comentarii

campul semantic a cuvantului dureri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de nyx la: 19/08/2010 18:05:45
(la: Iluzionism)
"Stii" ala... nu mi-i clar daca introduce o confesiune sau daca transmite-o certitudine.
'zambetul din vitrina' sugereaza lipsa de comunicare dintre protagonisti.
de-ar fi numai geamul, ca obstacol! dar mai e implus zambetul fara viata din vitrina. dintr-o vitrina, doar papusile zambesc acelasi zambet (sic!) pentru toti.
clopotul de sticla sugereaza deja claustrarea, teama din versul urmator, ar fi bine deci daca n-ar fi numita direct, ci sugerata printr-o imagine simpla.

in context, nu reusesc sa prind metafora cu cerul, care, dupa prima lectura imi da senzatia de 'preaplin'. nu stiu de ce s-o leg.

"ne-am intins amandoi pe asfaltul catran"

il scoti pe-ala brusc de sub clopot, cred.
sintagma 'asfalt catran' i-o fortare nefericita, ca sa folosesc un eufemism.

"ne-am intins ... si lumea intreaga crescuse"

i-aici o incongruenta temporala evidenta.
mai mult ca perfectul e folosit eronat in locul perfectului compus.

frumoasa-i senzatia aia de verde, pe care-ai introdus-o fin in catranul urban.
pacat ca ai stricat-o enumerand notiuni din acelasi camp semantic.
as scoate-un termen din ea si-as corupe imaginatia cititorului cu un cuvant parazit, neasteptat, care sa-l zdruncine.
as construi aici bolta poeziei, un element de articulatie.

cred ca asta si incerci sa faci cu casalotul, dar imaginea-i grotesca de-a dreptul.

imi dau seama apoi, citind mai departe, ca legi pestele de burta balenei lui iona.
verbul 'a lepada' folosit aici cu sensul lui de 'a naste', se imbogateste neasteptat alaturi de 'a digera' prinzand ... coproconotatii.
devine evident ca balena aia ne inghite si ne elimina nedigerati undeva.
unde? pai nu prea mai conteaza.
deja-s oribil bantuita de o balena care se caca resturi umane.
pacat de osuarul oamenilor-ingeri.
la care insa nu pot ajunge, din ratiuni pe care deja le-am explicat.



nu-nteleg cum ai putut sa scrii chestia asta.
daca e vreo boala si daca are vreun nume, atunci ai luat-o prin atingere de la batranultragator.
numai el strica metaforele, montandu-le pe esafodase subtiri care le doboara valoarea si alunga subtilitatea pe campii...

ps. poti lasa mai mult ca perfectul acolo, daca scoti 'si'ul. ala are valoare de coordonare si pune actiunile pe acelasi plan.
Mihai B - de laura_ la: 05/12/2005 20:42:01
(la: Smecher,un lucru bun?)
Multumesc pentru link!
Am citit inainte de a posta aceasta conferinta deci... se poate spune ca tema mi-o "completasem" de acasa...
Ideea era ca... poti asimila mult mai mult din cat mai multe pareri practice,din viata de zi cu zi, intalnite ,traite sau auzite si nu doar studiind "campul semantic al mecheriei"
#93024 (raspuns la: #92547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce accesezi cafeneaua.com?
Mi se pare singurul forum decent: cu oameni decenti si subiecte decente:) In cazul asta decent are un camp semantic foarte amplu:)

ce-ai gasit aici?
Oameni talentati si oameni isteti si multi altii neinsemnati, dar aia buni ii eclipseaza (din fericire):))

ce ai pierdut?
Nu mare lucru... daca n-ar fi fost cafeneaua sigur as fi pierdut timpul cu o alta activitate neprofitabila:)

ce ai construit? ce ai daramat?
Nimic, nici nu cred ca mi-ar sta in putinta.

care sunt userii tai preferati pentru dialog? de ce?
Imi plac userii care imi pot da ceva, cu ghilimelele de rigoare. Adica de la care invat. Si ca sa fie chiar preferati, tre' sa mai aiba si un simt al umorului sanatos.

pe cine nu agreezi? de ce?
Nu agreez trollii, hiperactivii, irascibilii, paranoicii si prostii.

este ceva aici unde nu gasesti in viata ta reala? este ceva asemanator?
Cineva vorbea de o concentratie de oameni talentati, frumosi si destepti:) Sunt de acord, daca as iesi pe strada probabil comunicarea n-ar fi la fel de usoara. Simpatiile si antipatiile insa, sunt la fel ca in viata reala.

cafeneaua bate viata, filmul, cartile?
Viata nu, mi se pare exagerat. Cu siguranta a batut multe filme si multe carti.

pe cafenea te consideri un invingator sau un invins?
Amandoua alternativele mi se par incredibil de lame.

ai vrea sa-ti schimbi nick-ul, sa fii altcineva?...daca ai facut-o, de ce? daca nu, de ce?
Nick-ul meu e fain. Probabil asta e unul din motivele pentru care nu ma clonez. Mi-e teama ca n-o sa gasesc un alt nick care sa-mi placa atat de mult:)

ti-ai rezolvat cu ajutorul cafenelei probleme mici sau mari?
Tot ce se poate, dar nu-mi vine nimic in minte:)

simti nevoia sa trollezi conferinta asta? intrebarile mele iti creaza disconfort?
Nu! Ador chestionarele:)
Nu-mi scapa nici unul.

cum te vezi in oglinda propriilor ochi si cum te vezi in ochii celorlalti?
Oh doamne... ar trebui sa scriu un eseu. Hai ma Intrudere, te-ai gandit mult pana sa ajungi la intrebarea asta?:))

exista ceva ce poate inlocui cafeneaua?
Da, cu siguranta. Dar ar fi intotdeauna "the next best thing":)
lui therev, acuma: - de maan la: 09/01/2008 12:47:38 Modificat la: 09/01/2008 12:50:06
(la: Chirie?)
http://www.paginaloteristilor.ro/forum/showthread.php?t=7191

si un sfat umil: in locul tau as cauta si alte forumuri ca cele din linkul meu.
sunt, pe net, o multime.
numa' sa tastezi LA, inchirieri locuinte sau alte vorbe din acelasi camp semantic.:)

bafta!
#272792 (raspuns la: #272791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poema ta - de oldrembrandt la: 14/02/2008 22:04:37
(la: nenascuta secunda)

face cert parte din campul lexical al cuvantului "pa-te-tic"
tine-o tot asa!


rembrandt
pisi - de proletaru la: 18/09/2008 10:16:17
(la: Nimicuri)
Nu cred sa existe o contradictie fundamentala intre umanitate si morala in genere vorbind. Sunt notiuni apartinand aceluiasi camp semantic.
Dileme exista garla si semne de intrebare legate de fiecare din cei doi termeni.

Totusi, sensul pe care vrei sa il dai ideii de criminalitate legitima (dusmanii tarii, patriei, etc.) este o chestiune separata oarecum de sensul general de morala si umanitate. Este rezultatul unui sir de deductii de tipul, eu-noi-comunitate-societate-valori comune-patrie. Pe parcursul acestor deductii apar si alte sensuri.

Pe de alta parte, faptul ca in numele moralei si a umanitatii se poarta razboaie, se lupta cu terorismul (aia se bat cu perne la televizor in timp ce trupele pacificatoare ii lasa fara resurse sau le casapesc populatia – partea abjecta de care vorbesti) e o alta poveste pe care unii ar fi fericiti sa ne vada ca am inghitit-o cum vor ei. Realitatea e putin diferita. Ne-am cam prins ce e cu teroristii si jurnalistii rapiti (ma refer la jurnalistii romani si la Marele Eliberator), cu motivele pentru care creste pretul petrolului, painii, alimentelor si de ce e “nevoie” de razboaie. Stim deja de ce a “trebuit” sa eliberam bietul popor irakian asuprit de cruntul dictator ce producea arme de ucidere in masa si de ce ne doare in shpitz de colectia de dictatori din Africa sau Asia.

“[…] oare nu cumva cei pe care suntem educati sa/i pretuim sunt de fapt cei mai mari criminali? […]” - nu ne cere nimeni sa ne iubim conducatorii si nici sa ii pretuim. Au trecut vremurile acelea. Traim totusi pe continentul european si aici e voie sa nu iti pretuiesti presedintele. Faptul ca Base face saptamanal bai de multime, cred ca e doar un fetish. Asta il “excita” pe el!

Despre marea “onoare” de a-ti sluji patria ca barbat, am indoieli profunde. As fi curios ce ti-ar raspunde Nastase, Tariceanu sau Videanu la intrebarea: ” care este cea mai mare onoare pe care un barbat o poate avea in societate?” Sa vezi acolo discursuri despre patrie si patriotism care vor incepe inevitabil cu “patria mea…”.
Lorenzo - de proletaru la: 15/09/2009 21:48:52
(la: Suflet pereche)
"Exista doar similaritati si compatibilitati"
"similar" si "compatibil" nu apartin aceluiasi camp semantic. "similar" merge cu "complementar".

"Iubirea e doar chimie pura. Au demonstrat-o deja savantii" - un grup de savanti americani sau aia "de renume mondial"?
cine-s savantii aia?
#481926 (raspuns la: #481573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proletaurule! - de Lorenzo la: 15/09/2009 21:53:15
(la: Suflet pereche)
similar" si "compatibil" nu apartin aceluiasi camp semantic.


Tocmai de aia le-am despartit cu "si".



cine-s savantii aia?


Chimistii: Elena Ceausescu, etc.
#481929 (raspuns la: #481926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de proletaru la: 31/01/2010 17:42:35 Modificat la: 31/01/2010 17:46:09
(la: ...)
...sa nu uitati de soborul de preoti!

numele e o aiureala. "Genius" merge cu matematica si stiintele exacte. poezia are legatura cu sufletul, nu cu ascutimea mintii. cel putin ca simbolistica si camp semantic.
Miha - de Honey in the Sunshine la: 15/06/2010 14:41:53
(la: Canada..)
Premise:

1) comentez in functie de gusturile mele, nu te astepta la obiectivitate;
2) oricine stapaneste bine limba si are ceva de povestit poate sa scrie, dar ca sa scrie bine e nevoie de ceva mai mult.

acestea fiind spuse:

metaforele sunt 1) prea multe si 2) bramburite.

fiordul e rece, gri, inchis, apoi devine incandescent si-ti mai si racoreste privirea. pai e cald sau rece? sau daca trece de la una la alta, de ce nu sugerezi si de ce?

cuprind intr-o clipa panorama orasului si cad intr-un vis mistic
iar am mai avea nevoie de ceva indicii ca sa ne prindem de ce panorama unui oras ar trebui sa fie o viziune mistica.

sunetul vantului ca fumul de tigara e o trecere fara noima de la sunet la imagine.

E tare pustiu intr-un colt al meu unde amintirile salasluiesc
pai e pustiu sau salasuieste ceva acolo?

frageda-i copilarie
e un cliseu si astea-ar cam trebui evitate. daca-i mai adaugi si gingasia si laptele si tot restul campului semantic da impresia nasoala de redundant.

un rezistent parfum de virtute
no comment.
adevaruri - de AlexM la: 11/10/2004 17:48:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
exista unele adevaruri care nu se spun. exista unele adevaruri care dor. exista unele adevaruri de care multi fug. Barbati si femei.
Desdemonovici arata foarte bine ca exista fel si fel de oameni, barbati si femei si cum e chestia cu trasul spuza pe turta lui sau cum trebe sa functioneze carutsa casniciei. Nu aici vreau sa bat. Ci nici macar nu cer un raspuns. Vreau numai sa va povestesc ceva.
Am un vecin. Neamts. Om stilat, politicos, intotdeauna cu un zambet pe buze, intotdeauna aranjat, pus la punct, dand impresia ca are bani destui la dispozitie. Sotia sa este rusoaica. Femeie dragutsa, amabila, pusa la punct, etc. Intr-un cuvant un cuplu ideal.
Intr-o noapte, iesisem afara pe terasa si fumam o tigare. Era noapte, liniste si dintr-o data am auzit o bushitura. Si aud vocea vecinului care-i zicea sotiei: "ok, atunci sa te cari acasa la tine in Rusia, coarda ruseasca ce esti". S-a auzit un planset de femeie, s-a auzit iarasi vocea vecinului care a spus cateva cuvinte pe care nu as dori sa le repet aici si dupa acea s-a auzit cum se inchide usa de la balcon.
Un alt eveniment la care am luat parte a fost acolo unde discutia avea loc intr-un cuplu român-român. Era in 92 , tipul azilant, ea, românca fugita din vremea lu Ceashca pe aici, s-au luat. La un revelion in 93, apare scandalul. Da ce scandal. Dar ce reprosuri si ce mod de a vorbi cu el: "ai uitat din ce jeg te-am adus? Nu ma enerva ca acu ma duc si bag divorts si te pun astia pe avion si te intorci la mata aia proasta si la tot neamul vostru de ordinari din România, etc etc etc".....
....... sint oameni si oameni. Cine suporta ca partenerul sa-i vorbeasca in asa mod, isi merita soarta si nu-i de plans de mila. Cine are un partener care-i vorbeste in acest fel, atunci cu siguranta a facut o alegere tare proasta. Ca o fi el român sau de alta nationalitate, ca o trai in România sau in Gradina Edenului.
Cum spuneam, nu cer de fapt nici un raspuns. Ci as ruga pe fiecare dintre voi sa va uitati in campul propriilor amintiri si de fapt la viata voastra. E usor sa stigmatizezi fie si numai cu vorba. Un singur lucru as dori sa punctez. Pentru Daniela pentru ca ea a deschis subiectul, de fpat pentru ca spre sfarshitul mesajului, de acolo cu "ma umfla rasul" mesajul nu mai este o constatare neutrala ci numai .. parca rabufneste o durere de acolo dar si o bucurie cum ca "io am scapat". Nu vreau sa speculez nimic aici pentru ca nu e problema mea viata Danielei, spun numai cum am perceput mesajul ei. Daniela, take a look around acolo unde esti. O sa vezi ca exista barbati neozeelandezi la fel de nenorociti ca si românii tai de acasa. Dpdv statistic, majoritatea româncelor din diasporã care nu au plecat de acasa cu sotsul lor român, sint in genere casatorite cu strâini si nu cu români si nu stiu zau de unde ai luat chestia cu români care se duc in România ca sa-si ia soatse românce indiferent de motivele pentru care aceshtia ar face acest pas.Desigur ca nu exclud existenta unor astfel exemplare, dar indraznesc sa spun ca o astfel de procedura nu este regula la români ( cum e cazul la turci de exemplu).
In ultima instanta depinde numai de noi si de societatea cu care ne inconjuram, de cercul social in care ne invartim si de partenerul pe care ni-l alegem. Iar aici nationalitatea nu are nici o importanta. Important este individul, omul si aici nu se poate generaliza (vezi "român") si nici macar nu se poate accentua (vezi "din diaspora").

cu stimã,

AlexM
1. Care este cuvantul favorit - de gigi2005 la: 09/05/2005 19:09:20
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit
mami
2. Care este cuvantul cel mai putin favorit
datorie
3. Ce va face placere in mod deosebit
cerul senin si campul inflorit
4. Ce va displace cel mai mult
mitocania
5. Care este injuratura favorita
F...tu-i America ogarului cenushiu!
Ce pushca lui Hector!
6. Ce sunet va place
Sunetul clopotzeilor (nu talanga)
7. Ce sunet/zgomot va displace
picatura chinezeasca
8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati
arhitect
9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului
contabil
10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului.
Not yet! Go home!

s-auzim de bine!
!! - de maan la: 12/12/2005 22:03:35
(la: Scriitorii exilului, patrie de-a-ndoaselea)
Cand zic “cioran” imi reamintesc cararile infundate ale adolescentei tarzii, cand incercam sa ma identific in cutare sau cutare miscare literara au filosofica, sau macar in opera unui anume scriitor.
Pe cioran mi l-a pus intr-o zi in brate, radu, fratele meu intru simtire.
“- bai, fii atent’ la asta si zi-mi cata nebunie din el regasesti in tine!” (ceva asemantor)

rufoasa cartulie era plina de gemul de caise al lui ducu si de multiple semne, menite sa-mi atraga atentia asupra cutarui pasaj … urma, conform intelegerii, sa fac acelasi lucru si sa pictez semnele mele in dreptul fragmentelor care mi-au atras atentia, ca se le comentam impreuna, mai tarziu.

Citeam asa, cartile, la dubla-intelegere, ca sa despicam in zece mii si-un pic, firul ne_lamuririlor noastre.

Eram (sunt?) prea naravas-optimista-n cuget, ca sa am rabdare pentru cioran, dar asa cum am fost invatata, nu-mi puteam permite sa abandonez cartile, o data ce le-am deschis.

Concluzia mea, despre ce scrie omul asta, a ramas aceeasi de-acum 15 ani:
“- braveaza, i-am zis, traieste din plin, manat de dorinta egoista de-a suprima in oameni dorinta de-a respira cu pasiune.”

mi-amintesc de pasajul despre voltaire.
Tocmai citisem ‘lettres philosophiques’ si ‘candide’ si l-am urat pe ciudatul ala care-ncerca sa-mi demonstreze ca n-am inteles nimic din dorinta voltairiana de-a combate fanatismul si lipsa de toleranta si ca bucuria mea, izvorata din impulsul natural de-a urma calea fireasca spre o fericire profund umana, ii alta dovada de prostie!

n-aveam cum resimti drama exilului, pe care reuseam insa s-o traduc la alta scara, prin durerea dezradacinarii de meleagurile copilariei, spre care tanjeam mai mult, pe masura ce inaintam in varsta.

cat priveste drama cealalta, a scriitorului, a reusit sa ma convinga ca n-am/ nu voi avea niciodata nimic de transmis si ca a scrie e perversiune cu sine, intr-un mod cu mult mai vulgar decat gestul fizic, intrucat se petrece-n vazul lumii.

atunci am distrus cele cateva revistute scolaresti in care cineva-mi publicase versurile si n-am mai scris de-atunci decat pentru mine.
de-atunci insa-l si detest pe cioran, desi nu de la el am aflat, putin mai tarziu, ca ‘a vorbi’ nu-i tot aia cu ‘a gandi’, si cu-atat mai putin cu ‘a crede’.
octogenarul frant intre-ntrebari cu raspunsuri negre, a gasit destula putere/slabiciune, sa se umileasca-n pasiuni fizice catre-o femeie cu cativa zeci de ani mai tanara, suficient de superficiala, un fel de emma bovary a epocii ei.
acela care mi-a amarat tineretea cu trei citate, sfaraia constant-umilitor de …‘iubire’, reducand la un scancet erotic sleampat, de mosneag decrepit, tot ce scrisese pana atunci.

Iti trebuie, fara-ndoiala, niste creieri, ca sa poti suci minti si sa sochezi cu adevarul tau cel de nimeni gasit, care se le para celor flamanzi suprema revelatie … atat de flamanzi aceia, si vorbele atata de socante, incat nimenea nu va mai avea suflu sa se-ntrebe de ce pana la el n-a egzistat unul care sa traga de sfoara unor atari concluzii?
Raspunsul ar putea fi simplu.
Cand vorbeste, heidegger iti pune mintea la lucru, te sleieste intelectual, nu ti-arata limita ci te obliga sa te lovesti cu ea-n cap- adevarul lui ‘a fi’ nu-i pentru toata lumea, ci pentru-acela care poate-ajunge pana la el.
Asta nu face concesii – daca nu poti, sezi acasa, la capsunile tale cu frisca si la revista existentialista ‘elle’!
Cand vorbeste cioran, adevarul esential (cica!) ti-e, prosteste, la-ndemana.
Si-asta ar putea fi (cel putin) un renghi jucat de-o minte ascutita unora cu mult inferioare.

Asa gandeam atunci…
Ca sa-mi construiesc o parere noua, ar trebui sa-l iau de la capat pe cioran, cum am facut cu-atatia altii.
N-am pretentia ca l-am inteles.
Din pacate, pana cand nu ma va deranja cumplit ideea ca l-as putea nedreptati, raman la vechile concluzii.
Mea culpa pe mai tarziu, cand (doamne-ajuta) m-oi intelepti.

Am sa rog sa-mi fie scuzata forma de a va anunta doar la sfarsit, autorul acestor randuri,
io una deja-mi zambeam in musteti, savurand clipa cand, amintindu-mi autorul, voi arata cu degetul spre plagiator.: )))
multumesc pentru citate, ca si pentru modul elegant de-a ma fi manipulat.

stiind ca numele de Cioran poate atrage deasemenea antipatii sau retineri
de-aceea am facut paralela absolut cretina cu martin heidegger.
daca nu esti capabil sa construiesti un sistem filosofic bine inchegat, sau o structura romanesca cu dichis, tinde macar sa fii panait istrati si te vom respecta pentru ceea ce vrei sa devii!!!!

am dorit ca nimeni sa nu-si refuze o astfel de lectura, in special cei pentru care cuvantul este important.
cuvantul e important atunci cand reflecta adevaruri cu scop de-a construi, pentru ca numai asa poate trece de liziera vorbei, in fapte.
Si mai e important daca te trimite la intrebari, incitandu-te sa gasesti singur raspunsurile!

Altfel batem campii, divagand grotesc, asa cum fac eu acuma si de-obicei.

Filosoful propune adevarul sau, romanicerul ofera si el un posibil adevar dar nici unul nu zice “Asa se face ca a trebuit, cu buna credinta si cu pareri de rau, sa te supun acestei lectii de perplexitate.”.
Ca sa vezi cine vorbeste despre sarlatani!
Din sfera lui, cioran decide ca omenirea trebuie sa-l asculte, ca EL STIE, ca el e deschizatorul de pleoape!!!!

ca pana si-n sarlatania intelepciunii se afla mai mult adevar decat in aceea a activitatii romanciere.
ei nu zau! ca faina-i scuza!
n-a zis flaubert ca ‘madame bovary c’est moi’…?
Ce-o fi vrand mai sincer de-atat?
In plus, a permis cititorilor, sa se regaseasca (sau nu) in acel ‘moi’, nu l-a perorat ex catedra!

Convingerile mele fiind niste pretexte nu am intentia sa ti le impun.
psihologie inversa.
daca n-avea intentia, trebea sa fi scris o poezie!
in loc de-asta, face apologia lui ‘ce m-as mai sinucide’, ca sa traiasca pana la adanci batraneti, spre dezamagirea idolilor lui.


Cioran in acelasi timp afirma: ¨staruiesc in convingeri, precum viermele in fruct¨.
si ti se pare ca-i mare afacere sa nu poti vedea dincolo de adevarul personal?

Nu-l scade, e totusi un filozof studiat in academiile franceze, si e, poate, printre singurele spirite cu adevarat universale care s-au nascut in Romania, citat inclusiv in limbile hispanice sau anglosaxone.

ramane sa deduc ca ce spun spaniolii si englezii e litera de lege si ca la ei nu-s la fel de multi idioti ca la noi.
#94753 (raspuns la: #94618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de Cri Cri la: 07/05/2006 19:07:59
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Merci beaucoup pentru rabdare.
Acum, ca si clarificare... asta se intampla cand aveam vreo 19 ani si nu prea multa experientza cu iubirea, ce si cum. Unul dintre cei doi era mai mare cu un an decat mine, al doilea, mai mic cu un an. Evident ca nu i-am chestionat cu privire la "antecedentele" erotice... n-am idee cu cat ma surclasau pe mine la experiente ori dimpotriva. Fapt este ca mi se taia respiratia in preajma lor. Nu stiu daca ti se poate taia respiratia "mai mult" pentru cineva si "mai putin" pentru altcineva... cred ca se taie pur si simplu. Si ma simteam "in nori" cu fiecare...
N-am facut comparatii si nici n-am avut impresia ca vreunul ofera mai putin decat celalalt sau... ca ar fi altceva. Faptul ca intr-un fel se completau l-am observat abia dupa ce am renuntat la unul din ei.. Adica nu stiu exact daca se completau.. mie parca imi lipsea ceva. Cu adevarat, ii iubeam pe amandoi. Si nu ca acela cu care am ramas nu-mi oferea tot ce-mi doream eu de la un barbat, dar in inima mea era o rana, o durere pe care nu mi-o puteam inabusi suficient cat sa fiu deplin fericita... Cam asa s-a intamplat.
Am zis eu ca n-as mai face la fel... dar o intrebare exista (si persista): "Ce sanse ar mai fi sa se intample acelasi lucru?".. Am mai "crescut" (doar o impresie; nu cred ca in iubire experientza ajuta) si poate am acum criterii, asteptari.. cine stie?
Sincer, nici n-as vrea sa se intample, si nu din cauza eticii. E... sfasietor.. Da, acesta e cuvantul.
Cine stie.. poate ambii erau "perfect match" pentru mine... doar ca, din pacate, s-au nimerit in acelasi timp. Mda... hai ca incep sa plang.. si sa bat campii :)

Cautand, nu poti gasi mai mult decat asteptand

Sa stii ca n-am "iesit la va'natoare", sunt de acord ca iubirea n-o gasesti atunci cand sapi cu tot dinadinsul dupa ea. "Caut", daca am scris pe undeva astfel, se referea la a nu astepta incuiata in casa. E o asteptare activa, daca pot spune asa. Si nu e tocmai panica, ra'deam acolo... e doar constiintza faptului ca timpul trece... ca eu astept.. ca timpul trece...:) Asa ceva.

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#120944 (raspuns la: #120905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Charon la: 27/04/2007 14:18:35
(la: 21 grams)
ghilimelele le-ai vazut? da' cuvantul "motto" iti spune ceva?

filmul l-ai vazut?
da'... aluzia mea cu latina la durerile tale ai inteles-o?

eu recunosc. imi caut modestia. sunt un om ironic, sarcastic, coleric...etc. rau cu alte cuvinte.
tu, ce fel de om esti?

ma prind cam greu, v-am spus, nu ma pricep la ironii fine. eu sunt o bruta care sta si sapa la camp.

"Trebuie sa recunosti ca daca cineva considera ca sufletul cantareste 21 de grame este de presupus ca vede in suflet ceva concret, material." - sa recunosc??
ma lafai in vile si schimb masinile la o luna. am cate un tel.pe care-l schimb la o saptamana iar femeile le schimb in fiecare seara atunci cand imi spal ciorapii!! oare asta te multumeste?:)

eu am detaliat ce am inteles din film,
voi ma luati cu tot felul de kkturi si experimente de care naiba a auzit. ma trimiti la doctori si imi spuneti sa imi caut falsa modestie. dar voi? voi v-ati nascut in purpura? nu stiti sa comentati decat ceea ce intelegeti dar ceea ce intelegeti si stapaniti?
imi plangeti de mila pentru felul cum sunt dar voi va ganditi la voi insiva?

Multumesc de comentarii!
#191584 (raspuns la: #191574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea unei mame - de ramona banuta la: 10/01/2008 13:41:29
(la: durerea unei mame)
stimata doamna

eu o sa incerc sa va raspund la mesajele dvs. nici eu nu am timp sa-mi corectez eventualele greseli. Va doresc sa gasiti poezia erotica si sa va bucurati de ea .
Sunteti o "duamna "in adevaratul sens al cuvantului, putine ca dvs. , dar sunt multe doamne in lumea asta care au probleme si care sincer nu au nevoie decat de spriin.
Cu parere de rau va spun ca imi pare rau ca am postat pe site-ul dvs. povestea mea, pentru ca nu sunteti niste oamnei cu suflet si va rog sa ma iertati daca va jignesc spunandu-va aceste cuvinte dar nu am timp sa citesc rautatile dvs.
Sa va aveti toti parte de iubire si noroc in viata si intradevar "sa va doara in ... cot de durerea altora"
#273326 (raspuns la: #273316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Durerea din degetul mic de la picior" - de cosmacpan la: 21/05/2010 01:51:36
(la: Puzzle - cafenea )
era mult prea usor...pe timpuri cand imi bagam picioarele in toti si-n toate, mai ales in viata asta ca o inghetata de cacao (adica moale, indecisa sau indecenta) atunci sa fi vazut durerea dintre degete (sa bateau pe locul intai degetele din partea stanga a clasei cu degetele din partea dreapta a clasei) ca oftica era intre randurile de la fereastra si cele de la usa (pa randul din mijloc nu era decat cuierul, catreda si puloverele toate)
da acum...acum nu tu o suferinta mai acatari, toate-s numai e-uri, linii trase pe ochi de oglinda, inlocuitori (fara genitori) si cate si mai cate...
poate ca odata si odata, cand o fi sa-mi iau lumea in cap (atata cat mai am) o sa-mi aduc aminte (lecitina sau viagra) si o sa-mi mai bag odata picioarele in masina de mestecat verzaturi si atunci sa vezi durere de la degete pan'la unghiere...
da ce va povestesc io despre unghiile cazute pe camp in urma seceratorilor...ca erau cosasii aia verzi si clacasii aia copti mai diihai ca ciorile iarna de zici ca se scoala pamantul cu toate aripile intr-un mars (sau nestle, sau lion sau chiar si de casa numa baton de ciocolata sa fie)...
de campii as mai campi, dar mi-e teamè c-o-ncolti si cu mica batatura mi se-nalta si de-a dura...
Nici un cuvant nu are magia - de Alice la: 06/10/2003 00:39:08
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Nici un cuvant nu are magia lui "gratis". GRATUIT! Si incetezi sa mai gandesti!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...