comentarii

campul semantic a cuvantului suflet


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de proletaru la: 31/01/2010 17:42:35 Modificat la: 31/01/2010 17:46:09
(la: ...)
...sa nu uitati de soborul de preoti!

numele e o aiureala. "Genius" merge cu matematica si stiintele exacte. poezia are legatura cu sufletul, nu cu ascutimea mintii. cel putin ca simbolistica si camp semantic.
*** - de nyx la: 19/08/2010 18:05:45
(la: Iluzionism)
"Stii" ala... nu mi-i clar daca introduce o confesiune sau daca transmite-o certitudine.
'zambetul din vitrina' sugereaza lipsa de comunicare dintre protagonisti.
de-ar fi numai geamul, ca obstacol! dar mai e implus zambetul fara viata din vitrina. dintr-o vitrina, doar papusile zambesc acelasi zambet (sic!) pentru toti.
clopotul de sticla sugereaza deja claustrarea, teama din versul urmator, ar fi bine deci daca n-ar fi numita direct, ci sugerata printr-o imagine simpla.

in context, nu reusesc sa prind metafora cu cerul, care, dupa prima lectura imi da senzatia de 'preaplin'. nu stiu de ce s-o leg.

"ne-am intins amandoi pe asfaltul catran"

il scoti pe-ala brusc de sub clopot, cred.
sintagma 'asfalt catran' i-o fortare nefericita, ca sa folosesc un eufemism.

"ne-am intins ... si lumea intreaga crescuse"

i-aici o incongruenta temporala evidenta.
mai mult ca perfectul e folosit eronat in locul perfectului compus.

frumoasa-i senzatia aia de verde, pe care-ai introdus-o fin in catranul urban.
pacat ca ai stricat-o enumerand notiuni din acelasi camp semantic.
as scoate-un termen din ea si-as corupe imaginatia cititorului cu un cuvant parazit, neasteptat, care sa-l zdruncine.
as construi aici bolta poeziei, un element de articulatie.

cred ca asta si incerci sa faci cu casalotul, dar imaginea-i grotesca de-a dreptul.

imi dau seama apoi, citind mai departe, ca legi pestele de burta balenei lui iona.
verbul 'a lepada' folosit aici cu sensul lui de 'a naste', se imbogateste neasteptat alaturi de 'a digera' prinzand ... coproconotatii.
devine evident ca balena aia ne inghite si ne elimina nedigerati undeva.
unde? pai nu prea mai conteaza.
deja-s oribil bantuita de o balena care se caca resturi umane.
pacat de osuarul oamenilor-ingeri.
la care insa nu pot ajunge, din ratiuni pe care deja le-am explicat.



nu-nteleg cum ai putut sa scrii chestia asta.
daca e vreo boala si daca are vreun nume, atunci ai luat-o prin atingere de la batranultragator.
numai el strica metaforele, montandu-le pe esafodase subtiri care le doboara valoarea si alunga subtilitatea pe campii...

ps. poti lasa mai mult ca perfectul acolo, daca scoti 'si'ul. ala are valoare de coordonare si pune actiunile pe acelasi plan.
Pentru Paianjenul - de ueit la: 25/10/2004 10:05:38
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"- ce este "sufletul omului" ?... (definitie va rog!...)"

Cuvantul "suflet" provine de la suflare, respiratzie. In antichitate oamenii corelau viatza cu respiratzia (in mod eronat) pe care o considerau o fortza vitala misterioasa. In prezent mecanismul shi rolul respiratziei au fost elucidate, dar oamenii au simtzit nevoia de a completa golul ramas, de a spera ca moartea nu este sfarshitul. Astfel sufletul a devenit un concept abstract, fara corespondent in plan real shi lipsit de o baza logica, prin urmare indefinibil. Se incadreaza daca vrei alaturi de cuvinte ca Dumnezeu, corp astral, energie vitala, etc. Definitzii se pot gasi insa la o analiza atenta se dovedesc a fi intemeiate pe un ratzionament circular.

"- poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului?

- este muritor sau nemuritor?"

De vreme ce este un concept abstract este absurd a vorbi despre caracteristicile lui.

"nu discutam la acest capitol despre sensurile:

suflet = individ, persoana, etc.
suflet = suflare de viata, energie vitala care mentine pulsul inimii, etc....

ci exclusiv despre acea a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana!..."

Se pare ca ai shi dat o definitzie, "a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana".

Pe ce itzi bazazi afirmatzia ca "trupul material" in sine nu poate "defini o fiinta umana"?

