comentarii

caine cu trei picioare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Descoperire romaneasca - puiul cu trei picioare! - de dee la: 06/04/2005 07:45:46
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Un roman plecat de dinainte de al 2-lea razboi mondial se intoarce acasa, pe drumurile noastre cu un BMW numai cum in vise pot avea eu.
Prin una dintre comunele noastre, in fata masinii alerga un pui cu 3 picioare. BMW-istul ii da viteza si mai mare decat avea, ca sa prinda puiu'. Baga in viteza a 5-a, a 6-a, a 7-a (aici a luat-o razna imaginatia mea) dar puiul romanesc alerga si cu 400 de km/ora daca era nevoie. O coteste puiu' la dreapta, romanul ingermanit din BMW dupa el...
La un moment dat puiul intra intr-o curte de taran. Soferul coboara nervos din masina-i si zice taranusului!
- Maaaaiiii... tarane, sa nu-mi spui ca n-a intrat aici un pui cu trei picioare... n-am vazut si nu am auzit de asa ceva prin toata lumea de-am colindat-o eu!
- Nu zic, ca de observi matale, in tarcul asta am pui cu 2 picioare, iar in tarcul astalalt am pui cu 3 picioare.
- Bine bine , dar cum e posibil?
- Pai domnule draga, un inginer-agronom-genetician roman a facut niste mutatii in gena puilor cu 2 picioare si au iesit cei cu 3 picioare.
- OK, zice ingermanitu'. Acum poti sa-mi spui care e diferenta intre carnea puilor cu 2 picioare si cea a puilor cu 3?
- NU stiu nene, crezi ca eu am putut sa prind macar unul din cei cu 3 picioare ?
#42113 (raspuns la: #41572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu. - de picky la: 28/01/2007 15:56:06
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Adrian Fuchs :

Se mai intampla sa si ridice unul si atunci, in trei picioare, se vede cat de maidanez este.
Nu intotdeauna picioarele au nevoie de caine, drept pretext, pentru a ...
#171765 (raspuns la: #171754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"mai bine imi bat cainele acasa." - de cosmacpan la: 06/11/2007 23:05:21
(la: Despre noi)
si de la protectia animalelor? ce s-aude? ca pe mine tata lumea se-nghesuie sa ma apere.....
"ca am numai trei picioare,
si abia ma misc top, top,
rad cand ma-ntalnesc copii
si ma striga ciciu schiop..."

#252895 (raspuns la: #252883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jimmy, - de anisia la: 13/03/2005 21:39:23
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
aici sunt! am dormit nitel...eram asa de obosita... dar sa nu ma intrebi de la ce, ca nu am facut mare lucru astazi. inafara de faptul ca am fost in plimbare cu cainele pentru trei ore, nu am depus nici un efort ;)

