cainii la stana

...explica si mie pe litere ca nu percutez!

ce?
sau stai...poate e, totusi, ceva!

a fost odata o stana.
si, la stana, un caine batran si destoinic, care stia mersu' vietii.
cu bube si el, deloc perfect, ca toate fiintele lui dumnezeu.
da' turmei a-nceput curand sa-i puta si multi berbeci au prins a behai nemultamiti, ca latra mult si des si cam ranjea perfid, la oi.

so, l-o dat ciobanu-afara, sa sa linisteasca turma, asa de tare se-nvrajbisera, unii pro si altii contra.

azi, iaca lupi la stana!
si-ncepe turma a comenta ca-i naspa.
nu aminteste nimeni de caini la stana&stuff.
nu recunoastea nimeni c-o fost bun si ca mama ce treaba buna ar mai face!


io-s ca oaia aia care-abia astepta sa povesteasca si sa ranjasca multumita ca ... 'v-am zis io?!'!

doar ca tre' s-o recunosc: raz cat raz da' nu-i rasu' meu.


si-atunci ma-ntorc: cafeneaua asta ii ca un animal ciudat ce face-orice ca sa razbeasca.
gresit in cafeneaua asta ii ca 'orice' suna adesea a compromisuri ...nu,palton, scuzati!...a compromitere.

Ce caine indrazneste sa-si muste stapanul!?
Al meu nu m-a muscat niciodata.
Asta, daca vorbesti despre caini!?
Despre stapanii lor cu doua picioare, nu se poate spune decat ca "homo homini lupus"!

In relatia asta totul este relativ.
Cine este om-ul si cine este cainele?!

Iarta-mi inca o data ignoranta, dar cine e cainele LUNETEI?!

Ai avut vreodata un caine?
Te-ai uitat in ochii lui?
Ca sa intelegi ca nu poti sa-l IGNORI?!!!!

potrivit bibliei ,mai exact la geneza ,se spune despre Adam ca a "nascut fii si fice".deci cu alte cuvinte Cain si-a luat de sotie pe una din surori sau nepoate.Desigur ati putea sa spuneti ca este un incest acest lucru ,insa sa nu uitam ca scopul lui Dumnezeu era ca ei sa umple pamantul si sa-l transforme in paradis,apoi fiind imediat dupa pacat ei erau foarte aproape de perfectiune ,iar urmarile nu erau evidente.desigur Iehova Dumnezeu dupa potop a interzis casatoria intre frati.

- De ce barbatii alearga dupa femei cu care nu au de gand sa se insoare?
- Din acelasi motiv pentru care cainii fug dupa masini pe care nu au de gand sa le conduca.

As vrea sa ne aplecam - cu moderatie si echilibru - asupra posibilelor semnificatii ascunse ale acestei actiuni de impotrivire la construirea CMN. Eu fac parte din categoria celor care cred in teoria conspiratiei, si asa cum am aratat si in materialul meu (DESPARTIREA DE COMUNISM) exista cateva elemente care ma pun serios pe ganduri in ce priveste scopurile reale ale protestului SLC.

SLC este o organizatie care promoveaza secularismul (in limbaj bisericesc termenul "veac" semnifica intervalul de la aruncarea lui Adam si Eva pe pamant, pana la a doua venire a lui Hristos) si non-teismul. In traducere libera valorile, promovate de ei sunt umanismul, adica situarea omului in centrul universului, si - consecutiv - ateismul, adica necredinta in Dumnezeu. Cele doua sunt strans legate nu doar intre ele, ci si de un al treilea element, atat de bine cunoscut noua: INTERNATIONALISMUL COMUNIST.

Asa se face ca la mitingurile lor se amesteca liberi cugetatori pro-capitalisti cu batrani comunisti nostalgici.

Iata de ce nu cred ca miza conflictului este...spatiul verde, ci insasi inaltarea acestui locas de cult IN LOCUL UNUI MONUMENT COMUNIST.