Numai bine.
Mihai B - de laura_ la: 05/12/2005 20:42:01
(la: Smecher,un lucru bun?)
Multumesc pentru link!
Am citit inainte de a posta aceasta conferinta deci... se poate spune ca tema mi-o "completasem" de acasa...
Ideea era ca... poti asimila mult mai mult din cat mai multe pareri practice,din viata de zi cu zi, intalnite ,traite sau auzite si nu doar studiind "campul semantic al mecheriei"
#93024 (raspuns la: #92547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"daca afli ca nu exista posib - de maan la: 18/12/2005 15:15:08
(la: Pentru orice problema exista o solutie)
"daca afli ca nu exista posibilitate de vindecare pentru copilul tau..."

durerea m-ar pune in imposibilitatea de-a accepta ca 'nu exista posibilitate'.

"si ca urmeaza un chin intens si lent care duce in final la moarte, ai fi de acord sa iei in consideratie euthanasia ? "

nu-s de acord cu euthanasia decat teoretic si din perspectiva altora.
nu suport durerea fizica si nici gandul ca boala mea ii va incurca pe cei dragi, nepermitandu-le sa-si vada de viata lor.
punct de vedere absolut egoist, intrucat sunt convisa ca aceasta hotarare i-ar procura mamei o suferinta-n plus (fiica ei se sinucide) la fel de mare ca cea pricinuita de moartea insasi.
n-o vad pe mama supravietuind clipei cand doctorul mi-ar administra licoarea ... soporifica.
o vad insa acceptand pana la urma moartea neprovocata, convinsa ca "dumnezeu m-a luat la el" si ca mi-e bine.

desi dorinta de-a ma sinucide (euthanasia) s-ar explica prin dorinta de-a nu-l lega pe sotul meu de-o femeie bolnava, a-mi cere dreptul la moarte i-ar putea ingradi lui dreptul de-a alege.

bolnav sa fie el, n-as putea acepta sa nu mi se permita sa-i stau in preajma, sa mi se ia dreptul de-a iubi pana la sfarsit, dreptul de-a spera pana la capat.

ce-as face daca in ziua urmatoare mortii lui as afla ca s-a descoperit leacul si ca ... cine are dreptul sa-si ia viata in numele iubirii pe care-o poarta celorlalti, condamandu-i la o viata plina de intrebari?
daca n-am facut totul? daca ar fi trebuit sa mai asteptam ...?

nu, rsi, daca dumenzeu ti-a dat raul trebuie sa lupti cu el pana la capat.
daca trebuie sa infrunti durerea atunci probabil ca asta-i lectia pe care-i musai s-o inveti in viata asta si, refuzandu-ti-o, te autocondami.

de m-as imbolnavi de cancer si sotul meu m-ar parasi as suferi si poate-as muri din asta, inainte sa ma ucida boala.
l-as intelege si nu l-as condamna.
dupa cum daca m-ar tine de mana din propria lui vointa, as muri fericita stiind cat sunt de iubita.

Nu sa o accepti, numai sa o consideri ca o optine pentru a scuti o fiinta draga de chinuri inutile ?"

neputand-o accepta, nu vad cum as putea-n acelasi timp s-o consider optiune!!!!

in prima mea interventie n-am vrut sa demonstrez decat ca moartea e problema omenirii, ca si nasterea.
restu-s simple consecinte pe care le complicam pierzandu-ne-n filosofii.
altfel de ce am mai bate campii despre tampenii ca 'sufletul este nemuritor'?

asta-i PROBLEMA: "ne nastem spre a muri" iar solutia e-n "traieste clipa" inainte ca o nenorocire sa ne-arate ca pan' sa ni se-ntample ne-am vanturat degeaba prin lume.
#95778 (raspuns la: #95727) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este cantecul - de alex andra la: 26/02/2006 07:02:27
(la: joc)
"Lost without music in a world of noises"

Intrebare: Ce este cantecul?
Raspuns: Cantecul este cuvantul sufletului si sunetul spiritului

Ce este mandragora?
#108182 (raspuns la: #108118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aiyana - de zahir la: 27/04/2006 16:04:28
(la: Ultima zi din viatza....)
De ce atat de multa tristetze in vocea ta, aiyana? De ce se simte atat de multa parere de rau in cuvintele tale? Atat de multa melancolie... E PRIMAVARA... florile incep sa infloreasca... iarba sa ne inunde cu verdele ei crud.. soarele sa ne incalzeasca. Hai sa zambim...poate pentru o clipa doar... poate pentru o secunda vesnica.... hai sa alergam pe campii pline cu flori de camp... Stiu ca ...in sufletul fiecaruia dintre noi va ramane o tristetze... stiu ca in sufletul fiecaruia dintre noi exista unghere ascunse lumii in care ne refugiem hranindu-ne cu amintiri placute... dragi... si clipa revenirii la viatza de zi cu zi este dureroasa... dar.... hai pentru o clipa sa zambim... e PRIMAVARA! E soare....
#119137 (raspuns la: #118996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata...dupa moarte?(2) - de Motzoc la: 06/09/2006 19:43:48
(la: viata...dupa moarte?)
Ioan 11:11-14: Isus compara moartea cu un somn.

Biblia compara moartea cu somnul in peste 50 de versete;
....Cei adormiti in Isus vor invia la cea de-a doua Sa venire;

...Fiintele omenesti nu au nemurirea, numai Dumnezeu o are;

Biblia foloseste de 1600 de ori cuvantul “suflet” dar nu spune niciodata “suflet nemuritor”;

...Mortii nu-L lauda pe Dumnezeu

...Cel care moare nu-si mai aduce aminte de Dumnezeu

...Mortii nu stiu nimic;

Apoc. 22:12: Atunci cand Isus vine, El aduce cu Sine rasplata Sa, care este viata vesnica;

si avem exemplul invierii lui Lazar?ce le-a spus Isus?,,lazar doarme..."





Bygot-[ce-ai scris este adevarat].viata dupa moarte - de oltcit la: 06/09/2006 22:02:00
(la: viata...dupa moarte?)
viata...dupa moarte?(2)
#143607, de Bygot la Wed, 06/09/2006 - 19:43


Ioan 11:11-14: Isus compara moartea cu un somn.

Biblia compara moartea cu somnul in peste 50 de versete;
....Cei adormiti in Isus vor invia la cea de-a doua Sa venire;

...Fiintele omenesti nu au nemurirea, numai Dumnezeu o are;

Biblia foloseste de 1600 de ori cuvantul “suflet” dar nu spune niciodata “suflet nemuritor”;

...Mortii nu-L lauda pe Dumnezeu

...Cel care moare nu-si mai aduce aminte de Dumnezeu

...Mortii nu stiu nimic;

Apoc. 22:12: Atunci cand Isus vine, El aduce cu Sine rasplata Sa, care este viata vesnica;

si avem exemplul invierii lui Lazar?ce le-a spus Isus?,,lazar doarme..."
#143688 (raspuns la: #143607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata...dupa moarte?(7) - de Motzoc la: 14/09/2006 19:45:31
(la: viata...dupa moarte?)
Cuvantul ''suflet''folosit in Biblie se refera la viata unei persoane sau a unui animal.Definitia pe care o da Biblia termenului''suflet''este simpla,logica si libera de filozofii complicate si de superstitii.Dar ce se intampla cu sufletul la moarte?Pentru a raspunde la aceasta intrebare,trebuie mai intai sa intelegem de ce murim.....
Adam si Eva au incalcat legea lui Dumnezeu,devenind pacatosi si au pierdut speranta vietii eterne,deoarece ''plata pacatului este moartea''(Romani6:23).In ziua in care au pacatuit,Adam si Eva au inceput incet,dar sigur sa moara(Geneza3:19,23,24),iar descendentii lor nu au mai fost perfecti.
Ce se intampla cu sufletul dupa moarte,este o alta replica...

- Conform unor opinii, sufletul poate sa existe si ca o entitate separata de trupul material al omului, fiind astfel capabil sa continue sa existe si sa se manifeste (sa gindeasca, sa simta, sa se emotioneze, etc.) independent de acesta si dupa moartea trupului-gazda. Unii merg pina acolo incit sustin ca sufletul unui individ exista de fapt chiar inainte de momentul conceptiei individului... dar nu mai au nici o explicatie atunci cind vine vorba de originea lui (a sufletului individului)... Altii invoca ideea (re)incarnarilor succesive, care si ea presupune pina la urma un start/origine a respectivului suflet.

Fara a ma erija in atoatestiutor, eu insist ca sufletul/spiritul unui individ apare dupa momentul nasterii!... doar in faza in care creierul individului este suficient de dezvoltat pt. ca individul sa fie constient de existenta sa ca individ... doar in faza in care creeierul sau devine capabil sa proceseze (reflecteze, analizeze, sintetizeze) idei... sa manifeste sentimente/emotii... Abia intr-o asemenea faza se poate vorbi cu adevarat de inceputul dezvoltarii personalitatii/caracterului - sufletului/spiritului unui individ.

(...Pentru a evita confuzie in mintea cititorilor acestui comentariu, precizez ca in contextul de mai sus


notiunea de "suflet" nu este sinonima cu notiunea de "suflare de viata"/energie vitala...

referirile facute la functiile creierului vizeaza exclusiv procesele mentale care au de-a face cu personalitatea individului... si nicidecum cele care raspund de restul functiilor fiziologice din organism...

de ce accesezi cafeneaua.com?
Mi se pare singurul forum decent: cu oameni decenti si subiecte decente:) In cazul asta decent are un camp semantic foarte amplu:)

ce-ai gasit aici?
Oameni talentati si oameni isteti si multi altii neinsemnati, dar aia buni ii eclipseaza (din fericire):))

ce ai pierdut?
Nu mare lucru... daca n-ar fi fost cafeneaua sigur as fi pierdut timpul cu o alta activitate neprofitabila:)

ce ai construit? ce ai daramat?
Nimic, nici nu cred ca mi-ar sta in putinta.

care sunt userii tai preferati pentru dialog? de ce?
Imi plac userii care imi pot da ceva, cu ghilimelele de rigoare. Adica de la care invat. Si ca sa fie chiar preferati, tre' sa mai aiba si un simt al umorului sanatos.

pe cine nu agreezi? de ce?
Nu agreez trollii, hiperactivii, irascibilii, paranoicii si prostii.

este ceva aici unde nu gasesti in viata ta reala? este ceva asemanator?
Cineva vorbea de o concentratie de oameni talentati, frumosi si destepti:) Sunt de acord, daca as iesi pe strada probabil comunicarea n-ar fi la fel de usoara. Simpatiile si antipatiile insa, sunt la fel ca in viata reala.

cafeneaua bate viata, filmul, cartile?
Viata nu, mi se pare exagerat. Cu siguranta a batut multe filme si multe carti.

pe cafenea te consideri un invingator sau un invins?
Amandoua alternativele mi se par incredibil de lame.

ai vrea sa-ti schimbi nick-ul, sa fii altcineva?...daca ai facut-o, de ce? daca nu, de ce?
Nick-ul meu e fain. Probabil asta e unul din motivele pentru care nu ma clonez. Mi-e teama ca n-o sa gasesc un alt nick care sa-mi placa atat de mult:)

ti-ai rezolvat cu ajutorul cafenelei probleme mici sau mari?
Tot ce se poate, dar nu-mi vine nimic in minte:)

simti nevoia sa trollezi conferinta asta? intrebarile mele iti creaza disconfort?
Nu! Ador chestionarele:)
Nu-mi scapa nici unul.

cum te vezi in oglinda propriilor ochi si cum te vezi in ochii celorlalti?
Oh doamne... ar trebui sa scriu un eseu. Hai ma Intrudere, te-ai gandit mult pana sa ajungi la intrebarea asta?:))

exista ceva ce poate inlocui cafeneaua?
Da, cu siguranta. Dar ar fi intotdeauna "the next best thing":)
lui therev, acuma: - de maan la: 09/01/2008 12:47:38 Modificat la: 09/01/2008 12:50:06
(la: Chirie?)
http://www.paginaloteristilor.ro/forum/showthread.php?t=7191

si un sfat umil: in locul tau as cauta si alte forumuri ca cele din linkul meu.
sunt, pe net, o multime.
numa' sa tastezi LA, inchirieri locuinte sau alte vorbe din acelasi camp semantic.:)

bafta!
#272792 (raspuns la: #272791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poema ta - de oldrembrandt la: 14/02/2008 22:04:37
(la: nenascuta secunda)

face cert parte din campul lexical al cuvantului "pa-te-tic"
tine-o tot asa!


rembrandt
pisi - de proletaru la: 18/09/2008 10:16:17
(la: Nimicuri)
Nu cred sa existe o contradictie fundamentala intre umanitate si morala in genere vorbind. Sunt notiuni apartinand aceluiasi camp semantic.
Dileme exista garla si semne de intrebare legate de fiecare din cei doi termeni.

Totusi, sensul pe care vrei sa il dai ideii de criminalitate legitima (dusmanii tarii, patriei, etc.) este o chestiune separata oarecum de sensul general de morala si umanitate. Este rezultatul unui sir de deductii de tipul, eu-noi-comunitate-societate-valori comune-patrie. Pe parcursul acestor deductii apar si alte sensuri.

Pe de alta parte, faptul ca in numele moralei si a umanitatii se poarta razboaie, se lupta cu terorismul (aia se bat cu perne la televizor in timp ce trupele pacificatoare ii lasa fara resurse sau le casapesc populatia – partea abjecta de care vorbesti) e o alta poveste pe care unii ar fi fericiti sa ne vada ca am inghitit-o cum vor ei. Realitatea e putin diferita. Ne-am cam prins ce e cu teroristii si jurnalistii rapiti (ma refer la jurnalistii romani si la Marele Eliberator), cu motivele pentru care creste pretul petrolului, painii, alimentelor si de ce e “nevoie” de razboaie. Stim deja de ce a “trebuit” sa eliberam bietul popor irakian asuprit de cruntul dictator ce producea arme de ucidere in masa si de ce ne doare in shpitz de colectia de dictatori din Africa sau Asia.

“[…] oare nu cumva cei pe care suntem educati sa/i pretuim sunt de fapt cei mai mari criminali? […]” - nu ne cere nimeni sa ne iubim conducatorii si nici sa ii pretuim. Au trecut vremurile acelea. Traim totusi pe continentul european si aici e voie sa nu iti pretuiesti presedintele. Faptul ca Base face saptamanal bai de multime, cred ca e doar un fetish. Asta il “excita” pe el!

Despre marea “onoare” de a-ti sluji patria ca barbat, am indoieli profunde. As fi curios ce ti-ar raspunde Nastase, Tariceanu sau Videanu la intrebarea: ” care este cea mai mare onoare pe care un barbat o poate avea in societate?” Sa vezi acolo discursuri despre patrie si patriotism care vor incepe inevitabil cu “patria mea…”.
zarazo - de juli la: 08/10/2008 10:57:42
(la: Nunta (2))
multumesc! Mi-ai adus bucurie prin ceea ce-ai spus...

"Mi-au dat lacrimile cand a inceput sa-si ceara iertare Irina."

:)denota ca nu mazgalesc degeaba.
inseamna ca am atins fara sa-mi dau seama prin cuvant suflete delicate.

rolia
#348814 (raspuns la: #348801) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai si - de alex boldea la: 13/04/2009 07:34:40
(la: Tunelul umed al fericirii)
unde-i sexul? adica, ce se-ntampla cu tunelul? nu se primesc pe site scriituri eroice?

ma gandesc la o continuare cu titlul "falusul falnic" in care sa vorbesti despre cum fericirea nu te mai neaga, dimpotriva, iti patrunde in suflet si ti-l umple... fraza asta era construita fara cuvantul "suflet" initial.

acelasi rezumat care se aplica la toate textele tale: "nimeni nu ma iubeste". schimba foaia. cuvintele mari nu ascund neaparat idei stralucite. or fi bune pentru profa de romana la teza, dar pe mine personal nu ma misca, dimpotriva, ma cam plictisesc.
Lorenzo - de proletaru la: 15/09/2009 21:48:52
(la: Suflet pereche)
"Exista doar similaritati si compatibilitati"
"similar" si "compatibil" nu apartin aceluiasi camp semantic. "similar" merge cu "complementar".

"Iubirea e doar chimie pura. Au demonstrat-o deja savantii" - un grup de savanti americani sau aia "de renume mondial"?
cine-s savantii aia?
#481926 (raspuns la: #481573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proletaurule! - de Lorenzo la: 15/09/2009 21:53:15
(la: Suflet pereche)
similar" si "compatibil" nu apartin aceluiasi camp semantic.


Tocmai de aia le-am despartit cu "si".



cine-s savantii aia?


Chimistii: Elena Ceausescu, etc.
#481929 (raspuns la: #481926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Miha - de Honey in the Sunshine la: 15/06/2010 14:41:53
(la: Canada..)
Premise:

1) comentez in functie de gusturile mele, nu te astepta la obiectivitate;
2) oricine stapaneste bine limba si are ceva de povestit poate sa scrie, dar ca sa scrie bine e nevoie de ceva mai mult.

acestea fiind spuse:

metaforele sunt 1) prea multe si 2) bramburite.

fiordul e rece, gri, inchis, apoi devine incandescent si-ti mai si racoreste privirea. pai e cald sau rece? sau daca trece de la una la alta, de ce nu sugerezi si de ce?

cuprind intr-o clipa panorama orasului si cad intr-un vis mistic
iar am mai avea nevoie de ceva indicii ca sa ne prindem de ce panorama unui oras ar trebui sa fie o viziune mistica.

sunetul vantului ca fumul de tigara e o trecere fara noima de la sunet la imagine.

E tare pustiu intr-un colt al meu unde amintirile salasluiesc
pai e pustiu sau salasuieste ceva acolo?

frageda-i copilarie
e un cliseu si astea-ar cam trebui evitate. daca-i mai adaugi si gingasia si laptele si tot restul campului semantic da impresia nasoala de redundant.

un rezistent parfum de virtute
no comment.
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: