comentarii

calcam pe picaturi de roua


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ma bucur.. - de bryzzz la: 29/01/2005 01:30:13
(la: Ochii tai)
ca nu te-ai suparat pe mine, dar am devenit sceptica si cateodata ma comport straniu, neincrezator, ba chiar un pic arogant, desi regret repede asemenea stari negative. Scuza-mi ratacirile, te rog!
Randurile tale m-au stimulat si afla ca pretuiesc deosebit sinceritatea cu care se pare ca le-ai gandit.
Uite, m-ai facut sa-mi recastig increderea in mine, in tine, in oameni si am scris iar o mica poezioara: "Picaturi de roua", dar de data aceasta am aderat la versul alb, nerimat. Sper sa iti placa.
Te voi citi si eu cu multa curiozitate.
Multumesc pentru raspuns si-ti doresc sanatate si bucurii!

Cu bine,
bryzzz
#34855 (raspuns la: #34577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de latu la: 20/01/2007 13:03:49
(la: BURICUL, GLORIA MUNDI)
Disimulant pentru ca simuleaza gaurile de ozon, sau pentru ca sugereaza omniprezenta?
Pentru ca e in toate cele ce sunt si pentru ca aduce ducand si coase cosand si mai ales pentru ca.
Inseamna ca si pentru ca in el sunt multe din cele ce sunt si vor veni, indiferent daca rad sau nu, la soare sau la umbra, in orice imprejurare, la munte sau la mare...
Interesanta perspectiva!

Buric dormind - liniste alba. Neatzipita.
...intrerupta doar de parerea rostogolirii picaturilor de roua pe frunzele in asteptarea zorilor imbujoratzi...
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#169960 (raspuns la: #165797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de picky la: 23/01/2007 11:49:31
(la: BURICUL, GLORIA MUNDI)
Adrian Fuchs :

...intrerupta doar de parerea rostogolirii picaturilor de roua pe frunzele in asteptarea zorilor imbujoratzi...
Preupui sau stii, ca buricul emotiv se-mbujoreaza ?
Si mai ales ma parjoleste descoperirea ta cum ca din buric ... se ivesc zorile !
#170760 (raspuns la: #169960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si mai - de Cri Cri la: 07/04/2007 21:03:40 Modificat la: 07/04/2007 23:48:03
(la: cand un eu se pune in cuvant)
Cautand sa patrund umbrele, am gasit lumina din mine.

N-aveam sunet, mi s-a parut ca l-a pierdut pe-al sau la mine... Mi s-a parut.

Intalnire cu luna rosie. Dupa curcubeu, prima la stanga, da carnaval ploaia.

Aparent, a venit vara. In realitate am crescut. Dar fiindca am invatat sa desenam, inca nu e totul pierdut.

Credeam c-am facut un compromis, necrezandu-mi atata slabiciune. Dar visul a plecat de dragul meu. De cand am cosmare, viata e mai frumoasa.

Am ucis iubirea, s-o apar de mine. Acum ma bantuie.

"Ei, spanac!", mi-am spus, cand cutia de pionieze in care storsesem iarba fiarelor, s-a umplut cu mercur. Abia apoi am observat ca era crapata.

Calanchoe imi face cu ochiul si nu ma mai mir. Nu pricep cum de-a tacut pana acum, insa.

Am rugat luna sa-si lepede voalurile. Astfel am facut cunostinta cu ceilalti sori din galaxie. Inca ne salutam.

Greierele a cazut, din neatentie, langa o picatura de roua. A deschis ochii si a lasat-o sa se oglindeasca.

Intr-o zi am surprins cucuveaua zambind sagalnic; am stiut atunci ca glumise intotdeauna.

Joaca austrului a disciplinat frunzele care cadeau la intamplare. Acum au invatat sa zboare cu clasa.

Copacii si-au etalat cu ostentatie surasul, toti in aceeasi dimineata. Comisia de evaluare a riscului de fericire a decernat fiecaruia cate un roi.

Ascultand respiratia sacadata a viermelui din mar, pitigoiului i-a stat inima in loc. Marul i-a explicat ca se afla prea sus pentru a fi cules, prea jos, totusi ca sa scape de gravitatie.

Au aflat ca sunt singuri ascultand buletinul de stiri. De-atunci, generalul e in retragere.

Mi-a aratat cineva ca sunt vie si de-atunci nu mai sunt in stare sa-i vorbesc.
latu - de alex andra la: 23/10/2007 22:15:18
(la: Cum se bea cafeaua? )
Pe ce te-ai bazat ? Ca n-are cum sa nu fie buna ? Sau ca ne gandim mai bine ?

Stii cum o sa fie ? Trei picaturi de roua, sapte picaturi de apa de ploaie, trei linguritze cu varf de lavazza rosie, in ibric de arama, cu tzutzuroiu miiiiic,la foc pitic. Descantata cat cuprinde, pana se ridica de trei ori. Lasata apoi sa se aseze, potolita cu inca o picatura de roua. Pusa apoi intr-un degetar mai maricel, asa ca pentru Tom Degetzlu:))
Sa-mi spui pe urma cum a fost:)
#247555 (raspuns la: #247548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de PROUDFRECKLED la: 29/05/2008 15:53:33
(la: paradisul celui de-al cincilea regn)
apoi
am aruncat toate oglinzile-n cer
dacă voi uita cine sunt
îi voi deschide cu buzele pumnul
ca pe o carte
scrisă-n cădere
de îngeri


intelegerea, rastalmacirea, asimilarea unei poezii este proces personal. Intim legat de experientele si trairile noastre. Se poate ca o imagine sa-mi trezeasca o mie de amintiri pe cind cel de linga mine s-o priveasca cu indiferenta. Nu-i nici o impietate, este doar un dat al sortii ca eu am trait-o si celalat nu. Poate este mai tinar, poate o sa i se arate....sunt nenumarate motive. La fel de bine se poate ca autorul sa vada un amanunt, sa descrie o vibratie pe care am perceput-o altfel care ne-a impresionat diferit. La urma urmei o poezie, o vom 'simti' acum sau mai tirziu sau poate niciodata.

rastalmacire pentru Rembrandt, la rugaminte expresa, in varianta nu-i vorba despre sex.:)

Daca prin absurd nu ma mai pot oglindi in lumina ochilor tai, in picatura de roua pe floarea de cires, izvorul diminetilor senine, sticla monitorului sau a clantei de la camara si voi uita cine sunt si cit de intens stiu sa traiesc...Daca prin absurd ma voi indeparta de iubire, voi deschide cu rasuflarea calda pumnul uitarii ce sta sa cada sa loveasca in masa de bucatarie cu sunet de pahare pline si farfurii goale...

Suntem doar oameni supusi greselii, imperios se cere sa revedem liniile in palma destinului, sa stim ca existam si pretuim miraculosul, ca iubim si nu ne lasam complesiti de ce a devenit chermesa vietii, negustorie...

Destinul, cunoasterea instantanee si perfecta de catre Dumnezeu a tuturor evenimentelor, trecute sau viitoare si daca El a ales sa ne deschida cartea la pagina fiecaruia, doar ingerii pazitori ne-o pot arata...s.a.m.d.
#313931 (raspuns la: #313784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PROUDFRECKLED - de petretuteavsnietzsche la: 24/07/2009 21:30:50
(la: Lui daddy, cu drag)
eu pot aborda.
Ma penetra adanc. Eram un singur trup, o singura fiinta.
sau invers
Ca o picatura de roua, un firicel de transpiratie, se avanta intr-o cadere haotica spre bucile lui de pe peptu meu :))
#466670 (raspuns la: #466572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lafemme - de latu la: 27/12/2009 09:22:34
(la: Ati fost dependenti de cineva?)
Oh! Sorry! Nu mi-a fost clar, ca in comertul din romania tre' sa-l bati pe sefu' de magazin inainte de a obtine aprobarea de a schimba magazinul... Interesanta varianta de marketing :-))

In ce priveste munca: A supravietui in desert inseamna a strange picaturile de roua de pe cactusi, a manca oua de scorpion, etc?
Ca aia cu legiunea mi se pare mai putin dura: Nu din punct de vedere fizic, cat datorita distractiei aferente: Excursii in natura, o bataie ("lupta dreapta") cu un sat algerian... :-)
#509907 (raspuns la: #509876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sanchita - de paula_vs la: 29/12/2011 09:23:23
(la: în ultima cameră, el)
superbe ultimele versuri si simt absorbtia oglinzii asemenea lui Alice inaintea intalnirii cu fantasticele personaje desigur, ca si prima strofa imi place chiar ma sensibilizeaza comparatia cu unchiul exilat sau autoexilat in odaia din fundul casei dar metafora oglinzii imi da senzatia irealului si basmului iar picatura de roua o imaginez imprastiata pe suprafata oglinzii ca foita de argint,adevarul ne priveste intotdeauna in fata ca propriul nostru chip reflectat,tu nu iti dezamagesti niciodata cititorii
la multi ani sanchita !
picatura care a umplut paharul - de Daniel Racovitan la: 17/12/2003 04:40:11
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Bun venit d-le Florin Firimita

Care a fost picatura care a umplut paharul determinandu-va sa plecati in necunoscut?
Ai uitat sa iei in calcul shp - de Daniel Racovitan la: 09/01/2004 08:13:52
(la: Un salariu decent in Romania)
Ai uitat sa iei in calcul shpagile precum si banii pentru tratamentele medicale pe care nu ti le ramburseaza nimeni.
Plus ca electronicalele, parfumurile, cosmeticele, etc. costa cu 30% mai mult ca in occident. Chestia cu "alimentele mai ieftine" e chiar amuzanta. :)

Nimic despre raportul pret/calitate?
#7840 (raspuns la: #7837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate face picatura...Belle - de DESTIN la: 01/08/2004 01:58:19
(la: Cum gandim?)
...minuni,insa ce ne facem cu celalalte simturi Belle?
Te ajuta "picatura"(viagra)s-o vezi...numai razi...te uiti si n-o recunosti...hahahahaaha!!!
Belle, nu am gandit la idei nastrusnice...de venit idei...Doamne iarta-ma ...!!!


"cand cere un barbat mana unei femei"
Cand Belle,cand?
sa radem pana la sfarsit de ne "penalizeaza "admin, ramanem macar cu rasul...

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18718 (raspuns la: #18717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu calc pe el nici moarta... - de dinisor la: 10/09/2004 20:56:03
(la: Barbatul roman din diaspora)
;-) cum zice americanul: "you are a piece of work" ? sau "you are really something"... pai sa stii ca cei ce nu-ti inteleg umorul, au cu adevarat o problema. una maaaaaare. inseamna ca sunt totalmente cactusi!!!!

tu arunca ochiul pe ici pe colo, ca nu calc pe el nici moarta. nu dorim probleme in cadrul familial :-)

e destul de plictiseala pentru moment pe aici. lumea buna lucreaza. citesc numai nume necunoscute. si parca nu am starea sa ma bag in vorba lor. m-a invatat pe mine tata asa, sa nu ma bag in vorba omului...

tu mai si lucreaza din cand in cadn, ca pe mine de apesi pe butonul scris, stii ca nu ma mai opresti.

smille, I am around the corner!

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21672 (raspuns la: #21669) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"INAINTE AVEAM DEMNITATE!" made Alexandru1dec1918 - de DESTIN la: 13/09/2004 03:24:46
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Este jignitor sa folosesti "Decembrie 1 1918"ca ID.Limbaj de lemn ce iti dezvaluie adevarata fata.

Ce zici tu:

"INAINTE AVEAM DEMNITATE!" nu ai avut si nu ai nici acuma...

"Inainte aveam suveranitate."Romania are suveranitate.

"Inainte NOI impuneam conditiile capitalului occidental din Romania."

numai razi...oare ce o fi cautand acel "capital occidental" intr-o sociatate socialista multilateral dezvoltata???maiii!!! si le "impuneam conditiile"...!!!

"Inainte mergeam noaptea oriunde fara a-mi fi frica de violenta de strada."

mergeai asa...prin "Zona Primaverii" "liber"noaptea si nu te calca nici o masina...Eheee!!! de Ferentari,Rahova...nu va mai zic...tu chiar crezi ce vorbesti...???

"Inainte pretuiam oamenii ce CONSTRUIAU ceva" Ce pretuiti au fost cei de la "Canal"!!! nu ai trecut pe acolo?sau poate ii pazeai?

"Inainte intr-adevar stateam la coada si faceam frigul. Dar nu ca Ceausescu ne vroia raul, ci din cauza boicotului economic impus de catre nazistii Reagan si Teacher."

Aici iti arati adevarata fata,stafie a organului...central...Reagan si Teacher au fost din nefericire pentru comunisti dusmanii #1.

Amintesti de cizmar,ii duci lipsa ...?ce viata calduta aveati voi tradatorii de neam,demolatori de biserici si fara Dumnezeu,care peste noapte ati invatat sa va inchinat atat de bine ca va impiedicati in cravata.

"Inainte nu veneau straini sa-si revendice "proprietatile"."

Despre ce straini vorbesti "straine"???oameni ce au plecat din tara lasand totul acolo ???Casa construita din sudoarea muncii...?Case in care stateau cei de la organ...ce nu plateau chirii?sau plateau simbolic o suma de cativa lei?

"Inainte nu ne umileam in strainatate prostituandu-ne(vorbesc si la propriu dar ma refer si la "capsunari")."

Nu ne umileam decat in propria tara...de prostituat ne prostituam aici pe forum prin unul ca tine.

"Inainte nu vedeai tineri dezorientati, erau "prinsi" de catre societate."

Mai sa fie !!! aici ai rostit un mare adevar..."prinsi" de "catre societate"
prins si tunsi,taiati blugii si fustele la tinere ca eheee !!!erau "dezorientati"(anii 1974 cu V.T. la timona ,am mai vazut asemenea scene si pe la mineri)

"Inainte erau CATIVA baroni locali de partid care o duceau CEVA mai bine ca restul."

Mai sa fie!!!

"CATIVA ...numai CEVA mai bine ca restul"

CATIVA asa...cat de-o plenara pe fiecare judet...si numai "CEVA mai bine"...Eheee!!! erau doar 8 pui de gaina pe cap de locuitori consumul..."mult tovarasi mult ce atata risipa???"

Asta era media...ca eu omul de rand aveam 0.5 sau 1 pui si organul ...7 sau 7.5 era alta aspect...stim cum functiona etica si echitatea socialista...


"Cu ce o incalzeste pe bunica mea cu 1 milion pensie iarna dreptu de a se exprima liber?!"

Aici dovedesti cat de mult te-ai scremut sa elimini si ultima picatura de inteligenta...am sa iti repet de cate ori este necesar.

Sunt ranile lasate de comunisti si nelasate sa se vindece de cei care ii mai reprezinta inca.

RUSINE SA ITI FIE!

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21986 (raspuns la: #21617) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picatura - de AlexM la: 17/09/2004 20:20:00
(la: sentimente!)
Dinisor se intreba ce putere are picatura pentru cei care sint impietriti.
Pai ce sa faci? Nu faci nimic. Ce e impietrit nu poate curge si nu poate tsashni. E drept ca uneori se intampla si cu acestia o chestiunea uimitoare .Acidul produce prin corodare caldura. Este posibil in anumite circumstante sa se produca o asa temperatura incat si aceste suflete impietrite incep ca piatra , sa se topeassca si sa explodeze ca un vulcan.
#22714 (raspuns la: #22695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns la un mesaj...(continuare) - de DESTIN la: 27/01/2005 00:26:24
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Iubesti cu adevarat atunci cand:

chipul persoanei iubite il porti in gand,adormi si te trezesti dimineata cu straluciri in priviri.

doresti din intreaga ta fiinta sa-i oferi toate florile din lume, cu speranta de a zarii cum infloreste pe fata ei un zambet.

nu lasi niciodata persoana iubita singura la nevoie.

Cand iubesti cate oare nu suntem gata a infaptuii?

Iubirea, ea trebuie cautata si traita de fiecare dintre noi ca semeni.

Teama ca nu vom gasi iubirea sau teama ca o vom pierde,trebuie eliminata din gandirea noastra.

Iubirea o intalnim pretutindeni, in toate cele care ne inconjoara.

Iubirea o regasim:

intr-o raza de soare ce-ne lumineaza chipul.

intr-o roua a zorilor primaverii timpurii.

intr-o picatura a ploilor de vara.

intr-o frunza ruginie a toamnei tarzii.

intr-un fulg de zapada ce pluteste alene catre chipul tau.

Iubirea este viata, acel ceva care ne face cu adevarat unici.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#34651 (raspuns la: #33557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maya - de maan la: 03/03/2005 21:39:08
(la: Dragoste prin Internet)
am incercat sa te citesc si n-am simit decat ca durea, probabil si cand scriai si dupa aia.
si-ajung din nou la ce ziceam mai devreme: i-asa usor sa spui 'nu e', mult mai usor decat sa te cauti de 'ustensile' de vazut, de simtit...si sa ti le construiesti, cand nu le ai, ca dibui mai bine lumea asa, mai concret.
suntem atat de saraci si goi, abrutizati de ce insine ne refuzam de teama si/sau ignoranta; si-asta n-ar fi nimic daca nu ne-am repezi cu lacomie la tot ce luceste, sperand ca ce vedem e aur-curat, sau ca dumnezeu va face una din minunile lui cu noi si l-o preschimba-n ce ne dorim cu ardoare sa fie.

am vazut in copilarie, la televizor, un filmulet: o picatura de apa, prelinsa de Dumnezeu in pustiu, doar o broboana de roua, face sa screasca brusc din nisipuri, o mladita ce-nfloreste fermecator-aromat. Filmuletul de jumate de minut se opreste aici, dar eu, de cate ori mi-l amintesc ma-ntreb ce se-ntampla cu firul ala de floare, mai departe, in vipie.

asa infloreste sufletul omului, la prima boare, insetat, flamand de iubire, ca sa se desfaca apoi catre efemera lui sursa de hrana ... de ce n-asteapta samanta aia ploaia, de ce se lasa amagita de-un strop?
ca sa-si dea duhul mai apoi, in desert!

am intrebari pe care uneori ezit sa le pun, de teama ca voi gasi raspunsul.

pe net sunt multe otrepe ce se joaca de-a omul-care-aduce-ploaia si mult prea multe 'seminte'.
ce bine-ar fi de-am recunoaste ce-i cu noi, de-am fi capabili sa facem diferenta intre ce ne dorim si ce ne trebuie.
sa ne bucuram de picaturi si dar sa stim astepta ... cu putin noroc, am putea fi maladite de-alea ce-nfloresc o data-n viata si pentru totdeauna.
#38079 (raspuns la: #37985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rog a se lua in calcul faptul - de Daniel Racovitan la: 25/04/2005 20:18:08
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
Rog a se lua in calcul faptul ca "Biblia" nu este exclusiv apanajul bisericii catolice. A spune de ex. ca biblia ortodoxa a fost modificata pentru a sustine papalitatea mi se pare contradictoriu.

___________________________________________________________________
Fereste-ma Doamne de mainstream.
Rugul Aprins: Pr. Daniil de la Rarau (Sandu Tudor) - de Anamaria Stoica la: 29/07/2005 11:11:24
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ieroschim. Daniil de la Rarau (autorul "Acatistului Ragului Aprins") a scris ultima sa poezie - de o tulbratoare frumusete - in dimineata zilei arestarii sale. Se va stinge din viata in inchisoare bolnav si batut.

AM AUZIT CANTECUL PASARII UNICE

Dimineata, la ceasul rugaciunii,
Cand pe ramuri sta inca proaspata
Roua,
Am auzit langa mine
Cantecul pasarii unice.
Iata! Se inalta asa de minunat,
Asa de limpede
Si rasuna in atata ecou
Incat pare ca lumea,
Marea si larga lume,
Toata il asculta, firea toata il aude
Si ii raspunde,
Il aude
Si-l insoteste
Pana sus de tot
La Dumnezeu.
Privesc, pe mladita unei ramuri,
Intr-o picatura
Limpede de roua
Si ascult cantecul de lumina
Al pasarii.
In linistea lunga a clipei
Acesteia
Atat de inalte,
Fara voie imi inchipui
Bucuria cereasca;
Fara voie
O descopar acum,
In pacea
Starii e rugaciune
La care
Ma aflu si care
Ma stapaneste
Deplin.
O descopar nu ca o oprire
Si inecare
In simtire,
nu ca o pierdere
o uitare de sine
in extaz,
ci ca o ascutime de inteles
trait,
limpede si curat,
ca o necurmata
si nemarginita suire
tot mai apropiata,
tot mai crescuta
la inima
cea tainica
si sfanta a Domnului.

La inceputul lunii iunie 1958, dupa ce a slujit Utrenia, slujba de la miezul noptii, Parintele Daniil si-a cerut iertare de la toti vietuitorii Schitului Rarau si i-a intarit duhovniceste, spunandu-le ca va fi arestat de cei necredinciosi si va muri in inchisoare, marturisindu-l pe Dumnezeu.

Iata sfarsitul vietii unui ziarist care s-a intors la credinta in urma unei excursii la Muntele Athos unde a stat 2 sau 3 sapatamani (nu imi mai amintesc exact), iar cand a venit a organizat cunoscuta miscare a Rugului Aprins, apoi si-a vandut toata avutia si a intrat in monahism.

Este un exemplu foarte bun pentru oricare dintre noi, cei care sustinem - pe buna dreptate - ca traim niste vremuri tulburate, pline de confuzie, angoasa si deznadejde...

Linkuri in legatura cu viata si scrierile Parintelui Daniil Tudor:
http://ro.altermedia.info/religietraditii/daniil-tudor-floarea-de-foc-a-ortodoxiei_2471.html

http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/rugaciu/imn-ac.htm
http://ortodoxia.topcities.com/ST.html

http://www.cloudsmagazine.com/12/George_Enache_Rugul_aprins.htm

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mradul/prolog.htm

Si una dintre cartile lui Mihai Radulescu despre preoti si mireni care au cunoscut viata de detentie in perioada comunista:

http://www.litdedetentie.as.ro/carte12.php

Doamne ajuta!




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...