california

Iad in California
>
> Aer greu de respirat mirosind a lemn ars, atmosfera galben-cenusie ca o
sepia din alte vremi, undeva sus soarele s-a transformat intr-un glob rosu
care pluteste printre norii de cenusa din care cad fulgi peste case, masini,
pomi.
> O fierbinteala inabusitoare usuca totul. Gatul parca-i o rana, ochii te
ustura si-ti lacrimeaza. Prietenii in San Diego au strans cate ceva in cutii
si asteapta din moment in moment sa le puna in masina si sa fuga din fata
valvatailor ce vin din toate partile. Mai ingroziti sunt cei din Simi
Valley - Valea Vantului, in vechea limba a bastinasilor - pe care
autostrada inchisa si intr-o directie si in alta ii tine captivi in locul,
care ca un blestem al indienilor disparuti sau alungati, a devenit un cazan
de flacari.
> Arde si in nord de Los Angeles, si in sud, si la rasarit. Doar la apus
este oceanul care acoperit de nori desi de cenusa nu lasa nici pasarile sa
zboare, si nici avioanele sa decoleze sau sa aterizeze. Sa fie oare, asa cum
se zice, cel mai mare incendiu al secolului din aceasta parte de Californie?
> Si previziunile sunt sumbre, cel putin alte 36 de ore pana cand vantul
provocat de curentul fierbinte care vine dinspre desert se va mai potoli.
Morti, sute de case arse, schelete de masini, oameni ramasi doar cu hainele
de pe ei se uita cu ochi pierduti la vartejul de cenusa in care s-a
transformat agoniseala de o viata.
> O caprioara epuizata primeste oxigen de la o masina de salvare si intinde
botul disperata sa mai respire o gura. Trunchiuri de pini pe care rasina
arde ca o torta in timp ce crengile inca verzi se zbuciuma parca cerand
ajutor.
> Imagini de infern din Sudul Californiei in aceste zile de parjol.
> Si acum, abia acum ne aducem aminte de El.
> Numai Dumnezeu ne mai poate ajuta sa scapam din Iad.
> Doamne Dumnezeule !
>
> Mircea Popescu
> California de Sud
> 26 Octombrie 2003
>

Pentru cei interesati. Toti stiti ca statul California este cel mai populat stat din America. California este impartita in 58 de "counties" dintre care 37 au votat pentru Bush. Din pacate aceste counties nu sint asa de populate ca cele din zona Los Angeles si San Francisco, unde vreau sa va anunt ca sint cei mai multi homosexuali, mexicani, drogati, si ultra-liberali. Imi pare rau pentru acest "golden state" care pe vremea cind am venit eu in America era cu adevarat de aur. Acuma este infestat de toate plagile liberalismului.

In sudul Californiei am dat de doua extreme.

Pe de-o parte sunt cei cu adevarat obsedati de felul in care arata si de sanatatea corpului lor. Astia umplu salile de fitness, alearga diminetile si/sau serile pe marginea drumurilor (ii vezi cu zecile), dau la pedale puternic de tot pe biciclete speciale (urca pe dealuri, strabat terenuri accidentate), se duc la masaj, sunt foarte atenti cu ceea ce baga in gura...etc. Marea majoritate sunt albi, oameni de cariera, cu bani de regula. Inutil sa va zic ca multi arata si se simt cu 20 de ani mai tineri. Sunt "in great shape". Am vazut gagici tari de tot cu niste abdomene numa' muschi si aveau sigur peste 45 de ani. Sau tipi de 75 de ani, cu parul alb, care alergau mai tare ca mine si nu rasuflau greu!

Pe de alta parte exista extrema cealalta, a obezilor ce provin din randul oamenilor saraci/mai simpli. Cred ca 90% dintre femeile mexicane pe care le-am vazut pe strada sunt supraponderale. Ei nu. E clar ca femeile stau acasa si cresc copii (mai multe bucati de caciula/femeie). Dar am vazut si grasi albi, oameni mai simpli fara mari venituri lunare. Tot femeile predomina ca gabarit depasit...si cand zic gabarit depasit...e depasit rau de tot. In viata mea nu am vazut asemenea enormitati cum am vazut aici. E uimitor cum scheletul uman poate sa care atata grasime si cum inima si organele interne fac fata la atata munca! Problema e ca astia se curata repede, de regula nu apuca 45 de ani, dau coltul. Insa continua sa manance la fast food-uri cu 2 $ un pranz fiindca "se merita".

Ceea ce m-a frapat insa in mod deosebit este procentul mare al copiilor grasi (nesupraponderali inca). Si in Germania am observat acelasi fenomen, vad ca ia amploare puternic de tot in occident. Fiindca ma intereseaza subiectul, am citit o gramada de studii si date despre obezitate. O chestie interesanta ce mi-a ramas in minte este faptul ca parintii copiilor supraponderali nu-si vad copiii asa cum sunt de fapt, nu-i percep ca fiind grasi. In procente, vreo 70 % dintre parintii grasilor isi vad copiii ca negrasi, ca normali. Oau! E chestie de educatie in ultima instanta, eu asa cred.

In Romania cand ma duc la tara/munte si ma apuc sa le zic sa nu mananc carne si nu beau alcool...se uita cu gura cascata la mine si ma intreaba toti "Daca nu mananci carne...CE mananci?!"sau "Esti in vreo secta, ceva?". Va dati seama ca nu pot sa le povestesc despre carbohidrati, grasimi saturate si nesaturate ca se uita la mine ca la alta minune. Ei zic..."Ia maica o buca' de slana si mai intremeaza-te un pic!". Tot asa cum se uita lumea la mine in plin centrul Bucurestiului (capitala europeana!) cand alerg pe strada dimineata. E chestie de educatie. Acum 25 de ani cand alergam cu tata seara...eram senzatia strazii, trebuia sa iesim pe intunerit ca sa nu "ne rada" lumea.

Cu ani in urma obisnuiam sa ma duc la serviciu cu semicursiera fratelui meu. Distanta era scurta, cam 1,5 Km. si ajungeam foarte repede, va imaginati. Strabateam centrul vechi al Bucuresti-ului pe stradute inguste, cu lume putina, era foarte placut. Ei bine...de fiecare data aveam parte de comentarii grosiere si clacsoane obraznice (cand ma opream la stop de ex.), sau de priviri socate (ca la circ!). Parca eram pe Marte si le saream in ochi martienilor prin fizionomia speciala. Nu aveam decat o amarata de bicicleta cu mine, asta era tot. Si vorbesc de Bucuresti oameni buni nu de un catun din varf de munte. Am renuntat la sportul respectiv si m-am dus numai pe jos (20 de minute un drum).

E vorba de sanatate aici in ultima instanta, nu de aspectul fizic (conteaza si ala, fireste). Eu personal ma simt cu mult mai bine cand sunt in forma, gandesc mai clar, ma simt mai usoara, rezist mai bine la boli (raceli, etc.). Functionez mai bine atat fizic cat si mental. De ce sa nu controlez ceva ce se poate controla? Ca sunt atatea altele necontrolabile, nu?

Si ca un final (in sfarsiiiit, termina individa cu mesajul asta ca ne-am saturat pana in gat!) asa mai de Doamne ajuta :Pofta buna la toata lumea ca tot vine Craciunul! Numa' sa nu sariti calul prea mult ca o sa va para rau pe urma ;-).

Honey, in California nu ninge niciodata, dupa cum zice si Belle. E un soare orbitor zilnic si umblu doar in sandale si maneca scurta. Dau din coada de bucurie :))

Ce scrisesem despre negru am citit intr-o carte care analiza influenta culorile in viata de zi cu zi. Nu mai stiu ce carte era, stau cam prost cu memoria, deh.

Daca tie iti place sa te imbraci in negru e treaba ta, fiecare se imbraca cum pofteste. E elegant negrul cei drept insa eu prefer totusi culorile deschise. In Romania iarna ma imbracam in alb (palton, pantaloni, manusi, fular) iar cizmele erau maron. Am si eu un fix...ce sa-i faci...

