comentarii

camp semantic pentru cuvantul frageda


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cuvantul "ghilimele" nu are f - de Intruder la: 11/01/2006 09:55:33
(la: ":Ati vazut cumva vreo ghilimea?)
cuvantul "ghilimele" nu are forma de singular. stiu ca s-a vrut o gluma dar, totusi...:)
___________________________________
semper idem...
catt.2002: ma citezi gresit/lamurire. - de a399 la: 14/01/2006 18:10:41
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Pe puncte:
I). Ma citezi gresit; nu l-am citat pe Saul si Ionatan (tata si fiu) ci pe David si Jonatan in contextul respectiv. Te rog sa citezi corect pasajele respective:

1. Samuel 18:3 "Ionatan a facut legamant cu David pentru ca il iubea ca pe sufletul lui."
(sunt multe pasaje pe care nu le citez care arata intalnirea lor pe camp, etc)

2.Samuel 1:26 David spune despre Ionatan la moartea acestuia: "tu erai placerea mea; dragostea ta pentru mine era minunata, mai presus de dragostea femeiasca". (nu Saul - care era mort deja- ci David, cel viu spune asta)!!!Citeste tot pasajul 2:Samuel:1 cu atentie!

Evident ca si cand ii spune "frate Ionatane" el compara afectiuna lui Ionatan nu cu dragostea frateasca, ci cu dragostea "femeiasca", deci erotica. Daca ai avea frati sau surori ai intelege ca dragostea dintre frati - in masura in care ea exista - nu este niciodata pe acelasi plan cu dragostea erotica pentru iubita (iubit) sau nevasta!!!!

Chiar in acelasi contex se poate cita un pasaj care se refera la furia lui Saul care ii reproseaza lui Ionatan relatia lui intima cu David, care era interesat sa-i ia pozitia (sa fie urmasul lui Saul la domnie in locul lui Ionatan". Pasajul acesta este 1. Samuel 20:30 "Atunci Saul s-a aprins de manie impotriva lui Ionatan si i-a zis: "Fiu rau si neascultator, nu stiu eu ca ti-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rusinea ta si spre rusinea mamei tale?". Chiar daca nu stii ca traducerile moderne ale bibliei au indicat faptul ca aici expresia "prieten intim" din ebraica a fost gresit tadusa in greceste prin cuvantul simplu "prieten", tot ar trebui sa-ti dea de gandit faptul ca daca ar fi fost vorba de o prietenie simpla parintii lui Ionatan nu ar fi avut de ce sa se simta rusinati!

Eu nu vreau sa interpretez in nici un fel pasajele respective ci doar am vrut sa le citez exact (pasaje care totusi sunt destul de clare); le-am citat ca sa arat ca din biblie poti cita orice pentru a justifica orice. Sunt destule pasaje care spun "sa nu ucizi" dar si un numar enorm de pasaje care indeamna la crima. Sunt pasaje care indeamna la respectarea monogamiei, dar si altele care dau dipozitii directe pentru bigamie sau poligamie. Si asa mai departe.

Sunt destui trogloditi care citeaza biblia in scop politic, numai pentru a justifica prejudecatile existente, ceea ce e incorect. Cum ai vazut si dumneata pe acest site sunt unii care citeaza sloganurile sectelor americane :"not Adam and Steve but Adam and Eve" sau pasajele cu Sodoma si Gomora, fara a avea habar de contextul in care au fost scrise si de semnificatia lor la momentul istoric respectiv.

Nu trebuie sa amestecam religia cu stiinta sau politica; de fapt mi se pare absurd chiar sa folosim biblia ca justificare pentru orice, pentru ca ea contine si lucruri bune si rele, dar am facut corectura necesara pentru cei care sunt tentati sa o foloseasca numai pentru a-i condamna pe altii.


II). Evolutia speciilor este un fapt dovedit stiintific, la fel ca gravitatea si multe alte lucruri. Este o realitate, fie ca esti de acord, fie ca nu. Creationismul este doar o ipoteza lansata de religionisti, ipoteza infirmata de datele stiintifice.

