comentarii

cand iubirea moare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
zaraza - oare daca Romeo se insura cu Julieta... - de reincarnat la: 10/07/2005 01:54:17
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
Ai mare dreptate!!! Daca ne amintim cu nostaligie de iubirile trecute este pentru ca s-au terminat inainte de se transforma in "casatorie"...
Am incercat de mute ori sa anagramez acest cuvint sa vad cam ce-ar sta la baza lui, sau ce altceva mai bun s-ar putea scoate din el... Dar nu prea poti scoate mare lucru...:
Nimic romantic... Deci orice vis frumos de iubire moare odata ce ai facut greseala sa te "CASATORESTI"... Nu-i pacat?
Si cind te gindesti cita baza pune societatea pe asa ceva.
Familia celula societatii. Imi amintesc de piesa de teatru Gaitele:
Ce-lula noastra... Ca si familia: CE-LULA societatii.
Eu mi-am facut datoria fata de societatea, i-am oferit un membru de nadejdie (fiul meu) si acum imi hotarasc destinul de unul singur.
Poate de asta sint:

So Happy

P.S. Nu ma intelegeti gresit, nu invinuiesc femeia pentru nefericirea barbatului si invers. Cred ca fiecare are dreptul sa fie fericit asa cum i se potriveste mai bine.
#58861 (raspuns la: #47815) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de Homo Stultus la: 25/02/2006 14:21:54
(la: Omul, mamifer monogam ?)
Ma vad nevoit sa fac cateva precizari. Fiind adeptul personalismului metodologic nu am pretentia sa fac afirmatii universal valabile. In textele pe care le postez exprim modul meu de a vedea lucrurile. Tot ceea ce afirm este expresia unei realitati experiate. Da, esecul existential este aproape general uman. Asta nu inseamna ca trebuie sa fie valabil si pentru mine. Fiecare suntem dotati cu libertate. Ori datorita acestui lucru putem alege. Chiar si monogamia este o alegere a noastra. In fiecare clipa eu aleg sa fiu monogam. In legatura cu durata iubirii. Odata ce ai gustat iubirea autentica vei realiza ca acest sentiment are un inceput fara sa cunoasca un sfarsit. In iubire exista doar o continua crestere. Totusi ca iubirea sa dureze pana la sfarsitul acestui orizont existential tu ca persoana porti o anumita responsabilitate. Cu alte cuvinte iubirea dureaza pentru totdeauna daca tu incerci sa ramai mereu viu. Este adevarat ca sunt lucruri pe care nu le poti controla (mai ales cele care tin de celalalt). Sa`ti vand un pont :)) Daca relatia merge bine e cu precadere meritul celuilalt daca insa iubirea moare este in totalitate vina ta. Ca putem iubi in mai multe feluri este adevarat totusi acea iubire despre care eu vorbesc este unica. Eu personal sunt casatorit de o perioada destul de mare de timp. Imi iubesc sotia azi incomparabil mai mult decat in prima zi si o voi iubi mult mai mult maine. Fara sa fiu acuzat de lipsa de modestie pot afirma ca si reciproca este valabila. Ea nu este MAREA MEA IUBIRE ci SINGURA mea iubire. Pot afirma asta fara frica de a gresi. Am vazut ca lumea nu vede nici o legatura intre monogamie si iubire. Asta ma face sa cred ca nu sunt familiarizati cu notiunea de casatorie. Secretul este foarte simplu: celalalt este un TU la fel cum eu sunt EU. In felul acesta vei descoperi noi si noi continuturi ale relatiei barbat - femeie (grija, responsabilitatea, tandretea). Picky afirma ca omul dobandeste sentimentele. Eu consider ca el doar isi activeaza sentimentele, acestea fiind un dat ontologic.
#108040 (raspuns la: #108018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruderu - de alex andra la: 29/11/2006 07:27:45
(la: Ma bohème)
Boema ta m-a lasat, cum altfel, bouche bée:)
A trebuit sa deschid larg toate ferestrele boemei mele ca s-o pot cuprinde pe a ta. Si tot n-a incaput toata cata e. La asa tavalug de poezie dezlantuita nici nu-i de mirare:) Dulce navala:))
Fratele meu boem, ce se intampla pe aici e dovada vie a faptului ca poezia nu se scrie numai cu cuvinte, ci si cu alte texte, cum zicea candva un individ numit Ph. Sollers:)

