comentarii

calugarul si filozoful


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Filozofam: pt. Cass - de Radof la: 10/12/2005 10:40:12
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Până la urmă, cred ca esti foarte bine intentionata si ca poti sa nu te crispezi cand dai de pareri pe care nu le impartasesti, pe subiecte despre care iti face placere sa vorbesti. Mai cred, insa, ca filozofam cam mult pe tema data (evolutionismul), pentru ca ne limitam la afirmatii generale.
Analiza genomului uman i-a determinat pe oamenii de stiinta sa afirme ca toti oamenii se trag dintr-o singura pereche. Desigur, asta nu este o dovada decisiva impotriva evolutionismului, caci acea pereche de oameni putea sa fie, nu-i asa?, rodul unei mutatii genetice suferite de niste primate arhaice, dar loveste teoria conform careia oamenii ar fi rodul unei evolutii lente a unor populatii intregi de asemenea stramosi comuni. In acelasi timp, are darul de a scoate din zona ridicolului stiintific istorisirea biblica, cel putin incepand de la facerea omului. (Dar, desigur, tu nu esti dintre cei care ridiculizeaza teoriile adversarilor de idei, caci asta este chiar o atitudine ne-academica si ne-productiva intr-o discutie.) Apoi, diferentele care exista intre numarul de cromozomi de la om si cel de la primatele actuale fac inca o data imposibila aceasta evolutie lenta - in ipoteza ca ar fi vorba de evolutie, undeva a existat un hiatus. Adica omul a aparut brusc, restul nemaifiind decat micro-evolutie, legata de caracteristici precum culoarea pielii, a parului, talie, etc. Concluzia este confirmata si de constatarea oamenilor de stiinta (este si inutil sa mai spun cine a facut constatarea, cata vreme nu preotii se ocupa cu asemenea studii si nici calugarii, cu exceptia unui Teillhard de Chardin, dar si el a actionat tot ca un om de stiinta) ca "omul de Neanderthal" este, de fapt un "homo sapiens", ceea ce face sa cada o veriga importanta a lantului, lacunar, oricum, care fusese schitat cu privire la evolutia omului.
Sper ca vei considera cele de mai sus un inceput in ce priveste dovezile stiintifice ale creationismului.
O alta serie importanta, daca nu de dovezi, cel putin de argumente, o constituie analiza teoriilor dezvoltate de evolutionisti. Aici a facut cariera o carte, "Procesul lui Darwin", inca netradusa la noi, in care se arata erorile de logica ce mineaza discursul evolutionistilor. Ori, trebuie sa recunosti ca este foarte grav daca un demers stiintific are defecte de logica. Poate imi vei gasi si tu erori de logica in discursul creationist, dar va trebui sa fii foarte atenta ca sa faci deosebirea intre ceea ce afirma oamenii de stiinta care sustin teoria ID si ceea ce afirma Biblia. Biblia afirma, in timp ce adeptii ID stiintific descopera, experimenteaza, demonstreaza si trebuie, intr-adevar, sa fie logici in demersul lor. Dar nu ne putem apropia cu aceeasi logica si de primele trei capitole ale Bibliei. Sa nu te scandalizezi, este singura conventie pe care iti cer sa o respecti pentru a putea continua discutia noastra si nu iti cer asta pentru ca mi-ar fi teama de subiect, ci pentru ca ne-am pierde in nesfarsite demonstratii si contra-demonstratii fara nici un folos; in acelasi timp, daca ramanem pe terenul stiintei, exista sansa sa ajungem la vreo concluzie comuna.
Exista si alte titluri de carti in care este analizat evolutionismul, dupa cum sunt si lucrari releritoare strict la creationism. Voi incerca sa iti dau exemple, acum nu le am la indemana. Cauta pe Google "Creation ex nihilo" si vei gasi si reviste dedicate subiectului. Vei vedea, de asemenea, ca sunt oameni de stiinta care se ocupa numai de creationism, oameni cu doctorate in stiinte (biologie, geologie, etc.), cu studii serioase in domeniu.
In ce priveste laicizarea invatamantului vedem ca de mult este o realitate. Faptul ca se preda o ora de religie pe saptamana nu ne poate insela: teoria evolutiei speciilor este atotputernica, la fel ca si cea a milioanelor de ani, iar creationismul, ca teorie alternativa, nu are nici o sansa sa patrunda in programele de invatamant. Mai mult, in unul dintre statele SUA evolutionistii au deschis proces si au obtinut interzicerea prin hotarare judecatoreasca a predarii teoriei tip ID in scoli. Ori, nu sala de tribunal este arena fireasca a disputelor stiintifice, iar o teorie nu poate fi interzisa prin lege - s-a incercat cu Galileo Galilei si cu Giordano Bruno si nu a mers; nu poate sa mearga nici acum, chiar daca pozitiile s-au schimbat.
In alta ordine de idei: micro-evolutia se poate observa si experimenta, in timp ce macro-evolutia, nu. Aceasta din urma este presupusa pornindu-se de la niste relicve mai mult sau mai putin complete, mai mult sau mai putin bine conservate, dar nu poate fi nici observata direct, nici nu se poate realiza un experiment care sa o sustina. Astfel ca, lipsit fiind de doua caracteristici fundamentale ale unei stiinte, observatia si experimentul, teoria evolutiei speciilor este la fel de putin stiintifica precum teoria proiectului inteligent (faptul ca de multe ori nu se afirma explicit numele lui Dumnezeu se datoreaza dorintei de a conserva un minim dialog cu evolutionistii si de a nu aluneca discursul de pe terenul stiintei spre cel al teologiei).
Problema lipsei observatiei directe este mai spinoasa daca ne intoarcem la ideea de mai sus, anume ca, daca omul are cu maimuta un stramos comun, desprinderea de acesta a fost brusca, sa zicem ca prin mutatie. Asta inseamna ca a fost un eveniment observabil, ceea ce scoate de la arhiva un mai vechi semn de intrebare ridicat de creationisti: de ce de cateva sute de ani, de cand e stiinta cum o stim, nu s-a observat nici un asemenea eveniment? Nu la om, dar macar la vreo forma de viata oarecare din varietatea aceasta uluitoare de forme? Nu se consemneaza nici o aparitie a unei specii noi in mod spontan. Dimpotriva, mutantii care mai apar uneori, nu sunt pasi inainte in specia in care apar, ci prezinta disfunctionalitati. Nu sunt nici reproductivi, ci sterili sau sunt izolati de grupul din care fac parte, incat se constata un instinct puternic conservativ, nicidecum evolutiv, al speciei respective.
Textul tau este mai lung, incat nici nu am avut intentia sa epuizez temele pe care le-ai atins. Retine, te rog, ca imi face placere discutia, chiar daca raspund mai rar.
#94229 (raspuns la: #88988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si zici papadie67 ca esti filozof... - de ofemeie la: 14/10/2003 09:53:37
(la: Dragoste)
In jurul a ce,scuza-ma ca te intreb;filozofezi matale?Nu vezi ca i-a un subiect colea?Hai sa ne invartim in jurul lui nitel.MerciAlexandra
#1294 (raspuns la: #1260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu tocmai calugar budist, fus - de Daniel Racovitan la: 02/12/2003 08:03:37
(la: Cohen)
Nu tocmai calugar budist, fuse doar la recreere si meditatie, pentru cativa ani, intr-o manastire budista din Canada... A afirmat-o in mai mutle randuri ca nu a aderat la religia budista ci a ramas intotdeauna la iudaism...
#5830 (raspuns la: #5827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Conotatiile "ascunse" ale impotrivirii fata de constructie - de AlterMedia la: 22/04/2004 07:30:12
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
As vrea sa ne aplecam - cu moderatie si echilibru - asupra posibilelor semnificatii ascunse ale acestei actiuni de impotrivire la construirea CMN. Eu fac parte din categoria celor care cred in teoria conspiratiei, si asa cum am aratat si in materialul meu (DESPARTIREA DE COMUNISM) exista cateva elemente care ma pun serios pe ganduri in ce priveste scopurile reale ale protestului SLC.