Daca sint elevi cu note foarte mari in California sint pentru ca educatia lor este foarte stricta si planuita. Eu am venit la California in 1977,fara tata la copil, cu fetita mea care avea 5 ani. In primele 2-3 saptamini dupe ce am ajuns aici si am aflat cum este educatia in California, am plins si am vrut sa vin inapoi! Fetita mea este crescuta si educata in California, si de la clasa 1 am dus-o la scoala private pina si-a luat doctoratul in 2004. Fetita mea a a facut eforturi extreme si a invatat foarte multe ore zi si noaptea. Pe timp de vacanta se ducea si lucra voluntara la spitale. Acum 4 ani dupe ce si-a luat licenta a deschis o clinica si are si alte lucruri care le developeaza. Este Doctor Forensic Neuropsychologist cu specialitatea de Comportare Criminala. Ea determina ce este bolnav in/s-au cu creierul si creaza un drum de tratament. Va spun lucrurile astea pentru ca fata mea s-a dus la scoala zilnic timp de 26 DE ANI! Acum nu mai face scoala zilnic numai din timp in timp mai se duce la programe pentru ca sa afle ce este nou! EDUCATIA ESTE PRIMA,INDIFERENT DE TARA! Daca voi nu aveti o educatie PRIMA! sansele sint ca nu veti avea un servici s-au ocupatie care sa va dea ce vreti! Fetita mea daca vrea sa iasa la pensie si sa se duca peste toata lumea- ea poate! Dar, a tras la scoala ca un cal la car! Daca se ducea la scoala publica sint convinsa ca ajungea de vindea parfum la magazin! Eu am facut efortul sa o tin la scoala private dar ea a facut efortul cel mai mare ca a invatat asa de bine asa de multi ani! Alege ce vrei din povestea mea!

Ura de rasa este o poveste veche a noastra de care se pare ca nu ne-am dezvatat.
Vezi ce gafe face conducatorul nostru PCR Tov Ilici Iliescu cu holocostul evreiesc.
Exemplu concret:
Florida si anume sudul ei Miami.
70% din populatie sint cubani si haitieni (mafia rusa n-o pun la socoteala) si nu anglo-saxoni.
Se vorbeste in majoritate spaniola (putin si franceza) iar totul este afisat in doua limbi engleza si spaniola.Si nu se supara nimeni desi
engleza este limba nationala.
California la fel ,Texasul la fel. New Mexico-ul la fel.
De ce nu ar avea maghiarii din Romania , sasii si nemtii dreptul sa vorbeasca limbile lor in afara de romana ?
Cu ce te deranjeaza asta?

Good Point (!), la cateva mile de Funeral Hills si cu vedere la Death Valley, pentru sublinierea atmosferei generale... (: (http://www.americansouthwest.net/california/death_valley/zabriskie_point.html).

Raspunsurile posibile/simultane, pe care le stim cu totii, sunt:
-cozile din '90 au fost expresia incantarii vremelnice in fata unui lucru nou (libertatea presei) si au avut ca obiect mai putin publicatiile de substanta (rare, e-adevarat) si mai mult ziarele de scandal.
-potentiala audienta pentru ziare de informare obiectiva si de analiza, deja redusa, nu a facut decat sa se subtieze: prin emigrare masiva si prin frustrare cotidiana => neputinta => "la ce bun?".
-majoritatea ziarele care au supravietuit fiind nevoite sa functioneze SI dupa criterii economice, au ales sa functioneze EXCLUSIV dupa aceste criterii, favorizand senzationalul ieftin, substantei.
-au fost rare (a fost, de fapt, vreunul?) ziarele ne-partinice, prin urmare adevaratii intelectuali (principalii "consumatori", de fapt, in Romania pre si post'89) s-au scarbit repejor, ei fiind in continuare putin inclinati sa "adere".
-si mai ales, dar mai ales, romanul mediu evita presa deoarece nu vede in informare o solutie la problemele vietii cotidiene iar "politicul si socialul" ii accentueaza gustul de cenuse care i-a cotropit simtirile si papilele in mod cronic.

Sau poate ma insel...

Nu eram adaptat la viata in R. nici atunci cind traiam acolo; mi s-ar pare aberant chiar si gindul sa ma intorc acolo. M-am adaptat repede la viata in SUA, la fel si familia. Imi amintesc cind eram student la ASE, multi ani in urma si le spuneam prietenilor ca mi-as fi dat viata ca sa traiesc macar o zi in SUA. Ei ziceau ca sint nebun. Ei bine, am trait multi ani aici si am realizat prin munca si ambitie mai mult decit mi-as fi inchipuit vreodata. O zi traita aici inca mi se pare mai valoroasa decit intreaga viata ce mi s-ar putea oferi in R. Mi-am indeplinit dorintele, iar satisfactiile pe care mi le ofera viata zilnica de aici sint suficiente - nu am nevoie sa cistig la loterie.
Nu as dori sa traiesc nici in Franta, Germania, Italia, etc. fiindca - iertati-ma va rog - mi se par inapoiate. Inainte de a veni aici am locuit patru ani in Elvetia. Desi net superioara la nivel de trai comparativ cu R., Elvetia mi se pare un satuc amarit in comparatie cu SUA. Am vizitat si celelalte tari vestice. Pe scurt: sarut pamintul si steagul american cind ma intorc acasa in California.
In incheiere, as dori sa subliniez ca ce-am scris reprezinta opinia unui singur om. Am intilnit romani aici care nu ar fi de acord cu mine. Unii nu au invatat limba engleza, altii au intrat intr-un cerc vicios de munci nesatisfacatoare (responsabili de bloc, paznici sau chiar mai rau). Lor le face placere sa judece imperfectiunile SUA.

Vad ca deja s-au pornit polemici legat de care tara ar fi mi ocosa si mai buna de trait. Si desi ziceati ca studentii nu se pun, ca au bani putini si viziuni "deformate", ei bine, ma bag si u in vorba pt. ca am dreptul sa imi dau cu parerea :) Asa consider eu, dupa catava vreme de "sezut" intr-o tara democratica in care, chiar dca nu esti nii macar imigrant, faptul ca locuiesti in ea iti da dreptul sa spui ce ai de spus fara sa ti se spuna ca nu esti decat un amarat de cetatean strain.

Sa imi dau si eu cu parerea: am intalnit multe persoane (romani) locuind prin strainataturi (diverse) care aveau pareri extrem de variate. Asa ca am indraznit sa trag concluzia ca nu TARA ci PERSOANA conteaza: in aceeasi situatie financiara si in aceeasi tara (chiar in acelsi cartier din aceasi oras) 2 persoane pot avea pareri opuse: una poate sa iubeasca fiecare fir de iarba din tara aia, iar cealalta sa planga de dorul "ierbii verzi de acasa" 24 in 24. Asa ca tot ceea ce se exprima aici pe forum sun pareri discrete si pur personale. Nu se pot generaliza!

O alta observatie ar fi ca romanii se impart in optimisti si pesimisti. In general ai pesimisti raman in RO si nu misca nimic, asteptand ca "Guvernul" sa le rezolve treburile (chiar si plata intretinerii la bloc - ii scot din aceasta discutie pe cei amarati rau, multi din pacate, care nu au bani nici de o paine). Acesi "pesmisti" sunt greutatea de "piciorul natiunii". Sunt fetele mohorate din tramvai, sunt fetele incruntate cand te vad ca esti vesel, sunt cei care se cearta cu tine pt. orice amarat de motiv, sunt cei care te injura pe strada daca te impiedici in fata lor, sunt cei care scuipa pe jos, sunt... dar cred ca ii stiti si voi bine.
"Optmistii" ... o parte pleaca in tari unde sunt mai multe zambete pe fetele oamenilor, unde a merge la munca (munca prestata cu placere dupa ce termini macar 4 ani de facultate) nu o consideri o corvoada zilnica, unde cand intra autobuzul in statie, cel de langa tine nu iti devine dusman pt. ca s-ar putea ca el sa ajunga sus iar tu nu, unde ai dreptul la replica, unde ai voie sa te plangi de chestiile care nu merg bine intr-o institutie fara sa fii amenintat ca vei fi dat afara, unde democartia tinde sa fie democratie in general iar oamenii vor sa traiasca.

In incheiere, o parare personala despre Germania, Franta si alte tari EU (totusi, NU Italia - ei se aseamana prea tare cu Ro): tari superbe, in care respiri istorie in fiecare piatra, dar in care, din pacate, oricate studii ai avea cand mergi acolo ca roman, chiar si in vizita, crudul adevar e ca tot timpul se va gasi cate unul "localnic" sa te faca "tigan roman" (nu am nimic cu tiganii, stiu cateva persoane "de culoare" f. de treaba) si ai sa gasesti pe usi la magazine "romani, va rugam nu furati". Asta e ne e eticheta europeana din pacate... In rest, pe 500USD la oferta va puteti cumpara un bilet dus intors "peste ocean", unde tigan inseamna acea persoana boema care haladuie o tara, e vesela si canta mai tot timpul. Alegerea pt. destinatie e cumva intre California lu' muskiulosu' sau Canada lu renu' - totul depinde de preferintele legate de anotimpuri. Cei ce merg, trebuie sa mearga cu mintea "deschisa", SUA si Canada primesc pe oricine (in SUA cu exceptia tarilor de pe lista "galbena": Siria, Pakistan, Iran, Iraq... stiti voi. Canada n-are problemele astea insa).

Final: bucurati-va de tara care va place! :)

Disneyland-ul este in California.
Disney World-ul a fost inaugart in Florida .Pentru ne-cunoscatori o diferenta mare intre cele doua parcuri ca activitati si ca spatiu.
Pif le chien si Prince Valliant.
De fapt cel de-al doilea era o adaptare "copyright" dupa versiunea americana.
Personal citeam L'Humanite ziarul comunist importat de Dej si Ceausescu care de fapt in comparatie cu ale noastre nu aparea de loc sa faca prea mult comunism.
Eram uimit de masinile Citroen 2 cheveux ,bicicletele cu motor si barcile Zodiac cu motor Mercury.
Mai tirziu cind am crescut mai mare visam "sa fac vaporase" sa fug.
De fapt tata cind aveam 5 ani si-a construit de mina un Zodiac ca-n anunturile cu vinzari de barci din L'Humanite, in beci, cu-n motor de motocicleta adaptat pentru barca si a avut o incercare esuata, una printre multe altele.

Sergiu nu s-a referit la cultura Germaniei sau Italiei cind s-a referit la ele ca tari inapoiate ci mai mult ca sigur el se referea la felul de viata rapid si dinamic din USA in special in statul California pe care intreaga Europa nu-l are plus piedicile birocratice care ti se pun in Europa la fiecare pas daca vrei sa devii un afacerist intreprinzator.
Le stiu caci le-am trait si eu si agreez cu Sergiu in cea ce priveste modul de viata din SUA. Nu are comparatie pe pamint. Ca cultura America fiind o tara noua nu am pretentii cu Europa in special cind un Michelangelo nu ne tine de foame.:):):)
Le-am vazut ,le-am trait, le-am vizitat intens aceste culturi,ne-am bucurat de ele dar acasa venim tot aici .

Interesant raspunsul tau la o intrebare pertinenta a lui Tolanici.
Poate vei fi bun si o sa ne satisfaci curiozitatea: ce anume te-a atras la Norvegia? Profesiunea, posibilitatile pentru viitor, clima, sau te-a atras felul de viata, sau programele sociale darnice? Doar intimplarea?
Poate imi vei schimba impresia. Am sa-ti spun de ce intreb.
Cunosc un dentist originar din R. care a trait multi ani in Suedia. Sigur nu e Norvegia, dar nu stiu pe nimeni de acolo. A facut facultatea acolo, si-a deschis practica si dupa citiva ani s-a saturat si a venit aici in California. In primele noastre conversatii se plingea de socialismul suedez, de impozite si de frigul de acolo. Acum doar spune cum l-a apucat pe Dumnezeu de picior cind a venit aici. A trebuit sa mai ia niste studii de la capat, dar nu i-a pasat. Preda la Universitate , afacerea sa dentala a inflorit repede, le-a cumparat parintilor sai o casa in Beverly Hills,etc. El, daca ar fi fost intrebat pe cind era in Suedia ar fi raspuns da la milionul de euro si s-ar fi mutat aici. Prin straduinta si munca a facut totusi mai multe milioane aici in SUA.

Matilda, intelegem cu totii cine este.
Confuzia in toata aceasta discutie poate insa fi semanata de notiunea prea larga conferita de prea stravezia definitie atribuita Diasporeanului... Nuuuuu d-lor si d-lor! Diasporeanu' este elitist si-i crema; poate fi intalnit in California sau la Campul Romanesc din Hamilton. Restul de populatie romaneasca este pe undeva intre Matilda si Diasporeanu... si-abia acum il introducem pe al treilea personaj: Emigrantu'.

Pentru emigrantii tai mexicani care vin ilegal trecind Rio-Grandeul platim cu totii astia care muncim si ni se extrcteaza taxe.
Cu aceste taxe platim toata asistenta sociala a acestor ilegali da nu numai a lor ci si a famiilor lor numeroase 4-5 copii.
Personal i-as trimite acasa la ei sa munceasca acolo iar daca nu se poate din cauza ca Mexico este o tara bananiera de genul Romaniei cu politicieni la fel de corupti,cei veniti LEGAL la munci in California le-as da permis de munca de maximum 6 luni dupa care i-as trimite inapoi facind loc pentru altii.
Indienii tai din asa zisele rezervatii pe care-i plingi tu o duc mai bine decit 70% din sarcimea Romanieie de astazi in care multi lucreaza pe "rezervatiile" furate de baronii politicieni de genul Tarita Culita.
Cu arabii eu i-as trimite pe toti acasa ca nu-s buni la nimic in afara de a crea probleme ca terorimul.
Cel putin mexicanii lucreaza din greu.:)
Daca vrei te invit sa mergem pe o rezervatie ca sint pe aproape de mine si sa comparam cum o duc ei fata de saracii din Romania plus ajutoarele federale si locale date lor in comparatie cu nimicul de ajutor social primit in Romania de catre saraci.

Cind ne referim la Occident punem la un loc UE (mediteraneean si nordic !), Nord America, Japonia si citiva altii... Si intr-un fel referim printr-o singura notiune culturi si atitudini foarte diferite. Si se poate ca acea persoana care se simte perfect traind in California sa nu se simta bine traind for ever in Roma sau Berlin, de exemplu. Sau viceversa. Poate ca intrebarea trebuia sa fie: daca ai avea 1 mil. EURO unde te-ai stabili ? In Romania sau in alta tara ? De ce ?

Nici o tara nu e perfecta. E drept ca e minunat sa visam la o lume perfecta si sa ne convingem ca ea exista.

De curiozitate, Sergiu, de cit timp esti in USA ?

Nu de alta dar plec de la 2 realitati de bun simt:

1. Nobody and nothing is perfect. Or pentru tine totul e perfect.

2. Nu e usor cind schimbi locul. Nu e usor cind te muti in Romania dintr-un cartier in altul sau dintr-un oras in altul. Sa fie mult mai usor dintr-o tara in alta ?! Hmmm....

E suficient sa ai ambitie si gata ?

Cred ca nu e numai ambitie dar si determinare, puterea de a ramane optimist si a continua, precum si acceptarea faptului ca nu e perfect si nu e usor.

Am auzit de persoane care strangeau (cu greu !) bani tot anul doar ca sa se duca in Romania si sa joace perfecta fericire acolo. Nu cred ca sunt adepta stilului. Succesul se atinge cu destula munca si sacrificii si nu cred ca voi ajunge vreodata sa pretind ca e suficient sa emigrezi ca totul sa fie perfect.

Asa ca inca o data: Sergiu, de cit timp esti in SUA ?

...nu mereu rimeaza, prietene Athos.

...de parca cei 3 mushchetari au rimat vreodata, cu adevarat, nea' Athos, de n-ar fi fost niscaiva PR, incepand cu 'nea' Dumas si continuand cu iscusitzi si-ndemanateci saltimbanci ce ni i-au pus pus pe toti pe tava...asezonatzi cu papadii de California!?
Altfel...profesionist...mishto! Bah oui!

Da' dreptu-i, e nevoie de ienibahar ca sa rimeze...si e nevoie de profesionishti, pana la urma!

Cine-l injura pe Cesar e dobitoc, in caz ca nu-i Cesar.

Este atit de usor sa apelezi la tricuri de film de lung metraj,la machiaje,la piei artificiale si la scene cu usile inchise,in care cineva este impuscat cu gloante oarbe.
Maestrul Nicolaescu este un geniu al filmului de razboi,despre terorism sau despre crime executate profesional.
Cind faci parte dintr-o clica,exista o simbioza care nu desparte decit aparent personajele.
Intrebarea era,de ce perechea Ceausescu nu a fost autopsiata si de ce nu au fost aratate buletinele.De ce?Pentru ca nu puteau sa faca autopsie pe niste personaje,care isi jucau si ele rolurile,scrise in "Scenariul revolutiei".M-a frapat si fiul ratacitor Nicu,de incercarea sa disperata de a lua totul cu el,chiar si vedetele din umbra,de patosul lui bolnav de a cauta medici renumiti prin Viena,pentru vindecarea bolilor sale inchipuite,ba de ficat,ba de satomac,ba in urma unei rani mortale de cutit,ba de cancer..Apoi aducera papusii strigoiului in tara.Aceste lucruri n-au pus pe nimeni pe ginduri.Eu ma gindesc inca la lingourile de aur semnate"Ceausescu Nicolae",la monezile de aur pe care-si grava chipul,la banii lichizi,miliardele pe care le ascundea in America ,Austria,Elvetia,pentru pregatirea unui exil probabil.Da,s-au platit birurile pentru bunurile personale si am primit in schimb un palat..ne-a donat un muzeu,asa cum un faraon egiptean construia in numele sau,o piramida.Eu sind absolut concvinsa ca Ceausestilor le merge mai bine decit oricind,ca pretul"aurului" a avut influienta,scaunul monarhului a fost pasat la un prieten drag si intim de familie.Si chiar daca nu credeti,o sa vedeti avia peste 10 ani adevarul pur.Oricum,a fost un film bine realizat,in care perechea odioasa care mergea la vinatoare de tineri prin anii 80 si transa carnea copiilor nevinovati cu sadism,pentru intinerirea celulelor batrine,vampirismul atroce,care nu se vad in filme,dar se povesteste doar despre asta,au fost realitati ale unui timp absurd.Coruptie a existat,coruptie va exista..Oare cine cumpara scaunui domnesc la urmatoarele alegeri?Ceausescu,un batrin de aproape 90 de ani sta in scaunul lui din piele,in vila sa din California si ride pe sub nas.Da,isi priveste cu mindrie semnatura care raneste aurul de pe lingou.are toate motivele sa fie multumit.Nu trebuie sa fii neaparat presedinte,poti sa te numesti si altcum si sa te bucuri de o sanatate de fier.Mai probelematic este cu fiul Nicu,cel care a anuntat deja in presa europeana"Sechs Milliarden Plastinaten,als besonders kenntlich zu machen,von lächerliches bis zu erhabenes",adica,"Sase miliarde de oemanei plastinati ca o veste deosebita,de la batjocora pina la posedare".Da,Günther von Hagen,care se mai supranumeste si"Domnmul" sau Dumnezeu,care a si trait intr-un oras domnesc citiva ani(Sibiu se traduce din geermanul"Hermannstadt","Orasul domnului".Da,vorbeste bine germana,si-a omorit cei mai temuti dusmani,pe care i-a plastinat si ii prezinta la expozitii prin Europa,Asia.Nu e rau,speram insa ca cel de sus il va lua la timp acolo sus la el,ca sa-l arunce ca pe Lucifer in iad,ca sa nu aiba timp sa mai faca cu banda lui din CCPCR fosta securitate crime prin lume.

