comentarii

calatorie intr-o alta galaxie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Calatorie - de Catalina Bader la: 26/01/2004 05:09:51
(la: Intelepciunea saptaminii)
am calatorit in viata foarte mult dar nici pe departe cat bagajele mele.
NA calatoresc cu avionul.
nu imi apatine).
calatorii in spatiu - de (anonim) la: 03/02/2005 23:11:11
(la: Romanii se pregatesc sa ajunga in spatiu prin mijloace proprii)
mereu am fost fascinata de calatoriile in spatiu.consideram asta ca o a doua fiinta a mea.credeam in lumi paralele si tot ceea ce tinea de sf.toti ma priveau cu uimire caci tuturor li se parea o anomalie ca o fiinta atat de plapanda poate avea asemenea convingeri.eram privita precum una din fiintele de care cu atata entuziasm vorbeam.insa dincolo de statutul meu era faptul ca eram neinteleasa,nu aveam cu cine vorbii,cui sa.i impartasesc convingerile mele.in mintea mea aveam imaginea perfecta a unui infinit de stele,planete,galaxii undeva pierdute printr.un colt al acestui univers.si cu cat ma cufundam mai mult in necunoscut cu atat imi parea ca sunt mult mai departe de a afla adevarul.nu puteam admite ca sunt o simpla fiinta,un observator,ca nu pot schimba cu nimic soarta mea.si cu cat ma incapatanam sa aflu mai multe descopeream ca ma departez .totul imi parea cunoscut si apoi deveneam doar o umbra.o singura intrebare imi macina gandurile :"de ce nu avem puterea de a schimba trecutul ?".aveam atatea nelamuriri in trecut si cautam raspunsul undeva in viitor.si gandul mi.a indeplinit visul...m.a purtat in timp,am pasit in lumea ce credeam a urma,dar n.am primit nici aici raspuns.asa ca am cautat in trecut unde am facut multe greseli ce azi nu le.as fii facut.dar nici aici nu am aflat raspunsul.mai trista decat atunci cand plecasem in lunatica.mi calatorie mi.am incercat norocul si in prezent.astfel am aflat ca nu putem schimba trecutul.dar in schimb avem acest drept de a schimba ce ne deranjeaza la prezent.azi cu mai multe intrebari decat ieri si cu mai putine decat maine incerc sa.mi creez o imagine mai ampla despre prezent.incerc sa.mi creez un viitor mai bun...si cu toate astea,raman in prezent.cu drag,a voastra claudia i.sper ca parerea mea nu a deranjat privirile dumneavoastra si faptul ca am dorit a ma face cunoscuta nu v.a cauzat probleme. claudya_87@yahoo.com
Calatoria pe avion nu este un - de Regni la: 07/06/2005 20:48:58
(la: O cola, va rog. Dar sa fie rece.)
Calatoria pe avion nu este un spectacol de varietati...doar in caz ca vrei sa participi. Sa procedam ca Hitler?
#53834 (raspuns la: #36205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa calatoresc in spatiu - de Mi7haela la: 19/08/2005 14:05:16
(la: Dezvaluie-ti secretele!)
Intotdeauna mi-am dorit sa calatoresc in spatiu. Vreau sa spun in afara Pamintului. Macar atit cit sa pot vedea Pamintul de acolo.
Era o vreme cind imi spuneam ca pentru o calatorie de o zi (dar departe-departe, cu adevarat departe), as renunta la tot restul vietii mele. Acum nu mai pot spune asta, sint aici pe Pamant oameni dependenti de mine. Dar entuziasmul pe care-l simt si acum cind visez la asta, cred, sper, ca nu-mi va trece cu virsta.
Calatorie in timp - de Tofan Ana Isabella la: 12/10/2005 17:02:12
(la: Calatorie in Timp?)
Ma gandesc la vremea cand vom merge pe Marte ca ,cum mergem acum cu masina... iar calatoria sa se faca intr-un timp relativ scurt,cu niste rachete mici de dimensiunea unei masini.
Nu chiar :) uneori calatorim - de Honey in the Sunshine la: 20/10/2005 19:26:57
(la: in cautarea Adevarului)
Nu chiar :) uneori calatorim in doi.
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea
#80292 (raspuns la: #80286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu mereu am calatorit cu cine - de Honey in the Sunshine la: 21/10/2005 21:23:09
(la: in cautarea Adevarului)
Eu mereu am calatorit cu cineva... dar inca nu e timpul pierdut pentru voiajurile solitare...
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea
#80643 (raspuns la: #80463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Calatoria... - de rayro la: 09/03/2006 22:02:31
(la: traim pentru viata sau pentru a obtine un ideal de viata?)
Foarte frumos ca oamenii isi propun teluri. Obiective. Odata trasate ele dau un rost in viata. Senzatia ca avem un scop. Ca nu traim doar ca sa ne trezim dimineata pentru a pleca la servici.
Obiectivele noastre sunt din cele mai diverse. Un job mai bun, un partener minunat, un copil perfect.... Pe masura ce le obtinem ne dam seama ca desi am atins obiectivele propuse, nu suntem fericiti. Nu ne putem bucura de ceea ce avem pentru ca asa cum orice jucarie noua dobandita devine banala, ne plictisim repede. Pe de alta parte noile obiective propuse ne mananca suficient timp si energie cat sa "uitam" ca job-ul poate nu este cel mai bine remunerat dar ne confera confortul si siguranta zilei de maine. Ca avem familii frumoase sau prieteni dragi.
Neindeplinirea unuia dintre telurile propuse devine o "problema" grava. Incet apare frustrarea. Neincrederea in propriile forte. Daca nu am reusit inseamna ca sunt ratat? Eu stiu ca nu sunt dar realitatea imi arata ca am esuat intr-o incercare sau alta. Vezi, nu poti pierde ceva ce n-ai avut niciodata....
Asa ca mai degraba m-as bucura de calatorie. Daca odata cu ea am sansa unei cariere frumoase, a unei familii iubitoare sau un moment de rasfat personal... cred ca deja m-am trezit cu un bonus pe cap.
Intre timp ma bucur ca in curand vine primavara, ca maine o sa am ocazia sa petrec mai mult timp cu cei dragi, iar poimaine cu siguranta am sa termin de citit cartea inceputa acum doua saptamani...
dansul orhideelor - de anisia la: 16/08/2006 00:29:26
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
- Alf Patrovsky-Jogukariov! striga imperios Alecsandra.