Let's give it another try:

În boema mea palatele decrepite au scânduri bătute la fereşti şi gondolele alunecă pe apele verzi ale uitării. Caron, frumosul gondolier, taie talazurile în două cu vâsla lui, aripă frântă de pasăre necântătoare. În lumina de crepuscul pereţii îşi scurg ocrul în ochiul întunecat al bulboanei ce stă să înghită hulpavă lumea. O părere... Căci dimineaţa vine iară şi spală cu lumină străzile fără trotuare.

În boema mea Modigliani îşi aruncă iar şi iar pânzele în Sena, şi Sena se face femeie cu irişi albaştri.

În boema mea Lautrec, la braţ cu La Goulue, îi pozează lui Daumier pentru reclama la Chez Maxime, iar Aristide Bruant zâmbeşte enigmatic, trăgându-şi mai pe ochi pălăria cu boruri largi, aşteptând un „la”, maestro, în orgia de catifele roşii vişinii ale localului.

În boema mea Guillelmus Apollinaris Albertus îşi plimbă tâmpla înstelată pe câmpul presărat cu brânduşe otrăvite, beat de Rin, spărgându-şi paharul cu vin în clinchet rubiniu.

În boema mea iubirea e tandră şi virginală, albastră şi înmiresmată, vrăbiuţă speriată prinsă în palme de copil. În boema mea iubirea doare, iubirea moare în fiecare dimineaţă şi renaşte pe înserat ca speranţa.

În boema mea el e fumuriu şi ceţos, are glas mătăsos şi mâini de vrăjitor, visează cu ochii deschisi şi mă poartă cu el în toate visele, în toate gândurile, în toate utopiile, în toate oraşele lumină şi în toate stelele Căii Lactee.

În boema mea nopţile sunt fără sfârşit şi zilele fără început. În boema mea nopţile sunt albe şi zilele gri. În boema mea nopţile se înşiră ca mataniile, iar zilele se destramă ca pânza Penelopei.

În boema mea se petrec într-o melancolică devălmăşie ilfi şi petrovi, acuarele, fragi coapte şi mere verzi, mărgele de sticlă şi uleiuri aromate, straie pestriţe, puf de păpădie, brăţări de argint şi castele de nisip, scări de mătase, balize, baliverne, mandoline, copăi, vătraie, pagini galbene cu marginile zdrenţuite, belciuge, sfori, oameni, viori, poeţi, nebuni, ouă de struţ, versuri de-ale lui Esenin, morminte, frunze, flacoane golite, surâsuri şăgalnice, idei în libertate, eu şi ceilalţi, noi...

În boema mea străzile urcă spre cer, pavate cu vise, iluzii, poezie şi dale inegale. Fluturii dau din frunzele lor minuscule, cuminţi, pe culoarul special amenajat pentru zborul lor matinal. Rigolele cântă vesele din firicelele lor plapânde de apă, înălţându-şi spre nori prisosul de limpezime, în ciuda gravitaţiei. Şi Proust păşeşte alene în căutarea timpului pierdut.

În boema mea uşile sunt vraişte. Lasciate ogni malizia voi che entrate. Salvarea doar prin poezie...


Lost without music in a world of noises
#160270 (raspuns la: #160242) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut Ondine, - de cosmacpan la: 28/01/2007 00:48:52
(la: Tehnici de resemnare)
nu am dorit sa fiu doctorul sufletelor ranite, dar cred ca nu poti trece nepasator mereu. cateodata, uiti de regula acelui "intoarce capul; uita! nu-i treaba ta.........." si te opresti. intai cu uimire, apoi curiozitatea te indeamna sa stai si sa asculti, si asculti........asculti......caci dupa cum bine spune spunea cineva:"atunci cand taci te inteleg cel mai bine". imi pare rau ca te contrazic, dar intrebarea este gresita. "Ce faceti cu o iubire care agonizeaza", nu, iubirea nu agonizeaza. poate dragostea, poate sentimentele, poate emotiile, dar nu iubirea. Din cauza asta iubirea a fost aleasa ca ultim legamant al lui Dumnezeu cu omul. Iubirea nu moare. Ce spune oare indemnul:"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Cum poti iubi pe altcineva daca tu nu te iubesti pe tine insuti? Si daca te iubesti cum poti spune ca iubirea moare? tu mori? ai avut timp oare sa privesti un fir de iarba? te-ai bucurat daca stropii de ploaie iti spala privirile? cand ai privit ultima oara un apus de soare. singura. ai avut curajul sa te privesti in oglinda? Da cine esti tu cu toate aceste intrebari? ce drept ai? niciunul. iubirea nu ne este data sau luata. iubirea este traire. iubirea este viata. scorneli! vorbe-n vant.......si? ai altceva mai bun? atata timp cat cineva isi mai aduce aminte de tine inseamna ca nu ai murit. ofera-ti bucurii marunte, pe care nici eu nu as avea curajul sa mi le ofer: imparte cinci minute din viata cu un necunoscut, imparte un covrig cu un flamand, imparte aerul pe care il respiri cu o floare (vie) sau stai pur si simplu o ora pe o banca si priveste in jur. ce crezi ca o sa vezi? miscare, viata, inconstienta fiecarei respiratii. te-ai gandit vreodata ce simte un om tintuit intr-un carucior privind la cei din jur, prea grabiti sa-si aduca aminte ca au doua picioare si ca pot merge? crezi ca stii ce inseamna sa traiesti tintuit intr-un plaman artifial, fara sa mai stii ce-i o adiere? te-ai intrebat cum isi inchipuie un orb lumea? ce este o floare pentru el? atata timp cat nu vei invata sa traiesti pentru tine nu vei putea sa traiesti si sa impartasesti ceva cu cel de alaturi. nimeni nu-ti cere sa te resemnezi, dar poti macar sa te bucuri de ceea ce ai. si poate ca nu ai putine lucruri. te-ai gandit ca poti oferi tu iubire? cate un strop fiecaruia? ca la transfuzie? sunt atatia oameni, batrani si copii, care chiar au nevoie de cateva minute din viata ta. Batranul de la Rohia spunea ca " daruind vei dobandi" crezi ca merita sa incerci? sa vezi daca-i adevarat? stiu ca noi oameni, suntem urmasii lui Toma si ca nu credem decat "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede". poate ca a venit timpul pentru o noua incercare, caci cineva spunea ca "problemele sunt date celor care le pot rezolva". La buna auzire





Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.

Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,

Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
anunt - de Intruder la: 22/10/2007 17:51:53
(la: Filme indiene)
id-ul meu e indianu_sexosu_cynefylu.
am "La umbra lui Buddha", "Rontzaila", "Piticii paria", si "Iubirea moare, dar nu se preda!".
schimb doar pentru Tom & Jerry.
#247050 (raspuns la: #246883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adina - de amari la: 24/02/2011 08:09:58
(la: Este iubirea...o forma...)
doi:pentru cazul celor care nu cred in reincarnare--iubirea moare odata cu moartea celui ce iubise dar ramane in/la celalalt,ce fu iubit.Pentru cei ce cred in existenta lumilor parale sau a reincarnarii--nici macar moartea nu poate tulbura sau rupe o iubire,doar o intrerupe temporar eventual.
Nu cred ca ar trebui ca sa tragi acea concluzie ca tatal tau n-a iubit-o pe mama ta pentru ca eu vorbeam de faptul ca iubirile adevarate nu se sting si nici nu se sfarsesc,moartea n-am bagat-o in discutie tocmai pentru motivul de mai sus.

unu:pentru mine, iubirea-i o stare sau un cumul de sentimente ceea ce o face vulnerabila la serie de influente,alterari si este cam imposibil s-o mentii constanta ca forma si structura,curata.Hai sa-i zic acelei iubiri pure etalonul de la care pleaca realitatea.
#598859 (raspuns la: #598829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PABLO NERUDA - CINE MOARE? - de grigore la: 27/11/2003 10:33:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
PABLO NERUDA - CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii, acele emotii
care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste; cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca stie intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna
ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa iti fie foame, sa-ti fie foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...


"Iubirea se simte cu fiecare respiratie a noastra"ptr.Pisicutza, - de DESTIN la: 26/09/2004 10:18:24
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Dear Pisicutza,

Sincer,curat si placut comentariul tau...iubirea

...este un lucru valabil pentru toata lumea si este neconditionata ca traire si perceptie de sintagma moralei umane.

Iubirea este o stare de frumos ,care indiferent de orice relativitate a lucrurilor ,dainuie si nu moare niciodata.

Iubirea nu se uita, pentru ca este un continuu perpetuum care nu tine seama si nici nu este influentat de timp sau spatiu.

Starea de iubire in fiinta umana este realizata ca fiind cea mai puternica si pura emotie existenta la nivelul psihic si cerebral, iar particularitatea in sine a emotiei, este rezonanta si intensitatea care se produce in contact si raport cu o alta fiinta umana.

Cu simpatii,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23413 (raspuns la: #23398) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nimic mai putin decat iubire - de Radina la: 20/06/2005 11:48:40
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Eu am trecut prin ambele experiente. Am dintr/o prima casnicie un copil, m/am recasatorit si pt o lunga perioada de timp am vazut cum intre cei doi "vasnici competitori" s/au creat foarte multe sentimente, si clare si tulburi, si rele si bune si reale si false. Toate au fost insa sub semnul iubirii; a mea pentru ei si a lor pentru mine.Eu din cea neiubita si "acrita" m/am transformat in liantul pentru iubire. Iubind reusesti sa scapi de ideea de compromis. Primesti, darui si intotdeauna sondezi in tine cu atentie cea mai potrivita reactie care sa/ti exprime iubirea si sa estompeze orice conflict. Nimic mai putin, insa, decat iubire. Lipsa iubirii e marele compromis. Daca nu mai exista iubire inevitabil se creaza tensiuni si tristeti, care ne secatuiesc sufletul. Compromisul de care tu vorbeai duce la falsitate si la ariditate. Nu putem trai fara iubire.Si gandeste/te ca se consuma mult mai multa energie incercand sa omori o iubire sau sa pastrezi o aparenta decat sa depui efortul de a o revigora. In cazul in care vrei sa o revigorezi pornesti de la premisa unei finalitati pozitive, cu riscul unui posibil insucces bineinteles, dar cu speranta vie si cu sansa unui nou "izvor". Pentru "compromisul civilizat" se consuma doar resurse, fara ca ele sa mai aiba vreo sansa sa fie recuperate. Aici nu mai exista finalitate. E un sentiment de stagnare. Chiar si acel respect civilizat de care vorbeai consuma enorma energie. Cand speranta revigorarii iubirii nu mai exista si incepi una noua macar "razboiul" la care pornesti are sanse de victorie. Se moare mult, se oblojesc rani, se ajunge la armistitii periodice sau la batalii crancene dar cel putin se deruleaza viata acut si intru iubire.
Compromisul reapare, atunci cand de dragul unui copil, doua cupluri se reconciliaza total pentru a fi in preajma lui. Eu mi/am petrecut zece Craciunuri cu tatal copilului, cu mama vitrega, cu sotul meu, in jurul bradului,fiind civilizati.S/a intamplat insa sa intervina afectele.Sunt inevitabile cand e vorba de iubire. Ele au intervenit din pricina faptului ca am avut vointa sa fim atenti la sentimentele copilului. Si ne/am legat. Am creat o frumoasa prietenie. Mama vitrega a nascut un fratior si atunci iar am depasit barierele compromisului. Cum sa nu o iubesti,pe mama mica, pt ca asa ii spunem, cand ne/a nascut un fratior.Si despre razboi e vorba, pt ca la inceput copilul meu a avut toate simptomele de gelozie ale copilului mai mare. Si uite asa putem vorbi despre divorturi, recasatoriri fara ca ele sa fie neaparat niste dezastre nascatoare de compromisuri maligne. Ci cu compromisuri benigne care trec pt ca le bombardam cu atentie si iubire. Cuvantul de ordine este insa aici "iubire". Si de fapt multa iubire neconditionata.
#55613 (raspuns la: #55161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucura-te de libertate, iubirea e o inchisoare varuita in roz - de ady957 la: 30/07/2006 10:40:52
(la: Inscriptie pe perete)
Pluteste, pluteste, si iarta si iarta,
pe cel ce te a inchis si ati stat impreuna
ca doi detinuti in aceiasi celula
pastreaza amintirea si ultima clipa,
paseste alaturi de tine o vreme
fii libera, zboara, pluteste, spre soare priveste
ia-ti azi o vacanta ca maine te asteapta
un altul ce vrea sa te inchida
cu el in aceiasi celula
si iar o sa scrie scrijilind pe perete
eternul cuvant ce pe toti ne vrajeste
si scrie la randu-ti "iubirea nu moare"
fii apa atinsa de focul ce o face sa zboare

Dragoste vis á vis iubire - de Baloo_ la: 23/08/2007 17:17:14
(la: Cum moare dragostea?)
Pentru mine personal, dragostea este o stare de euforie, care moare oricaca, oricaca. Probabil ca aici e vorba de iubire si nu de dragoste.
CICADELE-pentru o zi de iubire - de Cezar Petrescu la: 27/12/2007 23:39:10
(la: De sfarsit de an:))
"Cicadele sunt un soi aparte de insecte.Aceste insectute, asteapta vreme de saptesprezece ani in pamant, la radacina unui copac si se hranesc cu seva acestuia ca dintr-un milk-shake pana vine ziua cea mare.Cand au ajuns la maturitate(si aici este vorba de o sincronizare totala)ele ies la suprafata si urca pe copac sau in orice loc unde considera ca sunt in siguranta.Aici isi leapada vechile straie de culoare maro deschis si se schimba in negru ,iar ochii li se fac rosii!Masculii se aseaza in bataia vantului si provoaca niste sunete vibrande care inseamna cantul chemarii perechii.Femelele isi aleg fiecare, cantul preferat!Dupa imperechere masculul moare pe loc.Femela isi depune ouale in locuri sigure cu ajutorul unui cioc ascutit cu care sapa in tulpini,ramuri etc.Dupa depunere, moare si aceasta.Cand ies din oua,viitoarele cicade pica jos chiar printre capsulele uscate ce candva au fost chiar parintii lor!Aceste insecte sunt dintre cele care traiesc cel mai mult si au parte de cea mai mare abstinenta sexuala din lumea lor.Doar pentru a-si asigura perpetuarea speciei,doar pentru o zi de iubire!!!"
M-a impresionat povestea lor si mi se pare ceva...nu stiu cum sa definesc,ceva nemaipomenit,minunat,extraordinar,
miraculos si unic.Ca o transpunere,cred ca ar fi frumos sa putem fi atat de rabdatori,atat cu noi insine cat si cu ceilalti,sa avem revelatia iubirii la fiecare saptisprezecime de secunda;sa privim viata din sala de teatru si din culise in acelasi timp ca unici spectatori in unicele roluri create si regizate de aceeasi noi, cu pregnanta nuanta de omenesc.Primam ca ratiune ci nu ca instinct(nu ma refer la cazurile de exceptie cand instinctul ne salveaza),iubim atat de frumos si unic,fiintam atat de complex,ne completam atat de bine cu fastuoasa natura,progresam lent dar sigur, avem suflete pe care stim sa ni le eternizam.....
De aceea ,specia umana este cireasa de pe tortul universului infinit!
Sa fiti buni,sanatosi si ramaneti copii undeva intr-un mic coltisor din voi!AN NOU FERICIT!
iubirea - de alhambra la: 11/11/2008 19:48:12
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Traiesc o asemenea dragoste, am incercat sa ma indepartez dar nu am reusit dupa 2 ani am cedat si mi-am consumat dragostea e atat de dulce si de bine sa fiu cu el dar atat de scurt.Am incercat din nou sa ma desprind, am cautat alte relatii si atunci el a patit un accident era sa moara atunci mi-am dat seama cat de mult il iubesc, mi-am dat seama ca niciodata nu o sa il uit, mi-am dat seama ca trebuie sa incerc sa fiu cat mai aproape de el posibil sa nu pierd contactul pentru ca altfel o sa inebunesc daca nu stiu ca e sanatos si ok.Fiecare celula a mea striga iubirea pentru el.Pe de alta parte el nu va fi niciodata al meu in totalitate ar trebui sa ma desprind de aceasta iubire, spuneti-mi voi cum?Il iubesc il simt in adancul fiintei mele, simt ca va fi acolo pentru totdeauna.Cum sa iubesc din nou cand el e acolo in sufletul meu.Ma chinui asa de 8 ani, imi irosesc viata pentru o iubire aproape imposibila.Voi ce ati face?
iubirile se duc *** - de sami_paris74 la: 11/09/2009 14:02:41
(la: Stie cineva?)
Fara regret ,fara speranta,avanseaza in viata.
Ca un vis,ca o corabie cu pinze,impinsa de adierea vintului de visare.
Straluceste ca soarele ,s-au paleste ca floarea fara apa.
Liniste!pssss !s-a mai aprins un foc...
Arde inima,arde sufletul...asa e cu iubirea.
Chiar daca pierzi una,vine alta,si asa pina la sfirsit.
Cine nu iubeste moare,moare mai repede ca gindul.
Si vine iar un vint,un vint consolator.
Hailaviu cafe.
Sami.

Dedicatie femeilor de pe cafenea.
#480799 (raspuns la: #480792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o poezie de la 16 ani, pentru prima iubire. - de ccm37 la: 05/12/2009 18:47:07
(la: Hai sa-ti dedic o poezie )
Aşa, cum mă vrei

M-am îndrăgostit de tine,
Chiar dacă nu credeam.
Doar inima ştie cum e bine,
Doar tu şti cât te iubeam.

Într-un concert stelele cântă,
Luna le este dirijor.
Atunci când îmi eşti iubită,
Totul este atât de uşor.

Uşor ca o rază de soare,
Ca un fluture ce nu moare,
Ca o picătură de rouă,
Aşa de bine ne este nouă.

Şi de restu' nu ne interesează,
Inimile noastre valsul iubirii dansează.
Pe cele mai înalte culmi ne ridicăm,
Un cântec de iubire cântăm...

Cântăm ca o privighetoare,
Cântăm pentru orice floare,
Cântăm pentru bunătate,
Cântăm despre toate.

Despre viaţă şi iubire,
Despre moarte şi trădare,
Despre cântec şi poezie,
Despre fericire şi cât doare.

Că uneori nu suntem împreună,
Că ea atunci nu poate să-mi spună,
Tot ce simte şi trăieşte,
Nu poate auzi cum inima mea o doreşte.


Aşa, cum tu mă vrei eu sunt,
Sunt o creatură unică pe pământ.
Pentru tine sunt apă şi soare,
Pentru tine sunt foc şi mă sting în mare.

Sunt un arlechino jucăuş,
Pentru tine sunt ca un urs de pluş.
Sunt a ta stea când restu' apun,
Sunt al tău cântec ce-ţi tot spun.

Că te iubesc pe tine dintre atâtea femei,
Că mă transform în tot ce vrei.
Că tu mă iubeşti, că mă doreşti,
De ce nu vezi, de ce mă ocoleşti?





Sper sa va placa... iar pentru cei care se grabesc sa critice, mai bine sa taca, nu intereseaza pe nimeni parerea unor frustrati. :)
Iubirea e-n toate... - de Rafail la: 03/02/2011 16:22:55
(la: Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt, si-n cele ce maine vor rade la soare...)
Poezia "Partidul",scrisa de Dan Desliu, ajunsesem sa o urasc in clasa intaia. Am spus-o la serbarea de iarna, iar la serbarea de vara a trebuit sa o spun iar. Suparata ca invatatoarea imi da sa spun aceiasi poezie, am realizat cat de stupida era poezia. Cu toate ca aveam doar 8 ani, bodoganeam in sinea mea:" Ce prostie sa personifici partidul, de parca ar fi cineva si nu ceva..." Din momentul acela am inceput sa-mi dau seama de absurditatea glorificarii partidului si a ceea ce insemna el. Am fost un mic dizident...Omarian14, iti multumesc mult! Probabil am fost colegi de generatie, sau poate nu. Iti multumesc mult pentru intuitia ta. Intradevar, aceste versuri pot fi o definitie minunata pentru ceea ce inseamna Dumnezeu sau Iubirea. Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca: "Dumnezeu este iubire". Iubirea personificata este Dumnezeu...Multumesc, Dan Desliu! Sper ca Iubirea te-a primit in imparatia Lui pentru delicatetea sufletului tau de poet, si pentru intoarcerea spre Adevar, prin dizidenta. Cat de mult ma incanta acum aceasta poezie: "Iubirea e-n toate, e-n cele ce sunt/ si-n cele ce maine vor rade la soare / E-n holda intreaga si bobul marunt/ E-n pruncul din leagan si-n omul carunt/ Si-n viata ce vesnic nu moare".
#595537 (raspuns la: #527086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea - de (anonim) la: 13/09/2003 19:11:36
(la: Se poate trai fara iubire?)
ce inseamna pt voi iubirea? pt mine durere sufleteasca in primul rand dar si o caldura sufleteasca si spirituala care-ti da putere in sine atunci cand ai nevoie(doar atunci cand esti iubit).ce parere aveti voi despres asta?
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 15/09/2003 01:35:13
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu stiu, caci n-am ajuns sa traiesc fara iubire (sa iubesc si/sau sa fiu iubita). Mi-as putea imagina cum ar fi? Poate, dar nu vreau sa ma gindesc, caci nu e ceva placut (sunt o optimista, vezi)
iubirea - de (anonim) la: 15/09/2003 17:42:19
(la: Se poate trai fara iubire?)
tocmai descopar ca imi este fantastic de bine si de suficient numai sa iubesc desi sunt iubita la fel de mult..e incredibil stiu dar numai iubirea mea imi e de ajuns... habar n-am ce mi se intampla dar daca asta e iubirea atunic toti prietenii mei care sunt indragostiti habar nu au despre ce vorbesc...sau poate asa trebuie sa fie...diferit
Putem trai si fara iubire. At - de nadia la: 16/09/2003 11:59:07
(la: Se poate trai fara iubire?)
Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: