|
te provoaca sa gandesti
calatorie imaginara
am calatorit in viata foarte mult dar nici pe departe cat bagajele mele.
NA calatoresc cu avionul. nu imi apatine).
Terorismul este un fenomen imaginar ?
- de
Jimmy_Cecilia
la: 10/02/2004 08:59:29
(la: Al-Qaeda are armament nuclear (?)) Teroristul n-a fostr si nu va fi nici o data un eveniment sau fenomen imaginar, la fel cum n-a fost nici 11 septembrie..
Instalatiile de anvergura pot fi bluf, pentru ca Al-Quaida, este urmarita, hartuita si cu aripile taiate in toate tarile lumii si o astfel de instalatie ar fi imposibila sa existe, fara a fi descoperita, Asta nu impiedica existenta extremistilor teroristi, care se ascund pe unde pot, ca sobolanii prin gauri sau caverne si au ramificatii multe. Recent cativa teroristi in legatrura cu Al-Quaida au fost arestati si in Franta si in Germania. Pana recent, extremistii islamici erau tolerati in Anglia, aveau chiar tupeul sa faca reuniuni-conferinte pe strada, Anglia refuza sa-i extradeze, Franta a asteptat cativa ani sa pentru o extradare si inca nu s-a facut.. Mai nou, Anglia sub presiunea lui Bush, ar vrea sa puna ordine.. terorismul nu este imaginar, dar nici nu trebuie cazut in psihoza... am impresia ca Bush mareste deliberat pericolul, ca sa deturneze americanii de la alte lucruri mai grave. Alice - ai cazut in aceeasi capcana in care aproape era sa cad si eu: Marian Gruiu nu e o persoana reala ci un personaj imaginar dintr-o povestioara a lui Mircea Pricajan, un tanar de 24 de ani din Oradea.
Pentru autor: Povestirea "Strainul" e o evidenta imbunatatire fata de "Camera de la capatul holului". Presupun ca acestea sunt scrise in ordinea in care le-ai publicat in website-ul tau. Altfel ar fi un regres, ceea ce nu cred. Nu sunt critic literar, de fapt nu am scris nimic in viata mea altceva decat comentarii la Cafeneaua.com, emailuri la prieteni, scrisori si poezii de dragoste in tinerete. Deci nu sunt calificat sa-ti apreciez munca decat din punctul de vedere al cititorului neinstruit.
Intr-o alta conferinta pe forumul asta, Daniel Racovitan si alti utilizatori ai Cafenelei criticau "Camera de la capatul holului". Poate cam dur, dar nu pe nedrept totusi, dupa ce am citit si eu povestioara. Ideea e buna dar stilul e stangaci, dupa cum spuneau si ei. Nu vreau sa intru in prea multe amanunte, ti-am zis ca nu sunt critic, dar ca orice cititor, nu ma pot abtine de a nu-mi da cu parerea.
Un scurt exemplu ca sa intelegi de unde vine critica mea. Poate nu cel mai bun, dar probabil cel mai clar si mai evident. La un moment dat zici:
Iti inteleg temperamentul tineresc, la urma urmei doar cu 10 ani in urma aveam varsta ta, dar nu lua cele ce ti-am scris in nume de rau. Noi romanii avem asa un talent de a asocia imediat critica (in orice domeniu) cu jignirea personala. Nu toate criticile au sensul direct de a critica (jigni) munca unei persoane, parerea mea e ca scopul principal al criticii e de a ajuta un autor in a-si imbunatati munca. Iti spun unde cred ca ai gresit, ca sa stii ce sa corectezi in viitor. Poate altora le va place ceea ce mie nu-mi place. Poate altii te vor aplauda. Te vei forma ca un bun autor doar daca stii sa culegi din toate criticile ceea ce e mai bun pentru stilul tau.
Orice ai alege, nu raspunde cu rautate criticilor care ti se vor aduce. Asta denota imaturitate. Cere explicatii si exemple concrete daca nu crezi ca unele afirmatii sunt indreptatite.
Dar cel mai important: nu renunta! Esti tanar si ai tot timpul sa te cizelezi. Intr-o era cand majoritatea tinerilor stau cu nasul in computere la jocuri, sau la TV, e recomfortant sa vezi ca unii mai au si preocupari literare.
Mult succes in viitor,
Am pus un citat imaginar a unei persoane care ar gindi in felul asta, nu am spus parerea mea despre asta. Cu toate ca e greu sa-mi imaginez ca o vacanta la Mangalia e mai scumpa decit o vacanta pe Coasta de Azur. Corectati-ma cei care stiti mai bine.
Mersi totusi de sfatul cu dusul in tara. - ikoflexer
Felicitari pentru dialogul/ imaginar...dinisor - DESTIN,
- de
Denysa
la: 12/09/2004 07:26:08
(la: Despre prietenie) Urmaresc de ceva timp si chiar am avut o unda de regret ca s-a intrerupt acel dialog/imaginar.
Au fost cateva interventii poate mai putin inspirate,ce nu se inscriu in tema. Prietenia ca tema in discutie actuala si de dezbatut... Fiind mai noua pe acest forum ma multumesc sa privesc pentru inceput. Felicitari dinisor pentru tematica si dialog cu DESTIN ce se pare ca isi "joaca"bine rolul.
Calatoria pe avion nu este un
- de
Regni
la: 07/06/2005 20:48:58
(la: O cola, va rog. Dar sa fie rece.) Calatoria pe avion nu este un spectacol de varietati...doar in caz ca vrei sa participi. Sa procedam ca Hitler?
Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc in spatiu. Vreau sa spun in afara Pamintului. Macar atit cit sa pot vedea Pamintul de acolo.
Era o vreme cind imi spuneam ca pentru o calatorie de o zi (dar departe-departe, cu adevarat departe), as renunta la tot restul vietii mele. Acum nu mai pot spune asta, sint aici pe Pamant oameni dependenti de mine. Dar entuziasmul pe care-l simt si acum cind visez la asta, cred, sper, ca nu-mi va trece cu virsta. Ma gandesc la vremea cand vom merge pe Marte ca ,cum mergem acum cu masina... iar calatoria sa se faca intr-un timp relativ scurt,cu niste rachete mici de dimensiunea unei masini.
Nu chiar :) uneori calatorim
- de
Honey in the Sunshine
la: 20/10/2005 19:26:57
(la: in cautarea Adevarului) Nu chiar :) uneori calatorim in doi.
_____________________________________________________ Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea
Eu mereu am calatorit cu cine
- de
Honey in the Sunshine
la: 21/10/2005 21:23:09
(la: in cautarea Adevarului) Eu mereu am calatorit cu cineva... dar inca nu e timpul pierdut pentru voiajurile solitare...
_____________________________________________________ Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea
Calatoria...
- de
rayro
la: 09/03/2006 22:02:31
(la: traim pentru viata sau pentru a obtine un ideal de viata?) Foarte frumos ca oamenii isi propun teluri. Obiective. Odata trasate ele dau un rost in viata. Senzatia ca avem un scop. Ca nu traim doar ca sa ne trezim dimineata pentru a pleca la servici.
Obiectivele noastre sunt din cele mai diverse. Un job mai bun, un partener minunat, un copil perfect.... Pe masura ce le obtinem ne dam seama ca desi am atins obiectivele propuse, nu suntem fericiti. Nu ne putem bucura de ceea ce avem pentru ca asa cum orice jucarie noua dobandita devine banala, ne plictisim repede. Pe de alta parte noile obiective propuse ne mananca suficient timp si energie cat sa "uitam" ca job-ul poate nu este cel mai bine remunerat dar ne confera confortul si siguranta zilei de maine. Ca avem familii frumoase sau prieteni dragi. Neindeplinirea unuia dintre telurile propuse devine o "problema" grava. Incet apare frustrarea. Neincrederea in propriile forte. Daca nu am reusit inseamna ca sunt ratat? Eu stiu ca nu sunt dar realitatea imi arata ca am esuat intr-o incercare sau alta. Vezi, nu poti pierde ceva ce n-ai avut niciodata.... Asa ca mai degraba m-as bucura de calatorie. Daca odata cu ea am sansa unei cariere frumoase, a unei familii iubitoare sau un moment de rasfat personal... cred ca deja m-am trezit cu un bonus pe cap. Intre timp ma bucur ca in curand vine primavara, ca maine o sa am ocazia sa petrec mai mult timp cu cei dragi, iar poimaine cu siguranta am sa termin de citit cartea inceputa acum doua saptamani... Este evident ca intelegem imaginarul in mod diferit. Nu inteleg nici eu in nici un caz imaginatie. Imaginarul este structural legat de arta in general si, as indrazni sa afirm, de poezie in special. Este vorba de imaginarul material asa cum e el inteles si prezentat de Gaston Bachelard in splendidele lui carti despre apa, aer, pamant si apa, sau de "structurile antropologice ale imaginarului" ale lui Gilbert Durand, de exemplu. Este vorba deci de reprezentarile mentale primare, preverbale care sunt de tip analogic, metaforic si care preced "figurile" culturale. Nu stiu cat am fost de clara, ar fi enorm de multe lucruri de spus, dar ma opresc inainte de a te plictisi:)
Daca vrei, putem vorbi si despre "necuvintele" lui Nichita:) Lost without music in a world of noises nu este posibila calatoria in timp deoarece ar fi echivalenta cu a depasi viteza luminii. Mi se pare ca viteza luminii inca poate fi depasita, dar calatoria in timp nu o inteleg.
Despre axe, ele pot fi curbe, ce inseamna univers drept? omnipotenta asta este analizata tot din perspectiva sub-logicii. Stiinta a demonstrat de atatea ori ca: imaginarul se poate transpune in concret. Deci: fara imaginatie, stiinta nu ar exista. Este clar ca-i subordonata imaginarului.
:)) stai sa-mi caut fitzuicile... Gandul este o calatorie teoretica prin infinit. Inainte de toate exista gandul. Gandul inseamna lumina. Fara existenta acestuia ne-am constientiza existenta? Dezvaluirea misterului este ca si cum ai incerca sa calatoresti cu o dacie prin cosmos :)
first...of all
- de
httbogdan
la: 27/11/2010 00:33:47
(la: sunt distrus, is terminat, ca concursul s-o gatat) Cum te cheama ?
De obicei ma striga. Porecla ta este…. Pe mine chiar nu ma alinta nimeni. Cand si unde te-ai nascut ? Nu de mult, in bratele unui ginecolog. Ce zodie esti ? Oaia neagra Imi lasi id tau? De la cafenea? Numarul de telefon Fix sau mobil? Cati ani ai? Cati vreau. Descrie-te in cateva propozitii.(cum arati ) Brad Pitt. Ce animal te reprezinta? Eu reprezint porcul. Esti in pas cu moda? Da. Mergem cu acelasi metrou. Cum te-ai descrie in 3 cuvinte? Nesu'fe'rit. Ce defecte ai? Sunt prea bun, sincer, frumos si modest pe deasupra. Ce calitati ai? Nu am, le-am pierdut. Ce crezi despre firea mea ? Aha!..deci (fii'rea) Citesti carti?Ce iti place cel mai mult la o carte? Pozele, color sa fie. Care este atractia ta intr-un parc de distractii? Mamicile. Cat poti rezista fara computer ? ....no way. Care este maximul de ore pe care il petreci pe compiuter? Trei zile, dupaia ma ia foamea. Care este canalul tau de televiziune favorit? Eu nu sunt homeless, da! Care este regiunea care va placut cel mai mult din locurile unde ati calatorit? La vecina, la cafea. Ce va interesat cel mai mult de pe internet? Eu nu prea stau pe internet, prefer scaunul. Cati prieteni aveti in lista de messinger? Asta trebuie sa-l intrebi pe postas. O parere despre mine Sau nu.... Unde ai vrea sa fii in acest moment? Pe alta confa. Cum ar arata fata/baiatul ideal Plina de idei Cum te vezi peste 10 ani? Mort, vine 2012 sa nu uitam. Cum ai vrea sa arati? Mai bine de asa nu se poate. Ce este fata/baiatul A "fata"= a naste, a puia. Cea mai penibila intamplare Ai avut si d'astea? Cea mai frumoasa zi din viata ta Cu mana pe suflet, toate. Poti scrie un vers/versuri care te reprezinta? A fost odata ca niciodata. Enumera 3 intrebari care ai vrea sa mi le pui 1..2..3 Un cuvant despre oracol Pot sa-l iau acasa? Ce parere ai despre tine Ptiu..ptiu sa nu ma deochi La o scara 1-10 cat de prost esti? Sincer, fa scara mai mare de zece si-ti raspund La o scara de 1-100 cat de simpatica sunt? Ar fi mai usor sa schimbi scarile astea intre ele. Ce culoare au pantalonii tai acum? Nu stiam ca sunt colorati Cel mai bun lucru la tine. Faptul ca m-ai cunoscut Care e primul lucru care il faci cand vezi un baiat/fata frumoasa Pasesc foarte atent sa nu ma impiedic Spuneti-mi niste titluri de filme sa le vad si eu. "Oracolul" iti recomand, poate mai gasesti ceva intrebari Cu cine ai vorbit ultima data la telefon? A trecut atat timp...nu mai am credit Cand te-ai simtit cel mai prost in viata ta? Adica tu ma faci "prost"? Ai plans vreodata foarte foarte tare?Ce te-a facut sa plangi? "Si baietii plang cateodata"- Holograf O parere despre lumea noastra de azi Adica noi doi.. azi? Ce te face sa te simti cel mai fericit din lume? Sincer "u" si "m" Poezia de dragoste preferata. De unde stii tu ca e de dragoste? Prietenie pe viata ? Cu cine ? De ce ? Acum. Cu tine. Pentru ca ti-am completat oracolul. Credeti in iubire adevarata ? Normal, doar n'o sa cred in cea imaginara. Parintii . Prieteni sau dusmani ? Prientenii, dusmanii parintilor Ce model in viata aveti ? In viata nu mai am, e mort. Ce varsta intelectuala ti-ai da ? Pot s'o inmultesc de zece ori? Mai stii sa fii copil ? Doar daca ma dau de trei ori peste cap. Vrei sa fii sau sa pari ? "pari" am luat destui, "fii" e inca devreme. Daca moneda nationala ar fi "fericirea", cat de bogat ai fi? Putred....de bogat Daca ai sti ca maine mori care este primul lucru pe care ti-ai dori sa il faci ? Sa trec de intrebarile plictisitoare. Ai schimba viata ta cu alta , stiind ca e o tragere la sorti si ca nu poti sti cum va fi pe urma ? Adica un fel de "paintball"..dar cu lovituri sub centura. Nu mersi. Preferi calea usoara si sigura sau cea grea dar meritorie ? De obicei pe cea mai scurta. Treci prin viata sau o traiesti ? Oau!...si eu vreau sa trec prin viata. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte ? Sa am un "hard" mare. Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti ? Sa fiu ultimul...sunt unicat Care e lucrul pe care l-ai dorit intotdeauna sa il faci si inca nu l-ai facut? Ce te opreste? Am vrut sa sculptez, dar nu aveam dalta. Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? Ce o face atat de speciala? Am precizat "un hard mai mare"...error! nu cred ca este vorba de calatorie in timp, de ce ar calatori cineva in trecut cand viitorul este cu mult mai atractiv?
Eu vad o posibilitate in existenta lumilor paralele. Undeva, nu se stie unde, un individ vorbeste la telefonul celular, si se trezeste deodata ca da cu capul de un perete invizibil si trece in filmul lui Chaplin. Apoi iese din cadru dand din nou cu capul in peretele invizibil.
Calatoria s-a terminat, urmarile ei nu.
- de
zaraza sc
la: 28/08/2014 08:55:36
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii) http://www.diaconescuradu.com/minus-zece
"Orele par sa se se scurga cu incetinitorul in vreme ce stau intins pe scaunele terminalului din Istanbul. In jur sunt momente in care terminalul se umple de oameni cu ganduri de vacanta sau cu grijile intoarcerii acasa, urmate de momente in care tot terminalul ramane pustiu si raman singur cu gandurile mele si in care mi se pare ca ma afund din ce in ce mai adanc intr-o gaura fara fund. Cateva ore mai tarziu schiopatand pe culoarele aeroportului din Otopeni mi se pare ca lumea s-a sfarsit si ca nici o aventura nu ar trebui sa se incheie asa. Nu asa mi-am imaginat intoarcerea in tara, si desi ar trebui sa ma bucur de reintoacere si de reintalnirea cu oamenii dragi mi se pare imposibil sa o fac. In urma cu 11 zile eram pe Khan Tengri, pe varful acoperit de zapada la 7000 de metri, la capatul a aproape 10.000 de kilometri si a 5 luni de calatorie. A parut sa fie ziua perfecta, conditii bune, am urcat in timp bun si parea ca totul a mers cum se putea mai bine. Trecusera doar 13 zile de cand ajunsesem in tabara de baza si am urcat pe varf la o zi dupa prima ascensiune a sezonului. Totul in schimb a inceput sa se destrame atunci cand am ajuns inapoi la cort si atunci cand dand jos bocanci si sosetele am vazut culoarea nenaturala a degetelor, dupa o zi intreaga cand am crezut ca am picioarele calde. Desi am zis ca sunt degeraturi superficiale m-am grabit pentru a ajunge la doctorul din tabara de baza. Doctorul in schimb a zis ca nu e de joaca si la mai putin de 24 de ore eram in elicopter spre civilizatie. Au urmat 10 zile de tratament in spitalul din Bishkek, 10 zile in care am trecut de la speranta ca totul o sa fie ok si ca degetele mele o sa se recupereze pana la realizarea dureroasa ca nu se va intampla asa. Astfel incat pe masura ce a trecut timpul mi-am dat seama ca o sa fie nevoie de operatie, si odata cu asta mi-am dat seama ca nu am cum sa ma intorc inapoi pe bicicleta in Romania in zilele care urmeaza. A urmat realizarea mult mai dureroasa ca s-ar putea sa pierd mare parte din degetele de la picioare, cu tot ce implica chestia asta. La 31 de ani stiam destul de clar care e felul in care voiam sa-mi duc viata si care sunt lucrurile care imi sunt dragi si pe care le iubesc. In lumea de stanca si de gheta a Tien Shanului nu de putine ori mi s-a facut dor de alergat pe potecile domoale ale Carpatilor, doar ca fara degete la picioare alergarea si catararea devin mult mai greu de facut, daca nu imposibile. Imi dau seama ca am reusit si am esuat in acelasi timp. Am reusit sa ajung prin forte proprii pe varf dar am esuat in a ma intoarce inapoi sanatos si intr-o bucata, si din pacate esecul e mult mai dureros. Am reusit sa scriu o poveste, care e deja scrisa pana in ziua varfului, doar ca de data aceasta nu a fost o poveste cu final fericit. Am stat mult in cumpana pana sa scriu postarea de fata caci unul din motivele blogului si a postarilor e sa inspire, si mi-e putin teama ca un astfel de final poate taia din fascinatia locurilor si calatoriei. Mesajul ar trebui sa fie sa indraznesti intotdeauna sa faci lucruri care ti se par interesante, sa iesi afara si sa descoperi lumea. Iar acum s-a adaugat si un “Uite ce se poate intampla” care parca nu prea merge deloc. Urmeaza si jurnalele si pozele restante pana in momentul in care am urcat pe varf, caci mai sunt trei saptamani interesante de povestit inainte de cateva luni petrecute in pat. Iar versurile vin din “If”-ul lui Kypling, care mi se pare ca merge foarte bine in momentele astea. If you can make one heap of all your winnings And risk it on one turn of pitch-and-toss, And lose, and start again at your beginnings And never breathe a word about your loss; If you can force your heart and nerve and sinew To serve your turn long after they are gone, And so hold on when there is nothing in you Except the Will which says to them: ‘Hold on!’ 
Reluand calatoria din punctul unde a fost intrerupta
- de
zaraza sc
la: 30/07/2015 13:04:29
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii) "Ziua plecarii
Gara de nord, 38 de grade iar eu sunt cu papornita de rafie in brate, asteptand un tren pe care scrie Urziceni, fix ca un capsunar intors din afara tarii. Daca ma uit la haine nu e mare diferenta, pantalonii raspeticiti de anul trecut si tricoul decolorat de soare se incadreaza perfect in peisaj. Cu sacosa de rafie m-am intors si in urma cu un an, in circumstante mult mai nefericite, atunci cand dupa 10 zile petrecute prin spitalele din Bishkek am luat hotararea de a ma intoarce in tara. Momentul de atunci, cand ma taram cu incetinitorul, cu degetele degerate si bandajate si cu o pereche de papuci kyrhyzi in picioare, pe culoarele aeroportului a fost cel mai greu moment prin care mi-a fost dat sa trec pana acum. Nici continuarea, cu drumuri prin spitale si discutii despre operatii nu a fost mai roz, dar momentul intoarcerii din aventura a fost clar cel mai dificil. Iar acum ma aflu tot cu papornita de rafie in brate, plina cu haine si echipament in drum spre aeroport, cu gandul de a duce la bun sfarsit calatoria intrerupta fix cu un an in urma. A durat ceva timp pana cand mi-am dat seama ca imi doresc sa ma intorc, si nu doar pentru a recupera bicicleta ramasa in spate, ci pentru a incerca sa termin calatoria inceputa in urma cu un an. Daca o sa-mi iasa sau nu, daca o sa gasesc drumuri aventuroase la intoarcere sau daca la un moment dat o sa mi se ia, ramane de vazut dar cert e ca e frumos si bine sa nu lasi neterminat un lucru odata inceput.[...]"  Transa shamanica!Drumul catre Zei! Marea Calatorie!Transcendenta! Epifania!Manifestarea sacrului in profan...
Sex in public? Neee...!Mai rau!!!!Sex in grup! Si-acum aruncati-ma la cainii civilizatiilor primitive! ...Piata Universitatii? Nici vorba de asa ceva in blog! Sau pote nitelus, cand, satula de sabloane, imi voi fi scrijelit cu deznadejde coloana de-un perete jegos din Piata X...iar cand sangele-mi va fi gros si fierbinte n-am s-aud cum strigati "curva!". Iubiti-va voi frumos in dormitoare rozalii, daruiti si primiti TOTUL. Garnisiti cu capshunici si frisca. Impartasiti-va Fiintzei Iubite. Si lasati-mi mie drumul oravit de opiu si ritmuri infernale al civilizatiilor disparute. O treapta numai! Si-un iz de smirna. ... un zambet sincer la sfarsit si-o strangere de mana! Cu sinceritate.
|
 loading... loading...cautari recente
"ioana roset"
"ce inseamna dreptul la viata" "conflicte profesor-elev si elev profesor si solutionarea lor" "prima zi de primavara" "primavara cu adjective" "cosma" "partidul e-n toate e-n cele ce sunt" "CEAPA" "cum sa format cuvantul nebuneste" "inceteaza sa-mi vorbesti" "cantareti italieni ani 50" "primavara descriere" "urasc indlenta" "polisemia cuvantului moale" "primul meu film" "primul vis" "aface cu ou si cu otet" "prin ce mijloc de imbogatire sa format cuvantul mei" "explicatia proverbului omul potrivit la locul potrivit" "v Romanciuc variantă posibilă" "cum corect: inspector sef sau inspector-sef" "munca pe care o indeplinesti cu placere ne vindeca de truda ei" "farmecul naturii" "ceai verde" "ia sa vedem" "un eseu particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un text dramatic studiat" "cuvinte inrudite cu cuvantul primavara" "paronimul cuvantului tine" "l lumini si al intelegerii" "reteta acadele din zahar de casa cocoseii" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Paulo Coelho?)
Cred ca ceea ce vrea sa ne invete este optimismul cu care trebuie sa o iei de la inceput indiferent care a fost sfarsitul,pentru ca in tot ce ne inconjoara poate fi ceva de la care putem invata.Totul e sa avem ochi sa vedem.
Eu am inceput cu Alchimistul.