comentarii

calatoria inimii calea iubirii constiente jon welwood


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina? - de mircios la: 17/05/2004 00:24:41
(la: Existenta divinului?!)
Eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina, superoara." Este doar o modalitate de a lucra cu complexitatea lumii in care traim.
Mai devreme sau mai tarziu, un om, implicat constient in viata lui, ajunge la momentul in care pentru a merge mai departe are nevoie de o "teorie unificata a campurilor existentei." Calea traditionala, adica cea mai veche si cea mai utilizata este calea credintei intr-un "motor primordial." In timpurile moderne a aparut calea sintetico-analitica, adica cea stiintifica, in care individul incearca sa gaseasca in mod rational legile ce stau la baza unei "teorii unificate a campurilor existentiale" si sa le sintetizeze intr-o teorie satisfacatoare modeluluii cel mai apropiat al lumii asa cum se prezinta el la un moment dat. Ceea ce este izbitor este ca, desi se preteaza stiintifica, adogmatica si complet ateista ajunge si aceasta cale sa "venereze" termeni si entitati care in ultima analiza scapa oricarei definitii, cum ar fi energia, timpul, materia.
Calea traditionala, a "motorului primordial," a suferit si ea schimbari radicale pe masura ce omul s-a avantat in construirea sa ca "animal social", adica pe masura ce societatea a evoluat spre structuri din ce in ce mai complexe si mai masive.
Daca la inceput necesitatea unei teorii unificate provenea din relatia individuala cu complexitatea realitatii inconjuratoare, odata cu dezvoltarea sistemelor sociale umane s-a trecut la necesitatea grupurilor de a lucra cu un numitor comun in "unificarea campurilor existentei." Asa s-a trecut de la experienta individuala de tip mistic la cea sociala de tip religios. Religia in sine este un produs al tendintei speciei de unificare. Religia este incercarea speciei de a "re-lega" entitatile care o compun si care au pierdut prin dezvoltarea intelectuala "instinctul de turma."
Momentul crucial in evolutia religiei a fost cel in care religia, ca modalitate spontana de a face fata relitatii prin puterea participarii la un grup de interese comune, s-a institutionalizat. Institutionalizarea religiei si aparitia credintelor specifice, desi a dus la o intarire a metodologiei din punct de vedere al grupului, a provocat o rupere in comunicarea cu motorul primordial la nivel individual. Ca participant la o religie institutionalizata individul este mai slab ca putere absoluta, in favoarea intaririi grupului din care face parte. Institutionalizarea religiei a dat cale libera politizarii religiei si din acel moment religia ca atare nu mai aceeasi valoare de salvare individuala pe care o are trairea mistica primordiala. Pe de alta parte, politizarea religiei a dat mana libera manipularior sociale de catre grupuri restranse de indivizi cu acumulare de capital social si material. Altfel spus, politizarea religiei a generat sisteme sociale de tip "piramidal" (in care un strat mare de indivizi egali din punct de vedere social si material sustine fortat un strat ceva mai mic care la randul lui sustine fortat unul si mai mic si asa mai departe pana la un grup mic de indivizi care sustin de buna voie o individualitate speciala ce realizeaza legatura de putere cu "motorul primordial"), ca opozitie a sistemelor sociale de tip "platforma purtatoare de dom" (in care o masa mare de indivizi relativ egali din punct de vedere social si material sustin de buna voie un individ sau un grup mic de indivizi care realizeaza legatura informationala cu "motorul primordial").
De aceea eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina." Credinta vine odata cu omul. Ceea ce nu vine odata cu omul este in ce crede si modalitatile de a isi intretine si manifesta credinta.
Asa cum spuneam mai sus, participarea la o religie vine cu scaderea potentialului de realizare individuala a unei relatii personale cu divinitatea in favoarea unei relatii sociale cu divinitatea. Cine cauta o relatie personala trebuie sa urmeze calea mistica. Daca se urmaresc partile mistice adiacente religiilor primare, precum si cele adiacente credintelor popoarelor asa zis primitive, se observa o asemanare in ceea ce priveste dezbracarea relatiei cu divinul de constructiile necesare pentru sustinerea sistemelor mari sociale. Calea mistica indiferent daca este vorba de isihasm sau Meiser Eckhart, Kabala, mistici sufi, caile Yoga or budism, potenteaza legatura individuala cu divinul si ajuta individul sa se integreze social fara a transforma