul va fi gata ca trebuie sa gandesti in viitor. Dar poti sa te muti ca au promis constructorii ca o sa se rezolve rapid in maxim o luna si racordul la gaze si curent electric. Dar poti folosi cismeaua lor ca sa te speli pe dinti pana atunci.
Acum cativa ani am vazut la TV o reclama la un corn cu ciocolata ambalat frumos, acel Croissant care probabil ca asa se numea si pe eticheta. Si acolo vedeai un nene care il rupea si inauntru decopereai o cascada de crema de ciocolata ce dadea semne de defluire dupa care personajul musca din minunatie si urma gestul acela imbecil de a da ochii peste cap repetat la nesfarsit in toate aceste materiale cand este ceva de gustat prin care se sugereaqza extazul papaileor gustative ce iti provoaca un adevarat orgasm.
Si cum la mine o ciocalata la vremea ei face cat zice femei si nici n-am chiar 300 de kile si probabil nici diabet ca la doctor nu ma duc decat daca ma calca tramvaiul, sa ma panseze, am ramas placut surprins de imagine.
Si m-am intalnit cu produsul in carne si oase in magazin. L-am adjudecat si fericit nevoie mare am fugit acasa ca ma gandeam sa nu curga ciocolata pe jos daca repet gestul din reclama. Il rup si... descopar in miezul atotstapanitor un orificiu de grosimea unui creion in care se zarea ceva crema. Daca o scoteai prin presare nu umpleai o lingurita din ambele jumatati.
#648272 (raspuns la: #648270) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
profesia = pasiune ??!! - de dorinsz la: 25/10/2003 16:44:47
(la: Practici profesia visata?)
Poate fi, in cel mai fericit caz, asa. Dar sa ne gandim putin, cand visam la o meserie? in copilarie...poate un copil sa viseze la o pasiune? Poate, de exemplu, sa viseze sa se faca "musafir", ca fiul meu la patru ani. Cand intr-adevar putem discerne (cu maturitate, nu cu betia tineretii) la o meserie, este de regula tarziu...am apucat pe un drum, ne complacem in aceasta pozitie, nu avem curaj sa o luam de la capat, si atunci cautam sa ne-mbatam cu apa rece, ca de fapt ne place ceea ce facem. Dar pana la urma este atat de important ceea ce facem, atata timp cand ne asigura un trai decent? Eu de exemplu m-am facut marinar; nu a fost unul din visele mele obsedante, dar intr-un concurs de imprejurari (alternativa dramatica -atunci- dupa admiterea ratata la facultate) am ajuns sa cunosc mai toata lumea (cate putin, e adevarat) si nu pot zice ca nu imi place. Plec, vin, ma despart de familie, ne regasim (cele mai frumoase momente) si uite asa trec anii si te intrebi: practici meseria visata? (o fi semn de batranete?) Va salut, Doru
Dati-i bice ! - de Radu Herjeu la: 27/11/2003 08:06:03
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Dragi prieteni, am acceptat cu multa placere invitatia lui Daniel (caruia ii multumesc pentru ca da posibilitatea oamenilor sa Comunice)pentru ca de 10 ani incerc sa impartasesc cu ceilalti credintele mele, visele mele, gandurile mele, iluziile mele. Fie c-am facut-o prin televiziune, prin radio, prin scris, prin contactul direct cu studentii, prin multe ore de dirigentie sustinute in licee din tara, prin ong-ul pe care-l coordonez.. De ce ? Poate pentru ca ma simt obligat s-o fac. Eu cred ca cei care au ceva de spus sau de facut, cei care pot darui sunt obligati s-o faca. De aceea sunt aici, la dispozitia voastra, pentru a discuta despre orice.
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...