cum ti-ai petrecut sfarsitul de saptamana? stii ce vroiam sa te intreb? esti in franta la mijlocul lui iunie? ma bate gandul sa trag o fuga la paris. vreau sa vad louvre si versailles. ma gandeam ca poate ne intalnim, daca esti prin zona. si bem o cafea "in real" . ce parere ai?
#39339 (raspuns la: #39333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
blonda:)) - de Horia D la: 22/03/2005 20:18:08
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Intr-un avion, un avocat nimereste langa o blonda mishto. Bla, bla, tot incerca sa intre in vorba cu ea... nimic. Blonda se uita pe geam, mai incerca sa doarma... Avocatul, enervat:
-Uite, hai sa jucam un joc mishto! Eu iti pun tie o intrebare, si daca nu stii imi dai 5$, apoi imi pui tu mie o intrebare, si daca nu stiu iti dau 5 $! Si tot asa... ??
-Nu domnule, imi pare rau, sunt obosita, as prefera sa ma odihnesc...
Avocatul enervandu-se si mai tare:
-Bine, uite, jucam alt joc! Eu iti pun tie o intrebare, daca nu stii imi dai 5$; tu imi pui mie o intrebare, si daca nu stiu, iti dau 500$ !!
Blonda accepta in sfirsit.
-Care este distanta de la Pamint la Luna?
Blonda deschide geanta si ii da 5$.
-Ce e mic, are 3 picioare si urca dealul?
Avocatul, se gindeste..., scoate Lap Top-ul, cauta in baza de date..., cauta pe Internet..., trimite mailuri la toti prietenii..., in sfirsit, dupa 1 ora, transpirat, ii da blondei 500$. Blonda ii ia, apoi se intoarce si incepe sa se uite plictisita pe geam.
Avocatul, isterizat:
-Bine, bine, ce e mic, are trei picioare si urca dealul?'
La care blonda deschide tacticoasa geanta si ii da o hirtie de 5 $.
#40352 (raspuns la: #40351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle - de fefe la: 12/04/2005 19:22:19
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Vai ce m-am sifonat si eu acuma. Chiar ca e tare mare tragedie. Stii
eu de cind eram mica animalele abandonate sau ranite m-au afectat enorm
de mult. Tin minte ca aveam doar 7 ani cind ne-am dus la cineva la tara
ca sa-i vizitam. Si batrineii aveau o pisica care avea trei picioare, slaba,
amarita si vai de ea. Cind am vazuto pur si simplu am inceput sa bocesc
nu altceva. Asa de tare plingeam ca parintii nu ma mai putea oprii din
plins. Si acuma cind vad animale care sint chinuite, sau animale care nu
sint bagate in seama, imi vine sa fac ca tine, sa-mi deschid orfelinat
de animale.
discriminare!!! - de alex boldea la: 13/04/2005 16:57:45
(la: Cum ati scrie un anunt la matrimoniale?)
de ce neaparat dalmatian??? adica ceilalti caini sunt mai neatractivi??? labradorii de exemplu... sau cainii aia cu picioare lungi si suple... aaa... trebuie sa plec
Daniel - de cico la: 22/06/2005 19:47:02
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Vive la France! :) De-asta tinjim destui pe-aici dupa Europa. De n-ar fi birocratia de-acolo si lipsa spatiilor intinse de-aici, m-as intoarce si miine.

Cu expertise-ul canadian si studiile de-anatomie cerute unui doctor sa le refaca, imi inchipuiam la-nceput ca pacientul canadian o fi avind trei plamini sau alte malformatii specifice. Ca-n bancul cu puiul cu trei picioare de care-am dat pe sit :)
#56059 (raspuns la: #56017) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut si eu, ca veni vorba - de cosmacpan la: 15/11/2005 12:01:20
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
de ce tre' sa minta maan-u?
ce-are gheata cu bairamu?
Cyrano canta balade
Iar Pinocchio in nas cade.
daca pentru maricei
la Tanase am dat fuga
pentru cei mai mititei
sarim coarda, facem tumba
(umbland prin lada de zestre,
am scos la aerisit
amintirile de-o schioapa
pe care le-am indragit)
Deci ca sa va intarat
postez versuri si atat
iar voi sa mi le ghiciti
la copii cand le cititzi:
"Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc:tzop, tzop,
Rad cand ma-ntalnesc copiii,
Shi ma chiama 'cuciu schiop'.
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copii totzi, dar eu
Nu pot alerga cu dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am traiesc.
Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!
Cat sunt de frumosi copiii
Cai cumintzi si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt uratzi precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-l pot iubi de fel....
M-a lovit din rautate
Cu o piatra in picior,
Si-am cazut, si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor..
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun.
Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catzel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el."
La final o intrebare:
Ati ghicit? mai stiti de ea?
de nu schimb iar pagina
si ma duc, ca o-nsera.
pana pe la noul an
voi lipsi din calendar
si va zic "la revedere"
mere, pere in panere,
iara mosu in ghetutze
sa va puie masinutze
si blanitze, si perlutze
si ce-o mai avea-n traistutze.
La multi ani cu sanatete
Masa plina cu bucate
O ulcica aburita
si o tzuica razvratita,
cozonaci impielitzatzi
si sarmale, si carnatzi
un cogniac si-o icra neagra
o maslina sa le dreaga
si de-o fi si-o fi si-o fi
poate ca ne-om auzi
mai catre sfantu Vasile
multe zile sa ne fie
la anu' si la multzi ani
scoatetzi punga si datzi bani.