aceasta din urma integrare intr-o conditie. Misticul realizeaza o relatie directa cu numinosul, lumina lumii care starneste admiratia, respectul si dragostea in sufletul omenesc pur, deschis unei comunicari neintinate si unei aceptari a mesajului primordial desupra tuturor obstacolelor generate de realitatile uneori iluzorii ale universului. Misticul alege calea iubirii pentru "motorul primordial" care il pune intr-o pozitie de iubire a existentei asa cum este si implicit a semenilor sai. Participantul la orice religie alege calea inversa: prin iubirea semenilor si integrarea sociala sa ajunga la iubirea "motorului primordial". Aceasta il pune oarecum in pozitia oamenilor de stiinta moderni care incearca din fragmente disipate sa realizeze icoana Marelui Intreg.
In cele din urma, este doar o chestiune de alegere. Insa in amandoua cazurile singurul aliat al omului in stabilirea unei relatii cu divinitatea este iubirea. Insa aceasta este deja o alta poveste.
raspuns - de crenguta la: 14/11/2005 10:45:32
(la: Iubire interzisa?)
vreau sa iti spun ceva .
in primul rand , sa stii ca eu am trait intr-o astfel de familie din situatia de care spui. eram copil si mi-am dorit din toata inima ca PARINTII MEI SA RAMINA IMPREUNA < PENTRU CA-I IUBEAM PE AMINDOI ! c-o fi egoist sau nu , nu stiu ! iar acuma realizez ce bine a fost ca parintii mei au ramas impreuna ! daca nu era asa , astazi nu as mai fi putut avea grija de tatal meu batrin , in varsta de 76 de ani!!
mama mea vroia sa divorteze de tata dupa ce tatal meu a inselat-o cu o persoana " FARA MORALA " ( ca sa nu fiu dura !). persoana respectiva era o persoana respectabila in societate, dar care era in particular o femeie cu moravuri usoare. era secretara iar tatal meu contabil la o intreprindere din oras . aceasta femeie era casatorita , avea 2 fete , si avea relatii cu taica-miu si cu mai multi barbati .tatal meu era indragostit lulea de ea si-i facea viata amara lui mama!
eu eram copil si-i iubeam pe amandoi si nu vroiam ca parintii mei sa se desparta !
in casa mea era numai scandaluri taica-miu deseori o batea pe mama !
tatal meu vroia pe o parte sa ramina cu mama dar pe alta nu putea renunta la IUBIREA LUI !
la un moment dat , mama s-a hotarit se gandea sa divorteze , tatal meu tacea .asa cum era tatal meu , mama l-a iubit desi se simtea inselata ! el vroia si cu sotie si cu amanta !cu amanta sa se iubeasca si sotia sa-i spele sa-i calce etc .apoi lucrurile au ramas la fel, apoi vrand nevrand anii au trecut, a trebuit sa parasim orasul si am fost nevoiti sa ne mutam intr-un centru Universitar fiindca au urmat pentru mine anii de studii.
de multe ori cind venea furios acasa ,si o batea pe mama , eu eram intre ei ! uite asa a fost tot timpul !
dc n-au divortat ? nush ..dar astazi privind in urma , eu am iesit din toate aceste necazuri mai intarita . mie cind mi-a fost greu , ma rugam la Dumnezeu sa ma intareasca si Dumnezeu a facut-o ! Numai Dumnezeu mi-a dat putere sa trec prin toate ! Dar in tot acest timp n-am incetat nici un moment sa-mi iubesc tatal ! intotdeauna i-am iubit si pe tata si pe mama . la inceput aveam resentimente fata de femeia care distrusese ce era mai frumos intre parintii mei ( mama imi povestise cit de mult se iubeau ei la inceput ), dar mai apoi Dumnezeu mi-a dat putere sa o accept. apoi dupa o vreme
mama mea a murit . tatal nu s-a recasatorit dupa moartea mamei .
eu chiar ma gandisem ca tata s-ar putea recasatori cu femeea aceea, si eram pregatita sa accept aceasta casatorie dar n-a facut-o!
in prezent tatal meu locuieste cu mine . are 76 de ani ! e batrin si ma are doar pe mine ..si sintem fericiti !
imi aduc aminte cit a plins tata la morga cind mama era pe masa..
plingea si o saruta pe mama , care ( fiind moarta ) era rece si uda ..
in schim de cealalta femeie , nu mai stiu nimic . desi a ramas vadav l la 60 de ani , varsta nu ar fi trebuit sa fie un impediment in calea iubirii lor ..
nu vreau sa mai fac alte comentarii ..
apoi cred ca m-ai inteles gresit . eu nu o acuz pe flory, dar eu apreciez dorinta ta de a-i spune cuvinte care s-o mangaie , este foarte bine si frumos ceea ce faci .ea are nevoie de incurajarile oamenilor , dar in acelasi timp , noi trebuie sa ai spunem Adevarul .
caci dragostea fara adevar , inseala !vezi tu , Dumnezeu iubeste dar si spune lucrurilor pe nume !
apoi vreau sa spun ceva . mie imi pasa de oameni , dar nu ascund Adevarul .pentru mine fiecare om e important pentru ca in ochii lui Dumnezeu fiecare om e VALOROS ! dar Dumnezeu spune pacatului pe nume ! ( nu ma refer la cineva anume )


nu stiu cum ai tras tu concluzia ca as fi spus ce as fi spus cu ura ?!
iar apoi , eu ma referam la situatii in general , nu la situatia lui flory!


daca cineva m-ar intreba daca as schimba situatia de suferinta cu cea de destramare a familiei , te asigur ca de 100 de ori as accepta suferinta ! astazi , cind stau la masa cu tatal meu , deseori imi dau dau lacrimile la faptul ca va veni o zi cind nu va mai fi ..
eu nu stiu ce varsta ai . eu oricum pina la varsta mea am trait destule ! destul cit sa pot deosebi o dragoste adevarata de una falsa pe nedrept numita deseori IUBIRE ..!











(
#87314 (raspuns la: #87277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
io nu stiu da zic...se poate... - de cosmacpan la: 28/08/2008 21:01:37
(la: cine stie mai bine?)
"Coborarea in inima si iubirea neconditionata nu pot fi intelese cu instrumentele mintii. Trebuie experimentata, simtita, traita. Faceti exercitiul acesta. Stati linistiti, asezati, cu ochii inchisi. Respirati. Vizualizati-va interiorul corpului, ca pe un spatiu pe care il locuiti. Urcati apoi catre inima. O vedeti? Este vie, fierbinte. Focalizati-va atentia in inima. Ascultati-o. Va comunica cu voi. Daca vreti sa aflati un raspuns, intrebati-va inima si veti sti raspunsul. Inima este inteligenta. Este ca atunci cand "ni se strange inima". Asta inseamna ca inima spune "nu". E ceva care nu e bun pentru noi. Sau dimpotriva, atunci cand cineva ne place din prima clipa si simtim ca inima ne sparge pieptul, spune "da". Sau cand ne indragostim la prima vedere. Inima stie inaintea mintii, iar mintea nu intelege nimic din ce se intampla. "

Spune John Welwood - http://www.formula-as.ro/2007/787/asul-de-inima-45/in-cautarea-unui-continent-pierdut-iubirea-ii-8336 (si cred ca el stie ce zice...
intre si intre: relatia - de pr Iulian Nistea la: 30/04/2004 13:05:43
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Hristos a inviat, Simona.

Mie mi s-a implântat in minte o zicere din slujba inmormântarii, care, desi e din slujba inmormântarii, e pusa acolo pentru noi cei ce traim, nu pentru cei ce s-au dus dintre noi. Suna asa:

"Toate sunt desertaciune câte nu ramân dupa moarte".

Zicerea aceasta este o adaptare (sau infuzare) crestina si patristica a celebrului vers "Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune".

Asadar, "toate sunt desertaciune câte nu ramân dupa moarte" vrea sa ne atraga atentia sa nu punem inaintea celor vesnice cele vremelnice. E un principiu duhovnicesc valoros si util in discernerea unor situatii.

Experienta mea personala imi spune ca cele mai frumoase, mai importante si cu adevarat vesnice pe lumea aceasta sunt relatiile.

Cu adevarat, orice relatie e de fapt vesnica: vom trai in vesnicie cu toti, si mai ales cu toti acei cu care ne-am intersectat in viata, mai mult sau mai putin.

N-as vrea sa exagerez, dar eu asta imi spun adeseori: cum voi trai eu vesnic impreuna cu cineva cu care sunt certat sau cu cineva pe care n-am iertat? Cum voi da eu ochii cu cei carora le-am gresit, cand stiu (Mântuitorul zice) ca toate vor fi descoperite pe lumea cealalta? Si rog mila lui Dumnezeu ca sa puna in inima fiecaruia iubire, ca atunci sa-mi treaca fiecare cu vederea cele ce am gresit fiecaruia...

Asa deci, eu unul fac, pe cat pot, sa-mi aprofundez prieteniile si sa ma impac de fiecare data cu aproapele, sa-i cer iertare, si stiu ca o fac pentru vesnicie si asta ma unge pe suflet, si pot deja de acum sa ma uit senin in ochii aproapelui meu.

Fiecare avem pasiunile noastre (unul teatrul, altul timbrele, altul pescuitul). Eu n-as pune nimic mai presus decat pacea si buna intelegere cu aproapele si cu prietenul meu.

"Sa iertam toate pentru inviere".

pr_iulian
#14807 (raspuns la: #14490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
toleranta!? - de giocondel la: 03/03/2005 00:52:18
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
am avut rabdare si timpul sa citesc absolut toate comentariile pe acest subiect.

in primul rand pentru ca Little eagle a mai povestit cu mine pe privat despre ceea ce simte si nebunia regasirii cu iubita lui,am vazut si poze chiar si sa stiti ca is frumosi amandoi:):) deci am fost curioasa sa vad reactiile cafengiilor la acest subiect...

desi cafeneaua este un taram virtual, sunt oameni totusi in spatele pseudonimelor, oameni cu bucuriile si durerile lor, cu impliniri si neimpliniri, cu aspiratii, vise,copii, pisici...si oamenii astia ma intristeaza tare cand se incapataneaza sa isi priveasca unii altora defectele si sa se uite numai la ceea ce ii indeparteaza si alieneaza uniii de altii...pentru ca fiecare din noi are un potential frumos, calitati pozitive si a fost creat in esenta nobil si divin.

cu parere de rau insa , am observat ca majoritatea comentariilor facute, de ambele parti, sunt mai de graba un desfrau al orgoliilor ranite ... de ambele parti!..asa ne injosim singuri.

ce e cu voi, oameni buni? zau asa?? pe samadhi si ozzy ii inteleg un pic( de si sa fiu "ei" as sta in banca mea nu mi-as risipi energia in conflicte, mi-asa concentra-o spre iubire only), ca ei au vrut sa Celebreze dragostea lor si... lumea, hopa, hai sa ii rupem pe astia in paishpe... NU stiti ca asa sunt oamenii care iubesc, nu se satura sa vorbeasca despre celalalt, vor ca tot universul sa auda ce si cum simt ei?? ( da, unii oameni sunt asa iar altii sunt introvertiti, vor sa traiasca cat mai intens totul si tin emotiile prizoniere, nu vor sa puna in cuvinte, sa infatiseze altora comoara lor, de teama sa nu o piarda ..sau din alte motive).Omenii au opinii diferite, gusturi diferite si in acelasi timp si Iubesc diferit.cate inimi, atatea iubiri, cate flori atatea arome..

uneori a fii sincer inseamna a fi lipsit de diplomatie, inseamna a fi egoist si a prefera sa ii ranesti pe cei din jur, a nu tine cont de impactul cuvintelor tale aupra sufletelor asupra carora le indrepti...eu chiar daca as crede ca iubirea lor nu e reala ( ceea ce nu cred: in fapt nu cred nimik pentur ca nu ii cunosc personal, dar le doresc numai bine) mai degraba m-as abtine de la comentarii decat sa le dau in cap cu sapa, numa asa sa ma simt eu bine ca am zis adevarul si ceea ce gandesc.

uneori, e bine sa incurajam pe cei din jurul nostru, chiar si in lucruri aparent crazy, iar daca nu as simti ca trebuie sa incurajez ( din pct de vedere moral sau cine stie ce alte alea)..macar nu as sari la jugulara omului, m-as abtine.

de ce? pentru ca e mai sanatos sa acorzi sanse oamenilor, sa fii optimist, sa speri, sa gandesti constructiv...sa crezi in dragoste, pentru ca iubirea este forta numarul unu in acest univers, in intreaga creatie, puterea atractiei este sursa existentei noastre, dragostea divinitatii fata de noi este cauza creeri noastre...in general, subiectul asta mi-a lasat o senzatie de amar, de neimplinire, de o multime de frustrari iesite la suprafata...si iata ca si eu intru incet incet in taramul intunecat al criticii de dragul criticii..nu e bine, dragi cafengii sa ne certam de geaba..hai sa ne iubim un pic, chiar daca nu ne cunoastem, suntem cu totii oameni, cu experiente diferite, cu opinii diferite dar in esenta ne asemanam.
si sa fim toleranti unii cu altii, chiar daca ne analizam unii altora hibele si lipsurile, sa ne amintim mai intai de propriile noastre slabiciuni...sa lsam ego-ul la o parte si sa fim sinceri cu noi insine, despre noi insine...daca am face asta mai des am schimba poate foaia si atitudinea si nu ne-am ataca unii pe altii, de dragul de a ne simti superiori altora..am fi mai buni mai intelegatori, ar fi mai putin conflict si lipsa de unitate si dragoste.Nu e greu, totul e sa vrem, macar un pic..si sa incercam...
"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

iubrea.... - de celtic_sun la: 27/05/2005 20:59:25
(la: iubire)
iubirea e data de Dumnezeu si nu stiu,parerea mea e ca atunci cand intrebi de unde provine iubirea,e ca si cum ai intreba de unde provine Dumnezeu.e un sentiment nobil singura stare care mai insufleteste inima omului..iubirea e sublima si provine din sufletul oamenilor..
#51880 (raspuns la: #50462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Diferenta de varsta intre parteneri - de doctors la: 06/01/2006 09:46:05
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Uneori o diferenta mai mare de varsta intre parteneri nu este o piedica in calea iubirii.In plus,poate constitui si un factor de echilibru.
frumos...atat pot spune - de Maria Ionescu la: 01/05/2006 19:47:58
(la: Dragostea)
mi_cardio

Va felicit pentru creatia dvs. Dar, cati barbati gandesc ca dvs? Multi poate teoretizeaza..dar, practic, cand dau cu ochii si inima de iubire, fac 10 pasi inapoi...si se tem ca nu cumva, sa piarda suprematia, si dreptul de intai-daruitor, pentru ca nu cumva sa ramana datori...sa nu cumva sa se implice prea mult. Cred ca, din ceea ce eu am cunoascut in materie de iubire, putin , ...iata, recunosc..., barbatii se tem mai mult sa iubeasca , decat femeile...De ce? Pentru ca , numai ei cred ca sufera din iubire...ca femeia, nu-i asa , are armele care le foloseste numai ea, si cum, si cand vrea , impartial, detasat, jucandu-se cu saraca inima si neintelesa inima a barbatului. Dar...femeia a fost creata sa daruiasca, asta e vocatia ei, cu pretul durerii de a nu primi aceeasi masura a iubirii. Hmm....cat de putin cere o femeie!!! Sa fie iubita...atat, sa i se acorde credit, un cat de mic feed-back, si se deschide usor...si iremediabil. Si sufera apoi...mult, mult...dar niciodata o femeie, chiar daca o zice din gura, niciodata nu va regreta toate gesturile de iubire , de tandrete daruite...ci le va pastra, acolo...in inima ei, ca pe un nepretuit tezaur.
premize gresite - de The Dreamer la: 12/05/2006 19:07:51
(la: In ce avem incredere?)
Am citit de cateva ori conferintza. Este o opera literară. De ce ? Pentru că foloseşte licenţios şi în cazuri neadecvate cuvântul "incredere". Se descriu o multzime de situatzii cotidiene, de relatzii sociale etc la care se agatză fortzat cuvantul "incredere". Procesul mental de acordare a increderii este unul colateral, se bazeaza pe experientza si pe repetabilitate. De exemplu ai zburat de o mie de ori cu avionul. Nu ai avut nici un incident sau accident. Daca cineva te intreaba potzi sa spui ca ai "incredere" in calatoria pe calea aerului. Increderea este o categorie strict personala si de aceea difera enorm de la individ la individ. Studiile facute pe la mijlocul secolului XX au aratat ca increderea contrazisa de un singur argument valabil se deterioreaza rapid. Asa si cu topicul prezent !
budism si crestinism - de casandra_radu la: 02/10/2006 11:29:09
(la: Budism, forme de meditatie)
Am citit intr-o carte ca exista doua cai de a ajunge la Dumnezeu - via affirmativa sau calea iubirii, in care se regaseste crestinismul, centrat pe ideea de Dumnezeu si via negativa - respectiv budismul - calea meditatiei, care nu are drept centru o divinitate, este de fapt o religie fara "zeu".
Ambele sunt la fel de bune, si in acelasi timp, luate separat, le lipseste ceva. Ele nu se exclud, dimpotriva, s-ar putea ajuta reciproc.
In cazul ambelor insa, atata vreme cat nu traiesti direct experienta iubirii si/sau a meditatiei, nu are nici o importanta ce crezi.
Crezul nu te va duce niciunde, nu te va ajuta sa evoluezi spiritual.
Degeaba predicam iubirea daca nu o simtim. Degeaba ne intereseaza meditatia daca mintea noastra e vesnic agitata. Trebuie inteleasa bine diferenta enorma dintre a vorbi despre/a crede/a teoretiza si a simti si experimenta direct acel lucru.

"I know what Tao is, but where it came from, I don't know" - Lao Tse
#149087 (raspuns la: #148954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dupa mine, diferenta mare de varsta nu este neaparat o piedica in calea iubirii, dar sigur nu este o fericire. Indiferent care din parteneri este mai mare. Cred ca iti trebuie o incredere nemasurata in tine insuti, sau o doza buna de inconstienta, ca sa poti accepta ideea ca cineva mult mai tanar decat tine isi poate gasi fericirea langa tine pe termen mediu si lung. Si sigur, pe termen mediu sau lung, daca se ajunge pana aici, intervine si gelozia, care este o sursa infinita de nefericire. O astfel de iubire poate tine o vara, un an, o vreme oarecare, pana diferenta de varsta nu devine prea vizibila, prea obositoare, prea dureroasa.
Nu zic ca nu te poate lovi oricand o asemenea iubire, era sa zic nenorocire, dar cred ca bunul simt te poate face sa nu-i acorzi statut definitiv.
Cand spun toate astea, ma refer la iubire adevarata si nu la "iubirile" interesate.

Lost without music in a world of noises
#152376 (raspuns la: #152001) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de lafemme la: 01/01/2008 14:50:34
(la: 2008)
La multi ani!!! Fie ca-n anul ce vine sa ai buzunarele pline de noroc, gentile de bani, buzele de zambete, inima de iubire, mintile de ganduri nastrusnice si zglobii... si grijile sa le ratacesti!!!
surasul - de giocondel la: 02/01/2008 03:11:45
(la: New Year's Resolution)
mi-l pastrez. voi zambi des si drept, cu inima curata.

iubirea nu mi-o facut nimica, vreau eu sa o las mai moale ca uneori iubesc prea mult si prea cu foc si-mi consum energia. anu' asta o s-o bag ( energia) in masini de curse, sa ma fac voinica si sa-nvat un pic de detasare...pt un timp, ca schimbare de decor.

in rest, stii si poezia cealalta:

unde dragoste nu e, nimic nu e:
nici chin, nici jale
pe la poarta dumitale...

ah, stai ca astea-s doua, le-am ametit:):):)
#270035 (raspuns la: #270030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"BARBATUL SI FEMEIA" - de alchimista_ashleya la: 24/03/2008 00:53:23
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe
HP - de Lady Allia la: 07/05/2008 10:14:36
(la: tomb rider)
"actul doi.
cineva de aici imi zice ceva de magie si personaje de roman, n/are importanta cine, le/am prins bine in text."

intotdeauna are importanta cine :).
intotdeauna conteaza ce simti.
niciodata, nimeni nu trebuie sa dea socoteala pentru ca simte ce simte.
a simti nu inseamna altceva decat a simti.
daca simtim nu inseamna ca inselam ci inseamna ca traim.

ma bucur ca primavara asta a dezmortit.
ma bucur ca eu nu ma dau in net :)) ci am ajuns sa imi pese si asta m-a ajutat sa imi regasesc echilibrul in viata, increderea in oameni si in mine, mi-a scos in cale iubirea vietii mele si mi-a dat privilegiul sa leg prietenii frumoase.
ma bucur ca esti aici si nu esti doar un personaj de roman HP.

Ma numesc Ramona Sandrina Ilie. Am 31 de ani impliniti :), o fetita absolut uimitoare, un sot minunat si iubitor, prieteni dragi cunoscuti pe net si in afara lui, o viata mult mai mult decat frumoasa si ... nu cred ca intamplator te plac, imi esti drag ca si om si prieten :).
Cum spuneam... ma bucur ca esti si ma bucur ca eu "nu ma dau in net" si nu mi-e teama sa spun oamenilor ceea ce simt! :)


#308671 (raspuns la: #308624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maan... - de monte_oro la: 13/06/2008 10:50:24
(la: Sfânta Tereza din Avila dzis-a:)
Mah... dupa voia inimii...Da' iubirea aia umana...pentru un om... e repetabila... doar ca in alte forme... Dar chiar daca aia cu I... ar fi, na, unica...tot nu e Ultima Thule..precum moartea si nemoartea...
KAngela - de zaraza sc la: 19/07/2008 13:52:13
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
Nu stiu ce-ti bati capul cu socrii. Vorba aia, nu stiu ce pierd...
Voi aveti o familie, va vedeti de treaba, mergeti unde aveti de mers si nu vad de ce trebuie sa te bagi in sufletul unor oameni cu forta. Poate atata stiu ei...Daca sotul are grija de familia lui nu stiu ce rost are sa-ti pui problema cu locul tau...Vei avea ceea ce semeni...Eu nu mi-am batut capul pe ce loc eram. Important era sa aiba grija de familia lui. Desi toata lumea avea impresia ca e mămos, totusi dupa moartea mamei lui s-a comportat foarte normal. Dupa un timp el a deschis discutia despre greselile ei.

Tu cum te-ai simti daca nora ta ar avea pretentia ca iubirea sotului pentru ea sa fie mai mare decat a sotului pentru mama lui? Nu putem nici porunci inimii, tot iubire se cheama, si nici nu putem masura!!

Totul e format din impresii subiective. Incearca sa intelegi ca fiecare vede altfel lucrurile. Tu vezi-ti de familia ta, ceilalti sunt inafara.



#327327 (raspuns la: #327315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SECTIUNEA I - Interviu-Café - de Cri Cri la: 24/10/2008 18:55:25 Modificat la: 24/10/2008 19:05:06
(la: Miss Cafeneaua 2008 (Probele))
1. “femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt si ele curioase ca noi
stii, te uiti la una pe strada sau in tramvai
si te gandesti: dom’le cum ar fi?
asa gandesc si ele”.
(M. Cartarescu)
Intrebare: …ce ai de comentat?

Ar fi iubire la prima gândire!

2.Exercitiu de Imaginatie: Targul de Barbati.
traiesti intr-o tara – Matriarhalia, unde femeile au drept de viata si de moarte asupra barbatilor, ii pot vinde sau cumpara. vine o zi cand vrei sa-ti vinzi sotul/iubitul/amantul ...si-l duci in targ.
Intrebare: cum ii faci reclama in fata unei posibile cumparatoare?

N-ai tu bani să cumperi bărbatul acesta, dar vezi că e una mai încolo care vinde o imitaţie destul de reuşită!

3. Ce ar mai avea de spus Seherezada in cea de-a 1013 noapte?

Ce-ar trebui să facă o fată aici pentru ceva acţiune?

4. Incearca o spovedanie in fata unui expert in natura umana.

n-am îndrăznit să spun nimănui, dar mi-am dorit întotdeauna să ştiu dacă ai o aluniţă pe fund

5. Exercitiu de Imaginatie: Barbatul Multilateral.
tot in Matriarhalia, esti nevoita sa mergi la un meci de rugby la 500 de km. de domiciliul tau, sa-ti sustii echipa favorita.
acasa raman: copiii vostri de 1, 3 si 5 ani, mama ta, 3 motani castrati, un caine doberman si-un altul pechinez si bineinteles sotul/iubitul.
fa-i sotului/iubitului/papagalului... o lista cu ce are de facut in ziua in care tu lipsesti de acasa.

Vezi că ţi-am lăsat şi cardul meu, du-te la Disneyland sau fă-ţi de cap cum vrei; când eşti tu bine dispus nu-mi mai pasă ce echipă a câştigat. Mama se descurcă.

6. Exercitiu de Imaginatie: Canibalii.
esti prinsa de canibali - tu si inca doua femei. sunteti aduse la seful de trib care decide ca veti fi mancate. oala mare e umpluta cu apa si pusa pe foc.
dupa indelungi lamentari si plansete din partea voastra, seful de trib inghite o cutie intreaga de Extraveral si decide: doar una singura va scapa, dar numai dupa ce va expune un discurs in favoarea ei. cea care isi va expune cel mai beton discurs, va scapa cu viata. celelalte doua vor fi halite cu fulgi cu tot.
Intrebare: cum ar fi discursul tau? (gandeste-te ca depinzi de el)

Doamnelor şi domnilor, ne-am adunat aici, mai bine zis ne-aţi adunat voi pe noi dar nu discutăm aici amănunte fără relevanţă, în scopul aproape ştiinţific de a ne testa gustul şi, de ce nu?, gusturile, în materie culinară acestea fiind cruciale. Dacă mă întrebaţi pe mine, deşi am o presimiţire că n-aveţi de gând şi totuşi, ghinion!, n-aţi precizat durata discursului, deci am să vă spun oricum, eu găsesc trist faptul că mâncarea pare să fie pe-aici singura distracţie. (şeful de trib clipeşte des).
Cum, din păcate, când sunt fiartă nu gândesc prea bine, şi cine dintre dumneavoastră poate jura c-ar face-o?, trebuie să spun acum şi nu mai târziu că eu şi cele două colege ale mele ne aflam în zona cascadelor fiind în căutarea unui loc potrivit pentru cel mai nemaipomenit Aqua-Parc inventat vreodată, mărturie fiind hârtiile acelea pe care aveţi de gând să le înfigeţi în spinul copacului după care mergeţi singuri, ca împăratul, aşa se spune pe la noi. (şeful de trib cască şi mai des decât clipea)
Acum s-ar cădea să explic ce este această minunăţie, pohta ce-am pohtit noi, în aparenţă uşor diferit de dumneavoastră, chestie de gust, cum precizasem deja mai sus că vom studia, şi asta nu pentru că s-ar putea îndoi cineva de inteligenţa auditoriului; nu doar că n-am îndrăzni, chiar dacă ar fi cazul, dar uite că nu ni se pare oportun să credem că e, deci cum spuneam…
(in acest précis moment extraveralul îşi face efectul, şeful de trib sforăie cu un fluierat subţirel iar bruneţelul care mă imobiliza izucneşte în râs şi-l ucide pe nenorocit. Plecăm cu toţii la o îngheţată)



7. "Sa ma asez intre tine si lume dar sa stau la distanta, urmarindu-te, vazandu-ti frumusetea" (cosmacpan)
cauta greselile de exprimare.

Reformulare: “Doamne, cât aş vrea să te ating, dar mi se moaie genunchii numai cât mă gândesc”

8. "Ca bărbat mi-ar fi fost greu; între femeia mea şi mine
s-ar fi întins 9 fabrici si 9 uzine." (Realdo, "Sapca mea comunista")
cauta greselile de forma.

Reformulare: “mulţumesc cerului că mi-a cedat titlurile la cele 18 societăţi; m-aş fi simţit inferior şi asta ar fi stat în calea iubirii noastre”

9. "Fericiti cei ce-au cunoscut femeia, caci ei vor stapani iadul!" (Intruder, "La multi ani...”!")
cauta greselile de fond.

Gândul nespus: “hmm… mai bine nu, ce să fac o eternitate în iad fără ea, stăpânind pe alţii ca mine?”

10. Pune o intrebare (una singura) Comisiei de "Senzori".
(atentie, s-ar putea sa ti se raspunda!)

În ce se topesc fascinaţiile?

om, - de anadaria la: 17/01/2014 16:17:32 Modificat la: 17/01/2014 16:20:56
(la: dupa sarbatori)
uite sampania



da’ inainte iti raspund si apoi vezi tu daca o mai bem sau nu :)

Dragostea romantica e aia in care te pierzi in ochii celuilalt si planetele se misca-n ritmul batailor inimii tale. E atunci cand simti ca poti sa urci descult pe Kilimanjaro si ca daca te-arunci de-acolo cineva de prinde-n brate. O forma de naivitate poate ca-i si aici, da’ e dulce, copilareasca si complet benigna.

Daca te-ai indragosti de-o fata care vrea sa se faca balerina, daca i-ai cere sa renunte la visul ei si sa ramana acasa sa ude florile…cam cat timp crezi tu ca i-ai aduce flori? Omul care nu se iubeste destul , care renunta la ce-si doreste pentru a fi pe placul altuia, de fapt nu-i capabil sa iubeasca. Isi cauta doar un ‘agresor sentimental’ caruia sa i se supuna. Nu cautam acum cauzele pentru care face asta, ca-s prea multe si nu fac obiectul discutiei. Dar rezultatul renuntarii la sine sigur nu-i unul care sa dea vreo sansa iubirii.

Dragostea e un fel de cautare si cunoastere a celuilalt prin tine, lasandu-i totodata libertatea de a se fauri din lutul propriu. Iubirea nu-i atunci cand vrei sa vrei sa fii tu olarul, sa-l modelezi pe celalalt dupa pofta inimii tale. Iubirea nu-i cand vrei sa-l faci sa depinda de tine, sa-l anulezi de-ti cade bine ori sa-l lasi sa creada ca fara tine e nimic. Si asta-i doar o descriere naiva a codependentei. In cuplurile in care exista un invingator, nu-i iubire, e nevoia celui care vrea sa fie mai puternic de a-si confirma ca poate.

Dragostea e aceea in care ne permitem sa fim ‘slabi’ ori nesiguri, dar stim si ca daca mai gresim ori cedam uneori, ne putem privi in oglinda cu aceeasi seninatate. Si fara sa ne pese prea mult de ce a zis Spinoza. Ori de ce au spus altii ca el. Pentru ca nu suntem sclavii sentimentelor, suntem deasupra lor.
:)
#649381 (raspuns la: #649359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...