camp de cristal exempler

Campul magnetic al Pamantului: ca sa il poti folosi ai nevoie de un camp de intensitate variabila moncher...

"Atractia pamantului, o sursa de energie nefolosita"... De curiozitate, ce studii ai?

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?

Nu cred ca e vorba de batut campii aici ci mai mult, de gandurile normale pe care le are orice cetatsean cand vede anumite rezultate. Sint genul de ganduri foarte simple. Io fac ban si trebe sa-l dau la centru. Centru nenorocitul in loc sa faca ceva bun cu el uite ce face. Face prostii. Deci asta inseamna ca impartind banii prin intermediul centrului e un lucru prost. Ca atare, cel mai bine e sa nu-i mai dau la centru. Gata, ii gestionez autonom. Simplu si la obiect.

Cum spuneam, eu nu vad ca batut campii ci numai ca a alege o cale necunoscand ca exista alte alternative cu mult mai eficiente.

AlexM

Alte surse care bat campii? Mai intotdeauna realitatea este foarte simpla, dar asta nu inseamna ca vom duce lipsa de "conspiracy theories".
Vrei sa-ti dau exemple de alte "conspiracy theories"? am o lista lunga.

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

pa horica!

fefe - cristale din ce - sticla cristal sau cuartz...

Semiramis, bati campii, draga mea! Sau ''zarile'', mai bine zis!

"Parerea cristalului cu care vorbeam a fost ca nu e vorba de inteligenta, ci de reflex, si a adus ca argument cazul pisicilor care incearca sa se agate de orice, daca se afla in cadere libera."

de acord cu cristalul;

Parca m-ai descris pe mine. Cu exceptia paianjenului pe care il prefer raw (sub papuc!) si a motoarelor de avioane, de care se ocupa frate-meu! :o)

Eu nu pot sa simt fericirea decat ca lovitura, numai cand nu ma astept. Si fara motiv aparent, si trece repede. Restul e monotonie cu mici unduiri de curiozitate. Uite o carte faina, doua zile, s-a terminat. Uite un autor excelent, doua zile, s-a terminat. Uite un om interesant, doua zile, s-a terminat. Entuziasmul, nu altceva, explorarea continua, cu dintii stransi. Uite o iubire... eh, aicea... opt ani... si nu s-a terminat!
Si e adanca, si ii multumesc lui Dumnezeu, nu sunt ingrata, vreau insa ceva invers, cu varf, sa zgarie, sa iasa sange, sa doara, sa simt si invers. Nu ura, nu opusul iubirii, opusul lui lin, calm. Puls la deal in loc de batai la vale. Vreau o furtuna la schimb. Oricum nu tine decat doua zile! Ca sa aduc iarasi calmul inapoi si sa ma bucur din nou de el. Si nu vreau sa ma bata viata, ca mi-e frica, dar daca nu ma joc cu ea ma uita.

Filosofia e alta deprindere de a muri, incet. Muzica e o deprindere de a disparea incet. Din cand in cand te revolti si-ti place sa te tai in cioburi, sa scrasnesti din dinti si sa pui lumea cu capul in jos, sa-i vina ameteala, sa se clatine si ea un pic, sa curga pe la colturi, ca o lipesti tu la loc, si iti pui si plasturi si pielea se face loc unde te-a taiat. Dar a fost altceva, te-a insamantat unde te-a taiat, a umplut o destramare. Frumoasa cicatrice...
Si tare am mai batut campii. Stii de ce? Ca am cautat un raspuns si n-am putut sa-ti dau ceva incantator. Ca eu am privit mugurii si au trecut alea doua zile, ca vor trece doua zile de la mesajul asta si nu stiu ce o sa mai spun atunci?
Realmente cred ca m-a pus in cel mai mare trouble conferinta ta si de cand a aparut m-am tot gandit sa-ti arat ceva incantator dar altfel, cu buzunarele intoarse pe dos, acolo unde nu s-a uitat inca nimeni. Si iarta-ma ca n-am... decat aceleasi explorari.

Ce spui de un cristal de ametist care sa-ti alunge depresia? s.au de un cuart roz care sa-ti absoarba durerea sufleteasca si sa.ti preia incarcatura sufleteasca?

Sunt soriceii de camp banali (cred ca toti se ridica in doua labute, doar ca eu nu am vazut soricei de camp decat acolo)

aa, popandai :)

zaraza

... pentru orice oras, suspendat sau nu, de cristal mat sau de arama, poftiti brevetul:

ne cam multumim cu putin, vad. adica de ce sa stam de vorba cu Carreras, in timp ce pe Bizet doar sa-l fredonam prin locuri aiurea? eu propun ca in Amberleea sa putem iesi la o limonada cu Beethoven (Titanul si cu mine la o limonada, in fata unui camp de regina noptii, pe muzica de Lhasa - ar fi ceva), il putem chestiona pe Mozart cam cum a fost pana la urma faza cu Salieri si daca a auzit de un ceh pe nume Forman care i-a facut film; extindem sfera : astfel, eu as putea sa ii spun Ingridei B. cat de minunata a fost in Spellbound si sa o intreb la urma, sagalnic, daca nu cumva Aimez-vous Brahms? ; va dati seama ce ar insemna sa bei cafea cu Orson Welles si sa ii spui ca pana la urma, Rosebud e cel mai fain nume pentru o amintire, sa te intrerupi putin pentru ca tocmai trece Mihail Sebastian pe trotuarul de vizavi.

voi pe cine ati vrea sa cunoasteti dintre cei care nu mai sunt?