#87731 (raspuns la: #87572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andra - de M a o la: 04/02/2006 19:39:38
(la: de ieri, a inceput masacrul cainilor fara stapan)
"Oare autoritatile or fi pus gand rau si scaunelor?:))"
Pai nu ai auzit de impozitul pe scaune? Exista! (nu stiu daca se aplica si pentru cele cu trei picioare)
___________________________
Ei sunt crestini pentru orez!
(Mao Tze-Dung)
#103988 (raspuns la: #103956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eliade nu tacea cand La tig - de cosmacpan la: 10/02/2006 18:35:51
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Eliade nu tacea
cand La tiganci mai scapa
de-un sa stiu eu ca Ricanu
m-o face sa-ncurc borcanu'?
si-s grabita, si-s grabita
ca mi-i casa neangrijita
iar fetele cer sarmale
cozonaci si baclavale
ce ma fac ca gerul vine
L'Oreal-ul nu mai tine
nici Avon, nici Oriflame
greierele canta-n scame
io am numai trei picioare
iar de-atata ras copii
aparui si-n poezii.
sa mai zic? imi este frica
ca vine altul si mi-o ridica
era o floare, foarte usoare
si-avea botine
din cea mai fine
sase a iesit din cui
si un noua e haihui
Veto, striga Chiriac
ia si ata, ia si-un ac
vezi ca masca e in cui
D-ale carnavalului.



Belle, buna:) - de Shtevia la: 25/04/2006 14:23:13
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Banc de pranz:

Intr-un avion, un avocat nimereste langa o blonda misto. Tot incerca sa intre in vorba cu ea... nimic. Blonda se uita pe geam, mai incerca sa doarma... Avocatul, enervat:
- Uite, hai sa jucam un joc interesant! Eu iti pun tie o intrebare si daca nu stii imi dai 5$, apoi imi pui tu mie o intrebare si daca nu stiu iti dau 5 $! Si tot asa...
- Nu domnule, imi pare rau, sunt obosita, as prefera sa ma odihnesc... Avocatul, enervandu-se si mai tare:
-Bine, uite, jucam alt joc! Eu iti pun tie o intrebare, daca nu stii imi dai 5$, tu imi pui mie o intrebare si daca nu stiu, iti dau 500$ !!
Blonda accepta in sfarsit.
-Care este distanta de la Pamant la Luna?
Blonda deschide geanta si ii da 5$. Intreaba si ea:
-Ce e mic, are 3 picioare si urca dealul?
Avocatul, se gindeste...scoate laptop-ul, cauta in baza de date...cauta pe Internet...trimite mailuri la toti prietenii...in sfirsit, dupa 1 ora, transpirat, ii da blondei 500 $. Blonda ii ia, apoi se intoarce si incepe sa se uite plictisita pe geam. Avocatul, isterizat: 'Bine, bine, ce e mic, are trei picioare si urca dealul?'
La care blonda deschide tacticoasa geanta si ii da o hartie de 5 $.
#118853 (raspuns la: #118851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un baiat avea o lupa Lupul i - de cosmacpan la: 24/06/2006 13:05:03
(la: Intrarea permisa numai cu copilul)
Un baiat avea o lupa
Lupul ii privea pe dupa
Fata in cos ducea supa
Inghetata vine-n cupa
Cine-n cupa are supa
Si priveste printr-o lupa?
Dupa, pupa?

Capra sare si se pare
Ca are doar trei picioare
Coarne nici nu crezi ca are
Iezii ii cer de mancare
Cine-n trei picioare pare
Si are de dat mancare?

Un pescar din cel vestit
A plecat la pescuit
Rama-n carlig a postat
Si s-a pus pe asteptat.
Vine oare sau nu vine?
Mushca pestele la mine?
Fi-va oare un caras?
Un biban din cel mai gras?
Somotei mai mustacios?
Sau platica cel frumos?
Orice-ar fi, numai sa fie
Mamaliga aurie
Saramura ardeiata
Cu arome parfumata.
picky - de Belle la: 02/09/2006 12:47:27
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
ma refeream la cele rotunde cu trei picioare ;) ... aia nu e oameni :D

oare de ce in unele tari ti se scot toate maselele de minte?

~~~~Inside me lives a skinny woman crying to get out. But I can usually shut the bitch up with cookies.
#142762 (raspuns la: #142749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa ceva va place? - de Motzoc la: 24/10/2006 09:13:46
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Intr-un avion, un avocat nimereste langa o blonda mishto. Bla, bla, tot incerca sa intre in vorba cu ea... nimic. Blonda se uita pe geam, mai incerca sa doarma... Avocatul, enervat:
-Uite, hai sa jucam un joc mishto! Eu iti pun tie o intrebare, si daca nu stii imi dai 5$,
apoi imi pui tu mie o intrebare, si daca nu stiu iti dau 5 $! Si tot asa... ??
-Nu domnule, imi pare rau, sunt obosita, as prefera sa ma odihnesc...
Avocatul enervandu-se si mai tare:
-Bine, uite, jucam alt joc! Eu iti pun tie o intrebare, daca nu stii imi dai 5$; tu imi pui mie o intrebare, si daca nu stiu, iti dau 500$ !!
Blonda accepta in sfirsit.
-Care este distanta de la Pamint la Luna?
Blonda deschide geanta si ii da 5$.
-Ce e mic, are 3 picioare si urca dealul?
Avocatul, se gindeste..., scoate Lap Top-ul, cauta in baza de date..., cauta pe Internet..., trimite
mailuri la toti prietenii..., in sfirsit, dupa 1 ora, transpirat, ii da blondei 500$. Blonda ii ia,
apoi se intoarce si incepe sa se uite plictisita pe geam. Avocatul, isterizat:
-Bine, bine, ce e mic, are trei picioare si urca dealul?'
La care blonda deschide tacticoasa geanta si ii da o hirtie de 5 $.
* - de anisia la: 14/01/2007 04:48:32
(la: Rusii)
in 1990 am fost la o nunta in nizjnii novgorod, la niste cunostiinte. ne-au cazat la niste prieteni de-ai lor, de aceesi varsta, sasha si katja. erau tare saraci. locuiau intr-un apartament mic, cu un dormitor. in sufragerie aveau o canapea veche, acoperita cu un pled, doua scaune cu trei picioare, facute de el si o masuta pentru cafea. nu aveau televizor. un radio din o mie noua sute toamna, canta in surdina. katja pregatise pentru cina, ce aveau si ei mai bun, s-a scuzat. pui cu smantana si usturoi, o conserva de ton si cartofi fierti in coaja. se invarteau ca doi trepadusi, incercand sa ne faca sederea cat mai placuta. ne-a prins miezul noptii stand de vorba.
dimineata ne-au dus la plimbare pe volga, cu barca. au vaslit cu schimbul. pe noi nu ne-au lasat. eram oaspeti. la un moment dat au tras la mal. baietii au ramas sa pescuiasca, iar noi am facut cativa pasi.am mers ce-am mers, conduse de fosnetul frunzelor de mesteacan, pana am ajuns la o cabanuta mica, mica, din barne. haide, intra - m-a indemnat katja. am facut ochii mari, mari, mari. nu era o cabana, ca oricare. era defapt un fel de sauna. cineva fusese inainte si facuse focul. pietrele erau incinse, deja. o galeata de lemn plina cu apa si un "evantai" din crengute de mesteacan, erau pregatite. dezbraca-te - mi-a soptit katja, privindu-ma direct in ochi, parca incercand sa-mi capete increderea. este doctorie pentru suflet, ai sa vezi. am ascultat-o, imblanzita de roseata-i din obraji. m-am intins cuminte pe bancheta de lemn, cu pleoapele lasate.
de-afara auzeam fosnetul mestecenilor pe langa care trecusem. ca un cant de bunic. respiratia katjei, in contratimp cu clipocitul apei din galeata, imi dadea de inteles ca mosmondeste ceva. nu-mi mai pasa de nimic. ma lasam prizoniera moleselii ce ma cuprinsese.
deodata...pleosc, pleosc... pleosc, pleosc... dadu cu somoiogul de crengute, inmuiat in apa, pe spinarea mea. am inganat un fel de protest.shhht...o sa-ti faca bine,ai sa vezi - mi-a soptit cu blandete. m-am intors la letargia mea.

ne-am intors la baieti, dupa o vreme. eram ca si noua. am intrebat-o care-i secretul? si mi-a explicat cum actioneaza caldura ca un sedativ, iar masajul cu mesteacan ca un energizant. cantitate egala din fiecare creaza echilibrul. si de aici efectul de bine.

nunta a fost inedita. paharele erau doar pentru apa. restul bauturii se bea din carafa. care mergea din mana in mana. numai copiii si femeile gravide aveau voie sa refuze. altfel, trebuia sa bei. m-am fofilat, intr-un fel.
am vazut in noaptea aia, pentru prima data, femei bete. dezgustator.
s-a dansat mult. s-a mancat mult. eram singurii oaspeti de departe. toti incercau sa ne faca sa ne simtim bine. ospitalieri oameni.

cand am plecat spre casa, ne-au dat ca amintire o caseta cu muzica de la nunta. sa nu-i uitam.
___

mamaie camelia imi povestea de multe ori despre vremuri de demult. nu toate povestile erau intamplari frumoase. intr-o zi mi-a povestit despre cum a fost agresata de trei soldati rusi, in gara, in bucuresti. il astepta pe tataie, sa vina de pe front. erau proaspat logoditi.

___

daca ii iubesc pe rusi?
iubesc baletul si muzica rusa. pe katja si sasha pentru ospitalitatea lor. si fosnetul mestecenilor.
restul, nu!


_________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
Ce faci cand gheridonul o ia la vale si ventuzele sunt amanetate - de mazariche la: 01/02/2007 16:52:19
(la: joc nou)
Il las sa se duca pe pustii alaturi de alte mobile fandosite. Las ventuzele la amanet si-mi cumpar o masuta cracanata in trei picioare.
#172700 (raspuns la: #172410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Yuki - noutati :) - de Baloo_ la: 14/02/2007 12:11:17
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
fii atenta :

O invatatoare merge la director si se plinge: "cu micul Uwe din clasa intii nu se mai poate!
El stie totul mai bine. Spune ca este cel putin asa de destept ca si sora sa, si ea e deja in clasa a treia!"
Directorul : "Linistiti-va. Daca este intr-adevar asa de destept, atunci il putem testa."
Spus si facut. A doua zi vine invatatoarea cu Uwe la director.
"Uwe", spune directorul "sunt doua posibilitati. noi iti punem acum intrebari. Daca raspunzi corect, poti de azi sa mergi in clasa a treia, daca nu te intorci in clasa si te comporti frumos."
Uwe da din cap bucuros.

Director : "cit face 6 x 6" Uwe : "36"
Director : "cum se numeste capitala Germaniei?" Uwe : "Berlin"
...Si asa mai departe Uwe raspunde de fiecare data corect.

Directorul catre invatatoare : "cred ca Uwe e intr-adevar potrivit pentru clasa a 3-a".
Invatatoarea : "pot sa pun si eu citeva intrebari?"
Directorul : "va rog".

Invatatoarea : "Uwe, ce am eu doua si vaca patru?" Uwe fara sa stea pe ginduri : "picioare"
Invatatoare : "Ce ai tu in pantaloni si eu nu am?" Directorul se mira de intrebare, dar Uwe raspunde deja "buzunare".

Invatatoarea : "Ce face un barbat din picioare, o femeie asezata si un ciine pe trei picioare?" Directorul sta cu gura deschisa, insa Uwe da din cap si spune : "da mina".

Invatatoarea : "ce este tare si roza cind intra, dar moale si lipicioasa cind iese?" Pe director il apuca tusa, apoi Uwe raspunde : "guma de mestecat".

Invatatoarea : "Bine Uwe, mai o intrebare. Spune-mi un cuvint care incepe cu P si are de-a face cu emotii si si cu o atmosfera fierbinte!" Pe directorul il lovesc lacrimile. Uwe bucuros : "pompierul".

Directorul : "e in ordine, in ordine. Din partea mea poate sa mearga Uwe direct in clasa a patra, sau chiar la liceu. La ultimele cinci intrebari eu as fi raspuns gresit!".
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
#175333 (raspuns la: #175223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baloo - de Intruder la: 16/02/2007 11:44:50
(la: Sfantul Valentin)
...ca bine zici!
ele nici nu se mai bucura de flori, vor ceva mic, de aur si scump!
florile le arunca intr-o vaza, zic merci si tot noi trebuie sa schimbam apa!
da, mai bine un caine...te conduce pan' la usa, latra de bucurie cand te-ntorci acasa si imparte purecii cu tine!
cu cainele nu tre' sa fii romantic si sa-i suporti figurile...:))))

(gata, s-a dus premiul meu Mister Cafenea pe anul asta!)
______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



#175787 (raspuns la: #175781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...