comentarii

cand am plecat din romania am luat cu mine mandria de a fi roman destin


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Am o Intrebare - de Petre Buzoianu la: 13/07/2004 18:44:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din cite stiu eu, domnul Marcel Chirnoaga are cel putin un album aparut in anul 2000. Cred insa ca mai exista si altele. Eu sunt plecat din Romania din 1981, dar paraca parca imi amintesc ca chiar si pe vemea aia exista unul.
Dar asta s-ar putea sa ma insel.
Interesant este insa ca legat de discutia cu studiile fotografilor, din cit imi aminesc, domnul Marcel Chirnoaga a studiat nu grafica ci matematica.
Exista inainte de a pleca eu un grafician la fel de talentat, cel putin in opinia mea, pe care l-am reintilnit cindva prin 82-83 la New York , a ramas dupa aceia pe undeva prin vest si am auzit ca dupa revolutie s-ar fi intors in Romania.
Ma refer la Dan Erceanu Mai stie cineva ceva de el ?
#17770 (raspuns la: #17767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in ce gandim - de cameliaim la: 07/08/2004 18:24:07
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
chestie de optica. In urma cu cativa ani am cunoscut o ardeleanca plecata de vreo 30 de ani din Romania. Am vorbit cu sotul ei la telefon intr-o mai mult ca perfecta romanasi, desi stiam ca are nume get-beget spaniol, l-am intrebat cand a plecat din Romania. Mi-a raspuns: "Niciodata. Eu sunt spaniol" (pentru mai multe detalii-catalan.)
#19305 (raspuns la: #9213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa este! - de mya la: 10/08/2004 12:00:16
(la: Pleznitul peste bot)
Eu si sotul meu suntem plecati din Romania de ceva timp si am trait/lucrat (si calatorit...da' asta nu e relevant in cazul asta) in mai multe tari vestice (Europa si America de Nord)). Nu vreau sa fac pe desteapta...sau sa ma dau mare. Departe de mine asa ceva. Am citit si scris de-a lungul timpului pe nenumarate forumuri romanesti si straine si de fiecare data atat eu cat si sotul meu...am fost socati de marlania si intoleranta romanilor forumisti. Am ajuns sa evitam sa ne mai dam cu parerea...din ce in ce mai mult, preferam sa citim si sa comentam intre noi ca sa nu ne mai pierdem timpul de pomana.

Nu sunt dintre cei care canta in stuna occidentului (tot ce e neromanesc e perfect iar Romania e tara bananiera)...nici vorba! Anomalii exista peste tot, nu exista societate perfecta, clar! Dar nu am putut sa nu facem comparatie intre psihologia romanilor (nu toti desigur insa marea majoritate a celor de pe forumuri) si cea a strainilor (occidentali, ca de ei vorbesc). Procentul de nebuni/complexati/vehementi este cu zeci de procente mai ridicat in randul forumistilor romani decat al celor straini. Strainii nu sunt neaparat mai destepti, mai interesanti (nu ma intelegeti gresit!)- insa sunt foarte politicosi, muuuult mai echilibrati si nu iti sar la beregata instantaneu atunci cand nu sunt de acord cu parerea ta. Poti sa ai pareri diferite si totusi sa discuti civilizat, fara istericale.

Nu mai vorbesc de romanii din strainatate pe care i-am intalnit personal de-a lungul experientelor noastre prin lume. Cu cateva exceptii (au fost, da!) cetatenii romani sunt fooooarte agresivi/intoleranti si colerici in opinii (si din pacate de cele mai multe ori ignoranti si total neinformati). Pur si simplu nu se poate discuta cu ei intr-un mod civilizat. Pe scurt as putea sa zic ca sunt clar complexati, au probleme grave la cap si nu sunt capabili sa poarte un dialog firesc.

Alta explicatie nu gasesc.

o chestiune de decor - de mauna kea la: 13/08/2004 12:29:19
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
va spun de ce nu am plecat din Romania in ideea ca poate o sa va ajute sa va dati seama de ce nu vreti inapoi.
recunosc deschis ca in primul rand din comoditate, nu mi-e clar daca ratiunile mai subtile pe care le voi enumera functioneaza intr-adevar ca si motive sau mai degraba mi-am creat circumstante pentru lene.
am foarte multi prieteni plecati, iar in ce priveste familia as putea spune ca suntem ultima ramura ramasa in tara...am avut chiar inainte de 89 si as avea oricand posibilitatea de a pleca dar am ales sa raman. pentru ca in mod evident cei care reusesc in afara ( social, profesional, material) sunt cei care ar fi reusit si aici, unii dintre ei chiar au lasat in urma situatii frumusele. cu alte cuvinte decorul nu conteaza foarte tare si depinde de gustul fiecaruia, mie mi s-a parut inutil sa o pornesc de la 0 la cateva mii de km mai incolo. Iubesc Londra si o mica insula de pe costa de vest a Italiei, dar nimic nu ma impiedica sa dau o fuga cand mi se face dor. Asa cum nimic nu va impiedica pe voi, cei plecati (si ajunsi)sa dati o fuga cand vi se face dor de Romania. Tot restul mi se pare un sentimentalism inutil sau mai degraba rau controlat.
Cat despre "mizeria, coruptia, lipsa de educatie, etc" din Romania, da, exista si vor exista chiar dupa ce se vor sterge urmele celor 50 de ani, ca in orice tara balcanica. dar cred ca numai cei care vin in Romania special ca sa vada asta (si sa se reasigure ca au facut bine plecand, chiar daca n-au facut mare branza dincolo) nu vad nimic altceva.
doar o parere - de (anonim) la: 25/08/2004 20:24:57
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
muritorilor de rand cred ca le lipseste curajul! cred ca se complac pur si simplu in comoditatea vietii de acasa, singura viata pe care au cunoscut-o. cred ca le jena de un eventul insucces ce i-ar obliga sa se intoarca acasa cu coada intre picioare.

cand am plecat din tara acum aproape 5 ani, nu am luat cu mine decat pasaportul, un cartus de tigari, un cozonac si un geamantan cu haine. Si crede-ma ca nu mi-a fost teama. Cu Dumnezeu inainte, mi-am zis! Si iata ca acum duc o viata pe care demult mi-am dorit sa o am: fara griji financiare, fara teama si incertitudine. Nu spun ca a fost usor, spun doar ca a fost posibil: cu vointa, determinare si incapatanare.

asa ca, stimate SB one , cred pur si simplu ca cei din generatia noastra care au hotarat sa ramana au doua explicatii: ori sunt copii de bani gata care nu duc grija de nimic, ori sunt pur si simplu tematori de necunoscut.

Nu aveti ce face? - de sebycb976 la: 25/08/2004 22:33:29
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
Am dat intimplator pe website-ul acesta, si speram sa citesc ceva interesant, ceva diferit fiind una din primele site-uri peste care dau unde se vorbeste romaneste. Tot ce am gasit e o gramada de oameni in toate firea care nu stiu cum sa faca sa se atace unul pe altul prin mari filozifii si teorii nedezvoltate. Tipic......

Vreau sa stiu, ce conteaza daca unul vorbeste bine Romaneste sau face multe greseli gramaticale? Mai ales cind atacul vine de la unul care se da american si nu poate sa scrie corect "speechless". Este o zicala despre oameni asa, cei care cred ca "My shit doesn't stink". De abia astept sa se ia un destept de faptul ca folosesc zicale englezesti sau ca am greseli de gramatica.

Adevarul este ca sint oameni de proasta calitate peste tot. Sint multi americani pe care nu asi da doi bani, la fel ca si cum sint multi romani pe care nu asi da nimic. Ce conteaza daca unul se simte mai mult danez decit roman? Clar, felul in care se exprima este dispretuitor si indradevar MAIDANEZ , dar fiecare e entitled to their own opinion.

Cu toate ca am plecat din Romania cind eram mic, si intradevar ma simt ca un strain cind merg acolo, am tot respectul si dragostea pentru Romania. Este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa vegetatie, istorie, romanta, si oameni interesanti. De cite ori vorbesc despre Romania am numai lucruri frumoase de zis, si multi prieteni ai mei au vizitat Romania ca urmare la ce le-am povestit. Nu vreau sa aud ca nu stiu cum e Romania, ca nu am crescut acolo. Cit am crescut acolo zece ani, imi aduc aminte numai de stat la cozi pentru pine si carne, si parintii plingindu-se ca nu avem bani si murim de foame.

In acelasi timp, in majoritatea cazurilor de multe ori evit Romanii care ii intilnesc aici in America pentru ca de obicei sint oameni de calitate proasta. Birfesc, sint invidiosi, snobi, cum sa te fure mai bine, lucruri tipice de vremea vechie a comunismului. E o zicala aici care spune ca leadership si success e bazat pe ii ajuta pe altii sa fie mai successful themselves. Vreau sa stiu citi oameni in romania se ajuta unul pe altul. Citi ii fac pe ceilalti sa arate bine in fata sefilor sau alte persoane? Citi muncesc din greu sa faca compania lor sa arate bine si sa faca bani cu toate ca poate ei nu primesc mult din asta? Eu nu cred ca multi, pentru ca majoritatea sint prea busy birfindui pe altii si incercind sa traga si ei putin de la asta si de la ala.

Am intrat in citeva magazine cind am fost in Romania acum un an, dupa zece ani de lipsa. Angajatii citeodata se poarta ca si cum tu ca cumparator esti la cheremul lor nu invers. O sa ia ani pentru Romania sa realizeze ca pentru a se ridica la nivel occidental, trebuie sa devina o societate de consumatori. O sociate unde clienti au tot timpul prioritate, dreptate si li se da totul.

Si pentru cei care se dau superiori ca sint mari-stiti-voi-ce in alte tari, va asigur ca multi din ei abia isi duc zilele lucrind la vreun McDonalds sau mai stiu eu ce si viseaza cai verzi pe pereti. Daca ar fii oameni importanti nu ar avea timpul necesar sa scrie tot felul de prostii prin site-ul asta.

Sint multe lucruri in Romania care aici nu pot fi facute sau vor fi posibilie vreo data. Pentru cei care birfesc Romania atit, si vor sa plece, ca Franta, America sau Germania sint asa paradis aveti mult de invatat. Cel putin in America, fiind singura experienta care o am, munca este pe locul unul. Inanintea familiei, distractiei, sau prietenilor. Cum v-ar place sa lucrati ca multi de aici de la 8 dimineata pina pe la 12-1 noaptea? Nu ma credeti? Da-ti un telefon in New York la una din banci la ora acea si vedeti. Ce conteaza ca ati face peste $100,000 pe an cind nu mai ramine timp sa cheltuiti nimic, sau familie sau orice sa va bucurati de ei?

Lucrurile care fac Romania beautiful sint lucruri simple dar extrem de importate cind nu mai exista. O iesire la plimbare in parc, statul cu prieteni pe o tereasa la o bere, mersul la munte undeva cu un foc si un gratar, fete frumoase una si una.....

Mutati-va in Los Angeles si incercati sa gasiti asa ceva. Iesi-ti la o plimbare sa va dati seama ca strazile sint pustii si numai masini peste tot. Terase??? De unde? Nu exista una. Restul nici nu mai vorbim.

M-am intrebat de multe ori: daca asi avea 12 ani din nou- asi mai face asta o data? Asi mai lasa totul sa vin aici sa incept de la 0? Poate da poate nu, dar e prea tirziu sa aleg. La 23 de ani deja am 7 ani de experienta in a lucra. Cite lucruri frumoase am pierdut probabil lucrind si mergind la scoala in acelasi timp? Cit de important este la 23 de ani sa fiu un senior executive la o banca si sa fac o gramada de bani daca majoritatea copilariei am petrecut-o muncind? De cite ori asi fi putut sa merg in tabara la mare sau la munte? Sau cu prieteni la discoteca? Sa ies la o primbare cu o fata in Herastrau?

Nu ma pling. Am o viata care multi ar da orice sa o aiba. Vreau doar sa exprim, poate intr-un fel nu extrem de clar, ca exista un cost la absolut tot. Intrebarea este, merita costul asta sau nu? Este viata despre a avea un Mercedes si un palat in Florida sau Hollywood ori despre a avea o viata frumoasa si memorii cu totate ca majoritatea timpului nu ai avut bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi?

In concluzie, bucurativa de ce aveti. Multe din lucrurile care voi le aveti, eu no o sa le am niciodata la fel ca si multe care eu le am, voi nu o sa aveti vreodata. Este o realitate a vietii si atita tot. Si cind va ginditi cit de rau e in Romania si ce bine ar fii in alta tara ginditi-va ca multi straini invideaza multe lucruri despre viata voastra....








Just another opinion - de sebycb976 la: 25/08/2004 22:40:56
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am dat intimplator pe website-ul acesta, si speram sa citesc ceva interesant, ceva diferit fiind una din primele site-uri peste care dau unde se vorbeste romaneste. Tot ce am gasit e o gramada de oameni in toate firea care nu stiu cum sa faca sa se atace unul pe altul prin mari filozifii si teorii nedezvoltate. Tipic......

Vreau sa stiu, ce conteaza daca unul vorbeste bine Romaneste sau face multe greseli gramaticale? Mai ales cind atacul vine de la unul care se da american si nu poate sa scrie corect "speechless". Este o zicala despre oameni asa, cei care cred ca "My shit doesn't stink". De abia astept sa se ia un destept de faptul ca folosesc zicale englezesti sau ca am greseli de gramatica.

