|
te provoaca sa gandesti
calatorie cu aripi de inger cu zambet de foc
Draga mea... greu de explicat de ce l-am inclus in aceasta categorie... mai bine zis, n-am spus ca el e inger... ci ca simt ingeri, din cauza lui. Dar, nici pomeneala de "vorbe dulci"! Nici pomeneala ca poezia sau proza sa fie scrise pentru mine! Nici gand sa refuze sa-si arate fatza sau latura umana... daca ar fi fost suficient de aproape... si nici pe departe n-a incercat vreunul dintre noi sa "construiasca" o relatie (fie ea de prietenie sau altcum).
Si, da, eram daramata... insa nu cautam consolare pe net... de fapt nu cautam nicicum. Stateam nemiscata sub greutatea care ma strivea si nu ma uitam in jur dupa umarul nimanui, fie el inger sau fiinta umana. Si nu afectiune mi-a oferit ci... nu stiu cum sa-i spun... O "zgaltaiala buna" daca vrei... ceva gen: "ridica-te si umbla!". Nu s-a gandit nimeni din jurul meu s-o faca. Nu mi-a sugerat nimeni ca, daca nu-mi incerc aripile nu voi invata niciodata sa zbor... E adevarat ca dupa primul comentariu aparut la conferinta lui alexandros, restul comentariilor au fost scrise la masculin si asta pentru ca la un moment cineva mi s-a adresat ca si cum as fi fost barbat asa ca din cauza tentatiei am intrat in joc si mi-am asumat aceasta identitate.
Trebuie sa recunosc ca inca o data ai dat dovada de o intuitie fantastica si ca intr-un fel ai ghicit zodia in care m-am nascut. Cu singura deosebire ca m-am nascut in ultima zi a zodiei deci am ceva din caracteristicile unei leoaice si ceva din cele ale unei fecioare, iar ascendentul, foarte interesant, daca e sa ma iau dupa ce-a mi-a spus un amic pasionat de predictiile astrologice, e plasat in zodia gemenilor. Deci o combinatie extrem de interesanta :). Si eu multa vreme am avut talentul de a intra in tot felul de "relatii toxice", dar acum m-am linistit, iubesc un OM, care desi e mai tanar ca mine, aduce o imensa bucurie in viata mea, si stiu ca in ciuda oamenilor si poate chiar a dsetinului care ridica tot felul de piedici in calea noastra, pana la urma vom razbi la lumina si vom fi fericiti. De fapt si acum suntem fericiti, chiar daca o lunga distanta ne separa, si indiferent cat va dura aceasta fericire eu ii multumesc domnului ca m-a binecuvantat cu dragostea acestui OM. In incheiere as mai vrea sa spun ca m-am uitat de nu stiu cate ori sa vad daca nu a aparut vreun mesaj de la tine, iar cand l-am vazut m-am bucurat teribil. Si sunt fericita ca prietenia nostra virtuala va continua. E atat de bine sa impartasesc cu tine ceea ce simt si traiesc. Am citit si eu conferinta propusa de tine mai demult "Fluturi sau...soare??" si am si postat un mic comentariu, dar ceea ce vroiam sa spun in acest mesaj e ca in ultimele saptamani tu ai fost ingerul meu ascuns in spatele unui ID. Si ai adus un strop de lumina, bucurie si culoare in viata mea. Pentru asta si pentru tot ceea ce reprezinti, iti multumesc din strafundul inimii mele. Ai un suflet gingas ca o floare sau ca un strop de ploaie din luna lui marte, un suflet frumos si candid de inger cu atingere diafana. Asa ca... m-ai atins cu aripa ta si mi-ai aratat ca viata poate fi frumoasa si ca merita sa lupti pentru ea pana in ultima clipa. imi imaginez o poienita plina de iarba verde si floricele galbene, albastre.... fluturi zburda in toate directiile fara zgomot si fara graba... bineinteles deasupra poienitei se inalta cerul de un albastru calm... inca e dimineata si soarele nu a inceput inca sa dogoreasca.. Din padurice se aud strigatele matinale a pasarilor de tot felul.... paduricea e destul de deasa asa ca nu sunt vizibil decat primii copacei.. In jurul tulpinelor lor ferigi maricele ar fi singurele care rezista si se bucura de putintica lumina care razbate pana la ele...In poienita e boierie, e belsug, ploile ajung la fiecare firicel de iarba , la fiecare floare, iar razele soarelui dezmiarda fiecare fir de "viata", fiecare gaza... aici in poienita se intalnesc ingerasii si zburda si se bucura de cantecele pasarilor de soare de ploaie de lumina... in paduricea deasa e mai trist.. e mai intunecat cred ca lumina este doar sus deasupra coroanelor copaceilor care-si inalta parca bratele, ramuricile cu frunze spre lumina, spre ingerii care sunt acolo sus... aici jos pe pamant sunt frunze uscate de anii trecuti , crengi uscate, e fosnet dar nu prea simpatic auditiv..
Deci unde sa ma situez? In poienita sau in padurice sub copacii care lasa doar putintica lumina sa razbata pana jos? In poienita cred ca sunt prietenii care se zbenguie, sunt ingerii plini de voiosie, cu hainute curate si nu prea fistichii.... Eu umblu prin padurice si parca mi se refuza poienita...Inca nu razbat pana la ea ceva ma tine departe de ea ma invart pe sub copacei... Inalt priviri disperate spre coraonele lor...mai adast sub cate o raza care mai razbate prin desisul frunzelor ma mai incalzesc plec mai departe si ratacesc ma enervez si nutresc un gand nicidecum ingeresc: as vrea sa vina toamna sa pice frunzele si sa se lase frigu o mai razbate soarele in poienita dar nu va mai incalzi asa Vor pleca si pasarile si se va auzi doar freamatul crengilor, si fosnetul frunzelor uscate Si voi alerga ca un smintit si voi face zgomot si se vor speria pana si gandacei de vacarmul pe care il fac din rautatea asta care s-a acumulat in mine Eu acel monstru care zac de ani in padurea intunecata si care nu m-am intalnit niciodata cu ingerii din poienita si nu m-am prins in hora lor si nu am zambit a bucurie... Doar am ranjit ca un smintit cand a venit toamna........ caldura nu mi-a fost decat atunci cand cate o raza imi mangaia fata de o paloare bolnavicioasa, asemeni unui ban intins unui cersator de catre o fiinta miloasa Ingerii ii urasc sunt acolo in poienita si pot zbura si ridica sus sus si nu ii voi ajunge niciodata ma impiedic si nimeresc cu fata in noroi a plouat ieri si e noroi si sunt murdar si mi-e sila Oare noi astia care vrem sa stam la soare, vrem sa ne jucam macar cu prietenii nu cu ingerii, vrem sa avem hainute curate, vrem sa calcam iarba verde da care nu se supara de indrazneala asta, vrem sa admiram si floricele vrem si noi atat de putin, vom razbate vreodata din paduricea asta a vietii de gandac cu fata de om.................................... da...mi-ar face placere sa mai vb Cri. Mi-ar face placere poate pentru ca ar fi atat de multe de spus. Chiar daca ai inteles de am vrut sa spun...chiar si asa mi-ar face placre sa mai vb. Nu cred sa ne fi intalnit vreodata in realitate.
Atat de multe ganduri mi se invalmasesc in minte.. si nu stiu cu ce sa incep. Daca cred in "tarziu"? DA cred in tarziu. Exista PREA tarziu O mana intinsa atunci cand iti este ceruta... si neoferita... te poate face sa te prabusesti... si atucni este PREA tarziu. O vorba nespusa atucni cand ai simtit-o...un ... MI-ESTI DRAG... nespus atunci cand trebuia poate fi PREA tarziu. Daca nu am crede in "tarziu"... atucni nu am crede nici in timp. Timpul....a atat de crud. Se spune ca timpul cicatrizeaza . Eu spun ca indeparteaza. Timpul distruge prietenii. Stiu... multa lume nu va fi de acord cu asta. Dar asa este. Niciodata nu vom reusi sa dam timpul inapoi... sa reparam daca am gresit ceva. Ai spus ca El... acel inger al tau... nu a spus ca nu ami vb cu tine... doar ca nu a mai vb. dar nici tu nu ai incercat sa vb cu el. Pentru ca el tacea. Pentru ca el nu mai spunea nimic. Ai simtit vreodata singuratatea unui inger? Ai observat acea durere a singuratatii? Stiu ca DA!!! STIU CA AI SIMTIT-O! EL... poate... era obosit... poate era trist... poate.... el nu avea un inger... poate era ranit... poate avea o aripa franta. Dar... pe el... cine sa-l intrebe? poate ingerul lui... nu ami exista. Poate ingerul lui nu a existat niciodata. si cand si-a dat seama de asta a fost prea tarziu... pentru ac pusese mult prea mult suflet in cel pe care il credea ingerul lui. Poate.. atati de multi poate...CREDE-MA... uneori.... exista PREA TARZIU. Poate acum tristetea mea s-a rasfrant si asupra randurilor scrise de mine. Ce pacat ca ... asa cum ai spus... fiecare s-a retras in carapacea lui.. si nimeni nua mai vb cu nimeni. Nici tu nu ai intrebat... nici el nu ti-a spsu. fiecare a asteptat ca celalalt sa faca primul pas. te-ai gandit ca poate l-ai ranit pe acel inger? si rana ... l-a facut sa taca? Multe as mai putea sa spun.... atta de multe... dar probabil... doar eu as intelegece as vrea sa spun.... din pacate... O sa te contrazic. Nu lasi pe toata lumea sa stie exact ceea ce simti. Nu stiu cat adevar este in ceea ce am scrs ami sus... dar... eu asa simt. pentru ca mi-ai (ai) spus ca uneori te-ai inchis in carapacea ta... pentru ca sti... ca daca toata lumea ASTIE ce simti... se vor gasi multi "binevoitori" care se vor invita in sufletul tau.. incaltatzi cu cea u in picioare. Nu sun de acord ca trebuie ca toata lumea sa stie ce gandim.. ceea ce simtim... pentru ca foarte multi nu ar intelege. Tocamai asta m-a facut sa scriu putin pe forumuri. Pentru ac ... multi vad putini pricep. Nu pentruca nu ar putea. Ci pentru ca ... NU VOR sa inteleaga. pe de altra parteNICIODATA nu mi-a fost teama sa spun ceea ce am simtit daca am simtit ca cel din fatza mea POATE si VREA sa inteleaga ceea ce am simtit. Cred ca inteleg ce vrei sa spui cu.."Nu maine... cred ca pot muri acum". de multe ori m-am simtit si eu mult prea mic pentyru aceasta lme. M-am simtit mult prea singur. STIU CA NU AM DREPTUL SA VB ASTFEL. STIU CA SUNT INGROZITO DE NEDREPT ATUNCI CAND GANDESC ASA CA TINE. Dar... am momente cand simt asta.
Tcred ca uneori e simti PREA singura... dar nici pe departe nu o sa fiu vreodata de acord cu tine... ca esti lipsita de sentimente. si dorintze!! NU CRED ASTA. sti plina de sentimente sui dorintze. Esti un curcubeu de sentimente... dar... poate ti-e teama de ele. poate ti-e teama sa nu f lasata din nou singura. TU... nu cred ca esti o persoana pesimista. Esti opersoana optimista in esentza ta... dar... ceva s-a intamplat... undeva ceva s-a frant in zborul tau. Si...ti-a fost prea greu sa te ridici din nou. Dar nu e corect! TREBUIE SA TE RIDICI. FA orice pentru a te ridica. ORICE. Zborul este atat de frumos. Am visat de zeci de ori ca zbor. Este... nu-ti pot desctrie senzatia... dar ti-o poti imagina daca vrei... daca vrei... iti intind mana... nu este o aripa... eu nu o sa fiu niciodata un inger... intotdeauan o sa fiu un biet muritor... dar... iti ofer mana mea... si... ii sun... POTI ZBURA. Trebuie doar sa vrei.... POTI si TREBUIE sa reincepi sa zbori. Ai spus ca odata un inger te-a ajutat sa te ridici. Vei gasi un alt inger care va face acelasi lucru... e va ajuta de dragul zborului. Daca as sti azi ar fi ultima mea zi de viatza.... poate ... as mai zbura un ultim zbor... cine esti tu, zahir? ce rafala de vant ti-a plamadit fiinta? tu sti..asta ti-e condamnarea: sa sti. sa cunosti oameni pe care nu i-ai vazut. sa atingi ingeri si sa simti aripi din ei chiar si dupa ce ei s-au scurs in cimitire cu alti mii de ingeri ingropati. tu sti cu adevarat ce inseamna TARZIU, tu nu iti imaginezi asta si nu filozofezi ca sa faci o expresie atat de simbolica sa sune frumos, artistic..tu sti, zahir, si ma faci sa ma sfasii..ma sfasii ca mai vad un om care simte singuratatea ingerului pe care, de multe ori, durerea noastra ne face sa-l condamnam pentru ranile pe care avem impresia ca ni le-a facut tacerea lui...tu sti cum trece timpul cand doi ingeri indraznesc sa taca..sti cum timpul petrecut in tacere si distanta ingroapa...
cine esti tu, zahir? unde ti-e mormantul in care iti ingopi tu cuvintele necunoscute de nimeni? si sunt atat de sigura acum, ca si tine catre cri cri, greierele primaverii noastre, ca te-am cunoscut candva...Intr-o poveste cu inimi de copil si regasiri...nazuinte inspre regasire...Intr-o poveste ingropata de mine in cimitirul inimii mele..mormant cu cea mai fermecatoare poveste...dar uite-o reasita..povetea si zahirul din ea..pe pagini aberante dar implinitoare de cafenea.. continua sa cauti oameni.. ..esti un fluture in soare...urmeaza-ti sufletul....si intr-un ID se poate ascunde o forma de inger....aduna pe aripile tale frumusetea si pastreaza-o....te va incalzi si-ti va transforma privirile in raze de soare....
sa am aripi si sa zbor spre un colt de stea;
sa ma las de fumat; sa fie toamna acum sa ma intorc in timp, la examenul ala din anul 1 si sa-i arat profului ca eu aveam dreptate sa-mi fac in sfarsit curaj si sa rup pisica in doua, sau in patru, sau in sase :o ? sa aiba din nou tatal meu par in cap si mama sa nu-l mai recunoasca zaraza sa fie zaraz si sa faca strip-tease si pt mine. Era atata lumina,
ca se apucasera ingerii s-o impleteasca peste crestetul nenascutilor. Oul inserarii nastea pe cer cate un sfert de luna ca un zambet vertical, de care oamenii isi agatau ulciorul sperantelor iar dimineata beau din el apa vie. Eu cred ca eram intre doua stele polare intre doua nerostiri ale firii. Candva, mai apoi, au ajuns ingerii deasupra crestetului meu si ma rostogolira in lume cu urme de lumina adinc incrustate intre omoplati, si din coroana impletita doar doua frunze se deschid caprui in fiecare dimineata, sa caute neostenit, oriunde-ar fi ascunsa, lumina. Ferice de gandu-ti usor,
Din zale,-l admir si doar soapte In minte-a-mi zbura indraznesc Ca visele inca sunt moarte. Nocturne, sonate, izvoare Din vesnicii de nisip ma desprind Dar marea e inca prea mare Si prea-n departare s-o strang E zbor si sunt fluturi in soare E unda, si ploi, si zefir, Doar eu, in puful de plopi, Cu-aripile frante ma mir In fine, aici e doar zambet Imi iau albastrul si plec Va las sa renasteti in cantec Si doar din priviri va petrec :) -------------------------------------------- He who laughs last thinks slowest. la cine te gindesti si de ce cind spui trolli?iti amintesc ca ingerii au aripi,care nu s-au vazut inca la oameni,nu de alta,dar poate crea confuzie.sint de parere ca nu trebuie modificat codul genetic natural,caci genele 'agresivitati naturale' nu sint responsabile de agresiuni.
Eu nu schimb de cal, voi schimbati?
Daca ma rapelez corectement, inspre conferinta asta se potcovesc pisicile. Calul nu are legatura. Ovazul este pentru cal. Ce este pentru pisica nu scriu ca sa intelegeti ca eu spun adevarul nu imagini inventate despre ingeri care nu sunt in realitate cu aripi. Pentru relaxatia voastra am spus toate cele. P.S. Uneori zidul sunt eu, sau mai precis creierii mei facuti ferfenitza. Nu mai dati cu mingea, va rog. Ca o sa transformam cafeneaua intr-o imensa scena cu un singur personaj, toate celelalte autoeliminandu-se prin abandon. Eu aproape ca am aruncat prosopul:(( <->_____________________________ Lost without music in a world of noises
numa' de nu mi-as fi fript limba, scheise !
- de
anisia
la: 03/06/2006 00:15:00
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA) zise 'mnealui si-si ascunse zambetul in podul palmei, privind catre fetele ce-si faceau de treaba la masa rotunda din coltul cafenelei...
- oare despre ce or susotii? - se intreba...si-si lua avant sa se bage in vorba. - bach, frumoaselor? are tatiku... si scoase de la pieptul hainei un buchet de viorele... alexa zambi cu coada ochiului... ai vazut anisule ce galant? dar ea mustacea, caci se stiau de pe vremea sireturilor dezlegate, a pantalonilor suflecati si a berariei Doina, de la sosea... usa se deschide brusc... si o pala de vant aduce cu ea un cactus ratacit si o guinevere curioasa... - ce faceti dom'nsoarelor aici, beti cafeluta fara noi, ciripi cactuselul, din prag? guinevere scoase un ghem de hartie din buzunar... v-am scris ceva pe drum incoace... tatiku' se uita nedumerit la ele, si tacea malc... daca s-ar fi prins sporovaitoarele lui mici ca e si el acolo, poate ca l-ar fi alungat. era o minune sa le priveasca... doamne ce le mai mergea gurita... bach s-a pierdut undeva in coltul incaperii...cine sa-l mai asculte, cand glasuri atat de minunate cantau ganduri, secrete, nedumeriri si soapte cu parfum de femeie? (cine continua povestea?) ___________________________________________________________ doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime... noapte buna, somn usor
chiar de am sa mor de dor eu te las la somn sa pleci visele sa le petreci cu un zambet, mangai luna si o rog pe cap, cununa de placute amintiri sa-ti aseze. nemuriri sa-ti ingane printre gene si trimis de mosul ene somnul dulce sa iti fie si mereu in armonie :) ___________________________________________________________ doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime... Ingerii reali de care vorbesti sint copii cu aripi, cum au fost figurati in jurul nostru sau altceva? Aura ar fi personalitatea?
1.caine - prieten
2.sarut - incredere 3.soare - lumina 4.iarba - asternut pamantului 5.seara - ganduri si amintiri 6.carte - jurnal de calatorie 7.drum - cu dus si-ntors 8.el - rabdare 9.ea - rasfatz 10.mami - naluca 11.frica - intuneric in ganduri 12.somn - vise,vise,vise 13.cafea - amaruie zeama shuie 14.dulce - amandina 15.pix - cuvant asternut 16.apa - ploaie 17.maine - speranta 18.poate - vointa 19.vino - soapta 20.strada - culoar ___________________________________________________________ doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime... Pe cararile razlete dintre zambet si suspine,
ti se pune o-ntrebare: Pentru cine, spune, pentru cine oare e atata frumusete, e atata gingasie intr-o floare? Pentru cine s-ar desprinde din broboada de zapada Ghiocelul in april, daca n-ar fi ochi sa-l vada daca totu-i inutil? Pentru cine-n miez de roada sorb si strang in ei culoare pentru vara urmatoare embrionii din begonii, daca totul e-o-ntamplare? Pentru cine-si tese-n casa haina pala de vestala cu lumini de diamant floarea alba de mireasa, daca totul e neant? Pentru mintile obtuze de bondari si buburuze? Pentru fluturii ce zboara in zig-zaguri pe afara? Oare viespile ursuze sunt initiate-n arta? Oare barzaunii plini de miere pe musteti, sunt sensibili, sunt esteti? Oare-ar sta flamand bondarul de n-ar fi subtil decorul si nu si-ar abate zborul in gradinile bogate, daca florile de crin n-ar fi...proportionate?... n-ar avea acea prestanta ca de clopot florentin? n-ar avea varietate de culoare si nuanta de la alb pan' la carmin? Nu cumva pretind...culbecii sa dezvolte-atatea specii rozele si liliecii? Nu. In floare e-un mister! Floarea e un mesager, e un martor, o solie, e un inger din Eden, care-aduce-n valea mortii o inalta marturie in culoare, in proportii, in mireasma si-n desen. Omule cu mintea plina, du-te-o clipa in gradina, treci prin vaile-nflorite si te uita la sulfina, la bujori, la margarite, la conduri, la inimioare, la gherghina din carare, la naframa de matase ce ne-o daruie ciclama! Lasa-te sa te desfete ochii-adanci de violete, clopoteii cu trei cupe si narcisele trompete! Si ia seama! Daca inima-ti ramane ca un bulgar, ca o piatra, ca un bolovan in vatra...leapad-o! zdrobeste-o-n cioburi! Sparge-o pe ilau cu dalta!... Si apleaca-te in ruga sa ceri alta! Dar de simti o-nseninare, un suras si o blandete, care vine sa te-aline, de povara, de tristete, tu apleaca-te si spune: "Surioara, pentru cine, spune, pentru cine oare e atata frumusete, e atata gingasie intr-o floare?" "Pentru cine?... Pentru om! Pentru voi Fauritorul si-a ascuns in floare dorul, in petalele de aur, de fior si de lumina, ca in opera divina sa cunoasteti AUTORUL..." Costache Ioanid Ingerul=aripa protectoare pentru fiecare dintre noi
Ce este iadul? Te-ai gandit ca , poate Ingerul tau pazitor,te-a ferit in acele fractiuni de secunda, cand inevitabilul chiar parea sa se produca?
Dar , cei tineri este bine sa nu se gandeasca la asa ceva..Sa-si traiasca pur si simplu si cat mai intens viata. Desigur , sunt momente de esecuri sentimentale , care-ti dau ganduri negre( deaceea , am mai zis: iubirile inflacarate, disperate ,nu sunt sanatoase...). Cu varsta, te obisnuiesti cu ideia: caci ce altceva este de fapt moartea , decat o incununare a vietii, o incheiere asteptata, o intoarcere acasa a sufletului calator prin cealalta lume...Este doar o parere... SAM.
|
 loading... |
(la: .)