Cand o teorie stiintifica este confirmata in practica, cum s-a intamplat cu teoria evolutiei, societatea umana poate profita enorm prin aplicatiile sale practice. In cazul teoriei evolutiei si implicatiilor sale urmarile sunt imense: de la crearea unor noi specii de cereale care au rezolvat problema foametei in India si multe tari africane, la combaterea unor boli considerate inainte ca fiind pedepse divine, pentru ca nu se puteau rezolva. Intregi ramuri industriale nu ar putea exista daca aceasta teorie nu ar fi acum un fapt stiintific stabilit. Faptul ca dumneata ai alte teorii nu schimba cu nimic lucrurile.

Cat despre creationism, iti ramane dumitale sarcina sa ne arati o singura industrie care functioneaza pe baza "principiilor" religioase respective. Dar te rog sa nu-mi citezi industria turismului de la Lourdes, Nicula si Maglavit unde s-au facut minunile respective, ca asta e alta mancare de peste!

Exista corecturi facute la teoria evolutiei in varianta lui Darwin, dar nu exista nimic care sa nege evolutia ca atare!

III) Exista multi care invoca comunismul ca suprem argument cand "combat " evolutia sau "morala moderna", ceea ce e chiar periculos. Daca comunismul a imbratisat evolutia iar apoi s-a prabusit, nu inseamna ca evolutia nu exista sau ca trebuie sa o condamnam. Comunismul a "imbratisat" si electrificarea; asta nu inseamna ca abia iesiti din comunism trebuie sa spargem toate becurile electrice! Daca in comunism s-au facut canale de irigatie, asta nu a insemnat ca trebuie sa le distrugem! Si totusi din nefericire in Romania s-a intamplat tocmai acest lucru!!! Sistemul de irigatii a fost distrus iremediabil, cu implicatii economice imense! In acest domeniu pentru fiecare prostie facuta exista mii de oameni care suporta consecintele; in cazul acesta e vorba de taranii localnici impinsi spre o saracie extrema.