In fapt, conflictul intre ateism (secularism) si Biserica este vechi si a cunoscut si etape sangeroase. El incepe in epoca moderna de la revolutia Franceza si trece prin cea bolsevica, prin razboiul civil din Spania si pentru noi romanii prin teribila prigoana anti-crestina de dupa bolsevizarea tarii.

-Iata mai jos un fragment din "Arta de a nu face martiri" de Nina Negru-

Comunismul ca dusman al lui Dumnezeu isi are radacinile in Satana. Lenin a preluat in 1917 deviza teroristilor masoni din Franta anului 1789: "Cu intestinele ultimului cleric vom strangula pe ultimul imparat". "Revolutia franceza a anticipat razboiul total modern", scrie E. Hobsbown in cartea sa "O istorie a secolului XX". Secolul XX a oferit nenumarate prilejuri de verificare a capacitatii crestinilor de a-si proba credinta prin martiriu.

Predicand Evanghelia urii si fiind diavolul cel mult inventiv, comunismul a schimbat tactica: nu-i mai lasa omului dreptul martiriului public, pentru a nu converti. El stie deja ca cei tari in credinta le infrunta pe toate cu barbatie, ajutati de Dumnezeu. De aceea vom afla mai degraba despre proorocul Isaia, care a fost taiat in doua cu ferestraul in timpuri vechi testamentare, si nici nu vom banui ca prietenii si frati de-ai nostri sunt taiati acum cu "Drujba" in padurile Siberiei. Legea diavoleasca a informatiei sovietice a fost si este: despre nimicuri sa batem toba, depre lucruri importante-nimic. Despre camerele de gazare ale germanilor-zilnic, despre faptul ca acestea sunt o "realizare " ruseasca-nimic. Francois Furet afirma ca psihoza antifascista este victoria regimurilor comuniste in materie de propaganda, care au avut drept scop ascunderea crimelor proprii. In timp ce fostii nazisti erau condamnati la moarte de Tribunalul de la Nurenberg, milioane de crestini din Tara sovietelor mergeau constient la moarte in lagarele Holocaustului rosu. Nu se cunosc nume de atei care sa fi acceptat martiriul pentru credinta lor, desi faceau marturisiri publice de ateism.

(...)Nimeni nu neaga ca asupra Rusiei crestine s-a abatut la inceputul secolului trecut o mare nenorocire. Lasand la o parte resentimentele firesti fata de ocupant, sa ne straduim sa intelegem ce s-a intamplat in Rusia, iar peste cateva decenii si in Basarabia rapita de rusi Romaniei.

Patriarhul rus Tihon Belavin, care si-a dat seama ca banda lui Lenin vrea prin metode teroriste sa distruga Biserica crestina, a anatemizat regimul comunist. Arhiepiscopul de la Permi, dupa ce i-a anatemizat pe bolsevici, a murit ingropat de ei in pamant de viu. Episcopul de la Vologda a fost ucis pentru ca n-a pomenit la Liturghie puterea sovietica.

In 1917 Rusia avea 130 de milioane de crestini, pastoriti de un patriarh, 5 mitropoliti , 13 arhiepiscopi, 230 de episcopi, 56 de mii de preoti si 23 de mii de diaconi. Functionau 52 de mii de parohii si 1300 de manastiri, 52 de seminare superioare si 4 Academii teologice. Biserica rusa poseda 1800000 ha de pamant si un miliard de ruble. Toata aceasta avere a fost jefuita de bolsevici concomitent cu decapitarea Bisericii. Printre primii martiri a fost Mitropolitul Vladimir al Kievului, impuscat in februarie 1918 nu departe de Pecerskaia Lavra, centru spiritual cunoscut si apropiat romanilor datorita marelui mitropolit Petru Movila. Dupa sechestrarea moastelor, in acea manastire, pe Sfantul Prestol a fost pusa statuia lui Lenin. Inainte de moarte Mitropolitul Kievului a iertat pe criminali, considerand ca pentru pacatele poporului rus este dator sa plateasca el si nu altcineva. Nu se pierduse deci filozofia martiriului si constiinta ca trebuie sa se sacrifice cei mai buni.