Adevarul este ca sint oameni de proasta calitate peste tot. Sint multi americani pe care nu asi da doi bani, la fel ca si cum sint multi romani pe care nu asi da nimic. Ce conteaza daca unul se simte mai mult danez decit roman? Clar, felul in care se exprima este dispretuitor si indradevar MAIDANEZ , dar fiecare e entitled to their own opinion.

Cu toate ca am plecat din Romania cind eram mic, si intradevar ma simt ca un strain cind merg acolo, am tot respectul si dragostea pentru Romania. Este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa vegetatie, istorie, romanta, si oameni interesanti. De cite ori vorbesc despre Romania am numai lucruri frumoase de zis, si multi prieteni ai mei au vizitat Romania ca urmare la ce le-am povestit. Nu vreau sa aud ca nu stiu cum e Romania, ca nu am crescut acolo. Cit am crescut acolo zece ani, imi aduc aminte numai de stat la cozi pentru pine si carne, si parintii plingindu-se ca nu avem bani si murim de foame.

In acelasi timp, in majoritatea cazurilor de multe ori evit Romanii care ii intilnesc aici in America pentru ca de obicei sint oameni de calitate proasta. Birfesc, sint invidiosi, snobi, cum sa te fure mai bine, lucruri tipice de vremea vechie a comunismului. E o zicala aici care spune ca leadership si success e bazat pe ii ajuta pe altii sa fie mai successful themselves. Vreau sa stiu citi oameni in romania se ajuta unul pe altul. Citi ii fac pe ceilalti sa arate bine in fata sefilor sau alte persoane? Citi muncesc din greu sa faca compania lor sa arate bine si sa faca bani cu toate ca poate ei nu primesc mult din asta? Eu nu cred ca multi, pentru ca majoritatea sint prea busy birfindui pe altii si incercind sa traga si ei putin de la asta si de la ala.

Am intrat in citeva magazine cind am fost in Romania acum un an, dupa zece ani de lipsa. Angajatii citeodata se poarta ca si cum tu ca cumparator esti la cheremul lor nu invers. O sa ia ani pentru Romania sa realizeze ca pentru a se ridica la nivel occidental, trebuie sa devina o societate de consumatori. O sociate unde clienti au tot timpul prioritate, dreptate si li se da totul.

Si pentru cei care se dau superiori ca sint mari-stiti-voi-ce in alte tari, va asigur ca multi din ei abia isi duc zilele lucrind la vreun McDonalds sau mai stiu eu ce si viseaza cai verzi pe pereti. Daca ar fii oameni importanti nu ar avea timpul necesar sa scrie tot felul de prostii prin site-ul asta.

Sint multe lucruri in Romania care aici nu pot fi facute sau vor fi posibilie vreo data. Pentru cei care birfesc Romania atit, si vor sa plece, ca Franta, America sau Germania sint asa paradis aveti mult de invatat. Cel putin in America, fiind singura experienta care o am, munca este pe locul unul. Inanintea familiei, distractiei, sau prietenilor. Cum v-ar place sa lucrati ca multi de aici de la 8 dimineata pina pe la 12-1 noaptea? Nu ma credeti? Da-ti un telefon in New York la una din banci la ora acea si vedeti. Ce conteaza ca ati face peste $100,000 pe an cind nu mai ramine timp sa cheltuiti nimic, sau familie sau orice sa va bucurati de ei?

Lucrurile care fac Romania beautiful sint lucruri simple dar extrem de importate cind nu mai exista. O iesire la plimbare in parc, statul cu prieteni pe o tereasa la o bere, mersul la munte undeva cu un foc si un gratar, fete frumoase una si una.....

Mutati-va in Los Angeles si incercati sa gasiti asa ceva. Iesi-ti la o plimbare sa va dati seama ca strazile sint pustii si numai masini peste tot. Terase??? De unde? Nu exista una. Restul nici nu mai vorbim.

M-am intrebat de multe ori: daca asi avea 12 ani din nou- asi mai face asta o data? Asi mai lasa totul sa vin aici sa incept de la 0? Poate da poate nu, dar e prea tirziu sa aleg. La 23 de ani deja am 7 ani de experienta in a lucra. Cite lucruri frumoase am pierdut probabil lucrind si mergind la scoala in acelasi timp? Cit de important este la 23 de ani sa fiu un senior executive la o banca si sa fac o gramada de bani daca majoritatea copilariei am petrecut-o muncind? De cite ori asi fi putut sa merg in tabara la mare sau la munte? Sau cu prieteni la discoteca? Sa ies la o primbare cu o fata in Herastrau?

Nu ma pling. Am o viata care multi ar da orice sa o aiba. Vreau doar sa exprim, poate intr-un fel nu extrem de clar, din lipsa uni vocabular romanesc prea dezvoltat, ca exista un cost la absolut tot. Intrebarea este, merita costul asta sau nu? Este viata despre a avea un Mercedes si un palat in Florida sau Hollywood ori despre a avea o viata frumoasa si memorii cu totate ca majoritatea timpului nu ai avut bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi?

In concluzie, bucurativa de ce aveti. Multe din lucrurile care voi le aveti, eu no o sa le am niciodata la fel ca si multe care eu le am, voi nu o sa aveti vreodata. Este o realitate a vietii si atita tot. Si cind va ginditi cit de rau e in Romania si ce bine ar fii in alta tara ginditi-va ca multi straini invideaza multe lucruri despre viata voastra....

Regards,

SCB
#20354 (raspuns la: #19917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Birfa - de sebycb976 la: 25/08/2004 22:45:36
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am dat intimplator pe website-ul acesta, si speram sa citesc ceva interesant, ceva diferit fiind una din primele site-uri peste care dau unde se vorbeste romaneste. Tot ce am gasit e o gramada de oameni in toate firea care nu stiu cum sa faca sa se atace unul pe altul prin mari filozifii si teorii nedezvoltate. Tipic......

Vreau sa stiu, ce conteaza daca unul vorbeste bine Romaneste sau face multe greseli gramaticale? Mai ales cind atacul vine de la unul care se da american si nu poate sa scrie corect "speechless". Este o zicala despre oameni asa, cei care cred ca "My shit doesn't stink". De abia astept sa se ia un destept de faptul ca folosesc zicale englezesti sau ca am greseli de gramatica.

Adevarul este ca sint oameni de proasta calitate peste tot. Sint multi americani pe care nu asi da doi bani, la fel ca si cum sint multi romani pe care nu asi da nimic. Ce conteaza daca unul se simte mai mult danez decit roman? Clar, felul in care se exprima este dispretuitor si indradevar MAIDANEZ , dar fiecare e entitled to their own opinion.

Cu toate ca am plecat din Romania cind eram mic, si intradevar ma simt ca un strain cind merg acolo, am tot respectul si dragostea pentru Romania. Este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa vegetatie, istorie, romanta, si oameni interesanti. De cite ori vorbesc despre Romania am numai lucruri frumoase de zis, si multi prieteni ai mei au vizitat Romania ca urmare la ce le-am povestit. Nu vreau sa aud ca nu stiu cum e Romania, ca nu am crescut acolo. Cit am crescut acolo zece ani, imi aduc aminte numai de stat la cozi pentru pine si carne, si parintii plingindu-se ca nu avem bani si murim de foame.

In acelasi timp, in majoritatea cazurilor de multe ori evit Romanii care ii intilnesc aici in America pentru ca de obicei sint oameni de calitate proasta. Birfesc, sint invidiosi, snobi, cum sa te fure mai bine, lucruri tipice de vremea vechie a comunismului. E o zicala aici care spune ca leadership si success e bazat pe ii ajuta pe altii sa fie mai successful themselves. Vreau sa stiu citi oameni in romania se ajuta unul pe altul. Citi ii fac pe ceilalti sa arate bine in fata sefilor sau alte persoane? Citi muncesc din greu sa faca compania lor sa arate bine si sa faca bani cu toate ca poate ei nu primesc mult din asta? Eu nu cred ca multi, pentru ca majoritatea sint prea busy birfindui pe altii si incercind sa traga si ei putin de la asta si de la ala.

Am intrat in citeva magazine cind am fost in Romania acum un an, dupa zece ani de lipsa. Angajatii citeodata se poarta ca si cum tu ca cumparator esti la cheremul lor nu invers. O sa ia ani pentru Romania sa realizeze ca pentru a se ridica la nivel occidental, trebuie sa devina o societate de consumatori. O sociate unde clienti au tot timpul prioritate, dreptate si li se da totul.

Si pentru cei care se dau superiori ca sint mari-stiti-voi-ce in alte tari, va asigur ca multi din ei abia isi duc zilele lucrind la vreun McDonalds sau mai stiu eu ce si viseaza cai verzi pe pereti. Daca ar fii oameni importanti nu ar avea timpul necesar sa scrie tot felul de prostii prin site-ul asta.

Sint multe lucruri in Romania care aici nu pot fi facute sau vor fi posibilie vreo data. Pentru cei care birfesc Romania atit, si vor sa plece, ca Franta, America sau Germania sint asa paradis aveti mult de invatat. Cel putin in America, fiind singura experienta care o am, munca este pe locul unul. Inanintea familiei, distractiei, sau prietenilor. Cum v-ar place sa lucrati ca multi de aici de la 8 dimineata pina pe la 12-1 noaptea? Nu ma credeti? Da-ti un telefon in New York la una din banci la ora acea si vedeti. Ce conteaza ca ati face peste $100,000 pe an cind nu mai ramine timp sa cheltuiti nimic, sau familie sau orice sa va bucurati de ei?

Lucrurile care fac Romania beautiful sint lucruri simple dar extrem de importate cind nu mai exista. O iesire la plimbare in parc, statul cu prieteni pe o tereasa la o bere, mersul la munte undeva cu un foc si un gratar, fete frumoase una si una.....

Mutati-va in Los Angeles si incercati sa gasiti asa ceva. Iesi-ti la o plimbare sa va dati seama ca strazile sint pustii si numai masini peste tot. Terase??? De unde? Nu exista una. Restul nici nu mai vorbim.

M-am intrebat de multe ori: daca asi avea 12 ani din nou- asi mai face asta o data? Asi mai lasa totul sa vin aici sa incept de la 0? Poate da poate nu, dar e prea tirziu sa aleg. La 23 de ani deja am 7 ani de experienta in a lucra. Cite lucruri frumoase am pierdut probabil lucrind si mergind la scoala in acelasi timp? Cit de important este la 23 de ani sa fiu un senior executive la o banca si sa fac o gramada de bani daca majoritatea copilariei am petrecut-o muncind? De cite ori asi fi putut sa merg in tabara la mare sau la munte? Sau cu prieteni la discoteca? Sa ies la o primbare cu o fata in Herastrau?

Nu ma pling. Am o viata care multi ar da orice sa o aiba. Vreau doar sa exprim, poate intr-un fel nu extrem de clar, ca exista un cost la absolut tot. Intrebarea este, merita costul asta sau nu? Este viata despre a avea un Mercedes si un palat in Florida sau Hollywood ori despre a avea o viata frumoasa si memorii cu totate ca majoritatea timpului nu ai avut bani sa-ti iei o pereche noua de pantofi?

In concluzie, bucurativa de ce aveti. Multe din lucrurile care voi le aveti, eu no o sa le am niciodata la fel ca si multe care eu le am, voi nu o sa aveti vreodata. Este o realitate a vietii si atita tot. Si cind va ginditi cit de rau e in Romania si ce bine ar fii in alta tara ginditi-va ca multi straini invideaza multe lucruri despre viata voastra....
#20357 (raspuns la: #17840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca multi altii - de giocondel la: 30/08/2004 00:14:09
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Si eu, ca multi altii, am plecat din Romania pentru ca am inteles din timp ca sansele de a trai decent in tara natala sunt minime si ca trebuie sa faci prea multe compromisuri.

Am inteles din timp ca probabilitatea de a-mi petrece intreaga viata concentrata pe nivelul supravietuirii si al luptei cu morile de vant este mult prea mare si ca asta nu imi va permite sa ma concentrez asupra dezvoltarii calitatilor mele inerente , ca ma va trage inapoi si ma va aduce probabil intr-o stare de abrutizare din care imi va fi greu sa ies (chiar daca suferinta te invata si lucruri profunde si iti ofera perspective diferite asupra existentei).

Acum sunt rezident in America si nu planuiesc sa imi petrec intreaga viata aici.Planul pe care ca eu si sotul meu l-am facut este sa facem aici banii si sa ii cheltuim cu folos in alte tari de pe planeta, sa calatorim cat mai mult si sa servim pe cei din jur in masura posibilitatilor si puterilor noastre si la un moment dat vom locui un pic si in Romania,de ce nu(cateva luni-max un an pentru ca sotul meu ar vrea sa invete limba romana pe viu)? Asta este planul,multi veti spune ca socoteala de acasa nu se potriveste cu restul povestii.Vom vedea.Pana acum, cu determinare,perseverenta si puritate a motivatiilor, am reusit in tot ceea ce mi-am propus si care s-a dovedit a fi benefic atat pentru mine cat si pentru ceilalti.Am 23 de ani,deci entuziasmul tineretii poate fi considerat un atu in plus.

In Romania nu ma voi restabili pentru ca este o tara care inca fura cel mai de pret dar al omului: demnitatea.Si nu vad sa fie posibila o schimbare esentiala a mentalitatii in urmatorii 100 de ani.



A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.
A cui e vina??? - de (anonim) la: 31/08/2004 18:44:36
(la: A cui e vina ca romanii o duc prost?)
In loc sa se caute vinovatul de ce nu se propun solutii????Cel mai usor e sa dai vina pe cineva, cel mai greu e sa propui ceva.Din pacate cei cu solutiile sint politicieni corupti.Eu sint plecat din Romania de greatza, stau de 14 ani "afara" si am fost in Romania de 4 ori pina acum, de fiecare data am fost nerabdator sa plec.Schimbarea pleaca de la educatie, deci de la noi insine...in primul rind.
Sanatate tuturor!
Costel
Na ca uitasem de scenariu - de (anonim) la: 01/09/2004 11:38:03
(la: Jean de la Strehaia ii povesteste lui Gicu despre filmul Troia.8)
Merci de incredere Jay, dar eu sunt plecat din Romania de peste 25 de ani , nu lucrez in domniul filmului sau al teatrului si la Lumina mergeam si eu acum vreo 40 de ani si mai bine sa vad filme ce rulau incontinuare , ca de , asa era pe vremuri......

Oricum amintiri placute

Poate o sa-i vina vreunui tinar regizor roman vreo idee ceva...

Cine stie

Toate cele bune....

#20762 (raspuns la: #18702) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dubla cetatenie - de Eminescu la: 02/09/2004 05:13:37
(la: Dubla cetatenie)
Draga Adriana, cind am plecat din Romania (pe vremea PCR-ului) era o problema cu renuntarea la Cetatenia Romana si majoritatea celor care plecau din tara li se dadea Pasaport de "Cetatean Roman Stabilit in Strainate".
Diferite tari au regimuri diferite in privinta dublei cetatenii. De exemplu Australia, unde eu traiesc, accepta dubla cetatenie. Nu stiu care sint regimurile altor tari, dar Romania nu te forteaza sa renunti la Cetatenia Romana daca ai si Cetatenia altei tari. De asta sint 100% sigur pentru ca eu am dubla cetatenie Romana si Australiana.
imigratie - de carmen2504 la: 10/09/2004 13:09:46
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Eu am ajuns prin Belgia, desi nici macar o secunda din viata mea nu am banuit ca voi ajunge aici.
Probabil ca aici soarta si-a spus cuvantul.
Si culmea e ca am ajuns aici tocmai cu trei luni inainte de a-mi face bagajele ca sa ma duc in Statele Unite ca sa incerc sa fac ceva studii suplimentare.

Anul trecut in decembrie m-am hotarat sa imi refac viata, desi nici asta nu era in plan. Dar ce sa-i faci, Asa e uneori. Nimic nu e cum ai planuit.
Asa ca am acceptat cererea in casatorie a actualului sot si iata-ma pe meleaguri Belgiene, deoarece el este belgian.
Si bineinteles ca imi este greu. Atat mie cat si celor doi copii pe care i-am luat cu mine.
Noi vorbim deja foarte bine engleza pentru ca eram pregatiti sa plecam in SUA. Insa aici unde locuim se vorbeste flamanda, limba fara de care nu pot nici macar sa fac curat sau sa calc rufe altora.
Bizar, nu? Dar exista reguli si trebuie sa le respectam si sa incercam sa ne integram.
Asa ca mergem toti trei la scoli de limba.
Si desi e greu nu e imposibil. Totul e sa vrei si sa depui un pic de efort.

Si merita, va spun eu.
Totul in jurul nostru este extrem de frumos , lucrurile sunt bine organizate si toti sunt civilizati si chiar foarte binevoitori.
Aici sunt programe speciale pentru cei ca noi, care vin legal sa se stabileasca.
Asa ca nu ne costa mai nimic nici cursurile de limba si nici alte cursuri care vor fi necesare integrarii noastre.
Intr-o seara faceam un calcul cat m-ar fi costat un profesor in Romania pentru trei persoane si m-a apucat durerea de cap. Probabil ca as fi muncit ca sa platesc profesorul si nimic mai mult.

Fiica mea vrea sa devina jurnalist, asa ca oriunde va lucra in viitor, inca o limba straina nu-i va strica. Mai ales ca limba flamanda nu e vorbita de prea multi la ora actuala.

Sper ca am luat decizia corecta si ca le va fi de folos copiiilor mei ca i-am luat cu mine.

In ceea ce ma priveste, deja ma gandesc ce sa fac pe cont propriu pe aici, doarece din cauza ca nu vorbesc inca flamanda la nivel avansat, insa nu imi pot gasi nimic de lucru pe aici, desi vorbesc engleza si franceza curent.
Ce voi face inca nu stiu.
Deocamdata merg la scoala si cercetez piata.

Oricum, e un mare adevar acela ca fara sa stapanesti la perfectie limba tarii in care te afli ai mici sanse sa gasesti ceva de lucru. Bineinteles ca ma refer la un loc de munca care sa fie si remunerat destul de bine, deoarece mai toti care pleaca din tara, pleaca ca sa castige ceva bani si nu doar sa se plimbe.

Pentru mine, acum cel mai important este ca am intr-adevar o familie iar copiii mei sunt fericiti. Restul o sa cladim piatra cu piatra impreuna.

#21623 (raspuns la: #21119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce tie nu-ti place,altuia nu-i face - de immigrantul la: 14/09/2004 19:39:25
(la: Sunt un om Cinstit sau Prost?)
immigrantul
ati procedat corect.daca e nevoie sa mai comentam acest gest,deja ne punem singuri sub semnul intrebarii.nu ati plecat din romania si pentru ca va era scarba de toti cei care ar fi spus ca esti un prost daca dai inapoi ce nu-i al tau?
ce tie nu-ti place,altuia nu-i face...asta e o vorba mult mai grea decat pare...
immigrantul din canada
nu vreau inapoi... - de nasi la: 18/09/2004 04:22:30
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
chestia cu "dorul" ..... e un cuvint atit de complex si fiecare intelege din el ce vrea, asa ca n-o sa incep o discutie pe tema asta.

Dar de plecat din Romania, intr-adevar cred ca toti am facut-o de nevoie. Nevoi materiale, nevoi spirituale, nevoia de implinire - nu le enumar acuma, vorba ceea "cite bordeie atitea obiceiuri" / nevoi. Si in tara in care ne-am nascut nu ne-a fost posibil sa ni le implinim din diverse motive, deci am ales alta tara.

De ce nu vrem inapoi? Pt ca vedem si auzim despre "starea natiunii" si ne dam seama ca nici in prezent nu ne putem satisface acele nevoi in Romania.
Raspuns - de Dantimis la: 25/09/2004 02:54:52
(la: A aparut filmul....)
Nu am incercat sa pun acest film pe un podium, pentru ca ar fi fost foarte relativ, ce-mi place mie s-ar putea sa nu-ti placa tie si invers. Mi s-a parut realist pentru ca nu a incercat sa denatureze viata de zi cu zi in bine sau in rau, asa cum au facut-o multe alte filme romanesti dupa Revolutie, numai pentru a castiga audienta. Filmul prezinta Romania asa cum e ea. M-am bucurat sa vad magazine decente, chiar mall-uri (o evolutie de la alimentarele din comunism unde nu erau pe raft decat conserve de peste), case decente, conditii de viata destule de bune pentru unii, dar si obisnuitele cutii de beton romanesti, badarani, smecheri, batrani saraci, s.a.m.d.

Mi s-a parut destul de bine realizat, desi e poate prea mult spus asa, datorita faptului ca nu a recurs la sex sau violenta pentru a face filmul interesant ci a incercat sa foloseasca dialogul, glumele si un pic de simt artistic in realizarea filmului. Dar vreau sa mentionez din nou caci asta e doar parerea mea, nu sunt critic de film, nici macar nu stiu cine e Mungiu ala de care pomenesti. Presupun ca ar fi regizorul filmului, dar nici macar nu o sa ma ostenesc sa verific, ca sa vezi ce ignorant sunt... Cu atat mai putin o sa ma apuc sa-i dau o medalie, fie ea si de tinichie fictiva. Cand o sa faca un film la care o sa vreau sa ma uit si a doua oara, atunci mai vorbim!

Oricum, concluzia mea e ca merita sa-ti pierzi 1.5 ore sa te uiti la filmul asta, daca nu-i nimic mai bun la televizor. Daca tu nu crezi ca merita osteneala, spune-ne de ce, spune-ne parerea ta, comenteaza filmul, nu cuvintele mele. Nu merit atentia...

Doar o observatie referitor la remarca ta cu ca "am fugit de o realitate..." Cand am plecat din Romania nu am fugit de ceva, ci am plecat in mers normal ca sa nu trezesc atentia granicerilor romani...

Dan

#23332 (raspuns la: #23253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebarea era "de ce ai deci - de nasi la: 06/10/2004 02:16:44
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
intrebarea era "de ce ai decis sa nu emigrezi". eu am emigrat, e adevarat, dar la a doua "tentativa", ca sa spun asa. prima ocazie pe care am avut-o eram la studii. si cum am calcat pe meleag strain am si ramas cu gura cascata. jos palaria la capitolul civilizatie si servicii si mentalitatea pozitiva a oamenilor. in primele luni de zile abia asteptam sa termin cursurile ca s-o iau la picior sa cunosc orasul si apoi tara...m-am minunat cit am putut, mi-au placut oamenii si mi-am facut prieteni.

mi-a trecut prin cap chiar si ideea ca as putea trai bine-mersi si fericita acolo, numai ca uite, timpul a trecut incet si mai aveam vreo 2 luni pina la treminarea studiilor, dar nu ma puteam gindi la altceva decit cum sa fac sa ma intorc acasa cit mai repede. mi-era dor. si-apoi ce era sa fac daca nu aveam pe nimeni acolo sa ma tina de minutza neconditionat si sa ma ajute sa-mi rezolv problemele? nici mamica nici tatica nici amica... oricum in romania stateam la casa mea nu cu ai mei, dar cel putin erau acolo aproape sa imi asculte ofurile, sa-mi dea un sfat - si la departare telefoanele sunt mai rare pt ca sunt si mai scumpe, ca sa ne vedem nu mai spun....

n-am mai vrut sa emigrez pt ca deodata m-am simtit singura pe lume si a nimanui, si ca orice copil nascut in comunism si crescut in ruinele acestuia - intentii aveam bune, visuri mari, dar nu ma invatase societatea sa gindesc cu propriul cap, si nici cum sa "make things happen". asa ca mi s-a parut mult mai bine si caldut in romania. de aia am hotarit atunci sa nu emigrez.

decizia am regretat-o amarnic din clipa in care am pus piciorul pe aeroport. incepind cu nemernicii care stateau cu mina intinsa sa le dai 10 lei pt un carucior de bagaje (serviciu gratuit peste tot in lume, dar nu la otopeni unde personalul isi suplimenta astfel venitul lunar). asta s-a schimbat intre timp
taximetristii - hoti la drumul mare, taxeaza o mina si-un picior pt citiva km de la aeroport, asta numai pt ca ai venit din afara, deci inseamna ca trebuie sa ai bani kklau. asta nu s-a schimbat nici in ziua de azi. primul drum cu metroul - am incremenit. si asta nu pt ca as fi uitat mizeria, peretii jegosi, aerul infect si mutrele acre. ci pentru ca primul gest INSTINCTIV a fost sa-mi string bine barele posetei cu amindoua miinile de frica hotilor din aglomeratie - exact in aceeasi clipa am constientizat ca gestul acela nu-l mai facusem timp de cind am fost plecata - asta m-a pietrificat. nici asta nu s-a schimbat intre timp in romania.

si as mai continua cu acel vesnic "nu se poate" sau "nu stiu" care ti se trinteste in fata la orice ghiseu doar pt a masca rea-vointa. sau vinzatoarele de la alimentara care, daca le ceri o alta piine pt ca cea pe care ti-au dat-o e mucegaita, se uita strimb de parca ar trebui sa fie clientul la cheremul lor si nu invers. notiunea de "customer service" e considerata o subversiune capitalista menita sa saboteze suprematia acriturilor abrutizate, cu citeva clase, care hotarasc cine poate cumpara azi ulei si miine zahar... aici e drept, se mai schimba lucrurile, dar nici in ziua de azi nu vezi in romania servicii, si atitudine "customer oriented" decit in magazinele cu marfa scumpa (chiar daca nu intotdeauna de cea mai buna calitate) unde patronii au inteles ca nu poti sa bruschezi clientul daca vrei sa cumpere de la tine.

si lista n-o mai continui pt ca ar fi interminabila si oricum toti o cunoastem. toate astea au fost motivele care m-au facut sa regret ca m-am intors in romania. toate astea le stiam oricum dinainte de a pleca. dar au fost cu atit mai evidente si mai dureroase cu cit avusesem ocazia de a gusta o viata mai buna, ceea ce numesc eu civilizatie. experienta m-a schimbat ca om, ca mentalitate, si cum viata nu mi-a oferit a doua oara aceeasi sansa am muncit citiva ani de zile pe brinci si mi-am facut singura sansa. am strins bani, mi-am depus actele de emigrare, mi-a fost aprobata rezidenta in tara in care traiesc acum, si am plecat fara nici un fel de regrete.

nu o sa uit niciodata ca sunt romanca si nici n-o sa-mi fie rusine de asta. daca mai apare citeodata cite o stire nasoala despre romania - de obicei se refera la tigani - si oamenii ma intreaba, am grija sa le explic ca tiganii nu sunt romani si lucrurile nu trebuiesc amestecate. imi respect datinile de craciun si de pasti. nu merg la biserica pt ca pur si simplu nu e genul meu - rar mergeam si in romania - dar tin la traditii. imi pun varza la murat si fac sarmale, mai ales de craciun. fac oua rosii de pasti. nu tin post pt ca personal nu-i vad rostul, prefer sa am o dieta echilibrata zi de zi. prietenii de aici, majoritatea au invatat sa faca muraturi - pt ca au gustat la masa mea si le-au placut tare mult. la capitolul civilizatie nu ridic sus codita pt ca stiu ca romania lasa de dorit. la capitolul cultura stiu ca ii avem pe tonitza, brincusi, eminescu (tradus in atitea limbi straine), fac parte din "my heritage" de care sint mindra. dar nu incerc sa minimizez importanta altor genii artistice si literare din alte tari, doar pt ca a avut si romania citeva la vremea ei. tin legatura cu prietenii din romania fara sa-i judec si fara sa ma judece. parintii ii vad foarte rar - drum de 2 zile cu avionul.... dar vorbim la telefon sau pe e-mail. imi e dor de ei dar am crescut, m-am maturizat si am invatat ca nu se termina lumea din cauza asta. sint fericita aici, am o viata implinita. n-o sa regret niciodata ca am plecat din romania, si mai ales n-o sa uit DE CE.












Hypatia - de carapiscum la: 15/10/2004 14:30:39
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
N-am ce sa mai zic, halal te-au mai ajutat unii pe aici. Poate trebuie sa le explici inca o data despre ce era vorba in subiectul tau, sau poate ca ar fi mai bine nici sa nu-i bagi in seama... Cine stie? Se vede treaba ca cineva a vrut cu tot dinadinsul sa nu-mi dea dreptate cand am zis ca aici se va vorbi DESPRE conflicte si nu DIN ele. Stii ce ma gandesc? Atunci cand se vor trezi cu nervii lor consumati degeaba si cand in sfarsit vor fi inteles ca experienta si exercitiul comunicarii pur si simplu nu ajung pt. a ramane om vertical, abia atunci se vor mai potoli spiritele- si chiar nici atunci. Dealtfel stii tu cum e: gura satului n-o poti opri vreodata.

Din titlul conferintei tale am dedus ca tii neaparat sa-ti faci o parere despre conflicte NUMAI in cafenea. Se pare insa ca majoritatea s-au ambalat la a vorbi despre conflicte in general si in mod special despre cele care plac fiecaruia in parte. Nu vreau sa iau partea nimanui si imi pare bine ca n-o faci la randul tau. Mai exista o vorba din tezaurul romanesc: daca te bagi in cocina/troaca...te mananca..."puricii"! ;} Interesul nostru ar trebui sa ramana intotdeauna impartialitatea- si punct de plecare, si punct de sprijin in teoretizari, si punct de trasare a concluziilor. Dar cum asa ceva este f. dificil fiindca fiinta umana este pe cat de complexa, pe atat de vanitoasa, nu putem decat spera ca nu se va intampla si aici ce s-a intamplat in toate razboaiele. Fiindca, pastrand proportiile, putem afirma ca acesta este acel "razboi nevazut" de care depinde in buna masura calitatea noastra de crestini si de oameni in general. Indiferent de care parte a baricadei te afli, indiferent ce cauza slujesti, un razboi nu va aduce niciodata ceva bun, nici macar pace. Ca parca zicea cineva ca pacea este in fapt pregatirea razboiului.

Lumea se intreaba necontenit, si unii au facut-o chiar aici: de unde atata ura si invidie? Din noi si numai din noi. Cica diavolul ramane uneori pur si simplu "fascinat" de metodele prin care oamenii gasesc sa-si faca rau, sa se razbune pe te miri ce temei. Cu toata rautatea lui proverbiala, nici macar el nu poate sa-si creada ochilor de ce se intampla uneori intre oameni. Asta nu inseamna totusi ca fiinta umana este rea in sine sau ca s-ar naste cu aceasta predispozitie. Nu, eu nu pot sa cred asa ceva. Eu cred in bunatatea fiintiala a omului si stiu ca rautatea vine in mare masura din schimbarea mentalitatilor lumii intregi in contextul parasirii credintei. Imi amintesc intotdeauna cele doua aspecte propuse de Scriptura ca luare aminte in viata de zi cu zi: rusinea de oameni si frica de Dumnezeu- frica aici cu sensul de rusine fata de Parintele atotmilostiv, nu cum interpreteaza o serie de oameni aceasta ca pe o frica in sens strict, literal. Eu cred ca de la acestea pleaca cel mai adesea conflictele, ca lumea de azi s-a transformat in judecatoare si si-a uitat rusinea de oameni si frica de Dumnezeu in cartea ferfenitita a istoriei. Da, ma repet, noi oamenii preferam sa fim judecatorii altora si sa dam dovada ca putem fi intocmai ca judecatorul din pilda data de Hristos: niciodata nu facea dreptate femeii ce venea la el. Doar insistentele su suprarea pe care i-o facea zilnic, numai acestea l-au determinat pana la urma sa-i rezolve cauza. Intrebarea mea acuma este urmatoarea: noi ce asteptam, sa apuna soarele peste mania noastra?

Ei bine, ce putem contrapune in cazul asta cand se isca niste conflicte nedorite? Am putea face aici o pledoarie numai pt. asa ceva si probabil ca n-ar mai incapea pe paginile cafenelei din pricina multimii de date ce s-ar scrie. Dar asa avem la indemana ceva f. simplu si relativ usor de indeplinit: DRAGOSTEA DE APROAPELE! Si asta ideal ar fi sa se manifeste inclusiv sau mai ales fata de dusmanii nostri. Nu zice Hristos, "daca iubiti pe fiii vostri ce faceti mai mult; oare nu si paganii fac acelasi lucru? [...] Dar Eu va zic voua: binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor care va urasc si rugati-va pt. cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Cel ceresc." Nu vrem sa fim fiii Lui? Nu-i nimic, atunci macar sa nu ne facem fiii rautatii!

Poate voi reveni cu alte interventii. Deocamdata mai adaug doar o observatie: iata cum s-a adeverit necesitatea crearii unui loc separat in cafenea, loc destinat reculegerii si/sau "privirii in oglinda". Domnule Daniel, aveti pe acest forum cel mai intemeiat motiv ca sa dati curs propunerii mele. Dealtfel nu stiu cum se face ca ultimele teme de discutie parca au plecat de la tema propusa de mine. Nu spun ca cineva m-a copiat, ci ca pur si simplu s-a intamplat sa aiba loc niste discutii exact in aceeasi directie si in acelasi timp.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25164 (raspuns la: #25028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
putin probabil - de (anonim) la: 15/10/2004 18:34:02
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)

Putin probabil ca ma voi intoarce...Dupa terminarea facultatii in tara mi-am gasit f.f greu un servici, cu toate ca terminasem sefa de promotie si avusesem inca din facultate burse in strainatate. Nu a contat nimic...colegii mei mai pilosi aveau deja posturi caldute cind eu umblam sa-mi depun dosarul pt. somaj.
Dupa acele prime studii in strainate (facute pe eforturi proprii, caci parintii meu sunt oameni simplii si as fi avut de unde sa "imping" si nici nu eram fiica sau nora vreunui profesor universitar), dupa care profesorii de la facultatea din Anglia, unde avusesem bursa efectiv le-a trimis o scrisoare de felicitare profesorilor din tara pt. ca "au trimis un student atit de bun", deci dupa toate astea m-am intors. Putin timp dupa aceea am primit unul din cele mai prestigioase premii din lume pe care Guvernul Britanic le ofera unui student strain. asta imi acoperea costul studiilor in proportie de 80%, insa diferenta, precum si banii pt. a ma putea intretine trebuia "sa-i scot din propriul buzunar". In conditiile in care nu poti, ca strain sa lucrezi, decit ilegal (ceea ce ce pt. mine ar fi fost un mare risc, caci daca esti prins esti expulzat si...adio studii chiar daca esti aproape de terminare) am fost nevoita sa renunt...Cerusem ajutor financiar Ministerului Roman al Educatiei (exista niste asa-numite Burse Guvernamentale, conditionate de intoarcere in tara dupa terminarea studiilor...Eram gata sa accept asta pt. ca imi iubesc profesia si doream sa-mi continui studiile) insa nimic...bugetul nu avea fonduri si pt. mine, simplu cetatean si muritor de rind care vrea sa studieze, doar pt. fii si fiice se "oameni cu greutate" (daca sunteti curiosi si veti caudta veti vedea ca aproape toti copii de parlamentari si "oameni de aface"- ce afaceri nici nu mai comentez-au studiat sau studiaza in strainatate pe burse din fonduri de la buget. De exemplu, Sorin Ovidiu Vantu a carui fiu inca din clasa a 5-a se afla la un colegiu privat din Londra...) Poate daca eram fotbalist...Nici macar faptul ca una din scrisorile mele de recomandare venea de la un Laureat al Premiului Nobel cu care colaborasem in Anglia, nu, nici macar asta nu a contat...
Terminasem inainte de facultate un colegiu si cumva, cumva cu acea diploma am gasit ceva de lucru intr-un sat de tigani unde faceam naveta cu un tren personal mizerabil. Tata era pensionar si bolnav, iar mama avea un venit mizer de bugetar, deci nu puteau sa ma tina acasa, si asa a fost pt. ei un efort financiar mare intretinerea mea la facultate, noroc ca avusesem absolut in fiecare an burse, pina la bursa nationala de merit si implicit si drept la...camera de camin.
Imi trimisesem dosarul la mai multe facultati din Europa si America. Am fost acceptata la multe. Am ales Nordul Americii si am plecat la Doctorat.
Poate pare "Telenovela", dar acesta e adevarul...Tara nu avea nevoie de mine, se pare, deci am plecat...Scoala romaneasca a investit in mine (si ca mine sunt multi altii) si apoi mi-a dat un sut in fund! Banii cheltuiti pe educatie in tara nu se vor regasi si in a-mi aplica cunostintele acolo. Nu-i nimic...ma platesc si ma vor platii altii...Pt. ei sunt suficient de buna, pt. tara mea...nu! Toti olimpicii romani pleaca. Intelectualitatea romana se scurge peste granite, iar cei care sunt prea in virsta ca sa o mai ia de la capat...regreta profund ca nu pot pleca din aceasta cauza.
Tara are alte preocupari si aceasta problema nu figureaza printre prioritati!
Pensiile parlamentare, bugetul senatului etc, acesta sunt preocuparile fundamentale...Pt. cei ca mine..suturi in fund!
Cind vin acasa, acum mi se spune cu ura "voi astia"... insa tatal meu isi acopera cheltuielile de medicamente cu banii cu care ii trimit eu!
Nu mi-e usor, dar mi-e mai bine decit in tara! Asta este! Purul si durerosul adevar!
Daca m-as intoarce in tara...istoria s-ar putea repeta!
Deci... la ce bun sa ma intorc?

PS: As putea publica ca utilizator, da' chiar nu vreu "sa-mi fac reclama" dupa ceea ce am scris aici, de aceea las acest comentariu ca anonim si sper ca va fii publicat!
Nu pot sa nu ma bag si eu in seama - de LMC la: 26/10/2004 20:09:37
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Okay, okay, okay! Hai acuma sa va spuna fetitza ce si cum vede ea!

Cica eu, pe vremea cind eram mai tinara si prostuta ziceam: "Eu sa ma duc in Romania sa ma marit cu unul care sa-l tin eu in America? Unul care sa nu stie nici limba, nici meserie, nici de-ale casei? Nicidecum! Eu in Romania nu ma duc si cu asta basta!" Dar altele au fost datele povestei mele. Am ajuns in Romania si fara sa planuiesc nimic, nici macar o intilnire, vine Fat Frumos din lacrima, imi fura inima iar eu ma indragostesc lulea de el. Baiatul, nu numai ca-i frumos, dar e si destept, si romantic, si smecher, si tot ce vrei si ce nici nu crezi ca ai putea gasi intr-un om. Pe deasupra vorbeste 4 limbi si intelege 7. Fain frumos facem cununia civila, vine in America, si la 2 saptamini este angajat pe post de inginer. Vaaaaleeeu, mi-o pus Dumnezeu mina direct pe cap!!! Nu trece mult timp si-mi dau seama si mai mult ce om bun mi-am luat (el spune :) :) ca el m-a luat pe mine). Spala vase, spala rufe, face curat (asta daca il las eu, ca eu mi-s foarte pretentioasa la facut curat) face 1001 de feluri de mincare, intretine masinile, si multe altele care sint prea multe sa le listez. Ce sa va mai spun, este visul visurilor visurilor mele! Dar cel mai mult pentru mine stiti ce conteaza? Faptul ca ma iubeste si ma respecta, faptul ca daca cumva ne certam (da, ne certam) isi cere iertare (si eu la fel), faptul ca pentru el, eu sint numarul unul. Gaseam eu un American mai bun ca el? Nici in ruptul capului! Si asta va spun din experienta mea proprie. Cine mai vrea explicatii pot revenii oricind.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: