comentarii

calatorie cu colegii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
liceu de fete... - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 14:08:39
(la: Scoli mixte sau unisexe?)
eu am facut un liceu de fete... dar asta nu ne-a impiedecat ca dupa cursuri sa ne intalnim zilnic eu si colegele mele, in parc, cu colegii de la liceu de baieti, sa facem iesiri impreuna sau seri dansante la unul si la altul (cu parintii alaturi) sau sa mergem la balurile comunale (cu bunicii care stateau pe banca si ne supraveghiau.. :)

cand se faceau excursii prin tara, cu scoala, plecam si clasa de baieti si clasa de fete..chiar daca erau liceie diferite..

aveam gasca noastra, cate o data ne adunam dupa cursuri, infometati, baieti, fete, la o colega, sa mancam pâine cu untura...

si n-a fost chiar asa de rau..
mai purtam si uniforme... :))
#4534 (raspuns la: #4005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

Si Ion Caraion - de Ingrid la: 19/11/2003 10:57:18
(la: Cele mai frumoase poezii)
Te-am asteptat la toate trenurile vietii mele...
Polare zapezi rebele...
Întotdeauna am venit la gara,Doamne
mai devreme decat pleca trenul.
Si te-am asteptat la toate trenurile vietii mele,
sa te-ntampin.
Ma vedeau cum bat campii-n
zadar - copiii,acarii,vântu-limbut.
Tu n-ai venit.Sau ai trecut
fara sa cobori.
Habar n-am in care tren ai fost ori
unde si la ce ti-i fi dus...
Câte lumi n-au rasarit Câte n-au apus,
pâna se-nerase de tot si timpul incepuse sa se
termine si sa se faca urât!
Acuma,ca-i asa de tarziu incât
nu va mai trece nici un tren si nu va mai fi nici un an,
mi-nchipui c-ai fost in fiecare din ele
insa erai obosit ca un elan
pe care-l fugaresc la pol haita de iele
si spaima si figul
ca atipisesi,ca visai si de aceea
n-ai mai aparut la geam,n-ai mai coborât
n-ai mai pus pe nimeni de paza la digul
dintre mocirla si stele
dintre urât si urât.

Cum isi asteapta femeia
iubitul din razboaie,
te-am asteptat la toate trenurile vietii mele -
in soare ,in ploaie,
pâna m-am destramat...
insa tu n-ai mai gasit semnul,aleea
(Nici adevarul nu-i adevarat),
dramul de drum
pe care apucand sa dai de timpu-ntalnirii.
Ca strigoii mitologiei Asirii,
îi fi calatorind si-acum
prin cine stie ce naprasnice ierni sau toamne,
prin cine stie ce vraiste,ce vreme,ce putred,ce tinä.

Trezeste-te,Doamne,
sa n-ajungi in tara straina!


Imagini din Tara Sfanta - de Ingrid la: 19/11/2003 22:39:20
(la: Ei au spus despre Biblie)
Pentru Iasite, in special:
Scuza-ma ca am sters si resters mesajele cu linkuri spre Imagini din Tara Sfanta , dar un coleg de forum mi-a atras atentia ca a incercat sa acceseze imaginile si nu a reusit.
Verificand si reverificand, am constatat ca probabil site-ul www.webshots.com nu permite ,sau o fi o alta cauza pe care eu, ca nespecialista in domeniu, nu o pricep.
Nu as vrea sa te lipsesc de placerea de a vedea aceste poze, asa ca pe siteul sus mentionat fa cautare cu cuvintele
"church+israel" si vei obtine o multime de fotografii, pe care le vei putea si descarca pe calculatorul tau.
Regret ca nu am reusit!
eu cred - de karina la: 23/11/2003 13:58:42
(la: Anonimii fricosi...)
ca e o chestiune de respect fata de ceilalti colegi de forum sa ai un nume.
merci pentru poze.
Frumos, dar...

British Columbia(Canada west) , este un vis, este salbatic,iti vine risul(nu rusul ci animalul risul He He) in curte...
Eu cind conduc masina trebuie sa fiu foarte atenta sa nu lovesc vreo caprioara.

Sunt atit de calme, si trec atit de gratios , au ochii mari si calzi de catifea...

Am calatorit in EU,Middle East, dar nu am vazut o tara mai frumoasa cum este Canada...sunt bias bineinteles

#5099 (raspuns la: #5095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alta adaugare... - de maraki2001 la: 24/11/2003 17:41:45
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Valentine mai sa cred ca esti fostul meu coleg de banca din liceu...dar nu esti...:(...imi aduc aminte ca am citit cartea asta cu lambrino ( colegul meu de banca ) i ntimpul orei de fizica...:-))
#5118 (raspuns la: #1490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adevarul>>25/11/03 - de anita47 la: 25/11/2003 03:38:12
(la: S-a schimbat ceva in relatiile romano-franceze?)
Franta - nerabdatoare sa primeasca Romania in familia europeana
articol in exclusivitate pentru Adevarul, semnat de ministrul francez al afacerilor europene, d-na Noelle Lenoir
===========================================

Dupa vizita in Franta a primului-ministru Adrian Nastase, in septembrie 2003, a fost randul presedintelui Romaniei, dl. Ion Iliescu, sa efectueze, in luna noiembrie, o vizita foarte reusita in tara noastra. Am avut placerea sa particip alaturi de domnia sa la intalnirea organizata de Camera de Comert franco-romana, putand astfel sa imi dau seama de extraordinara apropiere dintre francezi si romani. Este adevarat ca legaturile noastre sunt ancestrale: Romania latina si francofona isi aduce aminte de sprijinul acordat atat de adesea de catre francezi in trecut: Quinet, Lamartine si Michelet, aparatori ai poporului roman in timpul ocupatiei otomane, Napoleon al III-lea, care s-a angajat in Unirea principatelor romane si armata franceza care a luptat alaturi de romani in timpul primului razboi mondial. La randul sau, Romania a dat Frantei creatori extraordinari precum Tristan Tzara, Eugen Ionesco sau actrita Elvira Popescu. Actualitatea ne apropie inca si mai mult, pe masura ce procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana avanseaza. In acest sens, raportul publicat recent de catre Comisia Europeana recunoaste eforturile importante desfasurate de Romania pe calea aderarii sale. In special, Comisia considera ca Romania poate fi considerata o tara cu o economie de piata functionala daca progresele constatate in prezent sunt continuate cu perseverenta. In acelasi timp, raportul Comisiei subliniaza capacitatea inca nesatisfacatoare a administratiei si a justitiei romane, in ciuda reformelor care au fost deja realizate sau demarate, precum si necesitatea absoluta de a lupta cu mai multa eficienta impotriva coruptiei. Daca raspunde acestui apel, asa cum autoritatile si ansamblul fortelor sale democratice sunt hotarate sa o faca, Romania va reusi. Eu sunt convinsa ca ea va putea, in aceste conditii, sa finalizeze negocierile sale de aderare asa cum doreste in vederea semnarii tratatului de aderare in 2005 si a aderarii efective la Uniunea Europeana la inceputul anului 2007. Franta doreste respectarea acestui calendar, cu atat mai mult cu cat Romania este o tara cu care Franta intretine legaturi de prietenie, si chiar mai mult decat atat, legaturi afective. Sustinerea acordata de catre Franta integrarii europene a Romaniei se materializeaza in cinci directii importante: in plan politic, prin numeroase contacte bilaterale si prin luarile de pozitie in cadrul reuniunilor europene; in plan financiar, prin efortul de solidaritate in crestere realizat de catre Uniunea Europeana - la bugetul careia Franta este cel de-al doilea contribuitor - si prin programele sale bilaterale; in plan tehnic, prin zecile de experti francezi angajati pe principalele santiere ale reformei - si sunt numerosi - in Romania; in plan economic, caci societatile franceze care au investit deja 1,5 miliarde de euro in economia romaneasca contribuie de o maniera semnificativa la modernizarea sa; in planul societatilor noastre civile, in fine, gratie miilor de parteneriate dintre ONG-urile si colectivitatile teritoriale din cele doua tari. As dori sa subliniez, in special, importanta cooperarii noastre in patru domenii: administratie publica, justitie si afaceri interne, agricultura - domeniu in care, din diverse motive, Franta si Romania au multa experienta de impartasit - si cooperare descentralizata. Formarea unei noi generatii de inalti functionari, munca guvernului si coordonarea interministeriala, descentralizarea, dezvoltarea unui corp prefectoral format din profesionisti sunt cateva dintre provocarile decisive ale reformei administratiei publice romanesti la care expertii francezi sunt asociati indeaproape. Primul-ministru are, de altfel, in cadrul cabinetului sau, o consiliera franceza pentru pregatirea tarii in vederea aderarii la UE. Aproximativ 30 de tineri romani urmeaza in prezent cursuri de lunga durata in cadrul Scolii Nationale de Administratie, angajata si ea in proiectul de dezvoltare a Institutului de administratie din Romania. Numirea domnului Pierre Truche, un eminent magistrat francez, fost prim-presedinte al Curtii de Casatie, in functia de consilier al primului-ministru roman, evoca proximitatea traditionala intre dreptul roman si francez. Dar aceasta numire de mare calitate semnifica, in primul rand, angajarea magistratilor francezi in reforma justitiei romane, precum si in lupta impotriva coruptiei si impotriva criminalitatii transfrontaliere. Formarea si recrutarea magistratilor, precum si crearea jurisdictiilor specializate, in special pentru minori, reprezinta exemple importante in aceasta privinta. O comisie mixta de cooperare judecatoreasca si juridica a fost creata in acest an, precum si un grup de legatura operational pentru problematica minorilor romani in dificultate pe pamant francez. Pe de alta parte, politistii francezi si romani au creat la Oradea un centru de coordonare si de control al frontierelor, deschis si altor politisti europeni. Recenta vizita a colegului meu Herve Gaymard si semnarea, cu aceasta ocazie, a unei declaratii politice si a unui protocol de cooperare au confirmat faptul ca Franta si Romania, doua dintre principalele tari agricole din Europa, impartasesc aceeasi conceptie despre Politica Agricola Comuna (PAC). Ele acorda aceeasi importanta dezvoltarii rurale si se arata decise sa-si multiplice actiunile de cooperare in acest domeniu, inclusiv in sectorul securitatii alimentare, care este atat de important pentru consumatorii europeni. Inca si mai fundamentala este cooperarea in domeniul politicii externe si de aparare. Prezenta, in curand, a Romaniei in Consiliul de Securitate a Natiunilor Unite, pentru o perioada de doi ani, va oferi celor doua tari ale noastre ocazia de a-si intari colaborarea in domeniul marilor dosare si de a contribui impreuna la afirmarea identitatii europene in lume, in deplina coerenta cu relatiile transatlantice puternice si de incredere. In fine, vizita in Franta, in septembrie 2003, a primului-ministru Adrian Nastase, care a participat alaturi de mine la incheierea "intalnirilor franco-romane privind colectivitatile locale" in departamentul Aveyron, a permis o noua impulsionare a cooperarii descentralizate, deja foarte dezvoltate, si a intalnirilor dintre cetatenii celor doua tari ale noastre. Francofonia, care este atat de vie in Romania, nu poate decat sa fie si mai favorizata. Ceea ce ma bucura, cu atat mai mult cu cat este important sa consolidam legaturile noastre culturale. Franta a fost alaturi de Romania in momentele dificile ale istoriei ei. Ea doreste sa mentina si sa-si intareasca sprijinul in cursul lunilor si anilor urmatori, pentru a primi in sanul familiei europene, in 2007, o Romanie moderna, care sa poarte o parte importanta a patrimoniului si a devenirii Europei. Un fost prim-ministru al unei tari din Europa centrala a afirmat ca tarile candidate nu doresc un colac de salvare; ele doresc sa urce la bord. Ei bine, Romania aproape a urcat, iar Franta ramane pe pozitii pentru a-i da mana, asteptand sa intre definitiv in familia Uniunii Europene.
======================================================================








Deontologia reporterului, sau fapta penala ? - de (anonim) la: 26/11/2003 02:39:50
(la: Deontologia reporterului, sau fapta penala?)
Cum ar reactiona acest "reporter" la o intalnire cu Dumnezeu?
Cat de spectaculos ar fi materialul daca ar fi descoperit ca subiectul este chir propriul fiu?
Nu cred ca mai conteaza daca o fapta este sau nu penala, cred ca cel mai mult conteaza efectul.Functie de efect reusesti sa arati cine esti defapt, cat de bun esti...
Va propun un scenariu.
Reporterului ii cazu camera.Era o cazatura usoara, parca cineva ar fi avut grija de ea.
Reporterul se apleca asupra celui cazut la pamant si......reusi sa ii salveze viata.
Tarziu realiza ca era vorba de un fost coleg.

Reportajul nu a reusit sa aiba cele mai bune cadre filmate vreodata, dar cred ca reportajele sunt facute de oameni pentru oameni.

Raspuns:fapta penala ( dar la sa efect mai conteaza? )
Banii lui Schewarnatze - de SB_one la: 26/11/2003 14:45:46
(la: EvZ: Revolutie in Georgia)
Vila lui Eduard Sevarnate de la Baden-Baden)


De unde a avut bani ?



Sub titul de unde a avut bani, ziarul german ce apare la Karlsruhe "Badische Neuste Nachrichten" ne anunta de venirera in Germania a fostului architect al reunificararii Germaniei Eduard Sevarnate, care pe timpul lui Gorbaciov a fost ministrul de Externe al URSS-ului.

Vazind aceasta fotografie in care este prezentata "vila" din Baden-Baden a lui Sevaranate si unde dupa unele informatii va sta o vreme fostul prese- dinte al Georgiei, mi s-a parut destul de fara sens


titul articolului din ziarul german..

Intrebarea retorica din ziarului german , care se face ca nu stie de und au provenit bani lui Eduard Sevarnate, imi adduce aminte de o convorbire pe care am avut-o la Chisinau in martie 1991 cu fosti ofiteri KGB-sti, care infiintau la acea vreme o societate comerciala cu numele "EKO". Eu venisem cu un fost misionar german, si el original din Basarabia. Acea calatorie din Germania in Basarabia o faceam cu un misionar german, ce fusese prizonier la rusi intre 1941-1947, iar in plus, era si o dorinta de-a lui Ioan Alexandru de a ne duce acolo. Noi ne-am dus cu ceva ajutoare la Asociatia femeilor crestine din Moldova de peste Prut.

Clanul ofiterilor KGB-sti, ce fuseresa in majoritate fosti instructori in Angola, aflasera de la televiziunea moldoveneasca de venirea noastra in Basarabia . Ei mi-au trimis vorba sa ma duc la ei si sa stau de vorba cu ei. M-am dus, erau vreo 4 oameni cu vreo trei patru secretare, toate rusoice. De prima data mi-au propus sa devin agentul lor pentru desfacearea "lemnului provenit din Siberia" si care se afla din belsiug in depozitele lor. M-am facut ca sunt de acord ca sa vad ce dorec. Printre altele mi-au cerut parerea despre Basarabia. Eu le-am raspuns : "Basarabia este teritorul Romaniei, si voi stiti lucrul acesta, ar treui sa dati ceea ce nu va apartine inapoi, asa cum ati facut cu Germania, lasind-o sa se unifice".. La care ei mi-au raspuns: "NIGOGDA !"- niciodata "Gremania zaplatili u nas ! - "Germania ne-a platit noua ! -

Asa ca mi se pare rost intrebarea ziarului german "Badische Neueste Nachrichten" cu privire la provenienta banilor lui Eduard Sevarnate.

Pentru cei ce nu sunt prea informati orasul Karlsruhe se afla cam la 30 Km distanta de Baden-Baden..





Victor Negara

PS Fotografia Vilei din Baden Baden o gasitzi cu un "clic" pe SB_one

#5279 (raspuns la: #5253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aranjamente de culise intre Putin si Bush - de anita47 la: 27/11/2003 03:42:02
(la: Istorie alternativa: cum ar fi fost daca ... ?)
Si cum ar fi daca ne reintoarcem la "acorduri gen Yalta"?
=================================================================

"In vizita la Washington in septembrie 2003, presedintele rus Vladimir Putin a fost intampinat la aeroport de presedintele american George Bush care, dupa ce l-a imbratisat demonstrativ, s-a declarat "onorat" de vizita "prietenului" Putin.
Cei doi sefi de stat au petrecut multe ore impreuna la resedinta prezidentiala de la Camp David in convorbiri tęte-ŕ-tęte, dupa care, la o conferinta scurta de presa, s-au elogiat reciproc. Referindu-se la interlocutorul sau, Bush a enuntat urmatoarele: "Eu omagiez planurile presedintelui Putin pentru Rusia, o tara pasnica pe plan intern si extern, in relatii detensionate cu vecinii si in care prospera democratia, libertatea si statul de drept". Aceasta denaturare flagranta a realitatilor din Rusia sugereaza ca Bush, in speranta consolidarii unei aliante ruso-americane, a decis sa ignore asaltul categoric al lui Putin impotriva democratiei incipiente din Rusia, exterminarea deliberata a cecenilor si campania intensa de intimidare a tarilor vecine desprinse din fosta Uniune Sovietica. In esenta, mesajul presedintelui american a fost urmatorul: daca Moscova sustine formal actiunile definite ca "antiteroriste" de Washington si contribuie sincer la parteneriat, Bush este dispus sa accepte abuzurile de putere ale lui Putin in Rusia, asaltul "colegilor" securisti impotriva opozitiei si a firavelor institutii democrate si presiunile Kremlinului in fostul spatiu sovietic.

Parteneriat strategic ruso-american

Inainte de a veni in vizita la Washington, Putin a prezentat Casei Albe un proiect pentru "extinderea aliantei strategice dintre Rusia si SUA" in care se ofera noi initiative "creative" de "colaborare" si "sustinere reciproca" in rezolvarea problemelor cu care se confrunta cele doua puteri. Conform documentului, unul din obiectivele principale ale parteneriatului strategic Rusia-SUA ar trebui sa fie prevenirea aparitiei unor state cu acces la arme atomice, chimice sau biologice care ar putea prejudicia interesele nationale ale Rusiei, ale Americii sau ale aliatilor lor.

De colaborarea stransa dintre cele doua tari in domeniul energetic ar beneficia atat exportatorii rusi, cat si Statele Unite. Este bine cunoscut ca America se straduieste sa obtina acces la surse de petrol din afara tarilor grupate in OPEC ca sa minimalizeze dependenta de cartel si sa evite ridicarea artificiala a preturilor hidrocarburilor exportate. Alte initiative din proiectul de alianta si acordurile agreate in discutiile "intime" ale celor doi presedinti nu au fost aduse la cunostinta publicului. Se pare ca, intelegandu-se de minune, Bush si Putin au decis sa se comporte ca "aliati". Manifestarile diplomatice ale "parteneriatului" au inceput sa devina evidente aproape imediat. Cateva exemple sunt edificatoare.

Petrolul siberian

Sondele din Siberia produc mai mult titei decat cele din Arabia Saudita. Potentialul enorm al Rusiei de a exporta hidrocarburi are o mare importanta geopolitica. Printre multe alte tari, China, Japonia si Statele Unite concureaza puternic pentru crearea de conducte si infrastructura de export din Siberia de Est spre regiunile lor.
Rusia produce acum in jur de 8,5 milioane de barili zilnic. Cu progres in tehnologie si management, Rusia va extrage peste 10 milioane de barili in 2011. Mijloacele de transport spre exterior sunt insa limitate. Compania Lukoil, care exporta cam jumatate din titeiul propriu, a cheltuit un miliard USD anul acesta ca sa-si transporte produsele petroliere la export. Adica mai mult decat au costat procesele de extractie si distilare. Daca Rusia si-ar dubla capacitatea de export, la preturile curente, companiile ruse de petrol ar putea colecta din exterior alte 35 miliarde USD anual. Concurenta intre potentialii importatori este acerba. China, avand necesitati energetice imense, este dispusa sa contribuie substantial la construirea unei conducte de 2.200 km din Siberia de Est direct la Daking in nordul Chinei. Costul conductei ar fi 2,5 miliarde USD. Yukos-Sibneft, cea mai mare companie petroliera din Rusia, exportand deja titei in China pe calea ferata, a favorizat initial acest proiect. Dar Japonia, oferindu-se sa participe cu 7 miliarde USD la costructia unei conducte alternative de 4.500 km spre portul Nahodka pe coasta Oceanului Pacific, a tentat atat producatorii rusi, cat si compania de stat Transneft care controleaza facilitatile de transport si de export.

Deoarece Rusia nu are capacitatea de a furniza petrol atat pentru China, cat si pentru Japonia, decizia finala cu privire la exportul titeiului siberian se va face pe considerente economice si politice. Al treilea pretendent pentru cumpararea titeiului siberian este America.

Statele Unite importa 60% din petrolul consumat intern, din care, 47% provine din tari care apartin cartelului international OPEC. Rusia a oferit un proiect foarte tentant pentru Washington: sa acopere 10% din necesitatile de import ale Americii. In concordanta cu discutiile dintre Bush si Putin, oficiali ai administratiei americane s-au deplasat la Moscova ca sa discute proiectul constructiei unei conducte din Siberia spre nord, la portul Murmansk, de unde titeiul ar putea fi transportat pe vapoare la Houston in Texas. O asemenea conducta ar costa 4 miliarde USD si ar transporta trei milioane de barili zilnic. Pe cand, din Golful Persic vapoarele petroliere ajung in SUA intr-o luna, de la Murmansk, ar ajunge in numai 9 zile.

Devenind principalul furnizor de petrol al SUA, Rusia ar avea nevoie de o relatie stabila cu noul client si ar oferi un avantaj considerabil pentru America deoarece i-ar permite o reducere importanta a dependentei energetice de OPEC.

Schimbare de atitudine la Kremlin

Inainte de intrunirea de la Camp David, Vladimir Putin a fost unul dintre cei mai vocali oponenti ai invaziei americane in Irak. In Consiliul de Securitate ONU, coordonandu-si actiunile cu Franta si Germania, Rusia a jucat un rol decisiv in respingerea rezolutiei care autoriza interventia armata impotriva lui Saddam Hussein. Diplomatic, Moscova a condamnat sistematic "unilateralismul" american, doctrina razboaielor preventive si insistentele Washingtonului de a mentine controlul postbelic in Irak.
Incapabile sa asigure securitatea in Irak, trupele de ocupatie s-au cam impotmolit in mlastina irakiana. Presedintele Bush, nesatisfacut de performanta militarilor, a transferat autoritatea reconstructiei Irakului de la Pentagon la Consiliul de Securitate condus de Condolezza Rice.

Diplomatii americani au semnalat ca au mare nevoie de ajutor extern pentru pacificarea si reconstructia Irakului. In urma "discutiilor" cu Bush de la Camp David, se pare ca Putin a promis sa nu exploateze dificultatile curente ale americanilor in Irak. El a sugerat ca Rusia ar putea participa cu trupe la pacificarea tarii. In schimb, America va trebui sa accepte revenirea in Irak a companiilor petroliere ruse.

In octombrie 2003, la Consiliul de Securitate ONU, Rusia a renuntat la opozitia anterioara fata de planurile lui Bush pentru mentinerea controlului militar si civil in Irak si a trecut subit de partea Americii. Ca sa nu ramana izolate diplomatic si sa nu fie acuzate de obstructionism steril fata de Statele Unite, Franta, Germania si Siria au decis si ele cu cateva ore inainte de vot sa sprijine rezolutia propusa de Washington. Votul unanim in Consiliul de Securitate a reprezentat o victorie diplomatica importanta pentru George Bush, deoarece rezolutia votata mentine controlul american in Irak si accepta participarea fortelor militare multinationale sub comanda Pentagonului.

In ultimii trei ani, America a fost criticata sever in presa internationala pe motiv ca a refuzat sa semneze tratatul de la Kyoto cu privire la protejarea climei globale. La conferinta internationala a climatologilor organizata la Moscova la sfarsitul lunii septembrie 2003, Putin era asteptat sa anunte oficial ca Rusia este gata sa ratifice tratatul de la Kyoto. Spre surprinderea generala, Putin a dat semnale contrare si a declarat cu cinism ca o "incalzire globala" ar fi benefica pentru o tara nordica precum Rusia. Respingand tratatul, Rusia a diminuat substantial sansele de validare ale tratatului si a eliminat izolarea penibila a Americii in problemele climaterice. La insistentele si spre satisfactia guvernantilor de la Washington, Rusia a anuntat recent ca a decis sa amane cu un an completarea constructiei unui important reactor nuclear in Iran. In legatura cu programul de inarmare nucleara al Coreii de Nord, Moscova a diminuat criticile fata de "intransigenta" SUA in negocierile cu regimul comunist al lui Kim Jong Il.

Interese comune

Amintind de Ialta, intelegerile "de culise" a celor doua puteri starnesc neliniste in "entitatile colaterale" neparticipante aflate in "sferele de interes" ale Rusiei si ale Statelor Unite si a caror soarta ar putea fi afectata defavorabil de acordurile netransparente negociate in culise de marile puteri. Cateva asemenea exemple ar fi, de o parte, Georgia, Azerbaidjanul, Ucraina, Moldova, Cecenia si "Stanurile" din Asia Centrala si, de alta, Iranul, Corea de Nord, Palestina, Libia, Siria si Cuba.
Interesele comune ale SUA si Rusiei, mai ales in probleme de securitate, au permis celor doi presedinti sa initieze un parteneriat mai mult sau mai putin strategic. Sustinand America, Putin a beneficiat enorm in urma eliminarii talibanilor si a organizatiei Al Qaida in Afganistan. Acest obiectiv de securitate, important pentru interesele Rusiei in Asia Centrala, nu putea fi realizat fara interventia americana. Cele doua puteri au si alte obiective comune precum prevenirea proliferarii armelor de distrugere in masa, cooperarea in lupta contra teroristilor islamici si asigurarea securitatii armamentului nuclear din Rusia.

Dar convergenta intereselor nationale ale Rusiei si Statelor Unite este limitata de realitatile interne si internationale. Desi Casa Alba incearca sa ignore crimele armatei ruse in Cecenia, alte grupari americane nu accepta echivalenta dintre teroristii internationali de tip Al Qaida si separatistii ceceni. La randul ei, Rusia critica politica Washigtonului cu privire la statele care sponsorizeaza terorismul, deoarece se concentreaza pe Iran, Siria si Irak, tari cu care Rusia a avut si are relatii economice profitabile si neglijeaza Pakistanul si Arabia Saudita, considerati aliati ai Americii.

Rusia a fost de acord cu prezenta militara americana in Asia Centrala dar numai temporar si numai pentru combaterea terorismului. Kremlinul se opune furios prelungirii prezentei americane in Asia Centrala si in Caucaz deoarece considera ca aceasta prezenta afecteaza negativ ambitiile Rusiei in aceste regiuni. Moscova se opune vehement intentiilor americane de a reloca bazele militare din Germania in Europa de Est in dezacord cu intelegerile precedente. Cercurile militare de la Moscova, continuand sa considere ca SUA si NATO reprezinta un pericol pentru Rusia, sunt alarmate de extinderea fortelor militare americane in vecinatatea Rusiei.

O alianta strategica viabila nu se poate baza numai pe criterii de securitate. Investitiile reciproce si relatiile comerciale sunt importante. Dar comertul SUA cu Rusia reprezinta numai 1% din total, iar pentru Rusia, 5%. Unii observatori considera ca relatiile dintre Rusia si Statele Unite sunt cordiale dar superficiale.
Oricat de bine s-ar intelege Putin cu Bush, institutiile, birocratiile si electoratul din tarile respective nu sustin categoric obiectivele strategice si initiativele celor doi presedinti."(Revista22)



Integrarea inseamna " sa te s - de SB_one la: 27/11/2003 15:43:31
(la: Integrarea romanilor in occident)
Integrarea inseamna " sa te simtzi ca acasa"; inseamna sa fii apreciat si sa apreciezi; nu inseamna pierderea valorilor proprii si a (sub)culturii( apreicere a la anonim olandez...scuze!) tale si preluarea a tot ce "gasesti";
inseamna sa dai si sa primesti!

Integrarea inseamna pastrarea valorilor proprii si preluarea a ceea ce-i nou si bun.

Trebuie -insa- in primul rind sa fii lasat sa te integrezi. Si tu sa doresti si sa ai capacitatea de adaptare. Aici intervin legile tzarii "gazda".

Am prieteni in Frantza, USA SI Canada. Germania nu-i tocmai tzara unde sa te simtzi chiar in largul tau. trebuie sa "tragi caciula pe urechi" si sa rezisti cu orice pretz. Am preieten care a fost expulzat dupa 12 ani...in RO nu mai avea "nimic"( in afara de casa)...fiica si nepotzi( intre timp germani) aici. A trebuit brusc sa demisioneze si sa-si faca bagajele in timp de 1 sapt. ; daca nu era trimis cu avionul( gratuit)

Eu m-am simtzit ca acasa de la inceput; prea era totul perfect! Stiam engleza si franceza( citisem mult); stiam putzina germana dar nu intzelegeam nimic ptr. ca-s plini de dialecte si nimeni nu-si da silintza sa vorbeasca cu tine o limba curata( de retzinut ca vorbesc de oameni de la un anumit nivel)

Mereu am fost roman iar acum( am deja cetatzenia de 6 ani) , daca ma-ntreaba cineva ...sint tot roman. Mi se pare mai corect; se vede de la o posta ca nu-s neamtz; bine-ntzeles ca-n gluma spun ca-s neamtz.
Dar dupa atita vreme nu mai intereseaza pe nimeni. De fapt oamenii sint la fel ca peste tot. Problema mare sint autoritatzile...iar la mine a durat 10 ani; si la totzi cei ca mine. Cind sa primesc cetatzenia, mi-au aminat-o ptr. ca eram in perioada de probe la serviciu.

Dupa perioada de azil( politic) cind nu ai dreptul la lucru( dupa lege 4 ani...pe motive umanitare mai repede)3 luni muncitor, 2 ani proiectare( ing. mec....10 semestre) somer( 1st.razboiul din golf)( nu au vrut sa-mi dea bani de somer)...2 ani contabilitate la un supermagazin, intrare marfuri( tot acolo)...4 ani lucrat pe un stivuitor cit casa la un mare depozit alimentar + depozit de bere
; paralel lucrat ptr. o casa de asigurari 4-5 ani( sint un expert; am fost cotat ca cel mai bun pe linia mea) dupa care marea victorie: din nou somer, cursuri de CAD ( tocmai erau alegeri noi si se pompau bani cu gramada) 6 luni, si de 5 ani lucrez in/ la buricul technicii germane...cind va urcatzi intr-un daimler sau porsche amintitziva de sb_one care la fiftyfive concureaza cu colegi de 26/ 27 de ani.Si-i greu al dracului; nu meseria ci lagatura omeneasca!Generatziile, tata!

M-am simtzit ca acasa din prima zi, totusi. Sint integrat?

Prieteni? romani, rusi, turci, italieni.Coleg ungur care ma-nvatza istoria Romaniei si a Europei. Cu nemtzii traim in buna pace; oameni buni sau rai ca peste tot. ...Dar au o politica de integrare...
Pe aici ptr. tineri si copii e mai greu; unii au prea multa sensibilitate; care-s mai sensibili au greu de tot.

PS
se-ntimpla un fenomen: de cind sint aici nu pot accepta ca tzara aia (RO) sa fie injurata si batjocorita! Desi nu mai sint cetatzean roman. Io mis german, dar totzi ai mei sint romani...si nu-i las!
#5436 (raspuns la: #5402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-au fascinat in tinerete - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 07:59:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...
#5906 (raspuns la: #5883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - sint multe de spus... - de Marian Stan la: 05/12/2003 10:53:24
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Draga Radu,

Mesajul adresat karinei, in care spuneai ca "adevarul meu... insemana ceilalti." a resusit sa mi te coboare de pe micul ecran in suflet. O atit de mare tristete legata de situatia tarii noastre nu o mai intilnisem decit in sufletul meu si in niste texte de epoca. Nu stiu in ce momente te-a prins redactarea acestui scurt text, dar el este dovada vie ca nu esti doar un comunicator... cu textul asta ai iesit din rindul celor ca Andreea Esca, Radu Cosarca sau mai stiu eu ce "meseriasi" cum a avut inspiratia sa-i numeasca cineva prin alta parte a acestui thread. Ai demonstrat ca ai suflet. Iar un comunicator cu suflet se numeste Scriitor.

Eu te-as intreba acum raminind in registrul sufletesc sau macar al constiintei, cine ti-a creat si intarit convingerea ca neamul nostru "inseamna (doar) o mina de parveniti" cind occidentul vorbeste de o cu totul alta patura cind se refera la Romania: si aici ma refer la "mincatorii de lebede", la cersetori, la saracie, in general. Eu mai degraba as asocia tarisoara noastra draga cu saracia si nefericirea decit cu opulenta unei miini de parveniti. Dar stii si cu ce as mai asocia-o? Cu o forta latenta care are capacitatea nativa sa sugrume parvenitismul, daca romanasii astia simpli, care nu prea au incredere in ei, si-ar stimula-o. Ce ne lipseste noua, romanilor? Eh, bine, capacitatea de ORGANIZARE NON-GUVERNAMENTALA. Asta ne lipseste, Radu. De ce sintem tinuti in saracie si ignoranta? Simplu! Sa nu ne putem organiza! Cum credeti, oameni buni, ca occidentul a pus ordine in lucruri? Luind atitudine in strada, fiecare in contact cu celalalt. Cind i-a spus unul nu stiu ce, ala nu s-a dus acasa cu capul in pamint, injurind si dind pe git o drojdie... Multi dintre cei care au reusit de-a lungul timpului sa aduca civilizatia pe strazile occidentului au luptat in planul consolidarii relatiilor (a nu se intelege al pilelor) si al eficientizarii lor. Dar cei care au luptat poate nu s-au bucurat cu adevarat de civilizatie. Aveau sa se bucure nepotii sau stranepotii lor. Dar noi romanii stiti ce spunem? Ce sa faci, ma, nu faci nimic... Si stiti la cine se gindeste rominasul caruia ii trece asa ceva prin minte? LA EL INSUSI! Spune ca e inutil sa lupte cu sistemul pentru ca oricum nu se schimba nimic... Si as adauga eu NIMIC VIZIBIL PENTRU EL INSUSI, care - spune el - va muri pina sa vada schimbarea. Dar noi vrem SCHIMBAREA fratilor, sau FAPTUL CA VREM SA O VEDEM? Daca luptam pentru schimbare, nu ar trebui sa ne intereseze cind va avea loc, daca vom muri sau nu pe cind se va petrece. Ar trebui sa luptam si atit. "Viata este o calatorie, nu o destinatie..." mi-am spus eu la un moment dat, inlocuind dintr-o fraza mai celebra "succesul" cu "viata".

Astfel incit Radu, nu am avut doar presentimentul ca avem o sursa comuna de "indemn", ci citindu-te aici, chiar am capatat aceasta convingere. Imi va face mare placere sa pornim discutii pe cit mai multe planuri la care sa participam mai multi si mai multi...

Pe curind
Marian Stan

#6035 (raspuns la: #5481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am si eu o intrebare - de (anonim) la: 08/12/2003 01:49:20
(la: Cel mai mare defect al francezilor)
colegul tau francez
e get beget
sau undeva pe o ramura
are si alte ,surse'
ca prea gandeste
ca un international...
Cata
ce-mi place la top 16 - de Dinu Lazar la: 08/12/2003 05:40:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Referitor la intrebarea cit de procesate sunt imaginile mele... as spune ca intre mult si foarte mult. Cu Glen Allison ( al carui interviu poate fi citit pe www.fotomagazin.ro) sunt intru totul de acord in multe privinte...
In extemis, sa ne aducem aminte de primele fotografii, facute pe placi de cupru, mercur, cort si vrajitorii; pe urma au aparut uni care faceau poze pe placi de sticla si care au scandalizat pe cuprishti, ca aia nu e fotografie, adevarata arta e sa simti mirosul mercurului si al albusului de ou; pe urma pelicula de celuloid a scandalizat sticlarii, ca ce grosolanie; si tot asa. Melies, realizatorul genial care a facut la inceputul secolului 20 acea "Calatorie de la Pamint la Luna" pe film de 35 mm, a facut sa curga riuri de cerneala cu trucajele sale, ca e bine, ca nu e bine, ca e blasfemie, ba nu, ca e arta, etc.
Fiecare decada a adus in fotografie noi curente, tendinte, aparatori, detractori; chiar acum, pentru unii, ce nu e facut cu un aparat cu burduf pe planfilm nu e fotografie, pentru altii ce e scanat si procesat nu e fotografie, cei ce folosesc Leica se uita de sus la canonishti si exemplele pot continua.
Personal, cred ca idealul e ca fiecare trebuie sa-si gaseasca un stil si o unitate de exprimare, in sensul ca daca vezi o imagine sa zici imediat "iata o noua bumbutziada"; mai cred ca fiecare fotograf trebuie sa incerce numeroase carari pina sa isi gaseasca drumul propriu, si unii pot sa caute toata viatza, si nici asta nu e o rusine; fotografia e ca o casa, ca un culcush, si asta poti sa-l ai si in copac, si in pestera, si cu termopane si cu chirpici.
Important e sa faci ceva , sa cauti, sa arati, sa vezi, sa incerci, sa inveti, sa realizezi ca exista si stenope dar si lomografie sau fotografie cu Sinarul, si imagine printata digital cu iarba pusa din alt peisaj si imagine facuta cu platina si saruri de aur.
Important e sa mucesti enorm, dedicat, si sa ai norocul sau energia , asa cum am mai spus, sa faci fotografie pentru tine, fotografie care sa iti placa tie si sa te regasesti tu in ea; restul e simplu... adica restul, la urma urmei nu conteaza. Ca e fotoshopista sau nu, e mai putin important. Mergi si vezi o raza de lumina pe o scara si parca auzi un filfiit de aripi; faci un colaj si pui deci o pasare unde nu era dar unde ai simtzit-o cu ochii mintii; e important ca era sau nu pasarea in fapt sau starea si mesajul imaginii? Fotografia poate fi clasica sau apropiata de grafica si de pictura; granitele sunt din ce in ce mai difuze azi; parerea mea e ca e important sa spui ceva, nu cum spui acel ceva. Totul se schimba, totul devine, o imagine poate fi facuta cu degetul pe nisip sau cu un complicat sistem digital cu milioane de tranzistori. Care imagine e mai buna, mai imagine de imagine? Ca in extremis ambele sunt digitale...
La urma urmei fotografia imi pare ca o credintza, daca imi e permisa aceasta blasfemie. Asa cum exista mai multe moduri de a vedea, de a intelege si de a accepta o imagine, exista si mai multe credinte, fiecare cu obiceiul si dumnezeul sau; lupte intre ele si si istorii sumbre, cit cuprinde; fiecare spune ca asa trebuie si nu altfel. De...
#6156 (raspuns la: #6102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel - de Radu Herjeu la: 08/12/2003 09:11:02
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Niciodata. Cum ii spuneam si Karinei, sunt unele plante care nu pot rodi decat in pamantul in care s-au nascut. Am stat mult prin strainataturi. 1 an si jumatate in Italia, 6 luni in America. Peste tot eram ca un om care nu are aer suficient. Imi place enorm sa calatoresc dar n-as putea trai o singura zi cu gandul ca nu ma voi intoarce acasa.
#6204 (raspuns la: #6140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vinovatie - de Radu Herjeu la: 10/12/2003 07:03:19
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Cea mai mare! Fiind mijlocul de comunicare in masa cel mai puternic, trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru cum arata lumea in care televziunea este principalul purtator de mesaje. Nu poti sa te speli pe maini cu ideea ca, daca nu le place, pot schimba canalul. In primul rand ca, oricat ai schimba canalelel romanesti, seamana toate atat de mult intre ele incat nu stii cand sari dintr-o telenovela intr-alta. In al doilea rand, romanii sunt ca si copii, atunci cand e vorba de televiziune: ar manca numai dulciuri. dar ce parinte iresponsabil i-ar da doar dulciuri? Televiziunile spun ca de vina este sistemul educational. Corect. Dar si sistemul educational a fost bulversat de modelele transmise prin intermediul televiziunii. Modele de viata. Profesorii prost platiti prefera sa culeaga capsuni in Spania. Elevii si-au pierdut orice respect pentru scoala (si cum ar putea respecta o institutie si niste oameni care nu se respecta singuri). Nu mai exista obiceiul de a citi ci acela de a deschide televizorul sau computerul, pe mirc.
Sigur ca mass media nu e singura vinovata de starea de lucruri din Romania. Dar este cea care poate schimba lururile in bine, prin influenta enorma pe care o are. Dar n-o face pentru ca e mult mai interesata sa castige. Si castiga mult mai bine vanzand Vacanta mare decat vanzand spectacole de teatru.
Apoi mai e si problema oamenilor de televziune. A vedetelor, cum le place sa fie alintate de ziare. Vor, nu vor (si ceva imi spune ca mai mult vor) reprezinta niste modele pentru telespectatori. In conditiile in care acestia nu mai citesc, nu se mai intalnesc cu prietenii, cine sa le fie modele ? Acei oameni dragalasi, plini de bani si faima, care vorbesc de la egal la egal cu presedintele tarii. Si mai cum sunt modelele acestea ? Unele. Goale, ignorante, bantuind din petrecere in petrecere, care vorbesc toata ziua despre ultima lor masina si ultima calatorie pe Coasta de Azur, despre ultima reteta de slabit si de ultima moda in materie de ceasuri. Cum sa nu vrei sa fii ca ele ?
#6360 (raspuns la: #6350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Casti ochii - de Alice la: 11/12/2003 06:08:51
(la: Cine si cum ne creste copiii?...)
Nu-ti inscrii copilul la prima gradinita apropiata din targ.
Te informezi ...lumea vorbeste, si de data asta-i bine!

Daca se-ntampla (copilul, daca este educat corect, si are, deci, incredere in parinti, le va spune despre ce s-a intamplat la gradinita) ...te-asiguri ca monstrul ala nu mai calca pragul unei institutii de invatamant in calitate de educator.

Imi amintesc cum ma-ntrebau ai mei "ei, cum a fost la gradinita?" (mama-i educatoare, la gradinita insa m-a plasat in clasa unei colege!).
Mi-era asa de sila sa raspund incat, cu timpul, au schimbat tactica si au inceput sa discute, pe deasupra mea, despre ce ce-au facut la slujba ...sa dadeau mareti, se laudau unul pe altul ...pana cand, intr-o zi s-au trezit rugandu-se de mine sa incetez cu povestile...


Cred ca lucrul asta i-ar putea ajuta pe parinti sa "suparavegheze" ce se-ntampla la scoala.
Atentie!
Copiii inventeaza!
Salut ratusco :) S-a adus - de admin la: 17/12/2003 04:18:08
(la: chat)
Salut ratusco :)

S-a adus in discutie de mai multe ori, si raspunsul a fost negativ, din urmatorul motiv: chatul ar trebui sa se ridice la aceleasi standarde de calitate ca si Luneta si asta e un lucru foarte greu de realizat. Avem o experienta negativa cu chatul de la colegi.ro. Pentru a avea un chat civilizat e nevoie ca cineva sa il poata supraveghea timp de 24h din 24, ceea ce este acum este irealizabil, si insemna un mare consum de energie si timp.
Un paleativ ar fi un chat privat cu ceilalti membri prin messengere de tip ICQ, paltalk, Yahoomessenger, etc.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...