Ura dragutza mea, taranu e la camp...
Daca 4L, 3S, 2Z sau Marilena de la P7 sau Arizona dreamin sunt pe cat de bune pe atat de adevarate, acum cand Groapa Marianelor isi arata adevarata adancitura departand un mal de altul ce pot sa-ti mai spun? uite la moshu un umeras pa care sa poti sa suspini cat te-o lasa lingoarea numa sa nu dai drumu la vreun potop ca n-am facut arca (barca). io nu spui ca uni e mai destepti ca altii sau ca uni e mai prosti ca altii (bate-ma la regulile gramaticale ca sa ma invatz minte) da parca olecutza de temere tot sa mai egzista, adica: intre ceea ce canta BUG Mafia si ceea ce fac multii adolescenti nu mai sunt diferentze; tentatzia fructului oprit si spaima de a nu fi izgonit din cauza de mar sa bate de cap la cap de zici ca se vrea lama altoita da Cordoba. pana ma mai adun de prin oaze ia uite recomandare pentru moshu tau: Intoarcerea omului zar si apoi Omul zar si daca mai face spume la gura dupe dam si cu Lolita dupa el...ca doar trebe sa-l potolim sa se astearna pa un fagas (sau poate pa un farash). Hai pa ca ma asteapta dushu'

ura fetitza mea, taranul e pe camp....campul n-are colturi multe, ca sa nu stea sa-l asculte...foaie verde busuioc, dau cu capul, coltul ioc...

sa dau foc la camp?
nu cred ca e scapare dar am crema din aia faina. ne dam cu ea pe piele si ne vor manca cu scarba.

P.S. de unde vine razboiu'? din deal sau din vale?
ca daca e din vale... e ai nostri care vin flamanzi de la coasa!

stai ca am decodificat ce zice in globu' de cristal! nu e canibalii! e doar lulu si clonele lui! are ce are cu maan. creca i-a stat in gat.

Oamenii din alte timpuri,in antiquite ,oamenii s-au atasat foarte mult de cristal,considerind cristalul ca pe un talisman,avind in acelasi timp puteri miraculoase si oculte.
Era utilizat ca un fin curativ,magic,divin,metafizic si credinta eterna.
In perioada epocii din virsta mijlocie,pudra de cristal avea utilitate foarte mare in medicina (inlatura febra,oprea dysenteria...Egiptenii utilizau cristalul in unele terapii de vindecare rapida...bilbàitul,stresul,frica.
Evident Cristalul este utilizat in zilele noastre cu aplicatile moderne(tranzistori,transmisii spatiale,contactul cu lumea inconjuratoare,bijuterie,moda,suvenir...etc.

Personal eu consider cristalul ca una din minunile naturii (apa divina purificata de Dumnezeu)intermediar intre vizibil si invizibil,simbol de credinta ,fericire iubire si puritate.Vechi traditii considerate ca legende...
Posesorii de cristale uriase pot comunica cu Dumnezeu.
Altii spun ca prin intermediul cristalelor se poate patrunde intr-o alta lume,departe de rautatea si ipocrizia cotidiana.

Virsta cristalului nu poate fii determinata,dar daca ma intorc putin in timp ,pot sa trag concluzia,ca aventura cristalului a inceput o data cu perioada epocii de piatra.
In acea epoca omul a folosit cristalul in batalia pentru existentza.
Cioburile de cristal si cioburile de silex aveau o mare cautare de catre populatiile bastinase.
Cristalul fiind folosit chiar si in bataliile tribale,armament rudimentar,aruncat cu prastia,utilizat ca un cutit,arme utilizate chiar si la vinatoarea de mamuti.
In fine de-a lungul timpului,cristalul a devenit o piatra magnifica,utilizata in medicina,magie,comunicatii,bijuterie si industrie.

Aluat de ecler sau Pâte à choux

120 ml lapte
120 ml apa
5 gr sare fina
( gr zahar cristalizat
110 gr unt inmoiat la temperatura camerei
140 gr faina
5 oua
zahar pudra fina

intr-o oala cu fund gros se pun laptele, apa, zaharul cristal, sarea si untul; se aduce la fierbere

se ia de pe foc si se varsa in ploie faina, amestecand cu o lingura de lemn;
se re-pune pe foc, amestecand cca 1 minut

se muta aluatul fierbinte intr-un saladier si se adauga oule unul câte unul, in timp ce se amesteca energic cu un batator, pana ce aluatul devine lis si omogen

se pune aluatul destul de moale intr-o punga cornet si se fac gramadutze rotunde sau lungi (ecler) pe o tava de cuptor acoperita de hârtie sulfurizata (da rezultate mai bune decat tava unsa cu ulei)
se presara cu zahar pudra si se coc in cuptorul deja incalzit prealabil (220°C-termostat 8), cca 15 minute, apoi se reduce incalzirea cuptorului la thermostat 6 (190-200°C) si se mai coc alte 15 minute