#100281 (raspuns la: #99648) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mina anina cuvantul mandrie - de mina anina_106 la: 16/01/2006 11:13:15
(la: Mândrie si prejudecata)
mina anina
cuvantul mandrie se foloseste prea des de catre noi oamenii..mult prea des...e un fel de replica intr-o conversatie...i-si pierde pana si identitatea...are atatea trebuinte..noi oamenii ne catalogam drept mandrii mult prea usor...si uneori in prostia noastra nici macar nu stim real ceea ce este cu adevarat...spunem ca nu suntem mandri..ba spunem ca noi suntem mandrii...e o stare de spirit..dupa toane...nu vi s-a intamplat sa va laudati ca sunteti prea mandru pentru a face ceva sau ca nu sunteti deloc madrii,ca lasati de la voi?depinde de context...de avantaje...se poate spune ca acest fenomen e oare calitate sau defect?esti mandru si nu lasi de la tine daca ai dreptate-de cele mai multe ori nu aduce prea multe avantaje...pierzi.Apoi daca in minunatia ta de om se gasesc anumite principii e clar ca nu vei face anumite lucruri pentru a obtine ceva...cred eu ca legatura mandriei cu principiile e foarte legata...si in Biblie scrie ca mandria e un pacat...apoi ca sa traiesti fara a face prea multe pacate e clar ca trebuie sa ai principii...mandria e prea prost folosita de noi..cred ca sunt anumite reactii omenesti care nu au denumire si capata acelasi sens...mandrie...oare e chiar mandrie?sa te certi si sa nu lasi de la tine,fie ca ai ,fie ca n-ai dreptate,nu prea e mandrie...dupa mine e prostie...sa nu faci primul pas in ceva...nu e mandrie...e regula mentinuta in timp...si nu e mandrie...sunt multe lucruri care nu tin de mandrie si care sunt denumite asa...si daca stai bine sa te gandesti oare care este adevaratul sens al mandriei...?e un cuvant care a aparut si el...asa ca sa avem noi cum sa ne denumim cate-odata...mai rar sau mai des...whatever...si faptul ca faci ceea ce vrei ca om cu personalitate ce esti...in alegerile pe care le faci...parerile sunt impartite...unii atesta ca e mandrie cronica...altii ca nu...oare?
Italienii - de emporio la: 26/01/2006 19:42:32
(la: Romancele - neam de curve ??)
Intr-adevar Italienii au lipici la Romance si reciproca e valabila. Toate bune pana aici, ar spune unii...Ei uite ca lucrurile nu sunt chiar asa de roz.
Italienilor le plac Romancele pt ca sunt frumoase, ingenue, usor de cucerit, si mai ales economice,( "ieftin" e un cuvant prea dur)le fac economie bietilor Italieni ca sa le ajunga banutzii pt achizitionarea terenurilor de pe meleagurile noastre la preturi derizorii si de ras de cele mai multe ori. Partea proasta este ca pt marea majoritate a Italienilor ,fetele noastre sunt un fel de Thailandeze, profesioniste, avantajoase si cu servicii complete. Ma doare sufletul!!! Asta este cuvantul care poate sa exprime starea mea de spirit vis a vis de aceasta situatie...spuneam ca ma doare...ma dor toate: mandria de a fi femeie si mai ales Romanca, durerea ca acest sistem din Romania arunca efectiv fetele noastre in bratele disperarii, in asa fel incat sa devina slugi sexuale ale multor occidentali, si nu femei adorate sau iubite. Nu vreau sa ma gandesc care e pretzul pe care-l platesc ele in umilinta, ma ingrozesc la gandul ca multe sunt fragede si pot ramane schilodite sufleteste pe viata(cu exceptia celor "de meserie" dura)...dar asta este o alta latura si nu vreau sa dezvolt acum, tocmai pt ca este prea complexa si necesita o dezbatere ampla. In concluzie: Nu am nimic impotriva relatiilor mixte, indiferent de religie natzionalitate sau orientare sexuala, dar am un cui impotriva celor care se cred privilegiatii soartei si-si bat joc de Romance (chiar si de Romani) tratandu-le femeile ca pe negresele de pe plantatii, pt ca de cele mai multe ori tot ele cad vinovate avand reputatia si imaginea stricata de multe alte predecesoare aruncate tot de acelasi sistem bonlav, in noroi, in vartejul nemilos al pierderii demnitatii de femeie si respectului de sine. Nu intru in amanunte, ar mai fi multe de spus si referitor la diferentele de varsta pt ca multi dintre aspirantii la favorurile Romancelor, au varsta tatilor sau bunicilor fetelor noastre. Pana una alta cele din familiile defavorizate nu au prea au multe alternative, si pt unele chiar echivaleaza cu o sansa o astfel de gaselnitza adica un mosulica cu o masina de o pereche de ochelari, si cativa euroi in portofel sau pe credit card. Multumesc pt atenzie, atat am avut de spus!
pt. toata lumea - de cuget la: 01/02/2006 10:31:57
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)

"Homosexualitatea este o orientare sexuala care consta in atractia sexuala fata de indivizi de acelasi sex; ea mai este numita: pederastie, inversiune sexuala, invertire sexuala" cuvantul "invers"...nu va spune nimic? invers fata de ce ?

"Nu exista dovezi stiintifice care sa demonstreze ce cineva se poate naste cu o anumita orientare sexuala, insa stiinta moderna considera drept posibile cauze ale homosexualitatii urmatoarele: cauze genetice (o mutaţie genetică mostenită), efectul hormonilor prenatali (sau surplusul de hormoni masculini sau feminini), cauze neurologice (un dezechilibru chimic la nivelul creierului) sau cauze psihologice. Unii psihologi considera ca homosexualitatea este un comportament deprins mai tarziu, fiind influentat de anumiti factori: o viata familiala intrerupta la o varsta frageda, lipsa iubirii din partea unuia dintre parinti, nereusita de identificare cu parintele de acelasi sex, un conflict nerezolvat în stadiul de dezvoltare psihosocial sau din pricina primei "apropieri" cu tentă sexuală a copilului sau a adolescentului care s-a facut cu o persoană de acelaşi sex. " . toate aceste cauze, cam vorbesc de la sine, ca ceva nu e in regula...si uite ce iese din aceste nereguli!!!!
sau aveti alte pareri despre cauze ? daca ar fi ceva normal, atunci de ce sa mai cautam cauze? cercetatorii astia sunt nebuni si nu au ce sa cerceteze?

#103294 (raspuns la: #103113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fler e un cuvant cam saracaci - de rayro la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Prietenie sau dragoste?)
Fler e un cuvant cam saracacios ca sa descrie momentul respectiv.
Se combina atat de multe lucruri/imprejurari ca ceva banal sa devina special incat atunci cand apare.... pai creca tre sa fii orb de-a binelea sa nu vezi.
E drept ca se intampla rar. Dar tocmai de-asta e asa minunat.
Iar daca n-ai trait asa ceva nici nu ti-l poti imagina.
#104891 (raspuns la: #104883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
luis - de maan la: 02/03/2006 21:29:42
(la: limba romana sau inca limba romana??????)
De ce trebuie sa avem si cool, tare, misto si fain?

fiindca unele chiar fac parte din diferite registre ale limbii si au rolul lor in comunicare.
daca scriu un banc cu un ardelean, am sa-i pun pe seama ‘fain’ in loc de ‘cool’, care-ar suna ca nuca, dupa cum, daca ar fi sa redau vorbele bunicii as ezista intre ‘meserias’ si ‘super-cool’…:(

De ce ne alegem "out fit"-ul si nu tinuta, imbracamintea?
De ce e "trendy" si nu la moda?


Simplu : ‘out-fit’ ori ‘trendy’, ‘casual’ si-altele fac parte dintr-o sfera semantica anume si, dupa ce multa vreme au fost privite ca elemente de jargon din lumea modei, s-au impus prin uz, extinzandu-se.
Sincer, nu ma vad asistand la decat la o parada ‘haute-couture’, nicidecum la una de ‘croitorie-inalta’, ‘de lux’ ... fiindca prima varianta e barbara iar a doua nu acopera partea ‘creativa’ a notiunii din ‘haute-couture’.
Ceea ce vreau sa spun e ca, prin traducere, exista riscul de-a saraci sensul unui cuvant sau de-a-i adauga valente pe care originalul nu le are. In acest moment traducerea va oferi pur si simplu un cuvant nou si total nefolositor care nu poate acoperi notiunea initiala.

De ce e "target" si nu tinta, obiectiv?

fiindca, in parte ‘target’ implica si subiecti umani, trasatura semica pe care nici romanescul ‘tinta’ si nici ‘obiectiv’ nu o au?
#109252 (raspuns la: #108883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ultimul cuvant... - de Ciurea I.L. la: 26/03/2006 11:44:07
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
din comentariul tau, de el se leaga toata perplexisitatea ce ma cuprinde in momentul in care ma gandesc la religie.
Cuvantul e "Stapanului", scris cu majuscula ca doar trebuie respectat (Nu?).
Cum poate o persoana matura sa se supuna unor reguli trasate de altcineva, fara sa se intrebe despre validitatea si oportunitatea acestor reguli.
Uite sa-ti spun care e imaginea ce se creeaza in mintea mea despre religia crestina:
Dumnezeu creeaza omul(a se citii omenirea) si ca sa fie sigur ca asta micu' nu se sinucide, il pune sa respecte niste reguli. Dupa ceva vreme micutu'(a se citii biserica) mai creeaza si el niste reguli. In tot timpu' asta "Stapanul", creatorul il recompeseaza pe micut cand respecta regulile date de el si il pedepseste in momentul in care le incalca, iar pe acelasi principiu micutu se autoflageleaza de fiecare data cand isi incalca propriile reguli.
"Rationamentul" meu era un pic mai lung, dar m-am plictisit....(ajunge si atat)
Sunt singurul care vede ceva ciudat aici?

P.S.: Tin sa mentionez ca, dupa definitiile mai sus mentionate, sunt ateu, dar ma distreaza uneori sa fac pe agnosticul.(asta se datoreaza multitudinii aproape multicolore de credinciosi ce doresc sa convinga pe toata lumea de existenta lui dumnezeu)

viata nu valoreaza nimic fara dreptul de a intelege si de a fi inteles, toate celelalte drepturi deriva din acesta ( referitoar la comunicare si libertate)
#113469 (raspuns la: #113452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt soriceii de camp banali - de zaraza la: 01/05/2006 23:11:43
(la: Pinţele)
Sunt soriceii de camp banali (cred ca toti se ridica in doua labute, doar ca eu nu am vazut soricei de camp decat acolo)

aa, popandai :)

zaraza
#119856 (raspuns la: #119833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvant-cheie - de vania la: 06/05/2006 07:54:19
(la: sa fiu fluture)
cuvantul cheie e "voi cauta"...bravo, cactus-fluture!
rac/horia/marcuse - de irisz la: 06/05/2006 16:49:41
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Rac

M-ai dezorientat total. Textul tau de inceput m-a revoltata putin pt. ca prezinta cateva „secrete” putin puerile dupa parerea mea de a face un cuplu sa REZISTE. (in paranteza nici cuvantul asta nu mi-a placut, daca vorbim de casnicie ca de o legatura care trebuie sa reziste nu mai vorbim de libera algere a doi oameni care fac sa traiasca o legatura fara efort. Dupa mine rezsita omul in inchisoare, dar nu poti sa spui ca rezista pe un camp de flori, alergand in voie)

Apoi, citind pt. comentarii observ sub semnatura ta acel După părerea mea, căsnicie fericită nu există
si incep sa ma intreb in care tabara te afli.

Ca sa-mi spun si eu parerea in 2 vorbe...

Marcuse!
Spui
O casnicie fericita nu e oare atunci cand e intre doi oameni fericiti? :)
Spun, da, ai dreptate si te intreb:
Fericirea este o stare permanenta?
Nu, zic eu ca o evidenta.
Atunci care este deductia logica?
O casnicie fericita nu este o permanenta.

Horia D!
Iti dau dreptate, cred ca punctul pe i este schimbarea desi cu solutia ta, ca amandoi sa se schimbe in acelasi timp si in aceeasi directie nu pot sa fiu de acord. Nu numai pt. ca e evident imposibil de realizat, ci pt. ca probabil tocami asta ar fi incitant, sa vezi ca celalalt s-a schimbat intr-o cu totul alta directie.

Dupa bine nu exista – in timp - casatoire fericita ci in cel mai bun caz casatorie aparent fericita (de care nu prea am pofta).

Suntem oameni, si probabil niste aratari prea complexe pt. a simplifica o casnicie la o reteta universal valabila. In afara de asta traim prea putin ca sa acceptam compromisurile, culorile palid, mancarea calaie si sentimentele tocite cand stim ce inseamnna opusul lor.


latu - de Cri Cri la: 07/05/2006 19:07:59
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Merci beaucoup pentru rabdare.
Acum, ca si clarificare... asta se intampla cand aveam vreo 19 ani si nu prea multa experientza cu iubirea, ce si cum. Unul dintre cei doi era mai mare cu un an decat mine, al doilea, mai mic cu un an. Evident ca nu i-am chestionat cu privire la "antecedentele" erotice... n-am idee cu cat ma surclasau pe mine la experiente ori dimpotriva. Fapt este ca mi se taia respiratia in preajma lor. Nu stiu daca ti se poate taia respiratia "mai mult" pentru cineva si "mai putin" pentru altcineva... cred ca se taie pur si simplu. Si ma simteam "in nori" cu fiecare...
N-am facut comparatii si nici n-am avut impresia ca vreunul ofera mai putin decat celalalt sau... ca ar fi altceva. Faptul ca intr-un fel se completau l-am observat abia dupa ce am renuntat la unul din ei.. Adica nu stiu exact daca se completau.. mie parca imi lipsea ceva. Cu adevarat, ii iubeam pe amandoi. Si nu ca acela cu care am ramas nu-mi oferea tot ce-mi doream eu de la un barbat, dar in inima mea era o rana, o durere pe care nu mi-o puteam inabusi suficient cat sa fiu deplin fericita... Cam asa s-a intamplat.
Am zis eu ca n-as mai face la fel... dar o intrebare exista (si persista): "Ce sanse ar mai fi sa se intample acelasi lucru?".. Am mai "crescut" (doar o impresie; nu cred ca in iubire experientza ajuta) si poate am acum criterii, asteptari.. cine stie?
Sincer, nici n-as vrea sa se intample, si nu din cauza eticii. E... sfasietor.. Da, acesta e cuvantul.
Cine stie.. poate ambii erau "perfect match" pentru mine... doar ca, din pacate, s-au nimerit in acelasi timp. Mda... hai ca incep sa plang.. si sa bat campii :)