SLC este o organizatie care promoveaza secularismul (in limbaj bisericesc termenul "veac" semnifica intervalul de la aruncarea lui Adam si Eva pe pamant, pana la a doua venire a lui Hristos) si non-teismul. In traducere libera valorile, promovate de ei sunt umanismul, adica situarea omului in centrul universului, si - consecutiv - ateismul, adica necredinta in Dumnezeu. Cele doua sunt strans legate nu doar intre ele, ci si de un al treilea element, atat de bine cunoscut noua: INTERNATIONALISMUL COMUNIST.

Asa se face ca la mitingurile lor se amesteca liberi cugetatori pro-capitalisti cu batrani comunisti nostalgici.

Iata de ce nu cred ca miza conflictului este...spatiul verde, ci insasi inaltarea acestui locas de cult IN LOCUL UNUI MONUMENT COMUNIST.

In fapt, conflictul intre ateism (secularism) si Biserica este vechi si a cunoscut si etape sangeroase. El incepe in epoca moderna de la revolutia Franceza si trece prin cea bolsevica, prin razboiul civil din Spania si pentru noi romanii prin teribila prigoana anti-crestina de dupa bolsevizarea tarii.

-Iata mai jos un fragment din "Arta de a nu face martiri" de Nina Negru-

Comunismul ca dusman al lui Dumnezeu isi are radacinile in Satana. Lenin a preluat in 1917 deviza teroristilor masoni din Franta anului 1789: "Cu intestinele ultimului cleric vom strangula pe ultimul imparat". "Revolutia franceza a anticipat razboiul total modern", scrie E. Hobsbown in cartea sa "O istorie a secolului XX". Secolul XX a oferit nenumarate prilejuri de verificare a capacitatii crestinilor de a-si proba credinta prin martiriu.

Predicand Evanghelia urii si fiind diavolul cel mult inventiv, comunismul a schimbat tactica: nu-i mai lasa omului dreptul martiriului public, pentru a nu converti. El stie deja ca cei tari in credinta le infrunta pe toate cu barbatie, ajutati de Dumnezeu. De aceea vom afla mai degraba despre proorocul Isaia, care a fost taiat in doua cu ferestraul in timpuri vechi testamentare, si nici nu vom banui ca prietenii si frati de-ai nostri sunt taiati acum cu "Drujba" in padurile Siberiei. Legea diavoleasca a informatiei sovietice a fost si este: despre nimicuri sa batem toba, depre lucruri importante-nimic. Despre camerele de gazare ale germanilor-zilnic, despre faptul ca acestea sunt o "realizare " ruseasca-nimic. Francois Furet afirma ca psihoza antifascista este victoria regimurilor comuniste in materie de propaganda, care au avut drept scop ascunderea crimelor proprii. In timp ce fostii nazisti erau condamnati la moarte de Tribunalul de la Nurenberg, milioane de crestini din Tara sovietelor mergeau constient la moarte in lagarele Holocaustului rosu. Nu se cunosc nume de atei care sa fi acceptat martiriul pentru credinta lor, desi faceau marturisiri publice de ateism.

(...)Nimeni nu neaga ca asupra Rusiei crestine s-a abatut la inceputul secolului trecut o mare nenorocire. Lasand la o parte resentimentele firesti fata de ocupant, sa ne straduim sa intelegem ce s-a intamplat in Rusia, iar peste cateva decenii si in Basarabia rapita de rusi Romaniei.

Patriarhul rus Tihon Belavin, care si-a dat seama ca banda lui Lenin vrea prin metode teroriste sa distruga Biserica crestina, a anatemizat regimul comunist. Arhiepiscopul de la Permi, dupa ce i-a anatemizat pe bolsevici, a murit ingropat de ei in pamant de viu. Episcopul de la Vologda a fost ucis pentru ca n-a pomenit la Liturghie puterea sovietica.

In 1917 Rusia avea 130 de milioane de crestini, pastoriti de un patriarh, 5 mitropoliti , 13 arhiepiscopi, 230 de episcopi, 56 de mii de preoti si 23 de mii de diaconi. Functionau 52 de mii de parohii si 1300 de manastiri, 52 de seminare superioare si 4 Academii teologice. Biserica rusa poseda 1800000 ha de pamant si un miliard de ruble. Toata aceasta avere a fost jefuita de bolsevici concomitent cu decapitarea Bisericii. Printre primii martiri a fost Mitropolitul Vladimir al Kievului, impuscat in februarie 1918 nu departe de Pecerskaia Lavra, centru spiritual cunoscut si apropiat romanilor datorita marelui mitropolit Petru Movila. Dupa sechestrarea moastelor, in acea manastire, pe Sfantul Prestol a fost pusa statuia lui Lenin. Inainte de moarte Mitropolitul Kievului a iertat pe criminali, considerand ca pentru pacatele poporului rus este dator sa plateasca el si nu altcineva. Nu se pierduse deci filozofia martiriului si constiinta ca trebuie sa se sacrifice cei mai buni.

Patriarhul Tihon a fost inchis timp de 13 luni, iar apoi izolat si urmarit indeaproape de un agent al sovietelor.

Este bine sa retinem si de data aceasta "vamile" martiriului pentru a le compara cu cele traditionale. Impuscarea a fost in aceasta perioada martiriul cel mai onorabil. Lenin considera ca intelectualii sunt "un material tocmai bun de impuscat". Cativa mitropoliti si episcopi, precum si zeci de mii de preoti si calugari au fost nimiciti prin impuscare. Multi clerici din Rusia au murit insa in ger, dupa ce se turna pe ei apa pana se transformau in stane de gheata, ori inecati in rauri inghetate. In ranile adanci ramase in trupuri de la baionete comunistii infigeau cruci. Li se taiau nasul si urechile, pentru a fi apoi aruncati la gropile de gunoi. Preotii basarabeni ucisi la Chisinau in timpul retragerii rusilor din 1941 au fost gasiti cu ochii scosi si cu organele sexuale taiate si bagate in gura. Comunistii au mai practicat si ruperea in bucati a preotilor, dupa care erau dati la caini. La Voronej, episcopul si 160 de preoti au fost spanzurati in 1919 pe usile imparatesti ale bisericilor in care slujisera in ziua de Pasti.

Umilirea suferintei a fost noutatea adusa de bolsevici in metodele de anihilare a omului. In unele puscarii clericii au fost inecati in fecale. In manastirea intelectualilor, la Solovki, transformata in lagar de exterminare, arhiereii erau obligati sa doarma in altar, unii chiar pe Sfanta Masa, si sa accepte plasarea tot acolo a vaselor pentru excremente. Sigur ca arhiereii au refuzat sa utilizeze tinetele pentru a nu comite un sacrilegiu si au preferat sa moara constipati. Ati gasit in actele martirice din vechime un fel atat de putin glorios de a-ti da viata pentru credinta? Ce fel de legende se mai pot vehicula despre martiriul prin constipare? Acesta este comunismul: in urma lui raman nu martiri venerati de toata lumea, ci fiinte insignifiante.

In timp ce religia anihileaza instinctele primitive, comunismul le desteapta pentru a le exploata in folosul sau. In Basarabia se pare ca tinetele n-au fost inca scoase din altare. Acum un deceniu, un autor basarabean, Vladimir Berlinski (sub pseudonimul Neagoe) isi marturisea intr-un roman obsesia de a viola o fata in altar. Unele manastiri basarabene inchise in anii saizeci au fost populate cu prostituate bolnave de sifilis, adunate din tot U.R.S.S.-ul, in timp ce preotii si preotese erau inchisi in lagare alaturi de criminali ordinari.

In aceste experimente diabolice isi are radacina ideea Anei Pauker si a lui Nikolski (pe numele adevarat Grunberg) de a-i reeduca pe romani in penitenciarul de la Pitesti prin obligarea victimelor de a se snopi reciproc in batai sau de a-si manca fecalele din gamela in care-si primeau portia de "zara". Sa ne amintim de amenintarea repetata de fiecare data la Pitesti celor care incercau sa se sinucida: "No-no-no! Aici nu se fabrica martiri!"

Dar sa trecem de la vladica la opinca, pentru ca un patriarh vertical ca Tihon nu putea sa nu intareasca puterea de rezistenta a crestinilor laici. In timpul proceselor clericilor incepute in anii douazeci, care au continuat cu procesele enoriasilor mai activi, Patriarhul Tihon ,intrebat la Tribunalul revolutionar din Moscova daca socoteste obligatorii legile bolsevice, a raspuns: "Numai intrucat ele nu contrazic regulile credintei". Astfel crestinii mireni erau indemnati sa nu respecte legile lui Antihrist, preferand sa umple puscariile si lagarele, condamnati conform articolului 58 ca "dusmani ai poporului" si "contrarevolutionari". Soljenit in arata de cata fermitate in credinta au dat dovada femeile din lagare. Pentru credinta , condamnarea varia intre 3 si 10 ani de lagar .Rareori s-a intamplat ca cineva sa se lepede de credinta, si aceasta doar i n cazul cand unul dintre soti trebuia sa ramana in viata pentru a-si creste copiii. "

Ce spuneti?

Bogdan
==================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
"Nu-i crede pe filozofii greci..."pentru andree, - de DESTIN la: 16/08/2004 04:26:56
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Ce ne spui tu:

"Biblia nu spune desspre om ca este nemuritor . Din contra spune ca este muritor,..."

Eu am adus in discutie acest subiect SUFLETUL ESTE NEMURITOR ,insa nu am afirmat ca in BIBLIE se specifica acest aspect,("omul este nemuritor"...cum tu ai precizat) sau nu se specifica...

Pe parcursul dezbaterilor am venit cu exemple nu numai de la marii filozofi ai umanitatii,ci chiar din BIBLIE.

Ce mai zici tu:

"Nu-i crede pe filozofii greci care credeau in zeitati nicidecum intr-un singur dumnezeu!"

Oare toti filozofii greci au "semanat"atat de izbitor?

Ce mai zici tu:

"Este un subiect pe care ar trebui sa - l cercetezi mai mult!"

Oricum eu ma documentez,(tu imi recomanzi sa cercetez...)asa ca tin cont si de sfatul tau.

Numai ca trebuie sa accepti caci, prin creatie suntem liberi ,liberi in gandire,cu riscul de a ma repeta.

Eu ce pot sa-ti recomand,eleva fiind...un viitor asa cum ti-l doresti.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19845 (raspuns la: #19556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Interpretare filozofica a adevarului... - de DESTIN la: 14/09/2004 01:05:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)


Gandirea noastra ca fiinte umane intelectual materialista a esuat intotdeuna in interpretarea franturilor de adevar.

Totul este explicabil prin lipsa intelegerii functionarii diferentiate a mentalului uman.

Intalnim trei niveluri de interpretare filozofica a adevarului:

- Nivelul intelectual pur materialist in care se crede in tot ce se
vede si nimic mai mult.

- Nivelul intermediar in care gandirea discerne "anume ceva" aflat
undeva deasupra materialului sau ancestral materiei, asa-zisul nivel "morontial".

Aici gandirea zamisleste entitatea pe cale sa devina suflet
nemuritor, folosind perceptele morale in viata materiala.

Este nivelul in care se crede si in ce nu se vede.

- Nivelul spiritual accesibil celor care au recunoscut existenta in
mentalul lor a unui "Creator Calauzitor", "Lumina Creatorului" care ajuta muritorul sa vada adevarul si sa-l interpreteze intr-un alt limbaj, cel al
simbolurilor.

Este nivelul in care credinta in existenta unui Creator este certa.

De-a lungul existentei noastre, traducerea acestor simboluri in limbajul
curent a facut ca revelatiile partiale ale multor profeti si eruditi sa
sufere o denaturare lamentabila a adevarului pe care l-au transmis.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22136 (raspuns la: #21760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea calugarului eu o sti - de (anonim) la: 11/10/2004 17:59:23
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Povestea calugarului eu o stiu de la un preot si este un pic altfel.
Calugarul se plingea ca nu-i sta mintea la rugaciune iar staretul l-a pus sa ude cu cosul murdar si fara fund. Calugarul a ascultat (la ei este ascultarea nu se comenteaza) si cind a venit staretul sa verifice cum a lucrat nu a comentat ca de fapt calugarul nu udase, ci ca a schimbat cosul. Calugarul a insistat ca acela este cosul iar staretul a spus 'vezi asa si cu rugaciunea desi mintea fuge, curata sufletul'.
Religia trebuie sa fie prezenta in viata noastra de cind ne nastem si pina murim, cu voia sau fara voia noastra.
Va propun sa observati incepind cu copii si sfirsind cu batrinii religiosi ce privire au, cum se poarta, cum vorbesc si gradul lor de inteligenta.
Muti resping religia spunind ca ea are deviza 'crede si nu cerceta' este fals, esenta religiei se afla in evanghelia lui Matei cap. 5,6,7 si 24, acolo ve-ti descoperi si falsitatea devizei. Deviza este probabil o gaselnita comunisto-satanista pentru a indeparta omenirea de la credinta cea adevarata ziditoare si sfintitoare.
#24713 (raspuns la: #24698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vise de calugar... - de zenmonk la: 13/12/2004 12:12:36
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
Te-ai gandit vre-odata sa incerci macar sa traiesti altfel... Cineva imi rasuna in urechi: Sa fii si vultur si broasca testoasa... Oare e prea greu? Oare e prea usor ca sa luam asa ceva in considerare... Oare?... Oare de ce? Poate pentru ca nimeni nu se gandeste ca se apote si altfel...Ai incercat sa crezi ca toata viatza e un vis interminabil... ai incercat sa vrei sa nu te mai trezesti? Ai incercat sa crezi ca tot ce se intampla se intampla cu un scop? Ai incercat sa-ti imaginezi ca esti intr-adevar centrul universului si pentru tine se intampla tot ce se intampla in lume ... sau ca exista viatza doar in jurul tau intr-un perimetru restrans pentru care tu esti centrul sau dumnezeul? Iluzia se creaza in minte spunea un filozof... Dar oare aceasta iluzie paote crea si defini in amanunt realul? Dar oare ce este acest real? Este autobuzul care nu mai vine la timp pentru tine? Sau pajistile inflorite ale muntilor vara? Te-ai gandit ca poate, tot ce se intampla se intampla doar in mintea ta? Te-ai gandit sa visezi un altfel de vis? Sau te-ai gandit ca poate... daca ai visa altceva... poate ca totul s-ar narui... paote ca daca tu te-ai sui in primul autobuz ce-ti iese in cale si care ar fi complt gol... s-ar rasturana in prima curba si ar trebui sa te trezesti dintr-un vis atat de echilibrat ca al tau...
Probabil ca nimeni nu va intelege nimic din aberatiile mele, dar o singura idee mi se apre importanta... viatza noastra reprezinta un ehilibru firav intre 2 lumi... nu va intrebati de ce? nu incercati sa mai schimbati realul... incercati doar sa visati frumos...
Doctrina crestin-ortodoxa POCAINTA! - de kradu la: 01/04/2005 17:38:31
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Daca "pocainta" e doctrina bisericii crestin-ortodoxe, popii care pe sub sutana au ascuns epoletii de securist nu s-au pocait! BOR ar trebui sa se explice si "pocainta" ar trebui sa inceapa cu patriarhul!
Cu toate astea, gasesc ca e gresit sa punem toti slujitorii bisericii in aceeasi caldare! Am cunoscut personal calugari in Manastirile Bucovinei,
cu adevarat CRESTINI-ORTOXI, teologi, filozofii, si intelectuali de
exceptie, si asta nu numai dupa umilele mele observatii, dar prin contributiile LOR literare, traduceri, si mai ales prin dragostea lor fata de limba Romana de tara si traditie!
S-auzim numai de bine!
"K".
#41586 (raspuns la: #40983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
POCAINTA??? - de Dr Evil la: 01/04/2005 20:38:49
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
kradu,

Te rog sa nu crezi ca am ceva personal cu tine. De fapt aici este o schimbare de idei, chiar daca sint antagoniste, si nu atac la persoana.

***Doctrina crestin-ortodoxa POCAINTA!***

Si de unde vine asta? De la faptul ca Isus a iertat-o pe Maria Magdalena? Ar fi putut sa gaseasca un subiect mai relevant! Nu sint un teolog, dar am avut destule intrebari la care "TEOLOGI MARI" nu au putut sa-mi raspunda si doar mi-au reamintit "crede si nu cerceta"....

"POCAINTA?" Da, pocainta in fata lui Dumnezeu dar nu in fata omului. Politicienii au folosit doctrina crestin-ortodoxa ca sa ne supuna si sa ne manipuleze mai usor. Si din nefericire biserica si-a pierdut credibilitatea pentru ca a colaborat la asta.

** popii care pe sub sutana au ascuns epoletii de securist nu s-au pocait!***

In schimb ne-au indemnat pe noi sa fim pocaiti si supusi! Foarte convenabil pentru regimul comunist!

***BOR ar trebui sa se explice si "pocainta" ar trebui sa inceapa cu patriarhul!***

Preafericitul si Preasfintitul Patriarh Teoctist a fost hot de cai in zona Siret - Dersca, nordul Moldovei. Sa se mai pocaiasca?... nu i-ar ajunge nici zece vieti de rugaciuni si pocainta! Cine sa-l mai ierte?
Preafericitul Patriarh Iustinian?... Un senil pe care il vedeam la televizor motaind in timul sedintelor de la Marea Adunare Nationala.

***Cu toate astea, gasesc ca e gresit sa punem toti slujitorii bisericii in aceeasi caldare!***

Cei care au stat pasivi, chiar daca au fost de buna credinta, au partea lor de vina. A asista pasiv la comiterea unei crime te face nevinovat in fata legii. Dar din punct de vedere moral?!....

***Am cunoscut personal calugari in Manastirile Bucovinei,
cu adevarat CRESTINI-ORTOXI, teologi, filozofii, si intelectuali de
exceptie, si asta nu numai dupa umilele mele observatii, dar prin contributiile LOR literare, traduceri, si mai ales prin dragostea lor fata de limba Romana de tara si traditie!***

Intimplarea face ca ma trag de prin aceleasi meleaguri... si am cunoscut si eu destui. Dar nu la ei ma refer. Ei sint niste nevinovati, rupti de realiatea si problemele cotidiene ale vietii. Influenta lor la viata bisericii este nesimnificativa.
Ei nu au nici un cuvint la linia politica pe care o ia biserica. Multi dintre ei nu au iesit din birlog si poate nici nu au vazut in viata lor cladirea patriarhiei...

Si iarasi spun:" Religia vine de la Dumnezeu, dar biserica a facut-o omul"!

S-auzim de bine,

Dr Evil


#41612 (raspuns la: #41586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico - intrebare filozofica - de donquijote la: 23/05/2005 01:03:25
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
am cam deviat de la subiectul principal care se referea la minciuna.
cum nedezvaluirea adevarului, sau evitarea transmiterii unei informatii nu e neaparat minciuna, ne apropiem de fapt de discutia cu secretele, pe care tot anisia l-a propus...:)

si ne trezim cu intrebarea filozofica:
daca pastrezi un secret (adica o informatie 'discreta' care ar fi folositoare altcuiva si a carui 'nedezvaluire' poate provoca daune), de fapt minti?
poate gazda sa ne raspunda?
culmea filozofiei - de donquijote la: 03/06/2005 18:44:08
(la: despre nimicul in sine)
cica un antropolog, care construise o teorie intreaga despre intelepciunea poporului, se catara intr-o buna zi pe un varf de munte ca sa intervevieze (sper ca am scris corect) un cioban si sa-si confirme teoria cu un exemplu din viata.
ajuns la fata locului vede un cioban stand sprijinit intr-un bat si uitandu-se in zare. 'uite, am gasit ce cautam. hai sa vedem in ganduri filozofice adanci e bagat cibanul'
- la ce te gandesti bade?
- pai la ninica...
Filozoful Adam si conceptul urii! - de kradu la: 30/06/2005 17:45:57
(la: Gabriel Liiceanu)
Biografia lui Adam: citez: "La 15 ani am descoperit ca am in mine un fond de bunatate si de simpatie pe care doream sa-l daruiesc.Si in urmatorii 50 de ani mi-am gasit fericirea dand ,fara sa pretind ."

Nu vad bunatatea si fondul ei in ura si frustarea TA personala cu Dl. Gabriel Liiceanu! Si nu vad ce dai in afara urii tale fara un sens real!
Cind vorbesti de bagatele si de felul cum securistul aparator al Romaniei impotriva Romanilor isi slavea munca masturbindu-se,
si apara patria chiar in momentele cele mai intime, gasesti ca asta nu e traba unui filozof, dar a cui e dom'le a Evei?????????????!
Vorbesti de esecuri, dar nu de ale tale, de ale altora! De ce? Te identifivci cu securistul masturbator? Ori esti aparatorul moralei filozofilor Romani incepind cu Radu Florian?
Ce filozof spunea sa citesti carti foarte bune si nu pe cele bune?
Daca tu citesti numai carti foarte bune si pe cele bune le eviti cum se face ca poti aprecia o carte bune fara sa citesti una proasta sa zicem?
Un pic de logica...
Acum te las cu nonsensul urii si-ti urez numai bine si s-auzim numai de bine,
Mr."K".
#57538 (raspuns la: #45662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filozofie fotografica - de big_ipaq la: 06/07/2005 15:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Dinu Lazar. Sunt unul din cei care au participat pe acea discuţie de pe Softpedia.

Mă mir ca ajung sa-mi dau si eu cu părerea relativ la un subiect cu aşa multe implicaţii, filozofic, având în vedere că statutul meu e şi va rămâne probabil, unul de amator, cât de cât, cunoscător al tehnicii fotografice şi probabil un diletant în ceea ce priveşte mesajul artistic, numai bun sa ţin reflectoare şi să încarc bateriile aparatelor celor care se pricep.

Departe de mine sa încerc să vă contrazic, dar având in vedere nenumăratele discuţii cu un bun prieten, pe marginea acestui subiect, prieten care intamplator sau nu, împarte aceleaşi opinii cu dvs., am şi eu câteva nelămuriri, sau mai bine spus opinii personale. Nu neapărat in antiteză cu ceea ce spuneţi dvs. mai sus.

Din ce înţeleg eu, şi nu mă refer neapărat la ceea ce spuneţi dvs. ci la ansamblul de idei ca şi cea expusă mai sus (în cazul în care înţeleg eu bine), un fotograf consacrat nu poate să aibă poze bune şi proaste, ci doar consumatorul operei acelui fotograf, poate la un moment dat să nu pătrundă în interiorul sentimentelor care au generat acea operă.

Prin această prismă, un fotograf, odată confirmat, poate să facă aproape orice, să treacă orice barieră, responsabilitatea pentru recepţionarea mesajului o poartă doar consumatorul.

Sigur, am să repet, sunt doar un începător, un diletant, nu am studii în domeniul artistic şi probabil nici înclinaţii. Deşi port numele unui bunic care a fost pictor, nu înseamnă ca am moştenit şi altceva de la dânsul. Aş fi chiar mirat dacă ar fi aşa, deoarece eu nu cred şi nu simt să fie aşa. Şi nici nu am confirmat. Dar îmi place şi voi continua să shutterizez atâta timp cât îmi va face plăcere.

Dar, aici am câteva probleme care îmi chiuie mintea şi nu în ultimul rând existenţa.

În primul rând, îmi sunt clare câteva lucruri. Mi-e clar că nu există bun sau rău în artă, ci mai degrabă există „a plăcea” sau „a nu plăcea”. Cine e în măsură să judece opera altuia? Mulţi vor spune, cei care au un nivel de înţelegere adecvat pentru a judeca. Păi şi asta nu se bazează tot pe ceea ce societatea a pus la dispoziţia acelor critici şi pe educaţia lor? Pe experienţa lor de viaţă? Deci experienţa unui critic (prin critic înţeleg cel care judecă o operă, poate fi şi consumatorul care decide subconştient dacă îi place sau nu acea operă) este esenţială. Dar având în vedere subiectivismul regulilor de estetică precum şi volatilitatea tendinţelor artistice, mai ales într-o artă cum este fotografia, nu este prea mult să cerem ca toţi să înţeleagă actul artistic? Nu, şi nici nu se va întâmpla asta. Consumatorii vor alege, vor eticheta…

Întotdeauna am fost de părere că estetica joacă un rol important în orice fel de act artistic. Nu toţi au aceeaşi părere cu mine.

Când vom pune o fotografie pe perete? Atunci când acea fotografie ne va trezi un anume sentiment, o anume trăire, de fiecare dată când o privim. Că e un sentiment bun, unul rău, că e o frică, că e o plăcere sau o lacrimă, prea puţin contează. Adică când fotografia ne spune ceva, ne transmite un mesaj, vizual sau nu.

Când un tată, va fotografia fiica lui şi va pune fotografia pe perete, va fi această fotografie un act artistic? Eu spun ca da. Pentru acel tată, acea fotografie trezeşte probabil mai multe sentimente decât un Rembrandt sau un Ansel Adams. E o artă destinată unui public restrâns. Foarte restrâns. Probabil acea poză are acelaşi efect asupra tatălui ca şi pentru un cunoscător, un tablou de Dali. Deci până la urmă, din ceea ce înţeleg eu, succesul unui artist, confirmarea lui, depinde doar de audienţa care consideră opera sa ca fiind reuşită. Va pune acel tată un titlu fotografiei sale? De ce ar face-o?

Oare o simplă diagonală, desenată cu un creion pe o foaie de hârtie şi semnată de Van Gogh, se va vinde bine? Cu siguranţă, s-au văzut multe cazuri, poate nu aşa extreme. Este acea linie un act artistic? Poate. Ceea ce e sigur, este ca mulţi vor admira acea linie, şi vor încerca să o înţeleagă. Poate daca linia va fi intitulată de însuşi autor, „infinit”, şi mai mulţi vor încerca să o înţeleagă. E mai bună opera dacă are un titlu? Depinde.

Acum nu mă refer deloc la tehnică. Regulile tehnice sunt mai uşor de înţeles pentru majoritate în fotografie şi uşor de încălcat ulterior. Este un high-key un eşec tehnic? Probabil, dar dacă e intenţionat, atunci acel eşec e permis. Dacă nu, nu ştim, depinde de fotograf.

Sunt fotografii bune. Fotografii care nu au nevoie de titlu sau explicaţii. Artă pur vizuală. Care transmit mesajul foarte direct şi explicit. Fără a fi nevoie de nici o completare. Criticii vor spune că sunt prea facile sau că sunt prea comerciale.

Alele au nevoie de o serie ca să fie întregi. Ba chiar unele au nevoie de explicaţiile autorului. Altele se simt suficient de bine dacă consumatorul operei cunoaşte autorul şi operele sale anterioare. Vor trezi interesul doar pentru acest simplu fapt. Unde tragem linia? Poate pentru altele, trebuie să fim mama autorului pentru a înţelege cu adevărat, poate pentru altele e nevoie de aprobarea comitetului artistic pentru a înţelege. Unde ne oprim? Avem nevoie de o facultate de arte pentru a înţelege arta vizuală destinată publicului larg?

Mă întorc de unde am plecat. Cât trebuie să fie într-o fotografie, artă pur vizuală şi cat trebuie să fie elemente care să ne ajute să o înţelegem? Nu e foarte simplu să spunem că de vină este consumatorul, că el nu o pricepe?

Să pun problema altfel. Dacă sunt un fotograf renumit şi fac o remarcă negativă la adresa unei fotografii a unui fotograf mai puţin renumit atunci probabil comentariul este binevenit şi îndreptăţit. Dar dacă fac ca şi diletant, acelaşi comentariu este foarte probabil să fiu hulit. O sa spună mulţi nu e aşa uşor, nu se fac delimitări aşa de precise. Probabil, mai mult sunt convins ca nici un fotograf nu va admite că e mai slab ca un altul, decât dacă diferenţa e foarte mare, vizibilă. Şi atunci de ce e aşa greu de pătruns în punctum? De ce trebuie să fi admis? Pentru că este un grup care menţine un nivel artistic ridicat printre membrii săi? Şi ce înseamnă acest nivel? Cultură vizuală? Experienţă? Talent? Nume? Confirmare anterioară? Sau pur şi simplu imagini bune? Artă pură vizuală. De ce comentariile sunt făcute la poze pe punctum fără ca autorul să fie cunoscut?

Frumuseţea este, că pe punctum sunt foarte puţine fotografii care nu-mi plac. Aproape toate fotografiile lui Cosmin Bumbuţ îmi spun ceva. Ce înseamnă asta în condiţiile în care „Portrete ale curajului” nu a vibrat pentru mine… Sunt incult? Nu cunosc curajul acelor oameni? Aproape toţi zâmbeau. Erau curajoşi? Nu ştim, dar bănuim ca este aşa. E în titlul expoziţiei mesajul. Poate nu-l cunosc pe Cosmin Bumbuţ şi din cauza asta nu înţeleg. De fapt, mint. Mi-au plăcut portretele, aproape toate. Expoziţia ca un întreg, nu a vibrat pentru mine. Nu m-a făcut să simt curajul. Nu m-a adus mai aproape de refugiaţii aceia şi probabil viaţa lor, sentimentele prin care trec. Ce înseamnă asta?

Discuţia aprinsă cu acel prieten de care vorbeam, venea în urma pozelor Mirelei Bratu, pe care de altfel o respect şi o stimez mult, prin operele ei care am avut plăcerea să le văd. Mă refer la pozele Mirelei Bratu de pe blog-ul de pe fotomagazin.

Şi ca să explic… Eu nu reuşesc să înţeleg de ce a face din defectele tehnice, aduse de un Holga, un mod de exprimare artistică este o virtute care este căutată cu tot dinadinsul. Cu toate astea, asta e partea care îmi place, nu mă fascinează, dar îmi place. E o exprimare artistică cu siguranţă. Nu putem căuta perfecţiunea tehnică şi nici nu este importantă. Dar dacă publici undeva o poza cu un cer ars, marii critici vor sări ca arşi că nu se face asta. Deducem de aici că cei care greşesc sunt acei critici, nu autorul acelui cer ars.

Dar trecând peste tehnică, care nu este subiectul aici, de ce aş vibra la un căţel într-o fotografie care nu-mi spune nimic? Răspunsurile ar putea fi găsite în următoarele rânduri. Pentru că nu înţeleg. Ce anume nu înţeleg? Poate pentru că nu am un căţel? Aşadar lipsa unui animal de companie mă face să nu vibrez? Am poze cu fiica mea care nu le consider artistice. Şi atunci ce face ca acea poză, cu un căţel, să o fotografie artistică şi nu una de familie, de care să se bucure nepoţeii la bătrâneţe ca şi cea de mai sus făcută de tatăl respectiv? Ah, da… Un blog, nu este artă pur vizuală, este însoţită de un text, care ne ajută să vibrăm. Textul ne face ca fotografia aceleiaşi autoare, în care apare Cosmin Bumbuţ, să nu fie o fotografie de familie ci un act artistic destinat publicului larg.

Ah, tot prietenul meu spunea că arta nu este destinată publicului, ci e un catarsis, o eliberare… De acord, dar atunci de ce o publicăm? Pentru a ne îmbată succesul. Pentru a ne satisface minunatul sentiment de a fi apreciat. Pentru a putea continua actul artistic, doar ne hrănim din succesele noastre. Pentru că însoţită de un text, într-un blog, o fotografie de familie devine un act artistic. O exprimare, o eliberare. Şi atunci de ce nu vibrez la acest act artistic oare? Ştiu! Pentru că nu cunosc autorul, pentru că nu cunosc starea în care era, când a eliberat prin shutter – adică a sutterizat – acel act artistic, conştient de altfel. Şi atunci care e diferenţa între acest act artistic şi un căţel fotografiat de un diletant cu un aparat digital de câteva milioane? Textul? Numele autorului? Creaţia sa anterioară? Ca vizual, nu prea văd niciuna. E adevărat, eu nu înţeleg arta şi nu îmi e destinată mie, ci eliberării autorului… De ce o poza chiar şi cu Cosmin Bumbuţ, făcută în ceea ce pare să fie o gară, puţin neclară, ne-ar face să vibrăm să credem că reprezintă ceva şi pentru cei care nu sunt în cercul de prieteni sau familia autorului? Să încercăm să înţelegem.

Îmi cer scuze daca am trecut anumite linii care nu se trec de obicei, dar tocmai acea neînţelegere a artei, incultura despre care dvs. vorbiţi printre liniile, îmi permite să scriu ce am scris mai sus. Eu nu am prejudecăţi, poate datorită inculturii. Mă uit la o fotografie şi decid dacă-mi place, fără să trebuiască să cunosc autorul sau alte detalii. Probabil sunt prea conservator, purist, deşi mă îndoiesc. Probabil doar incult şi cu siguranţă un diletant… Prietenul meu spunea ca sunt intolerant, dar chiar el făcea acelaşi lucru cu câteva opere ale lui Nicu Ilfoveanu. A trecut foarte uşor peste acele fotografii pentru ca nu ştia acel autor, nu auzise de el. Pentru că nu-i cunoştea opera anterioară. Pentru că avea în faţa doar opera vizuală, nu şi celelalte elemente.

Rog pe Mirela Bratu şi Cosmin Bumbuţ să-mi ierte îndrăzneala de a le menţiona numele şi opera public. Am făcut-o doar în calitatea mea de consumator de artă vizuală, de artă fotografică şi le mulţumesc pe această cale pentru toate îmbăierile vizuale oferite de acele fotografii care m-au făcut să rezonez la actul artistic.
transilvanpop-veridicitatea istorica a bibliei - de donquijote la: 22/07/2005 15:20:30
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
banc:
ivan feodorovici ajunge la servici, si cum intra in birou il iau colegii la intrebari:
- tovarasi ivan feodorovici am auzit ca ati primit cadou un automobil 'pobeda'.
la care ivan feodorovici raspunde:
- e adevara ca e vorba de pobeda, dar nu automobil ci ceas, si nu am primit cadou ci mi s-a furat.

cam asa si cu veridicitatea istorica a bibliei (vt si nt). numele de ashezari, popoare (triburi) regi (conducatori) si unele evenimente confirmate si de alte surse, deobicei sunt plasate in timp la generatii decat cele care rezulta in cronologia povestilor biblice. multe locuri, popoare si personaje din perioada premergatoare exodului si pana la cucerirea cnaanului (sec 11 bc sau mai devreme) corespund realitatii istorice din sec7-8 bc, adica perioada cand au fost scrise textele (compilate apoi in sec 4-5 in vrsiunea actuala a vt-ului).

Isus desi a facut nenumarate minuni care trebuiau sa fi facut mult rasunet in imperiu (pliniu cel batran si cel tanar si multi alti scribi oficiali consemnau mai toate fenomenele deosebite petrecute) nici nu pomenesc de asta. josephus flavius care a scris o cronica comprehensiva a celor petrecute petritoriul locuit de evrei in acea vreme tot nu-l pomeneste (fragmentul de 10 randuri din una din scrieri e fals introdus mai tarziu de calugarii care au pastrat si recopiat documentul si asta e stiut inca din sec 19 mileniul trecut).

asa ca pana la dovezi documentate unele povesti trebuie puse sub semn de intrebare. ca de exemplu cea cu porcii. in toata regiunea nimeni nu crestea porci sau consuma carne de porc pe vremea aia asa ca e imposibil ca Isus sa fi vazut turme de porci pe malul lacului galileii. si unde exista un neadevar, sunt probabil mult mai multe. sau aia cu smochinul. smochinul are sezonul lui cand da fruct. si faptul ca Isus s-a enervat ca n-are fruct si l-a blestemat dovedeste ingustimea mintala a autorului care incercand sa arate 'puterea' lui Isus nu face sa arate decat rautate si simt de razbunare. nu cumva vine in contradictie cu 'iubesteti' aproapele, etc., etc.....?

dupa parerea mea vt si nt trebuie luate drept ceea ce sunt: vt o 'soap opera' a unei familii/trib/popor (evolueaza de-a lungul povestii) cu valoare literara si filozofica si limitat istorica - fara prea multe pretentii de adevar istoric - in nici un caz adevar absolut; nt - valoare filozofica. c'est tout.
filozofie+stiinta (pt rac & Honey) - de cico la: 02/09/2005 22:24:22
(la: Stiinta sub microscop)
tocmai aici e marea buba, bresa din stiinta de care cred ca profita azi religiosii "stiintifici"! :))) Ca filozofia ar fi parte din stiinta, deci metodele filozofice sint automat stiintifice, nu? Deci si teoriile idealiste sau metafizice sint stiintifice! Deci de ce conceptul unui Dzeu unic, care-a creat totul in jurul lui, nu e concept ...stiintific???

Orice teorie de-aceasta (cum e creationismul) poate fi in fond considerata STIINTIFICA? Atunci cum mai faci departajarea de stiinta si religie?

Problema eu o vad asa: stiinta recunoaste clar (sau ar trebui s-o faca!) ce e SPECULATIV sau demonstrabil. Speculatia e ipoteza de lucru, cita vreme se investigheaza scenariul facut pe baza ei, in cautarea a ceea ce e de fapt. Daca lucrurile noi descoperite vor contrazice ipoteza arbitrar facuta, teoria e si ea refutata. Dogma e o speculatie pe care TI SE CERE s-o crezi ca atare. Adica nu esti liber sa creezi in paralel alternative, ca esti condamnat (de eretic, pacatos, necredincios etc).

Deci (buba zilei: este creationismul si ...stiintific, sau nu?) cita vreme o teorie precum creationismul (bazat pe Geneza biblica) se mentine in limitele speculativului (ca nu a fost demonstrat) ar putea fi considerat ca scenariu speculativ, stiintific, alternativ al evolutionismului. Chiar daca evolutionismul se sprijina pe mai mult concret (parerea mea). Iar creationismul e inevitabil si-o teorie ...filozofica si stiintifica!

Sinteti de acord? :)

-----------------------------------
"Stiinta evolueaza logaritmic"
(un uom)
#69374 (raspuns la: #69290) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stiinta, filozofie, religie - de Cassandra la: 03/09/2005 15:27:23
(la: Stiinta sub microscop)
Se poate afirma ca exista trei moduri de a explica lumea – religia, filozofia si stiinta. La inceputurile civilizatiei umane, atunci cind cunoasterea era extrem de limitata, probabil exista un amestec de germeni al ceror trei modalitati, dominind gindirea magica de tip primitiv religios.
Stiinta isi are originea in tehnologia fabricarii de unelte si alte mestesuguri. Teoria stiintifica insa, isi are bazele in filozofie. Exista dovezi clare ca stiinta a putut sa apara inaintea filozofiei, un exemplu sint civilizatiile Babilonului si Egiptului antic. Un tratat de medicina egiptean care are o vechime de aprox. 3600 de ani (si care se pare este o copie a unui tratat cu o vechime de peste 6000 de ani) descrie in detaliu examinarea, diagnosticul, tratamentul si prognosticul multor boli.
In Grecia Antica existau deja elemente bine stabilite de traditie stiintifica. Aristotel a contribuit insa cu unul din elementele esentiale ale metodei stiintifice – empirismul.

Religia nu se bazeaza pe logica si nu are nevoie de dovezi faptice, ea este rezultatul imaginatiei si a fanteziei, in plus isi rezerva monopolul adevarului.
Filozofia se bazeaza pe logica si nu sustine detinerea adevarului absolut, in schimb ca si religia nu are neaparat nevoie de dovezi faptice.
Stiinta este o forma sistematica de cunoastere, de cautare a adevarului (foloseste metoda stiintifica ca forma ordonata de investigatie) a caror concluzii se bazeaza pe logica si pe dovezi experimentale. Mult timp stiinta si filozofia au fost inseparabile, dar stiinta moderna care s-a dezvoltat in ultimele secole este separata de filozofie. Filozofia se afla in prezent undeva intre stiinta si religie, uneori este mai aproape de stiinta alteori mai aproape de religie.

Un lucru este cert – cunoasterea stiintifica, desi nu este unicul mod de cunoastere a lumii, este cea mai buna si importanta forma de cunoastere de care dispunem. Stiintele naturale se bazeaza pe un criteriu de progres obiectiv in cautarea adevarului, criteriu care a determinat evolutia pozitiva a stiintei de la Copernic, Kepler, Newton, Pasteur, Claude Bernard si pina in prezent.


judecator = calugar ? - de julixu la: 06/10/2005 01:48:51
(la: Judecatoare actrita de filme porno)
Daca este magistrat asta insemna ca s-a calugarit ?
Ce , voi nu v-ati plimbat niciodata in pielea goala, cu jaluzelele ridicate si geamul deschis ?
Nu faceti sex decit cu partenertul stabil, si numai in pozitia regulamentara mostenita de la strabuni ?
Sau poate va inchipuiati ca persoana in discutie face dragoste prin corespondenta, pentru ca este magistrat.
Aiureli cu ajutorul carora intreprinderile media ne manipuleaza pe toti (cel mai ieftin truc din manual)
Tot scandalul acesta a fost artificial creat de presa si probabil de ceva "prieteni" ai persoanei.
Cu ce este mai rau un magistrat care joaca in filme porno decit, de exemplu, un ziarist beat cui care vomita la un colt de strada si-si baga "carnea" in ea de situatie. Ati vazut cumva vreun scandal izbucnit pe o asemenea tema ?
Eu cred ca oricine are dreptul sa faca ce doreste cu viata sa, iar cel care ii calca in picioare intimitatea trebuie aspru pedepsit.
Un mare fis tot acest scandal.
N-am dreptate ?
---------------------------------------------------------------
Nu traim ca sa muncim ci muncim ca sa TRAIM !
alti oameni de stiinta - de cattallin2002 la: 07/11/2005 14:53:59
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Faraday. In timp ce tinea prelegeri stiintifice, dadea si lectii biblice si cu ochii plini de lacrimi. Cei ce-l ascultau il intrebau daca e bolnav " nu, raspunde Faraday, ceea ce ma umple de tristete este faptul ca oamenii ratacesc asa de mult, fara sa ia seama de acesta carte (Biblia) care poate sa-i calauzeasca."
La Bruyere (scriitor si moralist francez) " eu simt ca un Dumnezeu exista si nu pot intelege deloc ca s-ar putea sa nu existe, sint insa spirite care se departeaza de credinta: aceasta dovedeste ca in lume sint si monstri!"
Goethe "Timpul indoielii a trecut, acum se indoieste cineva de Dumnezeu ca de sine insusi. Despre o multime de lucruri pot sta de vorba numai cu Dumnezeu. Oricit va inainta stiinta, nu va putea trece peste inaltimea morala a Evangheliei. Sint incredintat ca Biblia este cu atit mai frumoasa cu cit o inteleg mai bine. Biblia nu este o carte nationala, ci cartea natiunilor. Ea este o carte care va trai vesnic ..."
Inainte de moarte a marturisit lui Eckerman: " N-are importanta cit va progresa mintea umana in cultura intelectuala, in stiintele naturii, in largime si adincime, ea nu va fi in stare niciodata sa se ridice deasupra demnitatii si culturii morale a crestinismului, asa cum straluceste in Evanghelii."
Liebig, chimist german (1803-1873) " Lumea este opera atotputerniciei si intelepciunii unei Fiinte nesfirsit de superioare. Cunoasterea naturii este calea catre admirarea Creatorului; ea ne da adevaratele mijloace de observare a maretiei lui Dumnezeu."
Kant " Existenta lui Dumnezeu trebuie considerata ca un fapt recunoscut de toti si care n-are nevoie de a fi discutat si dovedit dpdv al rationamentului practic."
Parte din citatul urmator e scris pe mormintul lui: " Cerul instelet in ordonea lui si glasul tainic din constiinta mea ma fac sa spun ca este Dumnezeu. Bine faci ca-ti cauti linistea in Evanghelie, caci ea este un izvor nesecat de adevar"
Copernic: inscriptia de pe mormint, aleasa de el insusi:
"Nu harul lui Pavel il rivnesc eu
Nici iertarea lui Petru o caut.
Ci asa cum ai vorbit tilharului de pe Cruce,
Asa ajuta-mi, Doamne!"
Din filozofii romani, Vulcanescu a fost credincios, mort in inchisoare, despre Petre Tutea am scris, Noica era credincios, fiul lui a devenit mare calugar si duhovnic. Cioran care cocheta cu ateismul era tot timpul deprimat cu tentative de suicid.
#85476 (raspuns la: #85352) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...