IMPORTANT : in tot timpul coacerii la cuptor, usa cuptorului se mentine deschisa putin (exemplu : cu coada unei furculitze), pentru a lasa sa iasa excesul de vapori de apa

cand s-au racit, se taie in doua si se umple cu crema de vanilie, frisca, etc

Povestea evreilor din Iasi, dupa batranul Finkelstein

Felul in care Romania incearca sa se impace cu propriul trecut, in special in chestiunea Holocaustului, revine in atentia presei internationale printr-un reportaj usturator al reputatei Agentii Reuters, referitor la trecutul, prezentul si viitorul comunitatii evreiesti din Romania. Pornind de la povestea batranului evreu Leizer Finkelstein din Iasi, „caruia ii place sa bea bere rece si sa spuna glume cu evrei“, dar care-si aminteste chinurile prin care a trecut in urma cu 60 de ani, cand a fost fortat sa „bea urina“ intr-unul din „trenurile mortii“ ale fostului regim Antonescu, articolul cu pricina ajunge la concluzia ca, desi incearca sa-si curete imaginea renuntand la simbolurile fasciste, Romania a facut putine pentru a dezvalui adevarul despre rolul sau in Holocaust.
Reuters il citeaza pe Finkelstein, in varsta de 79 de ani, amintindu-si ca, „la 17 ani, cand ma urcam pentru prima data intr-un tren, era un tren al mortii... Acum beau bere, dar atunci beam si urina“. Personajul este prezentat drept unul dintre putinii supravietuitori ai deportarilor in masa si ai pogromurilor organizate de regimul Antonescu impotriva evreilor din Romania. Batranul povesteste cum, intr-o dimineata de duminica, in iunie 1941, soldatii romani au intreprins un raid in cartierul evreiesc din Iasi, fortandu-i familia sa-si paraseasca domiciliul, alaturi de alte mii de evrei, la sectia locala de Politie, unde-i asteptau ofiteri SS. A doua zi, toti au fost ingramaditi in vagoanele inchise ermetic ale trenurilor ce urmau sa-i transporte in Transnistria: „Cine a avut ideea sa faca astfel de camere de gazare, fara foc sau fum, nu-mi pot imagina“, comenteaza Finkelstein, precizand ca el si cei 22 „colegi de vagon“ care au supravietuit transportului, din totalul de 120, au fost fortati sa sape groapa comuna in care sa-i ingroape pe ceilalti, pe un camp din apropiere de Iasi.
Peste 10.000 de evrei din Iasi, continua Reuters, au fost ucisi in trenurile mortii, multi altii pierind in lagarele de concentrare si munca silnica din Transnistria. Agentia citeaza Enciclopedia Holocaustului, potrivit careia aproximativ 420.000 dintre cei 750.000 de membri cat numara comunitatea evreiasca din Romania, inainte de razboi, au pierit. In reportaj se precizeaza ca, in timp ce, inaintea pogromurilor, in Iasi traiau peste 50.000 de evrei, orasul mandrindu-se cu 127 de sinagogi, la ora actuala, Iasiul mai numara doar 480 de evrei, majoritatea varstnici, frecventand o singura sinagoga. Liderii comunitatii precizeaza ca, in timp ce „peste 60% dintre noi avem peste 60 de ani si murim circa 20 anual“, nu s-a mai inregistrat o nastere de opt ani.
Profesorul Silviu Sanie, director al Muzeului Evreiesc din Iasi, este la randul sau citat in privinta faptului ca Antonescu, vazut inca de multi romani drept un erou care a luptat impotriva Armatei sovietice, este principalul motiv pentru care Romania este sovaielnica atunci cand vine vorba de impacarea cu trecutul.

Din străinătate

Când tot se-nveseleste, când toti aici se-ncântă,
Când toti îsi au plăcerea si zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-al patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cântă amortit,
E inima mea tristă ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,
Scăldată în cristalul pârâului de-argint,
Să văd ce ei atâta iubeam odinioară :
A codtului tenebră, poetic labirint ;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice soptiri.

As vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală ce undula de flori,
Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică,
Pierzându-si a sa frunte în negură si nori.

Să mai privesc o dată câmpoa-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica soptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadentă a frunzelor, ce freme,
Născură-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da ! Da ! As fi ferice, de-as fi încă o dată
În patria-mi iubită, în lucul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce linistire,
În visuri fericite m-ar duce către nori

Eminescu

Am transformat ce-ai vrut sa faci aici in trist camp de batalie.
Am continuat o gluma de-a lui Papadie, si-apoi ne-am certat cu Tolanici, cum s-ar zice, la tine-n casa.
Acum e drept ca-i cazul sa explic ca amandoi sunt oameni de treaba si ca eu, considerandu-ma la fel, te rog sa accepti scuzele mele, cam tarzii, e drept, dar sincere.
In speranta ca nu te-a necajit prea tare,
Alice