Cautand, nu poti gasi mai mult decat asteptand

Sa stii ca n-am "iesit la va'natoare", sunt de acord ca iubirea n-o gasesti atunci cand sapi cu tot dinadinsul dupa ea. "Caut", daca am scris pe undeva astfel, se referea la a nu astepta incuiata in casa. E o asteptare activa, daca pot spune asa. Si nu e tocmai panica, ra'deam acolo... e doar constiintza faptului ca timpul trece... ca eu astept.. ca timpul trece...:) Asa ceva.

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#120944 (raspuns la: #120905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ete ca ma bag si eu sa ma bat..cu gelozia... - de sarsilovici la: 19/05/2006 21:07:03
(la: GELOZIA)
Nu stiu radacina cuvantului, de unde provine termenul si nu ma intereseaza..Nu va scriu din experienta ca nu ati intelege, da arunc si eu cateva randuri...
L-am ascultat zilele trecute pe Ernest Maftei la 'Nasu'...A fost intrebat de gelozie si a raspuns ceva de genul: 'E o prostie daca simt ca nu o pot avea langa mine de ce sa continui...'
Cu toata varsta respectabila pe care o avea mosu si cu scleroza de rigoare, cred eu ca afirma un lucru elementar pentru cei care nu pun la inima regrete, domle daca te place te place ... Dupa...
Si unchesu venea 'de la legat la vie ' si de la munca pamantului...
Sa nu spuneti ca in filme nu e figura taranului cel mai intelept...
Poate gresesc dar intr-un film cu Florin Piersic,...ceva cu domnita Ralu... ii spune lui nea Ernest :'Duduveica ochii cat sarmaua...'pe domnita...
si acu sa revin la gelozie...E accepate doar experientele? Si daca va zic de la mine cu ce va alegeti? Aici suntem sa invatam unii de la altii...
Ase ca de ce sa fim gelosi? Ca nu e punctualitate? Ca suna telefonu? Ca primeste mesaje? Ca vrea sa plece la mama, la tata, la bunica ,persoane cu care nu avem relatii pe care sa ne bazam ca doar sunt neamurile ei..?
mai oamenilor da cum vedeti voi viata asta?
Sa stau cu una pentru ca e desteapta foc si frumoasa si ma place ca-s mascul...?
Nu cred...
Stau cu unul ca are bani si imi cumpara hainute si sunt cocheta si are prieteni cu masini si vile si gratare in curte si mergem in poiana cu jeepul si se fac glume si oamenii se abtin sa-si 'de-a arama pe fata'...
Da unde suntem fratilor?
ce ne dorim? Cat de mult ne trebuie?
asa ca sa nu imi i-au 'ban' sa spun ce vroiam sa spun..
Cred ca gelozia nu e boala..E o simtire de provine din perpetua intrebare:Ieri zicea si simteam ca ma iubeste' Azi o mai fi la fel?
Deci sa ne intrebam tot timpul cat de tari ne sunt simturile..Cum simtim...Cum o simtim cum il simtim..? Deci asta cred eu eu ca in momentul in care nu mai simtim aproape sa discutam si sa renuntam...
daca e usor? E ca dracu...!
De ce sa fim grobieni? Sa ridicam palma?Doamne iarta-ma! Da asa am ajuns...? de ce sa nu acceptam ca el, ea, poate are nevoie de altceva..?
Ne intrebam de ce nu-s multumiti ei partenerii...? Pai de ce? Din cauza de timp..
Am vazut de vreo cateva zile o reclama pe TV KLumea...Cu libelulele...
Ne intrebam cat timp ne acordam sa simtim zi de zi pe el pe ea..?
Intervin atatea probleme care ne obosesc si nu mai avem timp si nici chef si nici putinta de atentie, de sex...
E problema actuala..? E de demult..De cand a fost accepat barbatul ca avand c...e sa guverneze lumea...
Cred eu ca efortul nostru tre sa depaseasca tot ce tine de zilnic: de probleme de serviciu de facturi de bani si sa pastram timp sa ne simtim..APROAPE..Daca nu ne facem timp apar si problemele..
Da ma intreb acu merita sa iertam 'greselile'... Eu zic ca apar cand uitam sa mai simtim..Unele sunt de iertat, altele...?
Decat sa traim mult si prost,ce putem momentan sa compilam, mai bine intens si senzorial...
Si sunt sigur ca am scapat ceva si nu-mi pasa..
Daca as spune uneia ca am terminat faculatea cu 10 ca am media anilor celor 5 , 9, ca-s mare inginer sef peste ceva la o varsta destul de frageda m-ar accepta..?
daca nu ar simti cum simt, ce sunt, cum o simt, ce vreau in viitor... Va fi cumva interesata..?
Sa ne luptam, sa nu dormim , si sa nu fim lenesi in a ne darui clipe alaturi de cine merita....
Cass, am cautat cuvantul in d - de Honey in the Sunshine la: 04/06/2006 02:21:22
(la: Cui ii place filosofia?)
Cass, am cautat cuvantul in dictionar :) multumesc :)

In alta ordine de idei mi se pare gresita interpretarea celebrei fraze "scopul scuza mijloacele" in conferinta asta...
De fapt Machiavelli nu vroia sa dea nici un fel de inteles meschin, toata povestea a pornit de la premiza ca vulgul, poporul, e ignorant si nu e in stare sa ia decizii constructive (care sa duca la binele general, in cazul de fata al diferitelor principate). El (acelasi "bobor") trebuie supus cu forta. Pentru acelasi scop (bunastarea generala) poate fi incalcata si etica comuna, in cazul de fata morala crestina. Si asta doar pentru ca Machiavelli intuia ca politica e o chestiune aparte care trebuie cladita pe legi proprii, complet independente de bine si rau.
De subliniat insa ca sensul teoriilor astora e strict politic, nu trebuie in nici un caz aplicat in alte campuri.
Desigur sunt destui cei care nu prea au habar ce spun cand folosesc termenul "machiavelic".
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
Ca sa primesti confirmarea, t - de mya la: 04/08/2006 21:04:55
(la: spre confirmare in cafenea)
Ca sa primesti confirmarea, trebuie sa scrii in mod constant, pe diverse subiecte, sa nu bati campii pe cat posibil, sa nu te injuri cu altii, sa nu te certi, sa nu fii troll (au aparut mai nou cativa pe aici), sa nu faci glume proaste, intr-un cuvant sa ai bun simt.

Cu cat scrii mai mult si mai des pe mai multe subiecte, cu atat sansele sa fii confirmata vor fi mai mari. Succes!

P.S. Eu am primit confirmarea dupa o luna de scris intens.
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe cuvantul meu, nu am crezut - de rara avis la: 01/10/2006 15:19:33
(la: IUBIRE...!?)
Pe cuvantul meu, nu am crezut vreodata ca cineva poate gandi asa... Cum adica iubire neconditionata?... Pai ce, mi s-au atrofiat neuronii, ca sa nu-mi dau seama ce ma atrage la cel de langa mine sau ce ma face sa-l resping?... The truth is rarely pure and never simple...
bygot - de donquijote la: 04/10/2006 09:22:47
(la: Laude ptr echipa cafeneaua.com :))
inca nu ti-aui cerut scuze ca un om cu bun simt. ai raspuns doar ca un badaran.

m-am saturat sa-ti tot punctez ca nu ajuta. n-ai raspuns niciodata la obiect si n-am timp sa umblu sa caut pe toate conferintele pe care ai umblat.

pct 3 - si religia este o indoctrinare - cata dreptate ai. diferenta dintre religie si comunism e doar semantica. in fapt amandoua promit ceva despre care stiu ca nu se vor putea tine de cuvant (adica mint) si folosesc arma infricosarii ca sa domine masele.
religia si credinta religioasa fiind optiuni personale si intime, poate ne faci un bine si ne scutesti de tampeniile cu care vrei sa ne indoctrinezi? poate pe majoritatea nu ne intrereseaza ideologia ta (dupa cum ai putut probabil sa constati din numarul foarte 'mare' de sustinatori - adica zero)?
nu ne-ai plictisit destul cu ideologia comunista?
macar acuma putem replica si avea si alte opinii.

ps: pentru cultura ta generala, sunt mai apropiat de varsta ta decat a fetei tale si am cunoscut gunoiul comunist. nu toti erau chiar gunoi, unii, foarte putini erau oameni cu bun simt, deobicei pe linie moarta, dar marea majoritate erau opurtunisti, care nici nu credeau in comunism ci doar profitau de el. si-i exploatau si umileau pe altii ca s-o duca ei bine.
Francofonia? - de ondine la: 05/10/2006 22:22:17
(la: Francofonia salveaza Romania)
In sensul strict al cuvantului, nu cred ca sunt prea multe de zis, avand in vedere ca Romania nu este o tara francofona ci in cel mai bun caz francofila.

Daca ne referim la Organizatia Internationala a Francofoniei, este altceva. Desi cladita pe folosirea limbii franceze ca numitor comun, la ora actuala OIF si-a largit mult campul de actiune, admitand tari care nu sunt francofone, ci doar francofile, precum Romania. Nu mai e vorba de considerente culturale sau de ordin lingvistic. Este o decizie politica a unei organizatii internationale, care isi propune nu numai incurajarea utilizarii limbii franceze, ci si, de pilda, ajutorarea tarilor sarace, finantarea de programe de dezvoltare, etc.

Intrebarea ta ma face sa imi reamintesc cat de prost, execrabil, a fost prezentat Sommet-ul de catre presa romaneasca, cu ochii reporterului care prefera sa observe, de la fereastra biroului, problemele de trafic, in loc sa intre in salile de conferinta si sa puna intrebari destepte. Ca dovada, nici pana acum romanii nu au inteles ce rost a avut acest Sommet si cu ce se ocupa OIF in general.

Este trist ca acest eveniment a fost priceput doar ca o incurcatura de trafic . Nu s-a spus nicaieri, de pilda, ca Romania - ca si multe alte tari in dezvoltare - desi cotizeaza in calitate de membru al OIF, primeste de 10 ori mai mult decat da in cadrul acestei organizatii, care este finantata in proportie de 80% de catre Franta. Daca va inchipuiti ca Franta ne cere cine stie ce in schimb, in spatele usilor, va inselati - ea nu are parte nici macar de un minim bun simt diplomatic, in contextul in care i se arunca in fata fara menajamente prioritatea Londra-Washington.

Buna, rea, OIF este totusi o organizatie care ne da mai mult decat ne cere, si care nu ne impune n! criterii de indeplinit, precum UE sau FMI.

Organizarea Sommet-ului la Bucuresti a fost exclusiv decizia Romaniei, nimeni nu ne-a obligat. Odata angajati in acest proces, deh...obrazul subtire cu cheltuiala se tine. Dar trebuie vorbit si de castigurile rezultate, de pilda camerele de hotel la 500 euro/noapte...

Vrem sau nu vrem, modelul francez inca mai are teren la noi: in drept, in arhitectura si urbanism si in multe altele. Dar cultura franceza e una foarte sofisticata, si de aceea foarte dificil de preluat in substanta. Ea nu va putea niciodata sa faca dintr-un cioban un domn, numai pe baza de joben si "merci", tot la fel cum el nici anglofon nu se va putea numi, numai pe baza de "login" sau "teambuilding".

In ce priveste "legendele" despre francezi, cred ca e adevarat ca: majoritatea sunt destul de conservatori (din fericire nu neaparat si vârfurile), anti-americani, nu cred ca foarte orgoliosi (mult mai orgoliosi mi se par românii) inca mai exista romantism si, da, bucataria frantuzeasca este extraordinara, poate cea mai rafinata din lume, si acest lucru spune si el destule.

Francofonia nu salveaza România. Dar nici nu îi face vreun rau. In nici un caz nu poate salva Prostia.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...