Intrebarea daca lucrarile dumneavoastra vor fi cit de cit "vizibile" pe piata americana...foarte greu de raspuns. In primul rind: veti pleca in SUA pentru: 1.studii? 2.ca emigrant? 3.ca turist? In al doilea rind, se pare ca aveti dedicatia, si sper timpul si banii ca sa gasiti o fereastra in piata americana. Banii nu va vor cumpara un loc pe piata americana, pentru ca, in cele din urma, calitatea artei vorbeste de la sine, dar va trebui sa munciti foarte mult, de la timbre, pina la diapozitive. In Statele Unite traiesc o multime de artisti. Doar in New York City, de exemplu, locuiesc o suta de mii de artisti plastici. Zeci de mii de absolventi ale facultatilor de arte inunda piata americana in fiecare an. In 2001, artistii reprezentau aproape 2 la suta din forta de munca americana, cu vreo 2 milioane si jumatate de americani care declara ca sint "artisti." Doar 3 la suta dintre acesti artisti traiesc din vinzarea operelor de arta.

Ce v-as sfatui:
1. In ce fel credeti ca arta dumneavoastra e unica? Daca descoperiti asta, va va fi mai usor sa va explorati posibilitatile. Nu trimiteti portofolii peste tot. Analizati piata, tipul de galerie care v-ar putea reprezenta. Ceea ce e popular in New York nu se vinde in California. Scena artistica din Los Angeles e foarte diferita de cea din Texas. Una dintre greselile pe care le-am facut aici a fost acea de a trimite diapozitive la toate galeriile pe care le-am putut gasi in listele revistelor de arta de aici, fara sa ma interesez in ceea ce erau specializati. Banuiesc ca multe dintre portofoliile pe care le-am trimis au ajuns in cosul de gunoi foarte repede. Ar fi bine sa aveti pe cineva aici, in USA, care va poate ghida prin labirintul galeriilor si sistemului legal.
2. Revizuiti website-ul. Imaginile sint bune, prezentarea interesanta, dar sint multe greseli gramaticale in text, pe care cineva cu o foarte buna cunoastere a limbii engleze (americane) si romane le poate rectifica usor. Directorii de galerii primesc sute de portofolii in fiecare zi. Nu se uita la nimic care nu este aproape perfect. Editorii de reviste procedeaza la fel. Am avut o povestire care a stat timp de doi ani si jumatate pe biroul editoarei unei mari reviste din New York. Dupa doi ani si jumatate, povestirea a fost publicata, si chiar am primit un check substantial. Mai tirziu, editoarea mi-a spus ca ei citesc tot ce primesc, ceea ce inseamna aproape o mie de manuscrise pe saptamina! Invatati sa aveti rabdare de broasca testoasa si piele de rinocer.
3. Aveti rabdare si tineti evidenta a tuturor contactelor pe care le faceti.
4. Sper ca aveti un portofoliu solid, si multe seturi de diapozitive. De cele mai multe ori, nu le ve-ti mai vedea inapoi, deci pregatiti-va sa cheltuiti (iarasi) bani.
5. Nu intrati in nici un contract legal fara sa va sfatuiti cu un avocat familiar cu problemele de arta.
6. Nu platiti NICIODATA ca sa expuneti. Multe galerii (prestigioase sau nu), cer mii de dolari in avans pentru expozitii. Inainte de a incerca sa trimiteti lucrari galeriilor de aici, expuneti in locuri mai putin prestigioase (restaurante, librarii, etc).
6. Nu uitati ca nimeni nu va asteapta cu flori, nimeni nu este gata sa va "descopere."
Cu putin noroc, si multa munca.....cred ca va ve-ti putea face arta "visibila."

Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne

Fie painea cat de rea, tot mai bine-n... California.