comentarii

calatorul care avea doua paini


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ca doua paini intermediare?! :))) - de thebrightside la: 23/06/2008 13:07:40
(la: Doi în proză)
ce-ti facui, mai pane, de n-avusesi o paine alba pe vatra si pentru noi?! :)))

multam fain de versuri, desi tre' sa admit ca n-am inteles ce treaba are 3.14 cu poaezia,, :))
#319704 (raspuns la: #319695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Probabil intretinerea... daca - de anastasia la: 08/11/2003 02:32:17
(la: Preturi)
Probabil intretinerea... daca nu ai bani sa-ti faci incalzire centrala cred ca toti banii se duc pe intretinere (vorbesc de salariile normale in Ro). Dupa mine nu e important ce este mai scump, problema sunt salariile de mizerie. Ajung sa-ti cumperi doua paini si un pachet de biscuiti (am exgerat dar nu sunt departe de adevar).
"voi ce credeti despre oameni - de maan la: 24/09/2005 19:40:49
(la: despre saracie)
"voi ce credeti despre oamenii saraci?"
cred ca, daca nu-s saraci cu duhul, au o sansa sa schimbe ceva!

treceam cu masina prin sate amarate din barlad ori vaslui si ma-ntrebam de fiecare data, cat de sarac o fi omul ala incat sa nu-si poata incropi o matura din buruieni ca sa-si mature cu ea batatura?
de ce-s peretii crapati, cand gasesti lut in toate gropile si pe tot drumul baliga de cal pntru lipit?
daca nu-s cinci lei de cuie pentru gardul ala care se pravale-n drum si nu-i lopata de sapat un sant in fata portii, de unde-s gologani sa umple carciumile-n fiecare zi?

ma dusei si io c-s sticla de apa si doua paini, sa duc la sinistrati, ca le luara puhoaiele tot avutul!
pai, draga neichii, nu erau pa ulita decat soldatii care deznamoleau ograzile oamenilor ocupati cu niscai reporteri, in centul satului.
mai erau unii care, adunati grupuri-grupuri pe la porti, se vaicareau cu mana la gura.
unu mi-o cerut "zashe mii" si m-a-njurat printre dinti, ca "nu se poate sa n-ai cocoana, ca altfel n-ai avè masina straina"!

"va pasa de ei?
imi pasa de copiii oamenilor saraci!
ce faceti pentru ei?
incerc sa le explic ca o mie de lei pomana ori de cinci sute de mii de ori mai mult, nu le va rezolva niciodata saracia, caci daca nu stii sa faci banii ,habar nu vei avea sa ti-i chivernisesti.
adevarata bogatie a omului e disciplina psihica si deschiderea spiritului, caci numai astea te-nvata cum sa poti face tu-insuti ieuroii, ca sa nu mai fii maine nevoit sa ceri.

va simtiti intr-un fel vinovati pentru soarta lor?
nu ma simt vinovata decat pentru propria mea saracie!
de ceialti mi-i infinita mila si ma tem ca, de cate ori ofer un ajutor, n-o fac decat din teama ca m-ar ucide constiinta ca mi s-a oferit ocazia sa ajut si-am fost o jigodie!

"voi, insiva, cum va considerati, saraci sau bogati?"
bogatia-i doar o problema de constiinta.
Nimicuri ce ma scot din pepeni - de Kon Stantin la: 17/04/2006 11:50:52
(la: ce va enerveaza?)
Intr-o ordine aleatoare, dar nu intamplatoare si cu atat mai putin completa, ma enerveaza:
- membrii Academiei Romane care odata la patru-cinci ani modifica ortografia limbii romane; dupa aproape douazeci de ani de scoala ca invatacel NU STIU SA SCRIU;
- vanzatoarele de la alimentara care pentru a-mi da restul la doua bancnote de "1 leu" cu care doresc sa cumpar doua paini de 0.95 lei fiecare au nevoie de calculator;
- calculatorul, personal sau cel de la serviciu;
- "batranetea spirituala";
- comoditatea (aceasta pentru a nu mai fi criticat ca nu sunt subtil), personala sau a celor din jur;
- nerabdarea;
- goana dupa bani;
- eu;
- filozofia.
N-ati luat inca foc?
Astept "laudele" dumneavoastra la adresa de mail: ...@....com
*** - de motanelul la: 11/03/2008 12:38:02
(la: Filosofia Sexului)
curve sunt aia ipocriti.
nu fetele ce practica sexul pentru bani.
curva e vanzatorul care se uita cu nosalanta in ochii mei si/mi cere 5 lei pentru doua paini si apoi zambeste angelic cand il cert si zice 'am gresit domnu'".
curva e politistul care isi ia dreptul in spatele tarabei unde se strang hotii de portofele din piata.
curva e primarul care imi pune borduri cand n/am sosele si parcari.

