calatorie cu aripi de inger cu zambet de foc

Hai ca ma intriga :) Stiu ca personajul lui Hanks putea parea oricui putin nebun cit a stat pe insula. Ma intriga fiindca, judecind la rece ...nu cred ca-i deloc adevarat.

La inceput e trauma aceea teribila si socanta (dar cit se poate de normala), dupa prabusirea avionului, moartea pilotilor, faptul ca te trezesti esuat pe pamint (intr-un mod nesperat chiar), ca-ti dai apoi seama ca-i o insula, ca ceilalti nici nu mai au motive sa creada ca esti in viata, ca poate acolo o sa-ti petreci restul zilelor...

Fara a parea un geniu, Chuck a facut mai totul cu o chibzuinta si luciditate cum greu mi-as inchipui-o la mine sau la altii. Totul a avut sens: spartul nucilor de cocos cu patina, scosul maselii cu patina, construitul acelei ambarcatiuni, facutul focului etc etc etc. In unele momente a ajuns desigur si la disperare (atentie, nu nebunie!): s-a gindit sa se sinucida, s-a intors ranit dupa prima experienta de evadare in valuri...

Ce te-ar face sa spui ca "a innebunit putin"? Ca vorbea singur? ca si-a creat (intimplator!) in acel Wilson o ..."fatza umana"? ca gesticula liber si fara jena? ca se speria cind picau nucile de cocos? ca s-a bucurat cind a reusit sa faca focul? ca a pastrat nedesfacut (mistic, credincios) pachetul cu aripile de inger?

Mie tocmai, mi-a parut poate chiar putin ne-real ca-n atitia ani (si DUPA atitia ani) l-am gasit mai inteligent si lucid la minte cum greu mi-as inchipui pe vreunul sa se pastreze. De-aicea am spus ca relatia lui cu Wilson (singura care, de departe, aparea ca ...mai bizara) parea doar caraghioasa, dar de fapt ascunde o alta realitate, deloc vecina cu nebunia. Realitate pe care poate mai bine ca n-o s-o descoperim, pe viu, traita, niciodata.

ps Din DEX : NEBUNÍE, nebunii, s.f. 1. Pierdere a judecăţii din cauza unei boli mintale; demenţă, alienaţie mintală. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă, prostie.

S-a observat la Chuck vreuna din toate acestea?

Ce pot sa spun? M-ai lasat fara cuvinte! E superb ceea ce scri! Ce suflet frumos si mare poti avea!!! Ferice de cel care te-a putut face sa simti acele trairi care te fac sa nasti aceste randuri de vis. Un vis frumos...un vis atat de drag... un vis care mie din pacate mi se pare o amintire. Iti doresc din toata inima ca totul sa renasca si visele sa se-mplineasca, atingerea sa-ti fie aripa de inger, si sufletul pazit de fulger. Sa te pastrezi la fel pentru totdeauna.

Dali - pentru "Vis de trezire generat de zborul unei albine in jurul unei rodii, cu o secunda inainte de trezire" (ha! ce poezie de titlu!), care mi-a deblocat minimul de simt plastic pe care il am. si pentru "Meditative rose", atat de plin in pustiul colorat. si pentru "Gara din Perpignan" , si pentru "Painea nucleara", si pentru acea perspectiva dementiala din Rastignirea lui Hristos si... a.m.d.

Arcimboldo - dupa parerea-mi, cel mai notoriu caz de artist care a luat-o cu prea multe secole inaintea contimporanilor...mergand inapoi, la biologie

Michelangelo - cum sa nu simti aripi de inger in spatele tau cand te uiti la "Judecata"?

Munch - pe cine nu l-au luat fiorii cand a vazut i-a vazut celebrul "Scream"?

Bosch - cu cine o fi Vorbit el inainte de a picta "Judecata de apoi"?

Magritte pentru eterul nevazut de pe panze.

Goya - tragicul ala de tip spaniol, care ti se prinde de suflet si iti ravaseste simtirile..."Timpul", "Colosul", "Disasters of war" ...

de ce nu ai facut un coif din gandurile tale? ceva de genul asta:

multumesc
pentru parfumul de carte
presarat cu abur de pasi tacuti
si ganduri aurii,
pentru versurile cu aripi de inger straveziu,
degate de ceata si saruturi
de smarald;
pentru personajele din povesti smaltuite in ciocolata
amaruie
si pudrate cu scortisoara si vanilie,
pentru aroma de paine calda a copilariei, pentru puritatea
albastra
a iubirii interzise, pentru suspinul arborilor
de matase.

multumesc
pentru ca existi!

hm? ce zici, o/il poti adaposti sub conul gandurilor tale astfel sezate?
stii... eu cand imi astern gandurile, dedicandu-le cuiva, incerc sa fac din ele acoperis, ploii sa nu-l mai ude, furtunii sa nu-l mai zdruncine, trasnetului sa nu-l mai aiureasca.
ca o mangaiere, daca vrei, soptita...

iar din visul tau s-au nascut deja mai multi.
Tropaie prin jur, zburda bezmetici de bucurie, ca le cresc acum si aripi, ca isi pot incerca lujerele de carne ale picioarelor in apa sarata a marii, luandu-se la intrecere cu calutii de acolo.
Si nu-i lovi cu prastia....
Isi ofera singuri aripile. Oricarui inger cazut o cere.
Bine ai venit.

fara suparare, dar prea multe aripi, lacrimi, ingeri si priviri.
mi-a lasat impresia ca ai fortat putin nota, incercand sa-i picuri cat mai multa drama, dorului cu pricina.
keep it simple,it might help sometimes :D

cica ingerii sunt unisex si au neaparat aripi!
un inger fara aripi e ca popa fara cadelnitza!
...ma rog, credeam ca femeile sunt dracul-gol! :))))))

ingeri cu aripi de matase, ingeri cu inimi de foc...

de vin
fara frunza mea de pin
fara demoni,
fara ingeri
fara zambete
sau plangeri
fara miros de trifoi
fara zarea dintre no

vin pelin din frunze de pin
ingeri, demoni laolata iti zimbesc si pling deodata
in zare e doar otava.

buburuza

am citit-o de o mie de ori, tot de atatea am uitat sa respir, nu e nici frumoasa, nici geniala, e ca o aripa de inger...

m-a lasat fara cuvinte si c-un nod in gat care ma face sa ignor stangacia cu aripi de ingeri

si D-ul tatuat pe un umar prin simpatie se va replica pe celalalt umar si impreuna vor creste in doua aripi de inger poet

in mod sigur, ideea de dumnezeu functioneaza ca o concluzie.
mai sti povestea aia biblica, cum ca in jurul pomului cunoasterii sunt ingeri cu sabii de foc? sunt convins ca nimic nu se poate explica decat pana la un anumit punct. iar dumnezeu tine loc de explicatie, insa nu explica nimic.

chiar nu vreau sa polemizez. gogosile aste sunt numai concluziile :P mele.

Salutari lui Om, So Happy si altora interesati de dialog la Kaffehaus!

Acum va scriu din tara si ma simt inspirata, ca primele experiente cu astralul le-am avut chiar aici, din adolescenta.

Ce sa zic, multumesc lui "om" pentru definitie, dar aripile mi le-am castigat (sau mai bine zis recastigat) de ceva timp, doar ca uneori imi dau seama ca nu am timp sa zbor sau ca ma las coplesita de zbuciumul vietii si de lucruri mult prea terene (din considerente obiective...atat cat poate fi o viata de om) neglijand acest contact pretios cu "taramul umbrelor".

Din lecturile mele si in baza unei oarece doze de intuitie si sensibilitate (nu as folosi cuvantul medianitate, desi harta mea astrologica indica posibilitatea dezvoltarii si a unor astfel de capacitati) pot spune ca psihicul (incluzand aici si subconstientul si tot ceea ce inca nu cunoastem din tainele vietii sufletesti si cerebrale - doua dimensiuni care d.p.d.v. fiziologic si energetic sunt in stransa legatura, ba chiar interdependenta) este tot timpul legat printr-un canal energetic cu alte dimensiuni sau cu ceea ce intr-un singur cuvant numim "astralul". Problema e ca neexploararea acestei legaturi sau mai bine zis ignorarea existentei sale de multe ori ne creeaza senzatii si trairi eronate sau gresit decodificate, pe care le interpretam altfel decat ceea ce sunt in realitate. In fond, sistemul nostru de reprezentari si simboluri vizuale, extrem de importante in comunicarea cu astralul, se bazeaza pe niste arhetipuri si experiente acceptate si uneori confirmate de un numar reprezentativ de persoane. Traind intr-o comunitate, de exemplu una religioasa, in care distinctia intre bine si rau este destul de clara si reprezentata prin simboluri ca Lumina/Intunericul, Dumnezeu/Diavolul etc., psihicul nostru va proiecta in astral aceste reprezentari, dandu-le forma - si aici as cita experienta despre care vorbea So Happy. De multe ori ni se poate intampla sa regasim aceste reprezentari in vise si sa le asociem unor stari sau situatii conflictuale pe care le traim...bineinteles ca in acest caz interpretarea e subiectiva si de multe ori in aceste situatii subintra fantazia proprie si dorinta de a ne considera destinatari ai unor realitati sau manifestari paranormale...si de aici ar mai fi doar un pas catre paranoia!

Astralul nu pote fi o alternativa la momentele de criza ale vietii si nici un mod de a te autoiluziona cu imagini estatice...pentru simplul motiv ca exista independent de existenta noastra si functioneaza in baza unor legi pe care nu le cunoastem suficient...stim doar ca exista persoane mai dotate care comunica mai usor si persoane care poate toata viata nu vor reusi sa descopere aceste noi dimensiuni.

Cand vorbesc de "evadare" o inteleg in sensul de descatusare de material, de corp, de greutatea materiei: ca un fel de volatilizare a materiei pentru a permite energiei sa navigheze libere, fara oprelisti si limitari. Bineinteles, poate parea o contradictie, pentru ca initial am afirmat ca pishicul si creierul sunt legate fiziologic si ne-am putea imagina ca fara creier nici psihicul nu ar avea o viata a lui. De aceea, cand creierul nu mai e alimentat si nu mai primeste substanta nutritiva si oxigen, intregul corp are de suferit si implicit viata sau energia incepe sa-l paraseasca pana la colapsul final. Dar eu cred ca exista o legatura mult mai subtila intre material si astral, altfel totul s-ar reduce la niste simple inchipuiri ale unor minti prea creative si active imaginativ iar calatoria noastra existentiala ar fi prea scurta si extrem de limitanta. Si aici ar trebui introdus discursul Universurilor sau a dimensiunilor paralele, a posibilitatilor de crestere spirituala prin reincarnare, a metodelor de purificare si reechilibrare prin practici isihaste sau yoghine, a teletransportului si a unei extraordinare concentrari energetice in cantitati de materie extrem de mici.

Problema e ca omului in general ii e frica sa exploreze terenuri necunoscute, mai ales cand e vorba de propriul psihic si de capacitatea de introspectie si de comunicare la alte niveluri decat cele deja experimentate si cunoscute. De multe ori am privit cerul instelat si contiuam sa ne dorim sa exploram spatiul, dar mintea noastra si sufletul il exploram prea putin si de multe ori facand apel la o serie de prejudecati si coduri de explorare ineficiente, depasite. E mult mai simplu sa-ti imaginezi monstri cu trei capete sau diavoli cu doua coarne ca intruchipare a raului, decat creaturi fara corp, doar din "lumina" sau chiar simple organisme energetice, cu o organizare genomica exceptionala, concentrata intr-o minge de spirale peptidice de cativa microni. E doar un exemplu si poate nu e cel mai potrivit...candva ma interesa foarte mult SF-ul!

Nu de mult am vizionat Constantine, cu Keanu Reeves! Nu stiu daca l-ati vazut, e o parodie cu anumite chestiuni interesante dar si cu multe reprezentari ridicole...oricum mi-a placut o idee pe care a avansat-o: ca in realitate lumea Binelui si cea a Raului nu sunt atat de net delimitate si ca noi muritorii nu suntem chiar atat de protejati si destinati salvarii, daca credem in victoria si protectia unui Dumnezeu binevoitor. Cred ca aceasta idee ar fi buna de aplicat si in cazul experientelor in astral: poate pe taramul umbrelor, al energiilor, aceasta diferenta nu mai exista si putem fi toti egali, capabili sa ne masuram doar cu noi insine si cu propriile capacitati... e doar un gand care mi-a venit in timp de scriam - dar poate un fond de adevar exista: in fond suntem noi cei ce alegem daca sa deveni ingeri sau demoni!

Astept comentarii, cu mare interes!

irina, din nou in Romania.

Fiind subiectul meu preferat, simt nevoia sa dezvolt subiectul.

Sa pornim de la premiza ca exista.

Cum arata?
Ce sex au?
Cum se hranesc?
Ce rol au in viata noastra?
Evolueaza? Catre ce?
Apare imediat intrebarea: omul evolueaza? Catre ce?

Am raspunsuri la toate intrebarile. Culese din texte religioase, si alte lecturi. Toate raspunsurile sunt trecute prin prisma perceptiei personale. Eu cred in aceste raspunsuri. Si doresc sa impartasesc aceste credinte. Ar fi interesant ce credeti si voi.

Ce sex au ingerii?
Asexuati. Dincolo de voal, sau in cealalta dimensiune, sau nivel vibrational, nu exista diferentieri dpdv al sexului. Deci este mult mai simplu ca la noi. Dispare conditionarea sexuala, care pana la urma este o forma de constrangere (si ma refer la finalitatea existentei umane).

Cum arata?
In pictura sunt reprezentati cu aripi, blonzi, ochi albastri.
Este adevarat?
De fapt oamenii vor sa-i vada in aceasta forma. Ei nu sunt asa. Nu au nici macar aripi, nu au nevoie, deplasarea se face cu gandul.
Cum arata de fapt. Mi s-a spus ca noi oamenii nu putem inca sa-i vedem asa cum sunt in realitate, mai incolo, pe parcursul evolutiei noastre lucrurile se schimba.
Daca ne gandim la ingerul pazitor il si vizualizam, nu are importanta cum, fiecare are propriul mod de percepere. Cum il vad eu nu are importanta pentru ca nu trebuie sa-l vada si altii la fel. Nu conteaza ce vezi ci ce SIMTI.

Cu ce se hranesc?
Cu lumina si le este suficient avand in vedere specificul activitatii pe care o desfasoara si mediul in care traiesc.

Ce rol au in viata noastra?
Mie imi place sa denumesc "job description" sau "fisa postului".
Fiecare om are repartizat un inger sau mai multi, depinde.
El are grija de omul respectiv 24 de ore din 24.
Il ajuta in TOT ceea ce face.
Rolul: il ajuta pe om sa evolueze.
Din pacate este foarte discret, nu urla cu glas tare cand facem o prostie, nu te trage de maneca, are alte forme de exprimare.
Daca ne preocupa subiectul vom incerca sa fim atenti la tot ce ni se intampla.
Ingerul face, sa zicem, corp comun cu omul. Este parte din fiinta noastra.
A fi in deplina armonie cu ingerul inseamna a fi in deplina armonie cu tine insuti.
Si pentru asta ai nevoie de liniste, rabdare, calm, bunavointa, credinta, etc.
Daca esti o persoana agitata, care prefera zgomotul nu prea ai sanse sa asculti ce-ti spune ingerul pazitor.
Foarte important este sa-i solicitam ajutorul in TOT ceea ce facem. El nu este bagacios, intervine cand este solicitat.
De exemplu: primul meu exercitiu a fost gasirea unui obiect pierdut in casa.
Cautarea unor chei, te enerveaza, pierzi timp, rascolesti tot prin casa si culmea, nu le gasesti cand ai nevoie de ele. Daca te opresti din cautat, te linistesti, si-i dai aceasta treaba ingerului, in acea stare de liniste o sa-ti vina in cap o idee despre locul unde sunt. Si astfel ai stabilit legatura cu ingerul si i-ai constientizat existenta.

Este simplu. Prin exercitiu se aprofundeaza legatura.
Si ingerilor trebuie sa le multumesti intotdeauna pentru ce fac. Este foarte important. Lucrezi in echipa, multumesti coechipierului. Fara el nu ai fi reusit. Daca nu multumesti iti creste orgoliul, mandria si nu-ti este de nici un folos.

Pe parcursul existentei noastre, in functie de rezultatele in activitate, ingerii pot fi schimbati. La un moment, cum ar fi cel de acum, unii nu mai au nevoie de ingeri, dar asta este alta discutie.

Ingerii evolueaza ca orice forma de viata, exista diferite trepte de evolutie. Dar cred ca ar trebui mai mult sa ne preocupe cum evolueaza omul. Catre ce?
Nichifor Crainic, intr-un curs de teologie spunea ceva despre "Sfintenia, implinirea umanului"

Exista teorii care spun ca oamenii sunt ingeri. Ingeri care au trecut dincolo de voal ca sa experimenteze dualitatea cu tot ce inseamna ea.
Ingeri care sunt co-creatori in procesul creatiei. Si cand oamenii vor crede cu tarie in acest lucru, viata pe pamant se va schimba.

Sa dea D-zeu ca acel inger sa fie toata viatza langa tine, sa iti ocroteasca visele, sa iti ofere umarul odihnitor si linistitor si sa te acopere cu aripile lui atunci cand iti este mai greu in viatza. Este atat de frumos sa poti spune ca ai un inger... ca sufletul tau oglindeste imaginea unui inger.... atat de frumos.
Sufletul pereche... ce mult mi-as dori sa il regasesc si eu.... L-am avut pentru o clipa... si l-am pierdut. Stiu ca acele suflete pereche sunt ingerii nostri. Din pacate ...uneori ii pierdem si ..nu-i mai regasim niciodata. Din pacate suntem oameni... nu igeri... Din pacate...

A venit intr-o zi de toamna, si am impartit un strop de nebunie si zambete cu ochii lui verzi. Chiar daca aripile l-ar purta in alta parte el va fi cu mine.

Zboara Ingerule pana la capatul curcubeului si inapoi!

____________
'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem '