comentarii

cand eram mic de mircea santimbreanu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Am un helmet de cand eram mic - de Horia D la: 07/12/2004 18:00:55
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am un helmet de cand eram mic si prost si-mi riscam viata pe motocicleta:))), si mai am una de cand eram putin mai mare si putin mai destept, si mergeam la white water kayaking... Cine vrea sa cumpere un white water kayak? E bun, marca dagger.... albastru.. cu toate ce de trebuinta (skirt, pfd, helmet, floating bags, dry bags, wet suit, gloves, boots, etc...) cheap!!

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#31006 (raspuns la: #31004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cind eram mica mi se intimpla - de jeniffer la: 25/09/2006 00:59:50
(la: Eu visez uneori ca zbor noaptea....)
Cind eram mica mi se intimpla sa visez ca ma ridic peste peizaj, dind din brate, cred ca ma impresiona mult natura.
in Romania nunta este o "mica afacere" pentru multi tineri - de maimuta la: 08/04/2005 21:10:28
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Cei care au reusit sa se casatoreasca au avut un ajutor(ma refer la parinti)sau au facut o nunta care i-a multumit pt. ca au reusit sa acopere toate cheltuielile de nunta.unii insa,nu reusesc sa faca o nunta din motive materiale, chiar daca au 11 ani de convetuire(cazul meu).eu imi doresc o nunta fara tam-tam( doar martori sau nasi). iubitul meu vrea o nunta mare cu multi prieteni si cu toate rudele.Am visat si eu ca orice fata sa fiu mireasa(asta cand eram mica si visam mult), sa am o nunta ca-n povesti. Azi sunt realista si-mi dau seama cati bani trebuie sa ai ca sa faci o nunta normala. Ne-am dorit sa facem nunta din banii nostrii, nuntasii sa vina,sa se distreze iar partea cu "inchinatul" sa nu aiba loc la nunta noastra.Pur si simplu lumea sa se distreze si eu sa nu fiu o mireasa stresata de faptul ca nu a venit nu stiu ce invitat(probabil trebuie sa-i numar),ca nu au dat cat ma asteptam, ca nu-mi ajung banii pt orchestra,ca am cumparat rochia sau costumul si am dat cu un milion mai mult decat vazusem la nu stiu ce magazin, ca preotul a cerut o taxa prea mare, ca nu a taiat chitanta, etc.sa nu radeti dar sunt probleme de care te lovesti daca nu ai bani suficienti( sau rezerve).Poate ca mai simplu e sa fac un imprumut micut, sa merg cu nasii la biserica, apoi la un restaurant si gata. trebuie sa ma mai gandesc un pic, ce conteaza ca au trecut doar 11 ani........
inca de mica... - de adellyna la: 15/01/2006 18:15:04
(la: Cele mai minunate nume proprii)
cand eram mica eram foarte atrasa de numele "adriana" asa ca de fiecare data cand ma jucam, numele meu era "adriana" , toti presupusii mei copii fiind numiti Adrian si Adriana. :) Avand o sora mai mica am inventat jocul "de-a Adriana". acum mi se pare un nume cu totul banal. in schimb imi place foarte mult numele meu "Adelina", sunt mandra ca sunt numita asha. Iar la baieti Cristi... nu as putea spune de ce. cred ca este ceva la nivelul subconstientului. persoana cu numele de Cristi ar trebuia sa fie dulce, vesela si comunicativa :)
#100323 (raspuns la: #100302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inca de mica... - de adellyna la: 15/01/2006 18:15:04
(la: Cele mai minunate nume proprii)
cand eram mica eram foarte atrasa de numele "adriana" asa ca de fiecare data cand ma jucam, numele meu era "adriana" , toti presupusii mei copii fiind numiti Adrian si Adriana. :) Avand o sora mai mica am inventat jocul "de-a Adriana". acum mi se pare un nume cu totul banal. in schimb imi place foarte mult numele meu "Adelina", sunt mandra ca sunt numita asha. Iar la baieti Cristi... nu as putea spune de ce. cred ca este ceva la nivelul subconstientului. persoana cu numele de Cristi ar trebuia sa fie dulce, vesela si comunicativa :)
"Ca o mica dovada, poti vedea - de RSI la: 23/03/2006 16:28:02
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
"Ca o mica dovada, poti vedea cum apare lumina la Ierusalim de Pastele ortodox, cum oamenii pun mina sau capul si nu se ard. Asta doar asa, ca o dovada vizuala." Cand eram mic am avut si eu niste artificii care ardeau cu flacara rece si puteai pune mana pe ele. Erau cu magneziu din cate tin minte.
==================================================
""Cand este vorba de bani, toti sunt de aceeasi religie". - Voltaire "
#113012 (raspuns la: #112965) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deci se poate... - de metal_bunny la: 25/03/2009 00:52:59
(la: de ce iubim in tacere)
Mie mi s-a intamplat sa fiu cu cineva...uff e foarte mult de povestit. Pe scurt:
1. prima faza
- eu 14 ani - oras provincie -undeva in olt
- el 18 ani - alt oras provincie -undeva in vaslui
Discutii pe mirc, ne trimiteam poze, eu m-am indragostit de el.(o sa spuneti: da, stiu multe cazuri...eh, asteptati!)
El dispare de pe mirc, aflu de la un prieten de-al lui cu care inca mai vb pe mirc ca s0a mutat in Bucuresti.Nu aveam nr lui de tel, nu aveam adresa lui, nu aveam nimic altceva decat niste POZE de care eram indragostita. Eu, copila fiind, incep sa visez cum ma voi duce la facultate si voi da de el si...vom fi impreuna.
14-19 ani - povesti de iubire, care mai de care mai ciudate(una f tare cu un tip care chiar a tinut la mine si la care am tinut f mult si pt care am si facut multe sacrificii... la 19 ani cand am ajuns in buc la facultate, aceasta relatie s-a terminat -EXACT LA FIX!-vezi mai jos de ce)

2. A doua etapa:
-eu 20 de ani
-el 24
Eu ma despart de tipul din liceu, imi fac un cont pe hi5, imi dau add o groaza de tipi, le dau si eu unora... Intr-o zi ma uitam la lista de prieteni a unei colege de facultate... intr-o poza de profil vad un tip simpatic. Din curiozitate intru pe profilul lui.(trebuie sa va spun ca uitasem total de iubitul de pe mirc) Cine credeti ca era omul acela simpatic? - EL!!! Avea o pe profilul de hi5 o poza pe care mi-a trimis-o si pe mirc cand eram mici. Nu-mi venea sa cred...! Am zburdat prin casa de fericire. I-am trimis un mesaj, si-a amintit cu greu de mine, dar si-a amintit. Am iesit impreuna, am iesit si am tot iesit...:D Eu ma comportam f ciudat, eram inhibata, complexata, il vedeam perfect!...si inca il vad :|
El incerca sa ma faca sa ma relaxez, incerca sa-mi spuna ca arat ok...dar PUR SI SIMPLU nu am reusit sa ma relaxez, parca ma lovise un asteroid.
Dupa o lunga munca de lamurire, a hotarat sa puna capat relatziei (eu eram atat de complexata incat credeam ca ii este rusine sa mearga cu mine de mana pe strada, aveam niste sentimente f ciudate). Era tot ceea ce imi dorisem toata viatza( aveam pasiuni comune, arata exact asa cum as fi vrut sa fie tipul pe care l-as fi iubit din tot sufletul,era nebun, glumetz,energic,sufletul petrecerilor, ii placea sa fie mereu in centrul atentiei, era f aproape de perfectiune si nu exagerez deloc! Pe scurt era un "eu" masculin( doar ca in prezenta lui eu nu mai eram eu, deci... el nu m-a cunoscut niciodata asa cum ma stiu prietenii mei si asta regret cel mai tare...regret din tot sufletul si sunt convinsa ca as fi fost si eu persoana potrivita pt el daca nu eram atat de proasta, de schimbata in prezenta lui, de tacuta, inhibata si complexata).
Well...am incercat ceva vreme sa sper ca se va intoarce, l-am sunat eu,ne-am intalnit, dar de fiecare data am dat iar prin gropi...:| :| :|
Dupa 1 an jumatate de singuratate am considerat ca ar fi fost timpul sa-mi fac alti iubiti( desi CULMEA! eram convinsa ca toti acesti oameni sunt doar marionete, ca fac parte din decor temporar. Vreau sa va spun ca nu sufeream,nu imi mai era dor de el, ci simteam o liniste foarte ciudata... eram (si inca sunt) convinsa ca ceva se va intampla si destinul/soarta/coincidenta/intamplarea-numiti-o voi cum vreti- mi-l va aduce din nou aproape. Vorbim destul de des pe messenger, suntem prieteni, el inca incearca sa ma ajute sa renunt la inhibare si complexe crezand ca asa ma comport si cu alti tipi(ne povestim ultimele aventuri, vorbim despre aproape orice si pot sa spun ca m-a ajutat de foarte multe ori si la fel si eu pe el- ne-am imprumutat diferite lucruri, bani).
3.Partea a treia
- eu voi implini 22 de ani pe 14 octombrie 2009 - eu in Bucuresti
- el va implini 26 de ani pe 15 octombrie 2009 - el s-a mutat in Constanta
Eu avand impresia ca l-am uitat de tot, merg la un concert unde ascult o piesa pe care o ascultam cand eram cu el... siroaie de lacrimi imi cad pe obraji dintr-o data. Plans serios, fara sa fi simtit ca se va intampla asta(brusc, cu sughituri si cu noduri cumplite in gat)...apoi ajuns acasa, vb pe messenger cu el(culmea- imi spunea ca ii este dor de mine). Well people...this guy is mine, I still can feel it, dar eu sunt o girlie, o prostutza care trebuie sa devina femeie, care trebuie sa aiba incredere in ea si care sa gaseasca o metoda simpla prin care sa se apropie inca o data de el...sau poate nu va fi nevoie, poate INTAMPLAREA va lucra din nou. Imi vine sa rad uneori cand imi spune ca s-a indragostit de cineva...si ori de cate ori se dovedeste ca persoana de care s-a indragostit nu este cea potrivita, parca mi se confirma inca o data ca presimtirea mea este reala:D. Asa se intampla si cu mine, sa stiti, ma indragostesc, chiar sufar putin dupa o despartire, dar este apa de ploaie in comparatie cu linistea aia care imi spune: EL este al tau...
Let it be... :) It happends only once in a lifetime!
#420478 (raspuns la: #105941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dodoasca - de Intruder la: 27/05/2010 19:04:49
(la: La cererea unor cafegii inteligenti)
e un cuvant inventat de Mircea Badea (sau impins in fata, de el)
io stiu "donditza".
cand eram mic, toate papusile sora-mii aveau donditza!
:))
#544583 (raspuns la: #544556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
valori sigure?! - de (anonim) la: 16/09/2003 03:23:42
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric)
O.K.Am cam inteles...aluzia.Da' ce-nseamna,azi,"valori sigure"? Pentru mine,poate,doar incercarea de a respecta cele 10 porunci.Sau de a incerca sa respect invataturile din "Noul Testament".Si daca o faci,ce poti obtine in societatea noastra?!Cand eram mic incercam sa ma pregatesc pentru o lume in care corectitudinea,onoarea,bunul simt,in fine,respectarea legilor sa fie niste repere pentru o scara de valori.Credeam ca daca voi fi asa voi fi respectat,voi avea un loc demn in societate.Acum...Nici macar legile nu pot fi respectate pentru ca...pentru ca!
Un adolescent,un tanar,ce vede atunci cand se uita in jurul sau? Coruptie generalizata, agramati la tv pe post de prezentatori,impostura si incultura acceptate la cele mai inalte niveluri...
Hai sa ma opresc aici ca m-am cam ambalat...
Atat,deocamdata...
Adaug cu mult drag,sper sa placa! - de Alexia la: 17/10/2003 07:16:53
(la: Cele mai frumoase poezii)
"FLACARI"
Virgil Carianopol

Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.

Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating

Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.

Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard...


"TARE-AM FOST"...
Virgil Carianopol

Tarea-am fost, un om ca nimeni altul,
Un sucit mereu, un stramba-drum,
Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul,
Iar de-acolo,unde sint acum.

Toata viata mi-o traii bolnava.
Am fost mare, atat cat eram mic.
Am suit cand am cazut din slava
Si-am cazut voind sa ma ridic.

N-am cerul la nimeni niciodata,
Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea.
Am dat totul fara nici o plata,
Nevoind nimic sa mi se dea.

N-am lovit in nimeni.Mai-nainte
Am izbit in mine pentru-a sti
Cat ar fi durerea de fierbinte
Pentru-acel pe care l-as lovi

Am trecut prin toate totdeauna
Ne-nsemnat, mereu un suferind,
Un vulcan, afara stins intr-una,
Inauntru, insa, clocotind


#1537 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Când eram mic visam... - de Gabriel Radic la: 22/10/2003 03:48:30
(la: Practici profesia visata?)
...să ajung marinar. Acum visez să fiu ghid turistic, sau tipograf, sau librar, sau evaluator de meniuri, sau prim-ministrul României, sau să am o livadă. Nu am meseria pe care mi-o doresc, ci un compromis mulţumitor, dar sper la o schimbare în curând.

  • ai pierdut timpul citind semnătura mea, ce frumos...
Exact! - de papadie67 la: 24/10/2003 02:02:50
(la: In curând Craciunul..)
Ca acasa, cand eram mici... Ca-n copilarie, nu?...
A fost gresit ce-a fost acasa?

Al cui Craciun il sarbatorim si de ce mai lacramam de prin Octombrie incepand, amintindu-ne Craciunul ala de demult, atata timp cat il adaptam azi "revolutionarului" concept: "voi da...sunt obligat sa dau ... deoarece m-as face de ras nedand, dat fiind faptul ca mi-au impus sa primesc...en retour!"?

Ce- a devenit Craciunul? Totusi!
#2017 (raspuns la: #2016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

Adevaratii aromani - de daniel la: 02/12/2003 15:26:46
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
Ai mei bunici, erau oieri din muntii Pindului (firseroti), care au fost fortati de catre autoritiile grecestii, ale epocii, sa-si paraseasca tinutul natal. Si asa, mare parte din familia adevaratiilor aromani, din acea zona, au ajuns in Romania, concentrati in general in zona Durostor si Caliacra (astazi teritoriu bulgaresc). Fac poate acest comentariu, poate ca din lipsa de informatii multi romani nu cunosc istoria acestui, ca sa spunem asa "caz particular". Dar culmea, si din aceste locuri familia mea a fost izgonita de catre bulgari cu sprijinul guvernului rominesc al epocii, ma refer la cedarea clor 2 judete Bulgariei (1939-1940). In acea, epoca foarte multi aromani au luat calea armelor luptind contra "comitagiilor", un unchi de-al meu a participat in acele evenimente. Singurul motiv al acestui comentariu, este ca ar fibine ca acest trecut al istotiei Aromanilor sa nu dispara. Tot timpul mi-au ramas in memorie cuvintele bunicii mele, cind eram mic si suparat pe ea ii ziceam "grecoaica zgircita", cind ii ceream 2,5 lei sa ma duc la film, raspunzindu-mi ca nu avea (comunismul!!!), si ca ea era arominca, in nici un caz grecoaica, si din contra, din cauza greciilor familia noastra a suferit mult.
Frumoase cantice - de Coralie la: 07/12/2003 12:43:14
(la: In curând Craciunul..)
In romaneste eu stiu doar colinda:
Trei pastori se intalnira... raza soarelui...
dar ma intreb daca stiu toate cuvintele..

Imi amintesc vag, eram mica, tare mica, dar ma duceam si eu dupa cei mai mari, sa colind...
ma impotmoleam in zapada, cadeam, dar ma tineam dupa ei...
Am fost luna trecuta, dupa 13 - de relu la: 12/12/2003 20:46:21
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am fost luna trecuta, dupa 13 ani. Ma pregatisem sufleteste pentru foarte rau. Si-am gasit rau, dar nu cit am crezut. Fiind din Resita, am vazut numai starea orasului astuia. Poate ca orase mai mari si mai bogate ca Timisoara, Bucuresti sint altfel. Dar in Resita, lumea e trista si saraca. Industria mare care fusese in Resita acum e in mare parte falimentara. Am intilnit prieteni, vecini, samd. Sa-i vad din nou pe cei cu care am crescut a insemnat foarte mult. Dar ti se rupe inima sa-i vezi pe unii care sint aproape 'homeless'. Si m-am jucat cu ei cind eram mici. Nu m-am putut abtine sa nu le pun bani in buzunar pe furis. Dar pina la urma, nu poti sa-i ajuti. Am si vazut niste chestii absurde. E un monument linga blocul unde stau; o statuie modernista, la care se ajunge urcind niste trepte lung, dar joase. Era un tip intr-o baraca mica cu geamuri (ca un WC portabil arata) linga statuie. Slujba lui e sa aibe grija sa nu se urce nimeni pe treptele alea, care oricum erau de beton. Se tot lua de copiii care se urcau pe trepte. E trist sau nu e? I think it's very sad.

Intr-un fel m-am simtit ca acasa, dar nu "acum acasa," ci "atunci acasa." Si asta din cauza nostalgiei. De obicei atitudinea celor mai multi nu m-a facut sa ma simt ca acasa. Lumea se pare ca e confuza, si au ales numai mesajele proaste din vest. Un singur prieten m-a mirat. Care nu a trait deloc in vest, dar mentalitatea lui e impecabila. Nu si-a pierdut integritatea, are simt bun si intreprinzator, si o minte clara. Din toti pe care i-am intilnit, trei au fost asa -- doi cu studii superioare, si unul pe care toti il cred narod si taran (dar care de fapt mi s-a parut cu mult mai profund decit majoritatea). Am invatat sa tac din gura mai mult, si sa nu-mi dau prea mult cu opinia, pentru oricum lumea nu-si schimba parerea ca vin eu dupa 13 ani si le spun ca e bine sa-i lasi pe straini sa investeasca. Stiti, vesnica debatere despre "nu ne vindem tara." Am incercat eu sa zic, pai de ce nu. Ca dupa ce ne facem bogati, o cumparam inapoi. Dar, nu merge, ca patriotismul e mare si puternic in Ro.

Din punct de vedere personal, vreau sa spun ca uitasem cit de frumoasa e zona din jurul Resitei. Am urca sus pe Semenic intr-o zi, si-am mers la Garina, Trei Ape, si Crivaia. Dupa sesul din Ontario am crezut ca sint in rai. Dealurile din jurul Resitei sint mai mari decit "muntii" din Ontario. Si paduri, si lacuri, ... frumos.

Deci, in sumar, parerile mi-au fost foarte mixe. Unii se pare ca sint complet pierduti (mintal) si nu au discernamint ce e bine si ce e rau din ceea ce vine din vest. Iar altii, cu profesionalism, curtoazie, samd. Sper ca bunul sa invinga cu timpul.

Daca as fi mai aproape, poate ca m-as duce mai des. Dar asa, nu prea ma bate gindul. Cine stie?
-Relu

P.S. Si dupa ce am citit despre invazia Romaniei de ciini vagabonzi, ma pregatisem bine. Dar, spre uimirea mea, in Resita am vazut foarte putini. I-a mincat lumea ca-i orasul mai sarac? Mister!
Dragute semnele de intrebare. - de (anonim) la: 19/12/2003 14:04:48
(la: Romani in strainatate)
Dragute semnele de intrebare....dar vezi tu ca Vest nu este totdeauna egal cu Germania! Am copilarit si am mers la scoala printre sasi, intr-o urbe jumate germana, si am avut norocul unei educatii deosebite pentru timpurile alea...nu pot sa zic ca i-am iubit dar am incercat sa iau lucrurile bune de la ei...
Nu am plecat in Germania (chiar daca mi-ar fi fost foarte usor - limba, obiceiurile etc.)si nu regret, am rude si prieteni, sasi si romani care dupa ani si ani nu se acomodeaza....am ales o tara latina ca sa ramin un pic legat de lumea unde m-am nascut !
Am incercat sa fac exact ceea ce-mi place si mai ales cum imi place....a fost greu, nu stiu daca as mai avea curajul sa o iau de la capat...dar mi-au trebuit vreo 10-12 ani sa ajung la ceea ce fac...si nu ma pling si ma gindesc la tara de unde am plecat si imi dau tot mai mult seama ca acolo sint acum....un strain !
Tot ce m-au invatat cind eram mic aplic doar acum....si merge al dracului de bine !
Iar chestia cu ajutat parinti, frati etc...o cunosc din copilarie, cind asteptam cu nerabdare rudele de SUS....care ne aduceau ciocolata si jeans....
Asta este...nu putem toti suporta viata din Ro, incercam fiecare ceva ...dupa numarul de neuroni...si sintem fericiti cind reusim un pic...asta este OMUL, un animal care cauta un os mai mare si mai frumos !
#6972 (raspuns la: #6968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...boah! nici nu-mi inchipuia - de SB_one la: 28/12/2003 03:41:25
(la: Urarea mea ptr. voi)
...boah! nici nu-mi inchipuiam un nume mai nemtzesc.
totul dublu...k(k)u(u)n(n)s(s)t(t)...n-ar fi fost mai pe intzeles?
N-o sa intzeleg nici-odata literele astea duble sau triple( dupa noua regula...schifffahrt...it's simply great!

...nu lua in seama comentariul. Te-am notat.Saru'mana!( asta e numai la romani si ptr. mine inseamna un respect deosebit. Cind eram mici, noi -copiii- trebuia sa-i pupam mana taticului nostru


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7311 (raspuns la: #7301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintiri, amintiri.. - de Coralie la: 10/02/2004 01:07:58
(la: Refugiat politic: de ce si cum ai fugit din Romania?)
cum am fugit?
eu am "iesit".. am iesit in lada unei masini diplomatice, coleg al tatalui meu... aveam doar 4 ani si dormeam ca sa tac chitic.. am avut dreptul la mac macinat cu zahar, nebunia mea cand eram mica..
Cand facea buna cozonac, mancam doar macul si lasam aluatul..
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...