asa ca oameni buni, e posibil sa fi fost la curve toata viata, si sa nu fi stiut.
tiganii,aurul si diamantele-34*saphir etualé*** - de sami_paris75 la: 15/04/2008 10:30:20
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Fiecare expozant expune obiectele de care nu mai are nevoie in casa.
Unele brocante sant profesionale,adica ce-i care expun marfa au o autorizatie (cabis)de profesionisti si au dreptul sa vanda obiecte expertizate de experti la fata locului.
Altele sant brocante de amatori si locuitorii orasului respectiv.
Fiecare expozant are o taraba si plateste locul la metru 2.
Am ajuns in brocante la ora 5-h,la ora cinci exista destula miscare si incet-incet vizitatorii incep sa apara din toate directiile.
Pe una din mese am gasit un cos plin cu bijuterii vechi,unele uzate,altele in stare destul de buna.
Am atins o bratara din metal galben,in moment ce triam o parte de bijuterii.
Am simtit o emotie si o energie electrica trecand de la talpile picioarelor si pana la genunchi.
Am intrebat cat costa bratara?
5 franci,mi-a raspuns vanzatorul.
Am platit si-am continuat in viteza sa caut bijuterii in tot brocantul.Cred ca au fost in jur de 250 de expozanti.
La sfarsit am facut bilanutul,cred ca stransese'm cateva zeci de grame de aur.
La ora 9 cand Robert s-a trezit,am deschis portiera din spate si i-am turnat apa cu sticla,i-am dat periuta de dinti ,s-a spalat pe fata si pe maini.
Am deschis o masuta plianta si l-am servit cu un pahar plin de ciocolata cu lapte si doua paini cu ciocolata.
L-am trimis apoi sa faca o mica alergare de 200-300 de metrii si cinci flotari.


#302857 (raspuns la: #302795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doi ani rotunzi ca doua paini intemediare - de cosmacpan la: 23/06/2008 12:59:41
(la: Doi în proză)
trecut-au anii si-or mai trece
priviri si tandre atingeri ne-or petrece
in cerc de aur pi incet se ragaseste
si-n timp din doi argintul contopeste
intruder - de zaraza sc la: 27/10/2008 09:03:28
(la: Justificari)
E cam greu sa fiu obiectiva in acest raspuns. Chiar ieri am considerat inoportun ca o vanzatoare sa se justifice in fatza unei tiganci cu un baiat care nu era multumit de restul primit. Ca sa reiasa ca intr-adevar vanzatoarea ii daduse restul gresit, din cauza ca era convinsa ca luasera, fiind cu autoservire (un magazin de cartier, insa, deci vanzatoarea aprecia numai vizual painea, nu la aparat), doua paini mai mari.

In principiu se poate sa ma justific exagerat, daca de fapt vreau sa ma umflu in pene cu ideile mele. Sau sa nu ma justific, deoarece sunt convinsa ca as strica orzul pe gaste.

Nu cred ca mi s-a cerut vreodata sa ma justific...dar memoria, cine stie...

Mi s-a intamplat sa fie interpretate gresit actiunile mele, imi aduc aminte de un incident vechi, din facultate, cand persoana insa era convinsa ca avea dreptate... :( N-am avut ce-i face. Si cum era in acelasi an cu absolvirea...poate si de aceea nu-mi pare rau ca am plecat definitiv de acolo.

*** - de irma la: 17/06/2009 21:42:15 Modificat la: 17/06/2009 21:42:45
(la: Concurs foto - iunie)
sper sa nu-mi fuga somnul din cauza semnului ala de exclamare.

ok, sefa, o sa-ncerc sa nu uit de "oameni". oameni, oameni, oameni... cum imi repetam in gand pe drumul spre magazin "cinci oua, un kil de zahar, doua paini". cred ca aveam vreo 10 ani. de-atata repetat sigur ca m-am intors la mama fara zahar. dar cu cinci paini. :))

#452683 (raspuns la: #452656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 13/11/2010 17:45:43
(la: Confa lui nyx si a lui modigliani)
Sunteti la 10 km departare de padurea Baciu si aveti la dispozitie: doua biciclete, doua paini, 1 kg de carne cruda, o chitara, o zi. Ce faceti?
baby - 2 in 1 - de modigliani la: 15/11/2010 10:31:36
(la: Confa lui nyx si a lui modigliani)
Din literele (toate) nickurilor voastre alcatuiti alte doua

max dili
yogin

Sunteti la 10 km departare de padurea Baciu si aveti la dispozitie: doua biciclete, doua paini, 1 kg de carne cruda, o chitara, o zi. Ce faceti?

o pun pa nyx sa fac-un gratar pina ma-ntorc
daca nu se duce faima padurii celeia pina vin eu si chitara inseamna ca nici nu a avut vreuna

#582170 (raspuns la: #582165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baby Mititelu - de nyx la: 15/11/2010 13:54:53
(la: Confa lui nyx si a lui modigliani)
Sunteti la o zi. Ce faceti?

stabilim de ce dracu suntem noi la 10 km departare de padurea Baciu si avem la dispozitie doua biciclete, doua paini, 1 kg de carne cruda si o chitara.
#582226 (raspuns la: #581797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de Apoll la: 02/02/2011 19:13:24
(la: cine stie sa vorbeste romaneste)
si eu eram deranjat de astia care spun "ca si" si dupa aceea urmeaza o functie,o profesie,un neam ales ,etc.
In evitarea cacofoniilor din cauza vitezei parca mai merge desi locul ei titular este in comparativul de egalitate.

CA SI

Nu-i vreun loc in lume
asa muzical
cu mare renume
ca si Caracal!

De te nasti acolo
in acel oras
esti ca Marco Polo
ca si cal iabras.

Mi-am dorit in viata
pan-o fi sa mor
larga suprafata
ca si calator.

Sa mananc o paine
facuta colac
ieri si azi si maine
ca si cozonac.

In marile calde
pe unde-am umblat
n-am gasit smaralde
ca si Calistrat!

Ca vioara-ntaie
voiam sa fiu as,
fui in armonie
ca si contrabas.

Am citit carti multe
ca sa am habar,
pustii sa m-asculte
ca si carturar,

dar fara rusine
spun cu glas amar
castigam mai bine
ca si carciumar.

La maturitate
bun capitalist
razbateam din spate
ca si contopist.

Ma -naltam pe trepte
infoiat paun
lumea sa m-accepte
ca si capcaun,

de-as fi-avut tupeul
ce nu l-am dorit
sa supun plebeul
ca si catranit .

Aveam buna carte
la mese si spor
cu-a leului parte
ca si cartofor,

n-am vrut o echipa
c-am fost grijuliu
sa nu trec vreo clipa
ca si carjaliu!

La fete in poarta
mult am asteptat
capatat-am arta
ca si candidat.

Nu ma-ntrec cu gluma,
cu cerneala vin
ma semnez acuma
ca si Constantin!

Cele doua vasle - de Areal la: 07/07/2008 16:16:18
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
In apropierea unui rau larg, peste care nu era pod, traia candva un batran cu frica lui Dumnezeu, ce-si castiga painea trecandu-i pe calatori, cu barca sa, de pe un mal al raului pe celalalt. Si iata ca intr-o zi, in timp ce il trecea cu barca pe un tanar vorbaret si iscoditor, acesta din urma baga de seama ca mosul avea scris cate ceva pe fiecare vasla. Se uita atunci mai bine si, deslusind scrisul, il intreba curios pe batran:
- De ce ai scris matale pe o vasla "Credinta" si pe cealalta "Fapte bune"?
Fiindca acestea doua, credinta si faptele bune, ma conduc in viata de cand ma stiu pe lume - raspunse batranul.
Tanarul primi raspunsul cu o anume indoiala si, voind sa faca pe desteptul, spuse cu un aer de mare intelept:
- Eu unul nu cred ca omul are nevoie de amandoua, ci ii este de ajuns si numai una singura ca sa se calauzeasca in viata, dupa cum ii este firea: daca alegi calea "faptelor bune", atunci esti de folos mai degraba celorlalti, si multumirea de sine iti vine din afara; iar daca alegi calea "credintei", atunci iti esti de folos mai degraba tie insuti, si multumirea de sine iti vine dinauntru.
Batranul ridica din sprancene si nu spuse nimic, parand coplesit de desteptaciunea sfatoasa a tanarului, dar incepu, dupa o vreme, sa vasleasca cu o singura vasla. Barca aproape ca nu mai inainta, ci mai mult se invartea in loc, spre nedumerirea tinarului, care insa pricepu, intr-un tarziu, ce voise sa-i dea de inteles, fara vorbe, batranul: ca una este sprijin celeilalte si ca una prin alta se implinesc, caci viata omului este dupa sufletul lui. Fapta buna si credinta sunt cele doua aripi cu ajutorul carora sufletul nostru se inalta in zbor tainic spre Dumnezeu.

Dar cu o singura aripa - cine mai poate zbura?!
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Acasa... - de Lea la: 07/11/2004 04:10:50
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
nici eu nu mai stiu ce simt ....am plecat de peste doi ani din Ro.Anul asta am avut ocazia sa revin in tara numai pentru putin timp....Senzatii?
Cu cat ma apropiam de tara, emotiile cresteau....am ajuns, rudele..lacrimi,bucurie...in a doua clipa eram cu bagajele mai mult smulse de un individ care voia sa ne "ajute"....Gust amar ,mai ales ca eu am fost ultima care a inteles ce se intampla...Mereu am auzit povesti despre asta,dar nu am crezut ca nu imi va pica fisa pe moment.Gust amar, dupa cum spuneam...Drumul spre casa ...am stat cu inima stransa de frica...mi-a fost o frica de moarte...in tara, noi nu am avut masina ,calatoriile le faceam cu trenul...poate ca asa a fost dintotdeauna...da' cu frica in san am stat tot sejurul...
M-am trezit insa prin oras ca zambesc si toti se uita ciudat.Am incercat sa ma controlez mai apoi...Dar pana la urma ce ii costa pe conationalii mei un zambet? le-ar fi descretit fruntile si apoi nu costa nimic...si am realizat ca poate sunt coplesiti de greutatile vietii ..in fiecare secunda, gandul " unde gasesc paine mai ieftin"...
..............................................................
...De cand mi-a murit bunica, eu sunt sensibila la batrane subtiate de vremesi ma simt mai bine daca le ajut cumva.Am patit o data ca o batrana sa ma refuze daca nu iau si marfa de vanzare...de atunci, cumpar si nu iau restul...ei bine,acum ,am ochit o babuta care vindea o gutuie si zmeura intr-un pahar de unica folosinta.O singura gutuie si un singur pahar... le-am luat si m-a intrebat daca am punga ptr zmeura...ca paharul ii trebuie...Doamne, imi venea sa plang...dar mi-am revenit repede, pentru ca dupa ce i-am spus ca nu am ,a inceput sa bodogane ..."unde mi-e punga?' ...brrrrrrr, prima reactie... dar apoi m-am bucurat ca are atata energie...mai bine asa!
.............................................................
NU am vrut sa plec din tara..Si am asteptat cinci ani sa vad ca se misca ceva, cumva, intr-o directie...coerenta...Am plecat pana la urma...am detestat mereu statutul de imigrant si acum vad ca pot trai cu asta....Romania va fi mereu acasa...DAr....E cumva ca un copil nascut de o mama si crescut de alta...Care e mama adevarata? ....
calatorii in spatiu - de (anonim) la: 03/02/2005 23:11:11
(la: Romanii se pregatesc sa ajunga in spatiu prin mijloace proprii)
mereu am fost fascinata de calatoriile in spatiu.consideram asta ca o a doua fiinta a mea.credeam in lumi paralele si tot ceea ce tinea de sf.toti ma priveau cu uimire caci tuturor li se parea o anomalie ca o fiinta atat de plapanda poate avea asemenea convingeri.eram privita precum una din fiintele de care cu atata entuziasm vorbeam.insa dincolo de statutul meu era faptul ca eram neinteleasa,nu aveam cu cine vorbii,cui sa.i impartasesc convingerile mele.in mintea mea aveam imaginea perfecta a unui infinit de stele,planete,galaxii undeva pierdute printr.un colt al acestui univers.si cu cat ma cufundam mai mult in necunoscut cu atat imi parea ca sunt mult mai departe de a afla adevarul.nu puteam admite ca sunt o simpla fiinta,un observator,ca nu pot schimba cu nimic soarta mea.si cu cat ma incapatanam sa aflu mai multe descopeream ca ma departez .totul imi parea cunoscut si apoi deveneam doar o umbra.o singura intrebare imi macina gandurile :"de ce nu avem puterea de a schimba trecutul ?".aveam atatea nelamuriri in trecut si cautam raspunsul undeva in viitor.si gandul mi.a indeplinit visul...m.a purtat in timp,am pasit in lumea ce credeam a urma,dar n.am primit nici aici raspuns.asa ca am cautat in trecut unde am facut multe greseli ce azi nu le.as fii facut.dar nici aici nu am aflat raspunsul.mai trista decat atunci cand plecasem in lunatica.mi calatorie mi.am incercat norocul si in prezent.astfel am aflat ca nu putem schimba trecutul.dar in schimb avem acest drept de a schimba ce ne deranjeaza la prezent.azi cu mai multe intrebari decat ieri si cu mai putine decat maine incerc sa.mi creez o imagine mai ampla despre prezent.incerc sa.mi creez un viitor mai bun...si cu toate astea,raman in prezent.cu drag,a voastra claudia i.sper ca parerea mea nu a deranjat privirile dumneavoastra si faptul ca am dorit a ma face cunoscuta nu v.a cauzat probleme. claudya_87@yahoo.com
a propos de paine - de rac la: 02/10/2005 00:04:19
(la: Amintiri din armata)
Eram in garda la o alta locatie decat unitatea, undeva, unde era un depozit de munitii, in afara localitatii. Erau cam 4-5 posturi de santinela pe perimetru, deci nu eram prea multi in curtea aceea, undeva in localitatea Odaia, langa Turnu Magurele.

Corpul de garda - in fundul curtii, iar acolo, paturi suprapuse si cu soba cu lemne... Plus ca aici, in camaruta se putea praji paine... Si ce caldura dadea soba aceea! Curtea era relativ mica. Doua cate doua posturi se intalneau, dupa consemnul de paza. Cel mai avantajos era sa fii in preajma corpului de garda, unde erau colegii de la "veghe' sau "somn"..., dupa carte. Pentru cine nu stie, am sa spun ca atunci cand esti in garda, ai urmatorul program continuu: 3 ore garda (in post de santinela), 3 ore in veghe (sa stai acolo, sa nu dormi, sa fii pe faza si sa citesti regulamente militare) si 3 ore somn... Ce viata!

Unde vreau sa ajung? In iarna 1985-1986 a fost asa frig... Seara, cand nimeream in tura, stateam la palavre la intalnire de posturi, cu colegul de intersectie...
Doamne, aveam mantaua aia grea pe mine, si arma la umar..., stand de vorba cu colegul de suferinta. Iar, deodata aparea un coleg care se gasea, cum spuneam, la veghe sau la somn, si ne aducea paine prajita la intersectie....
DUMNEZEULE!
N-am mai intalnit pana acum gustul acela, in frigul ce ne infasurase... Mancam paine prajita si vorbeam... Nu ne mai trebuia altceva.
Plus ca ... senzatia de caldura placuta de la soba cu lemne n-am mai regasit-o pana azi.
despartirile (2) - de casyana la: 20/11/2005 19:55:24
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
...desprtire de prietena cea mai buna din liceu.totul a inceput in anul 1997 cand am intrat la liceu.prima zi de liceu,nu cunosteam pe nimeni.de super rusinoasa pe atunci m-am asezat pe o banca asteptand sa inceapa festivitatea de nou an scolar.stiam numai numele diriginteti si litera clasei din care urma sa iau parte.asa ca asteptam in tacere ca totii dirigintii sa isi spuna numele si sa precizeze o sala de clasa unde avea sa urmeze prima discutie intre dansii si noi,bobocii.printre toti cei care eram acolo am vazut o fata cunoscuta.o tipa pe care o cunosteam din vedere din generala pt ca participasem la o olimpiada impreuna.m-am apropiat,am salutat-o si am intrebat-o daca urma sa petreaca urmatorii 4 ani in acelasi liceu cu mine si aici a inceput totul.

culmea,nu numai ca urma sa fim in acelasi liceu,dar urma sa facem parte din aceeasi clasa.in sfarsit au inceput dirigintii sa isi strige elevii si sa ne indrume spre o sala de clasa ca sa ne cunoastem si sa stabilim cateva lucruri.bineinteles ca noi doua ne-am asezat in aceeasi banca si pana la sfarsitul clasei a 12-a am fost nedespartite.

am uitat sa specific:numele ei nu il pot face public dar o sa o numesc:eva.era totul mult mai frumos decat imi imaginam ca o sa fie la liceu.si mai ales cu prietena mea,cu care formam un duo fenomenal.mai tot timpul eram impreuna.la scoala,acasa(cand nu eram la ea,eram la mine).numai cand dormeam eram separate.dupa o luna si jumatate a venit balul bobocilor,si cum era normal balul era organizat de elevii claselor a 12-a insa mai aveau nevoie din cand in cand de cineva sa ii ajute.asa ca noi doua ne-am oferit voluntar.ce sa mai zic,incercam sa facem tot posibilul sa petrecem cat mai mult timp impreuna.


un lucru f important:eva era cea mai buna eleva din clasa.eu nu ma pot lauda cu asa ceva insa nici nu pot spune ca eram codasa clasei.si aceasta chestie avea sa ne desparta pe noi mai tarziu cu 4 ani.

nu am fost genul petrecaretelor,nu ne-au placut discotecile si nici petrecerile care se mai dadeau din cand in cand printre colegii care ramaneau singuri acasa peste nopate.singurele distractii erau iesirile la cate un suc,plimbarile prin parc sau excursiile pe care le faceam incercand sa cunoastem romania.dar ne distram super fain de fiecare data cand eram impreuna.

cand am intrat intr-a 11-a fratele ei mai mare a intrat la facultate in bucuresti si de atunci a inceput pt noi distractia.pt ca la sfasitul fiecarei saptamani eram libere sa mergem la bucuresti la fratele ei.ho ho ho,camin studentesc,studenti,petreceri etc.si mai ales ca parintii ne dadeau voie,atata timp cat rezultatele la liceu nu scadeau.si mia ales ca aveau incredere in fratele ei pt ca era un tip super responsabil si la locul lui.de asta nici nu pot spune ca am facut vre-o idiotenie,nu ne-am pus viata in pericol niciodata,nu ne-am drogat,sau mai stiu eu ce tampenii.asa ca in cursul saptamanii invatam pana ne sareau capacele ca sa putem merge la bucuresti la sfarsit de saptamana.

si asa cum va asteptati,eva s-a indragostit pe al jumatatea anului scolar si cu putin inainte de a incepe pregatirile pt bac-ul care ne cam batea la usa.totul bun si frumos.in fiecare week-end in capitala,mai ales pt ea ca era super indragostita si credea ca totul o sa dureze la nesfarsit.

ideea este ca in clasa a 12-a eu m-am retras din calatoriile la bucuresti pt ca vroiam sa iau bac-ul cu nota buna si sa intru la facultate.insa ea nu si nu.pt ca iubitul ei era acolo si alta sansa sa se vada,nu aveau.insa eu nu puteam sa mai merg pt ca profesorii incepusera sa puna lectii suplimentare pt pregatirea bac-ului sambata si erau gratis.iar eu bani sa dau pe meditatii private nu aveam.

relatia a inceput putin cate putin sa se raceasca.insa nu foarte mult pt ca am incercat ca intre pregatirea pt bac si celelalte responsabilitati pe care le aveam sa gasim un pic de timp liber doar pt noi doua.insa cu fiecare zi care trecea eva nu mai dadea atata importanta scolii,iar bac-ului nici atat.era super indragostit si avea capul in nori.am incercat sa vorbesc cu ea,sa ii spun ca profesorii erau ingrijorati pt ca nivelul ei scadea din ce in ce mai mult.am rugat-o si pe mama mea sa vorbeasca cu ea (pt ca se aveau f bine)dar fara nici un rezultat.

relatia celor doi asa cum o vedeam eu,avansa pe zi ce trece si incepusera sa faca planuri de viitor.casatorie,copii in fine,un viitor impreuna.mai ales ca urma sa vina bac-ul si bineinteles,facultatea care ii putea ajuta sa petreaca mai mult timp impreuna.dar eva parca era surda si oarba si nu vroia sa inteleaga ca daca vroia sa intre la facultate si implicit,sa stea cu iubitul ei,trebuia sa puna mana pe carte,atunci cat inca nu era prea tarziu.asa s-a intamplat ca prietena mea,din cea mai buna eleva din clasa se transforma-se in codasa.

a venit si perioada bacu-lui,ca doar nimeni nu putea sa opreasca timpul in loc pt ca ea sa puna mana pe carte si sa se trezeasca la realitate.singura proba de care stiam ca ne este frica la amandoua era matematica(care recunosc ca nu mi-a placut niciodata si am invatat-o de mila si de sila).dupa terminare probei de matematica eu am iesit plangand din sala pt ca mi se parea ca nu facusem bine examenul.eva a iesit zambitoare si a spus :"chiar daca nu am sa scot nota mare,sigur am sa trec".bun.aveam de asteptat o saptamana pana la rezultate.si in ziua respective ramasese sa mergem impreuna dar m-a sunat inainte si mi-a spus ca o sa vina mai tarziu ca au incuiat-o in casa si nu avea cum sa iasa.asa ca m-am dus eu singura.o lista imensa.cei picati erau scrisi cu rosu.tremuram toata.habar nu aveam unde sa privesc.toata lume se imbulzea sa vada rezultatele,eu eram in fata dar habar nu aveam unde sa privesc.eram dezorientata.intr-un final cand m-am dezmeticit,am vazut ca eu arem aprobata cu 9,04 si prietena mea era picata la matematica,trecuta cu rosu.am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu puteam sa ma bucur de reusita mea pt ca prietena mea cea mai buna urma sa primeasca prima veste super proasta din viata.

probabil ca a fost dupa masa sa vada rezultatul pt ca de atunci nu a mai vorbit cu mine.au trecut cateva zile.am incercat sa o sun,imi raspundea cineva din familie si imi spunea ca nu este.am asteptat-o 14 ore in fata blocului sperand ca o sa apara.nu stiam ce se intampla.

pana intr-o zi cand m-am dus in bucuresti sa imi depun dosarul la facultate si ma-am intalnit cu o prietena comuna care mi-a spus ca nu vrea sa mai aduda de mine.ca eu am platit bacul si am aranjat ceva impotriva ei,pt ca eram geloasa pe relatia ei.dar de unde doamne iarta-ma credea ea ca am avut banii astia,cand stia f bine ca eu sunt doar cu mami,si abia aveam ce sa punem pe masa,ce sa mai zic de platit examene.

nu am crezut prima data cand am auzit.dar putin cate putin zvonul s-a dat in oras(mai ales ca orasul meu este micut si ne cunoastem toti,aproape).m-am convins.era asa cum imi povestise tipa aceea.

dupa ce s-au dat rezultatele la facultate,a aflat ca am intrat cu bursa.alta ocazie pt mine nu era,pt ca nu erau bani sa merg la facultate.cu toate ca mami imi spunea saraca:"chiar daca o sa trebuiasca sa mananc paine cu ceapa,si am sa fac tot posibilul sa mergi la facultate".dar nu putea sa faca nimik,pt ca muncea de dimineata si pana seara(si inca mai munceste),dar salariul era mizerabil.

nu ne-am mai intalnit o vreme buna.nu stiam ce s-a mai intamplat.eu eram in bucuresti si cam pierdusem legaturile cu orasul meu.tinem si faculatea si munceam pt ca bursa nu imi ajungea.lucram program scurt in mc´donalds.intr-o zi a aparut fratele ei cu iubita lui si asa am aflat ce mai este de viata ei.luase bac-ul in toamna si se maritase cu un tip din sat de la bunica-sa.atat.nimic mai mult.

numai d-zeu stie pe unde mai rataceste si care mai este viata ei.parintii ei nu imi vorbesc.si cum numai locuieste in oras nu mai pot afla nimic despre ea.

atat dragii mei.m-a marcat f tare aceasta despartire.si sunt sigura ca multora dintre d-voastra vi s-a intamplat.


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
daca n-ar fi fost.....trebuia inventata - de cosmacpan la: 12/03/2007 10:30:06
(la: Ora de compunere (4)- "Cafeneaua lui admin, vazuta prin luneta")
CAFENEAUA = O comedie in care rasul capata gustul sarat al lacrimilor. Un spectacol despre viata, iubire, tradare si singuratate; un spectacol al tuturor dar mai ales al sufletelor anonime, pustiite de necazuri aparent banale. O bufonada amara, de altitudine dramatica, ce ne propune sa cunoastem povestea simpla a unei familii americane: Louise si Wally Murdock (vazuti la 30, 50 si 70 de ani); casnicia lor fisurata dar si consolidata de aparitia tinerei Janet.
O radiografie a efemerei noastre treceri pamantene si o sala ce rasuna de aplauze si mult dupa incheierea reprezentatiei.

Cam asta-I ceea ce-am gasit despre Bobrik & Clark si “cafeneaua” lor. Dar de ce oare Cafeneaua lor sa fie “mai tare” decat cafeneaua noastra? Eu n-am vazut inca show-ul, dar cred ca tot a noastra-I mai frumoasa. Personajele nu-s suficient conturate? Actiunea nu-I suficient de alerta? N-avem si noi necazurile noastre? Anonimii si anomaliile noastre? Bufonii si calaii nostri? “N-avem osti, dara iubirea de mosie e un zid, care nu se inspaimanta de-a ta faima, mai Bobik…..” Deci?
Personaje (nereale):
Rinocerul roz – straja la portile cafenelei precum Sfinxul din poveste (care-a fost si nu mai este)
Scufitza alba – novicea pornita in cautarea confirmarii (prima comuniune, a doua si confirmarea)
Gazda-masa – Casa, masa ot hangitza, trancaneli tavalite-n cel mujdei, vai de ei………
Calatorul sprancenat – de cu seara ajunat, pus pe shotii si pe glume, lume, lume…hai la nume
Nick - cel mai fermecator si seducator calator, voiajor
Piticot si Barba Cot – precum pat si patashon ce-nting paine in castron
Matza blanda ce-are gheare – trase-n teaca la pastrare
Strop de roua – cand nu ploua, si e soare oglindit, intr-un fagure-mplinit
Talianu’, Shocolata, Aglaitza cu breton, Mitza darza cu baston, Branza, Varza, Dragobete,
Multi baieti si multe fete, Mangafa moarta de sete………..popor adunat in fatza la televizuina, aplauze, aplauze………….
Décor virtual in care fundalul este un perete plin de autografe si de afise, poze fata si profil, discuri vechi chiar si vinil. Mese ce-si ascund temeinicia in penumbra datatoare de sperante, pline de cesti goale de cafea si scrumiere pline de chistoace. Perechi si grupuri discuta aprins cestiuni arzatoare: ultima alocutiune, prima comuniune, o prima infatzisare, ultima auditzie. Si Barfe. Barfa ridicata la rang de cutremuratoare curiozitate (auzishi surata? cica apa-mbata; te vazui la lumanare, nacajita tare………..)
La o masa in colt, Scufitza alba, stangace: As putea, ca sa indraznasc, pentru care am vrut sa va aduc la cunostinta, umila mea creatiune……..artistico-literara………
Fatza-n-fatza, Talianu’ somnoros: Si zi-I asa mai fata, ai curaj sa te publici?
Scufa: io curaj as avea, ba chiar am avut ca m-am publicat da’ sub pseudonim……ca am mai multi nicky….
Nick cel mic: Ce? Cine ma striga in noapte?
Talianu’: Galeria……alo galeria…liniste, aci se dezbate probleme arzatoare……ca o vapaie, sub o copaie………..
Sprancenatu’:Si-ntro ti-arunci privirea……zarea, marea, nesfarsita este stepa……
Talianu’: Ce-ai frate? Te-ai magnetizat?
Sprancenatu’: era coda la versurile mandrei: Far’ de cute este zarea, valureshte-n ochiuri marea, nesfarsita este stepa, turma pashte iarba…………
BarbaCot: Pe la noi prin batatura versurile-s pe masura, batzi masura doi pe doi
Piticot: Catzi ca noi, catzi ca voi
Matza: doi valvoi, pe-un maturoi. Cum de mai suntetzi pe aici? Nu v-a ogarit nimeni pana acum?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...