glasul hotarat il trezi din visare. nu stia daca sarutul timid, furisat si prea mult asteptat al ei il trimise pe o alta lume, ori sciatica ce nu-i dadea pace sub nici un chip. contradictie antagonica. chinul de a o scapa printre degete pentru moment lua locul celui dat de durerea de spate. dulce - amar schimb de pozitii.

- da, Alecsandra Vorniacovich! sa-mi scuzati absenta... (isi luase aerul protocolar, pentru ca stia ca asta ii va starni un suras, chiar daca pitit dincolo de aerul profesoral ce-l abordase voit.)
- as fi deosebit de incantata daca v-ati aminti de indatoririle dvs de cavaler ce m-a invitat la drum. calatoria cu deltaplanul v-a consumat multe din favorurile ce vi le datoram, e timpul sa va ocupati serios de rolul de gazda.
cand Alf se afla suficient de aproape de buzele ei semi crispate, se apleca la urechea lui si-i sopti printre dinti daca nu imi faci cunostiinta cu domnul acela cu barba ce fumeaza tacticos din trabucul sau, am sa-i spun lui guinevere cum m-ai innebunit tot drumul cu povesti despre...
- sunt perfect de acord, domnisoara. va rog sa va sprijiniti , sa facem cativa pasi pe malul marii.

pierduti prin multime anisia si vania desenau o noua galaxie cerului. cocotata pe talpile lui, se lasa daruita muzicii, amintirilor, visului. cu degetul aratator incerca sa-i distraga atentia, tachinandu-l... uite, acolo sus, vezi? . isi lasa capul pe spate si cu barbia intinsa spre infinit ii zambea... chiar nu vezi? e acolo, Johannes... are culoarea primei toamne cu mine. îi placea intotdeauna sa-l cheme pe numele de fata al mamei sale. zambetul ce-l aducea auzul acestui nume era inegalabil. gropitele din obraji, spranceana ridicata si tampla zvacnindu-i il tradau de fiecare data...

Adal adormise in bratele ei. scarpiniciul guineverian avea efectul scontat asupra lui. îl depuse cu grija in cosuletul de rafie si trase usa dupa ea... gândurile-i fugeau jucause inaintea pasilor. ochii-i luceau si inima se facuse cat un ghemotoc sub bluza de dantela. trebuia sa-l gaseasca. nu prea intelese mare lucru din bolboroseala cu picuri de sudoare. ii daduse un pup si fugise. ochii lui o urmareau, simtea asta. era o vreme de cand nu mai jucase un astfel de joc. cel mai mult ii placeau ochii lui. dincolo de bunatatea din ei, se-ascundea un ceva pe care nu putea sa-l defineasca inca. un ceva ce o facea sa se inroseasca la aparitia lui, sa zambeasca amintirii lui, sa-i doreasca (ascuns) compania. pe cine incerci sa convingi, guinevere aimee d'albon? daca asta nu suna a "mie-imi-place-de-alf", atunci a ce? . vorbea singura, pentru ca nu avea curajul sa spuna nimanui micul ei secret...

pe digul langa care obisnuiau sa faca plaja, respectabilul domn isi fuma pipa tacticos si privea spre panza ramasa inca alba. nu mai pictase inca un peisaj de seara, atat de viu colorat. alese locul acela retras pentru a putea cuprinde plaja intreaga. simfonie de culori si emotii. privea tacut cu admiratie. incerca sa-si intipareasca in minte fiecare detaliu. de la buchetele de orhidee innobilate de palpaitul lumanarilor groase de ceara, pana la perechea octogenara ce dansau de-acum de o bucata de vreme.
- domnule, buna seara. imi scuzati indrazneala. paseam in plimbare impreuna cu buna mea prietena si nu m-am putu abtine sa nu observ sentimentul de incantare ce va incearca. ati putea sa-mi spuneti care este motivul aparitiei lui?
- cu mare placere, domnule. doamna... si-si inclina palaria spre tacuta Alexsandra. priveam inspre multime si nu ma puteam hotarâ ce sa surprind in prim plan... dansul orhideelor cochetand cu lumina adiind a lumânarilor sau perechea aceea ce parca danseaza de-o viata... mi-as permite sa va cer parerea, doamnule, domnisoara...
- Alf Patrovsky-Jogukariov. Pe cine am placerea sa introduc doamnisoarei?
- Mihail Andrej Sokolov, incantat... si-i saruta mana, semn de curtoazie.

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#139452 (raspuns la: #139133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de casandra_radu la: 01/09/2006 12:04:38
(la: Cele mai traznite ganduri :O)
Calatoresc prin Univers...trec pe langa planete, pe langa sori, prin sisteme solare, prin galaxii, ma minunez de culorile nebuloaselor, de quasari, nimeresc in gauri de vierme, si ajung in alte lumi, sunt absorbita de gauri negre, ma descompun si ies cu bine prin gauri albe. Uite un asteroid, mai incolo un inel de meteoriti care inconjoaca o planeta...in timp vor deveni un satelit gravitand in jurul ei. Un soare pe punctul de a exploda. Nasterea unei noi galaxii...un sistem de galaxii, un alt univers... Sunt o cometa si ma dezintegrez incet in calatoria mea cosmica. Nu mai sunt si totusi sunt, intr-o forma schimbata. Sunt mii de particule si apoi printr-o forta misterioasa ma reunesc cu alte particule si devin iarasi un intreg. Si iar calatoresc si iar ma dezintegrez si tot asa, la infinit...Privelisti de o maretie incredibila mi se astern in fata si apoi le las in urma. Este uimitor cum totul, absolut totul este ceea ce este, ca nimic nu este altfel, ca totul este format din acelasi material. Ca din aceleasi elemente care se afla in Univers si care au format acele minunate corpuri celeste, si oamenii si animalele...absolut tot cee a ce este - e format din aceleasi elemente. Ca viata nu pregeta sa se reinventeze pe sine si sa gaseasca noi si variate forme de exprimare. Nimic nu este separat, totul este un intreg. Inteleg misterele Universului si nu incetez sa ma minunez, sa calatoresc, sa ma descompun, sa ma recompun.
Dar asta e doar imaginatia mea :))
nu este posibila calatoria in - de jeniffer la: 21/11/2006 00:14:00
(la: Infinitul)
nu este posibila calatoria in timp deoarece ar fi echivalenta cu a depasi viteza luminii. Mi se pare ca viteza luminii inca poate fi depasita, dar calatoria in timp nu o inteleg.

Despre axe, ele pot fi curbe, ce inseamna univers drept?


#158452 (raspuns la: #158425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu vin din altă galaxie... - de abbilbal la: 22/07/2008 08:26:15
(la: Bona Speranta)
Ooo, ce descoperire dom-le. Să-ntâlnesc aici vecina, ce stă doar la trei galaxii depărtare de galaxia mea. Sărutmâna vecină Ostrova. Sunt grăbit, aşa cum mă şti, şi de aceea doar te salut.
ipoteza creationist-mistico-ufologista - de 1brasovean la: 03/06/2009 19:34:17
(la: Elohim)
din greseala cred ca s-a facut toata afacerea.

eu zic asa: cand cu supa aia organica de pe pamant, ne-au vizitat niste extraterestrii. dansii calatoreau de mult, printre astre, galaxii, pietroaie, prafi si pulberi, ce mai era in ceriul.
si au cerut voie lui Dumnezeu sa faca si ei o baie in apa pamantului asta, fara sa stie ca era vorba de supa organica.
si cum se curatau ei asa de praf de stele au lasat niste urme de ADN, da stia si Al Batran, ca el le daduse voie.

asa s-au nascut oamenii, cand niste extraterestrii s-au curatat de jeg pe pamant, in supa noastra organica, cu voie de la ... stim noi cine.
calatorie in timp - de beatlemaniacul la: 25/10/2011 04:27:14
(la: De la normal la paranormal )
nu cred ca este vorba de calatorie in timp, de ce ar calatori cineva in trecut cand viitorul este cu mult mai atractiv?

Eu vad o posibilitate in existenta lumilor paralele. Undeva, nu se stie unde, un individ vorbeste la telefonul celular, si se trezeste deodata ca da cu capul de un perete invizibil si trece in filmul lui Chaplin. Apoi iese din cadru dand din nou cu capul in peretele invizibil.
Calatoria s-a terminat, urmarile ei nu. - de zaraza sc la: 28/08/2014 08:55:36
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/minus-zece

"Orele par sa se se scurga cu incetinitorul in vreme ce stau intins pe scaunele terminalului din Istanbul. In jur sunt momente in care terminalul se umple de oameni cu ganduri de vacanta sau cu grijile intoarcerii acasa, urmate de momente in care tot terminalul ramane pustiu si raman singur cu gandurile mele si in care mi se pare ca ma afund din ce in ce mai adanc intr-o gaura fara fund. Cateva ore mai tarziu schiopatand pe culoarele aeroportului din Otopeni mi se pare ca lumea s-a sfarsit si ca nici o aventura nu ar trebui sa se incheie asa. Nu asa mi-am imaginat intoarcerea in tara, si desi ar trebui sa ma bucur de reintoacere si de reintalnirea cu oamenii dragi mi se pare imposibil sa o fac.

In urma cu 11 zile eram pe Khan Tengri, pe varful acoperit de zapada la 7000 de metri, la capatul a aproape 10.000 de kilometri si a 5 luni de calatorie. A parut sa fie ziua perfecta, conditii bune, am urcat in timp bun si parea ca totul a mers cum se putea mai bine. Trecusera doar 13 zile de cand ajunsesem in tabara de baza si am urcat pe varf la o zi dupa prima ascensiune a sezonului. Totul in schimb a inceput sa se destrame atunci cand am ajuns inapoi la cort si atunci cand dand jos bocanci si sosetele am vazut culoarea nenaturala a degetelor, dupa o zi intreaga cand am crezut ca am picioarele calde. Desi am zis ca sunt degeraturi superficiale m-am grabit pentru a ajunge la doctorul din tabara de baza. Doctorul in schimb a zis ca nu e de joaca si la mai putin de 24 de ore eram in elicopter spre civilizatie. Au urmat 10 zile de tratament in spitalul din Bishkek, 10 zile in care am trecut de la speranta ca totul o sa fie ok si ca degetele mele o sa se recupereze pana la realizarea dureroasa ca nu se va intampla asa.

Astfel incat pe masura ce a trecut timpul mi-am dat seama ca o sa fie nevoie de operatie, si odata cu asta mi-am dat seama ca nu am cum sa ma intorc inapoi pe bicicleta in Romania in zilele care urmeaza. A urmat realizarea mult mai dureroasa ca s-ar putea sa pierd mare parte din degetele de la picioare, cu tot ce implica chestia asta. La 31 de ani stiam destul de clar care e felul in care voiam sa-mi duc viata si care sunt lucrurile care imi sunt dragi si pe care le iubesc. In lumea de stanca si de gheta a Tien Shanului nu de putine ori mi s-a facut dor de alergat pe potecile domoale ale Carpatilor, doar ca fara degete la picioare alergarea si catararea devin mult mai greu de facut, daca nu imposibile.
Imi dau seama ca am reusit si am esuat in acelasi timp. Am reusit sa ajung prin forte proprii pe varf dar am esuat in a ma intoarce inapoi sanatos si intr-o bucata, si din pacate esecul e mult mai dureros. Am reusit sa scriu o poveste, care e deja scrisa pana in ziua varfului, doar ca de data aceasta nu a fost o poveste cu final fericit.

Am stat mult in cumpana pana sa scriu postarea de fata caci unul din motivele blogului si a postarilor e sa inspire, si mi-e putin teama ca un astfel de final poate taia din fascinatia locurilor si calatoriei. Mesajul ar trebui sa fie sa indraznesti intotdeauna sa faci lucruri care ti se par interesante, sa iesi afara si sa descoperi lumea. Iar acum s-a adaugat si un “Uite ce se poate intampla” care parca nu prea merge deloc.

Urmeaza si jurnalele si pozele restante pana in momentul in care am urcat pe varf, caci mai sunt trei saptamani interesante de povestit inainte de cateva luni petrecute in pat. Iar versurile vin din “If”-ul lui Kypling, care mi se pare ca merge foarte bine in momentele astea.

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: ‘Hold on!’

Image and video hosting by TinyPic
Reluand calatoria din punctul unde a fost intrerupta - de zaraza sc la: 30/07/2015 13:04:29
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
"Ziua plecarii

Gara de nord, 38 de grade iar eu sunt cu papornita de rafie in brate, asteptand un tren pe care scrie Urziceni, fix ca un capsunar intors din afara tarii. Daca ma uit la haine nu e mare diferenta, pantalonii raspeticiti de anul trecut si tricoul decolorat de soare se incadreaza perfect in peisaj.

Cu sacosa de rafie m-am intors si in urma cu un an, in circumstante mult mai nefericite, atunci cand dupa 10 zile petrecute prin spitalele din Bishkek am luat hotararea de a ma intoarce in tara. Momentul de atunci, cand ma taram cu incetinitorul, cu degetele degerate si bandajate si cu o pereche de papuci kyrhyzi in picioare, pe culoarele aeroportului a fost cel mai greu moment prin care mi-a fost dat sa trec pana acum. Nici continuarea, cu drumuri prin spitale si discutii despre operatii nu a fost mai roz, dar momentul intoarcerii din aventura a fost clar cel mai dificil.

Iar acum ma aflu tot cu papornita de rafie in brate, plina cu haine si echipament in drum spre aeroport, cu gandul de a duce la bun sfarsit calatoria intrerupta fix cu un an in urma. A durat ceva timp pana cand mi-am dat seama ca imi doresc sa ma intorc, si nu doar pentru a recupera bicicleta ramasa in spate, ci pentru a incerca sa termin calatoria inceputa in urma cu un an. Daca o sa-mi iasa sau nu, daca o sa gasesc drumuri aventuroase la intoarcere sau daca la un moment dat o sa mi se ia, ramane de vazut dar cert e ca e frumos si bine sa nu lasi neterminat un lucru odata inceput.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Neee...!!! - de Alina Momanu la: 27/09/2003 01:56:51
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Transa shamanica!Drumul catre Zei! Marea Calatorie!Transcendenta! Epifania!Manifestarea sacrului in profan...
Sex in public? Neee...!Mai rau!!!!Sex in grup!
Si-acum aruncati-ma la cainii civilizatiilor primitive!
...Piata Universitatii? Nici vorba de asa ceva in blog!
Sau pote nitelus, cand, satula de sabloane, imi voi fi scrijelit cu deznadejde coloana de-un perete jegos din Piata X...iar cand sangele-mi va fi gros si fierbinte n-am s-aud cum strigati "curva!".
Iubiti-va voi frumos in dormitoare rozalii, daruiti si primiti TOTUL. Garnisiti cu capshunici si frisca. Impartasiti-va Fiintzei Iubite.
Si lasati-mi mie drumul oravit de opiu si ritmuri infernale al civilizatiilor disparute. O treapta numai! Si-un iz de smirna.
... un zambet sincer la sfarsit si-o strangere de mana!
Cu sinceritate.
#502 (raspuns la: #75) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Great Beyond - de Alina Momanu la: 29/09/2003 02:18:21
(la: Marele Eveniment)
E o promisiune, un pact facut cu sine insusi intr-o lume ciuntita in care esenta frumusetii s-a pierdut si in care numai suferinta a ramas, ca marturie ca viata inca mai exista, chiar si asa, pe dos.
Dar se va intampla la apus, martea viitoare. Nu maine, nu poimanine ci int-o MARTI, mai tarziu decat "in curand". Si apusul n-a fost niciodata simbolul Renasterii.
Va fi o calatorie aici, se va intampla Marea Trecere spre Dicolo.
Dar ...ia asculta-aici:
"Dance me to your beauty with a burning violin
...We’re both of us beneath out love, we’re both of us above
Dance me to the end of love..."
Pentru cel care isi plateste chiria in fiecare zi in The Tower of Song, fericirea e "dincolo", fericirea e un sfarsit.
Metafora unui vis...
Paul Coelho - de (anonim) la: 10/10/2003 07:01:31
(la: Paulo Coelho?)
Am citit cateva dintre cartile acestui autor si am ramas profund impresionata.Citind lucrarile lui vei gasi raspunsuri "din prisma autorului" la multe intrebari existentiale,care te fac sa-ti faci o analiza introspectiva a propriului tau "eu".Lumea din cartile lui este una foarte apropiata cu lumea reala,descoperita de tine si in acest fel faci o calatorie imaginara ca fiind personajul personal al cartii(cel putin in cazul cartii"Alchimistul").
Cred ca ceea ce vrea sa ne invete este optimismul cu care trebuie sa o iei de la inceput indiferent care a fost sfarsitul,pentru ca in tot ce ne inconjoara poate fi ceva de la care putem invata.Totul e sa avem ochi sa vedem.

Eu am inceput cu Alchimistul.
Nu, ci o profesie pe care mi- - de gabi la: 16/10/2003 23:55:11
(la: Practici profesia visata?)
Nu, ci o profesie pe care mi-am ales-o aproape intamplator, la care n-am visat in copilarie si care s-a dovedit sa-mi placa, de fapt.
Visam sa fiu marinar (nu capitan), ca sa am ocazia sa calatoresc si dupa un timp sa naufragiez pe-o insula tropicala si sa ma descurc apoi cel putin la fel de bine ca Robinson. Serios!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...