Patriarhul Tihon a fost inchis timp de 13 luni, iar apoi izolat si urmarit indeaproape de un agent al sovietelor.

Este bine sa retinem si de data aceasta "vamile" martiriului pentru a le compara cu cele traditionale. Impuscarea a fost in aceasta perioada martiriul cel mai onorabil. Lenin considera ca intelectualii sunt "un material tocmai bun de impuscat". Cativa mitropoliti si episcopi, precum si zeci de mii de preoti si calugari au fost nimiciti prin impuscare. Multi clerici din Rusia au murit insa in ger, dupa ce se turna pe ei apa pana se transformau in stane de gheata, ori inecati in rauri inghetate. In ranile adanci ramase in trupuri de la baionete comunistii infigeau cruci. Li se taiau nasul si urechile, pentru a fi apoi aruncati la gropile de gunoi. Preotii basarabeni ucisi la Chisinau in timpul retragerii rusilor din 1941 au fost gasiti cu ochii scosi si cu organele sexuale taiate si bagate in gura. Comunistii au mai practicat si ruperea in bucati a preotilor, dupa care erau dati la caini. La Voronej, episcopul si 160 de preoti au fost spanzurati in 1919 pe usile imparatesti ale bisericilor in care slujisera in ziua de Pasti.

Umilirea suferintei a fost noutatea adusa de bolsevici in metodele de anihilare a omului. In unele puscarii clericii au fost inecati in fecale. In manastirea intelectualilor, la Solovki, transformata in lagar de exterminare, arhiereii erau obligati sa doarma in altar, unii chiar pe Sfanta Masa, si sa accepte plasarea tot acolo a vaselor pentru excremente. Sigur ca arhiereii au refuzat sa utilizeze tinetele pentru a nu comite un sacrilegiu si au preferat sa moara constipati. Ati gasit in actele martirice din vechime un fel atat de putin glorios de a-ti da viata pentru credinta? Ce fel de legende se mai pot vehicula despre martiriul prin constipare? Acesta este comunismul: in urma lui raman nu martiri venerati de toata lumea, ci fiinte insignifiante.

In timp ce religia anihileaza instinctele primitive, comunismul le desteapta pentru a le exploata in folosul sau. In Basarabia se pare ca tinetele n-au fost inca scoase din altare. Acum un deceniu, un autor basarabean, Vladimir Berlinski (sub pseudonimul Neagoe) isi marturisea intr-un roman obsesia de a viola o fata in altar. Unele manastiri basarabene inchise in anii saizeci au fost populate cu prostituate bolnave de sifilis, adunate din tot U.R.S.S.-ul, in timp ce preotii si preotese erau inchisi in lagare alaturi de criminali ordinari.

In aceste experimente diabolice isi are radacina ideea Anei Pauker si a lui Nikolski (pe numele adevarat Grunberg) de a-i reeduca pe romani in penitenciarul de la Pitesti prin obligarea victimelor de a se snopi reciproc in batai sau de a-si manca fecalele din gamela in care-si primeau portia de "zara". Sa ne amintim de amenintarea repetata de fiecare data la Pitesti celor care incercau sa se sinucida: "No-no-no! Aici nu se fabrica martiri!"

Dar sa trecem de la vladica la opinca, pentru ca un patriarh vertical ca Tihon nu putea sa nu intareasca puterea de rezistenta a crestinilor laici. In timpul proceselor clericilor incepute in anii douazeci, care au continuat cu procesele enoriasilor mai activi, Patriarhul Tihon ,intrebat la Tribunalul revolutionar din Moscova daca socoteste obligatorii legile bolsevice, a raspuns: "Numai intrucat ele nu contrazic regulile credintei". Astfel crestinii mireni erau indemnati sa nu respecte legile lui Antihrist, preferand sa umple puscariile si lagarele, condamnati conform articolului 58 ca "dusmani ai poporului" si "contrarevolutionari". Soljenit in arata de cata fermitate in credinta au dat dovada femeile din lagare. Pentru credinta , condamnarea varia intre 3 si 10 ani de lagar .Rareori s-a intamplat ca cineva sa se lepede de credinta, si aceasta doar i n cazul cand unul dintre soti trebuia sa ramana in viata pentru a-si creste copiii. "

Ce spuneti?

Bogdan
==================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro

A omorat cainii, a demolat chioscurile si tocmai l-a apucat harnicia si asfalteaza strazi. Din punctul lui de vedere, suficient.

De ce unii traiesc aventuri, si eu nu? Plecarea mea din Romania nu a avut nimic aventuros, s-a facut in forma plecarii la studii (doctorat).
Si in primul rand as vrea sa stiu ce inseamna 'pe vremea noastra'?
Eu de cand m-am nascut si pana acuma am trait tot timpul in vremea mea, nu am reusit decat sa-mi imaginez trecutul (vremea lui bunica) si chiar arhi-trecutul (epoca pietrei slefuite). Viitorul, oricat mi l-am imaginat a fost dezmintit ulterior de evenimente.
Si ca sa revin la aventura mea ... care lipseste. (Mai multa aventura am avut in adolescentza, cand mergeam cu prietenii pe santiere arheologice, si plecam seara din tabara sa culegem dude sau prune de pe marginea drumului, si ni se facea inima cat un purice sperand sa trecem neobservati de cainii ciobanesti de la stana.)
Dorinta mea foarte arzatoare (din cauza temperamentului) a fost sa plec de acasa. Mi-ar fi convenit sa am si eu o cocioaba in care sa fiu sefa peste viata si destinul meu (conform poeziei: "pun ibricu, fac cafea/ sunt cucoana-n casa mea" - "balada chiriasului grabit" de Topârceanu (parca!)). Dar neavand mijoace financiare (deh am fost si noi saraci, ca bugetarii (necorupti) din toate timpurile) si avand un frate (la a carui dorinta de independenta s-a gandit bunica lasandu-i mostenire gasoniera ei) parintii au ajuns la concluzia ca 'lasa ca tu stai cu noi, ca mai bine-i asa, pentru o fata'. Din pacate tendintele mele evazioniste m-au incordat in 'lupta de clasa', si in loc sa fiu o fiica dulce si devreme acasa, am ajuns cam acra si alergand dupa ultimul troleibuz. Ce n-as fi dat eu atunci sa fiu lasata sa plec de acasa, spre a vedea lumea cu muschii mei, dar nici macar in pragul facultatii n-a vrut mama sa ma lase sa plec (de ce sa pleci ca avem tot ce vrei si in oras la noi, si mai bine iti este). La asa atac logico-reznoabil n-am putut opune nici un argument acceptabil, si am capitulat, am ramas acasa inca 5 ani. Totusi, mi s-a pus in vedere ca daca vreau sa plec de acasa numai la studii in strainatate voi avea voie. Si deci am acceptat cu seninatate o oferta de bursa la doctorat in UK, fiindca era singura sansa de a fi altundeva decat in domiciliul parintesc. Daca m-ar fi 'lasat' sa fac facultatea la Iasi sau Bucuresti, probabil ca azi as fi locuit in Romania.
Ce-am simtit intai ? Incantare (primul zbor in avion) si uimire (vacile lor sunt ca la noi dar masinile merg pe partea cealalta). Cei de la universitate au avut multa grija de mine si de celalalt 'boboc' si in plus mai erau inca vreo 10 colegi romani care m-au ajutat sa ma obisnuiesc. Dupa 3 luni ma obisnuisem cu majoritatea lucrurilor (inclusiv ploaia) si ma bucuram de libertatea dobandita, dar mi-era si dor de casa. Oamenii din Anglia sunt in general amabili si te ajuta cat pot de mult, chiar si functionarii lor sunt antrenati sa fie extrem de politicosi si amabili, sa zambeasca si sa te inteleaga. Fireste exista si exceptii.
O noua dificultate a fost anul trecut cand ne-am stramutat de partea cealalta a canalului (FR). Aici am simtit in cateva locuri dezamagire (servicii mai proaste laudandu-se ca-s cele mai bune din lume), in altele
incantare (standurile de mâncaruri artizanale). Oamenii din FR, desi bine intentionati si doritori sa te ajute, sunt deseori invinsi de sistem (nimeni nu stie exact cum sa te descurci cu birocratia) si multi habar n-au cum se folsesc formularele nr 357 si 4224 (numere fictive) din biroul lor, privind pe cetatenii din afara UE care vor sa traiasca si munceasca in tara lor). Greu a fost si cu cautatul unui loc de munca, sistemul se bazeaza mai mult pe 'toata lumea stie ca...' decat pe informare publica de genul 'manualul extraterestrului pentru gasirea unui post in invatamant'. Singurul ajutor dat de statul francez a fost securitatea sociala (am fost la dentist pe banii lui de vreo 7 ori).
Cred ca nu asta e ceea ce ai vrut sa auzi. Nu pot sa zic c-am emigrat din anumite motive ('it just happened') sau ca a fost o aventura. Aventurile se intampla numai altora, dar nu ma plang, imi pot imagina eu cate vreau sau sa le traiesc prin paginile cartilor.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul

Destin zise ca si la munte se intampla ceva. Ui acilea:
--------------------------------------------------------------------
AlexM,si ciobanii, numiti si "oieri"au suferit si sufera continu transformari in viata lor..."industrializarea" s-a "catarat" si pe munte...
--------------------------------------------------------------------

Ultima data cand am fost la stana a fost asta vara. La stana unchiului meu, fratele tatii, cioban de cand era copil. E tot asa cum o stiam eu de copil. Tot aceasi stana din scanduri, tot acelasi interior, tot aceleasi lucruri care atarna peste tot. Parca numai cainii erau altii, copil fiind imi amintesc alte neamuri de caini ce avea el acolo. Industrializare la el ? Nu-i. O fi ca-i cioban de campie care-si mana oile prin stufarish si mirishti. modernizare? Avea un radio acum acolo. Ca m-a intrebat de ce nu i-am adus si lui nishte baterii "din Germania, ca ale-i mai bune". Bicilceta era in spatele stânii fara roata din fatsa si cu roata din spate "pe geanta". O bicicleta marca "Tohani" care a fost portocalie odata dar acum era mai mult ruginita decat portocalie. Pe stana mai erau 2 roti de bicicleta, dar amandoua cu spite lipsa si tot asa, ruginite. In schimb cãruta era top! Pe roti cu cauciucuri nene, si era saracul tare mandru ca are o iapa de 5 ani care "fugi ca argintul ghiu". L-am intrebat cum i se pare acum la 69 de ani , daca e fericit, daca ar face altceva, daca ar incepe altfel sa mai fie odata tanar. Parca-l vad cum si-a dat caciula de astrahan pe ceafa ( si vara, curios lucru, caciula asta o poarta. E una mai subtire ca aia de iarna, dar tot caciula de astrahan e) si-a invartit o tigare ( nu fumeaza din comerts ca au "buruieni in ele") si a inchis asa ochii in timp ce tragea din ea. Zice "auzi mai Sandica tata, daca as mai fi tanar mi-ash lua alta nevasta, dar cu meseria sint multumit). Am ras sa ma prapadesc. Cu femeia lui e de 45 de ani 3 copii mari si voinici.. Noa bun, deci la el nu e nici un pic de industrie. Si nefericit parea omul (daca ar fi sa-lk crez pe cuvant) din cauza la muiere. Eh, ce ti-e si cu femeiele astea cand esti barbat si ce ti-e si cu barbatii ashtia cand esti femeie.....

AlexM

Mi-ar placea sa fiu caine si sa am o stapana EXACT ca mine! Aia da viata, heeeiii!

Daca nu ma credeti, vorbiti (vorba vine...) cu fostii si actualii mei caini. Ma ocup de ei, ii alerg zilnic, le fac masaj (ca sa nu aiba grasime pe ei :-) ), le dau sa manance numai ce trebuie si ii invat sa fie folositori, ii educ dom'le. Sunt in delir, le place asa de mult sa invete chestii noi si sa descopere jocuri noi ca ... daca ar putea v-ar povesti, zau asa!

Stiu ca nu ma credeti daca va zic ca sunt asa de mare iubitoare de animale (caini dar si pisici) ca atunci cand ma uiti in ochii lor pe strada (ma refer la orice caini, d-aia maidanezi, sau d-aia cu stapani) vin la mine dand din coada disperati! Cainii nu stapanii!!!

In Germania era aiurea faza...va imaginati. Se atacau stapanii instantaneu. In Sua (unde am ajuns de cateva zile...urrraaaa!) oamenii nu au greturi de genul asta. Si cainii nici atat.

Stiu ca nu ma credeti dar asa este, jur!

P.S. Cunosc caini mai destepti ca unii oameni.

un om este MAI PUTIN DECAT UN CAINE...de ce BB nu ii ia apararea? Cainii comunitari nu pot fi si nu trebuie eutanasiati, au "drepturile" lor, pe cand Terri...moare in chinuri (constiente sau nu, nu are acum chiar nici o importanta)...TRIST!!!! Cei care mai credeti in G-d rugati-va!!!.. nu uitati ca fiecare putem fi in locul ei!
Mario

daca as fi animal mi-as dori sa fiu caine... Nu exista animale care sa fie capabile de mai multe sentimente nobile decat un caine!!! un caine te iubeste neconditionat, nu-ti poarta pica, nu-ti cere nimic in schimb... se poarta, daca as putea spune asa, ca un adevarat crestin! daca-i dai una...el iti intoarce "obrazul" in asteptarea celei de-a doua "palme". e adevarat ca padure fara uscaturi nu exista, ca nu toti cainii sunt la fel, dar daca as fi animal eu mi-as dori sa fiu...cainele meu... cainele meu m-a invatat sa iubesc, sa fiu mai buna, sa iert, sa fiu fidela... daca macar un sfert dintre oameni ar avea caracterul unui caine sunt absolut sigura ca lumea noastra ar fi ideala...
asta e parerea mea!

caine pe caine nu se mananca

cainii sunt (dez)legati, usa-i incuiata, dar am uitat sa pun anuntul:
NO DISTURB!
good night...:)))

si asta e un caine care da din coada:
\|/

si asta e un caine care miraose alt caine: snifffffff :))

nu este caracteristica numai oamenilor. E un promo pe Discovery in care se arata simularea si disimularea in lumea animalelor: gainile care fac pe moartele cand trece un uliu pe deasupra, prepelitza prefacandu-se ca are o aripa franta sa abata atentia vulpii de la cuib, siretlicurile haitelor de lupi care ataca la stana-adevarate strategii (o parte mai mica ataca si fuge ca sa atraga caini pe cand grosul haitei ataca dupa aceea din plin turma fara aparare), broaste avand un desen anume pe spate, care se umfla la aparitia unui sarpe dand impresia ca este un animal mai mare, caracatitza care arunca cerneala in spate, etc.
Dar noi le spunem la acestea "instinct de conservare" pe cand pe om il numim "simulant"!

" Daca dupa moarte cainii nu se duc in Paradis eu vreau ca dupa moarte sa fiu trimis acolo unde sunt cainii !" = super citat!
"chestia" ca animalele nu au suflet poate se trage din "spiritul arian"! Cu alte cuvinte poate un preotel a spus: "...voi sunteti superiori si nu merita sa va coborati la animale, mai...zoofililor" (;-D!

sunt foarte sensibili la persoane care emaneaza energii negative. copiii plang cainii latra. in exemplul lui belle se putea ca persoana sa fi fost cu cele mai bune intentii.